Uploaded by User13759

papacostea oltenia-sub-stapanirea-austriaca 1998

advertisement
OLTENIA SUB STÄ‚PÂNIREA AUSTRIACÄ‚
(1718-1739)
https://biblioteca-digitala.ro
Coordonatorul colecţiei: ŞERBAN PAPACOSTEA
https://biblioteca-digitala.ro
COLECÅ¢IA „BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA DE ISTORIE A ROMÂNIEI"
SERBAN PAPACOSTEA
.
OLTENIA
V
.I'\.
SUB STAPANIREA
AUSTRIACA
V
(1718-1739)
E<liÅ£ic îngrijiră de
GHEORGHE LAZ.\R
EDITURA ENCICLOPEDICA
BucureÅŸti
-
1998
https://biblioteca-digitala.ro
Coperta: MIRCEA DUMITRESCU
.
�
______
�e��A
A.JO•ï¿½r·J
m:<.
�
_.
,,_,
___ __
"-"Or-41&fli
.�·i::lt Jl •
:�l_-���qSI! . &J1l&,
ISBN: 973-45-0237-9
https://biblioteca-digitala.ro
„
„
„
CUVANT INAINTE
Timp de două decenii, fn prima jumătate a .'iecolului XVIII. Oltenia a
fost cuprinsă rn aria de dominafie a Imperiului lrah.„lmrgic. a cărui e.tpan­
siune înspre sudestul Europei a atins limitele cele mai fnairrtate sub im­
pulsul geniului strategic ÅŸi politic al prinfului Eugeniu de Sm·oia.
Pentru istoriografie, stăpânirea austriacci fli Oltenia are o dublă fn­
semnătate: una de istorie nafională. cealaltă de istorie mri\'C!r.wlă.
Masa impresionantă a documentafiei prod11.'ie de admirristrafia arutria­
că - una din cele mai puternic de:_\•oltate ÅŸi organi::ate din \•remea când
absolutismul monarhiilor europene începea sci e\•olue:.e spre formula des­
potismului luminat - , fn,i;:ăduie o cunoaÅŸtere mult mai profundă a socie­
tăfii romdneÅŸti. rn realităfile ei .'ilatornice ÅŸi rn dinamica ei. decât măr­
turiile. mult mai sărace. rămase de pe urma activităţii administrafiei
autohtone. Dacă a scrie istoria. fn sensul cel mai larg al nwâ11111lui.
Înseamnă a surprinde interdependenÅ£a lllturor manifestărilor unei .mcietă(i
În dinamica lor, atunci e neFndoielnic că investigafiile ÅŸi observafiile
aÅŸternute pe hârtie de birocraÅ£ia habsburgică fac posibil unul din actele
istoriografice cele mai cuprinzătoare fn domeniul trecutului românesc
anterior epocii moderne.
Dar experimentul domina(iei habsburgice fn Oltenia oferă ÅŸi posibi­
litatea unei în(elegeri mai largi a fnseÅŸi evolufiei absolutismului austriac În
efortul său de a găsi noi formule de guvernare. mai eficiente decât cele
moÅŸtenite din evul mediu târziu. Silit să găsească mereu noi resurse pentru
a fi capabil să-şi susţină ambi(iile de mare putere, guvernul austriac a
conceput o politică de reforme îndrăznefe, menite să Îngusteze zona privi­
legiului nobiliar în folosul puterii centrale. Nicăieri nu se Întrevăd mai
5
https://biblioteca-digitala.ro
bine tendinÅ£ele acestei politici decât în provinciile recent cucerite, unde
rezistenÅ£a forÅ£elor tradiÅ£ionale a putut fi mai lesne înfrântă. Experimentul
austriac în Oltenia, afirmă un istoric american, „oferă o privire fascinantă
în activitatea unei birocraÅ£ii care apare mai luminată, competentă ÅŸi si­
gură pe ţelurile sale fn această provincie cucerită (şi care avea să fie
curând pierdută) decât a fost la ea acasă" („Austrian History Yearbook",
IX-X, 1973-1974, p. 385). Cercetarea politicii habsburgice în Oltenia ne
apropie, aÅŸadar, de înÅ£elegerea fazei timpurii, pregătitoare, a absolutis­
mului luminat, care avea să călăuzească guvernarea împărătesei Maria
Tereza şi a.fiului ei, Iosif li. Constatarea justifică, poate, iniţiativa Editurii
Enciclopedice de a reedita lucrarea noastră.
Colaborarea competentă şi devotată a colegului Gheorghe Lazăr a
asigurat acurateţea textului ediţiei de faţă.
ÅžERBAN PAPACOSTEA
https://biblioteca-digitala.ro
TABLA DE MATERII
I.
Introducere .. .............. .. . ...... ............ ... ...... ........... .. .. ... .. ... ......... ..... ...... ......... ....... .. ... ..... .
9
li.
Instaurarea stlpinlrH austriece . ... . .. ..... ... ..... .. ... . .. . .. ... ... .. ......... .... ...... . . . ..... ... . . . .. . ... . . ... .
I3
III. Regimul austrlac; proanmul boleresr fi ronnula amtrhld de oraanture a •lrll .....
23
IV. Populaţia fi qezlrlle omenqtl......................................................................................
33
I. PopulaÅ£ia la începutul sllpAnirii austriece ...........................................................
34
..• .... ... .•. . • •. ••. .. ••••• ••• . .. • .•.
36
3. Numilrul şi populaţia aşczlrilor omeneşti ...........................................................
39
2. Politica demografi cil ÅŸi repopularea provinciei
......... „ •.
.
„.„„.......................
45
„.. . . . . . . . . . . . ...... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
53
Viaţa economici.............................................................................................................
66
I. Agricultura ..... .... ...... ....... . .... ... ........ ........ .... ....... ...... ... ........ ..... ...... ... „................
67
4. Evoluţia numerici a populaţiei şi evidcn1a demografici .. ....
5. Instabilitatea demografici .. .... ...... .... .. ...... ...
DirecÅ£iile fugii - 54; Cauzele fugii ÅŸi încercarea de a-i pune capii - 5R
V.
Cultura cerealelor - 71; Viticultura - 74; Pomicultura - 76
2. CreÅŸterea animalelor, apicultura ÅŸi pescuitul ..... ... ....................... .......................
76
3. MeÅŸteÅŸugurile ÅŸi activitatea minieri....................................................................
82
„.„ ......„ .................„.......... ................ „ .............. „„....
91
4. Comerţul .................. .........
Exportul - 91; Importul - 107; Tlrguri, iann aroac e ÅŸi oraÅŸe - 107;
Politica comerciali auslriacl - 118; Companiile comerciale - 120;
Drumurile - 124
5. Circula�a monetari şi politica monetari auslriacl . .. .. . .............. . . .
.
.
Sistemul monetar - 127; Politica monetari auslriacl - 131
VI. Boieri
fi t1nni .... .. .........
.
„ ............•.. „.
126
.. . ........ ........ 142
„.„ ....„...........................................................„.„
.
..... ... ... ... ....... �. 142
l . Sb'Uctura sociali a populaţiei .... ... ...... .
2. Boierimea ...... . „ .... ... .. ................ . ... .. .... .. ... . ......... .. ....... ........... . ... .. ... . .... 144
Boierii stlplni de moÅŸii - 148; Boierii drcgltori - 152; Regimul pri­
.
...
..
.
.
.
„ ..„„.„..................... „
.
.
.
..
.
.. .
.
.
.
.
vilegiilor - I54; Treptele boierimii - 163
7
https://biblioteca-digitala.ro
3 . Locuitorii dependenÅ£i în cadrul domeniului
........................................................
Πntinderea şi tendinţa de expansiune a domeniului
1 67; Structura
economică a domeniului
1 69; Forţa de muncă a domeniului
1 82;
Rumânia ÅŸi rumânii
1 84; Politica austriacă în problema rumâniei 1 9 1 ; Oamenii cu învoială
1 93; Robia
1 93 ; Munca salariată
1 95;
Concurenţa pentru braţele de muncă
1 98 ; Reglementarea raporturilor
agrare
20 1 ; Dijma
203 ; Lucrul
204; Domeniul unitate juri­
dico-admini strativă
21O
4. MoÅŸneni i
1 67
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
...........„„„.„„.„„..„...„„.... ........„.„„„„„ . . .„„„„„„„„„„„„„„„.„„„..„„
VII .
Organizarea fiscală.
I.
212
„..„ „„„„„ „„ „„„„„„„„„„„„ „„... „„„„„ „„„. „„„„„ „„ „„„ „„„„„.„
220
„„„„„„.„„..„„„.„„ ..„„„„„.„„..„„„„.„.„„.„.„.„„
22 1
224
Vechea structură fi scală a ţării
„.„...„„.„„.„„„.„„„.„.„.„„„.„„„„„„..„„„„„„„„„„.„„„
2. Politica fiscală austriacă
Contribuţia
225; Evoluţia cuantumului
226; RepartiÅ£ia con­
tribuţiei
229; Categori ile fiscale
23 1 ; Evidenţa şi gestiunea fiscală
238; Πncasarea contribuţiei
240; Veniturile camerale: dijmele ,
angariile , vămile
24 1
-
-
-
-
-
-
-
.
VIII. Organizarea administrativă şi judecătorească
I.
„„„„.„„„„„„„„„„„„.„„„„„.„„„„„„„
..„„..„.„.„„„..„.„.„„.„„.„„„.„..„„„„.„„„„„„„.„.„„„„„.„„.
Admi nistraÅ£ia „„. „ „ „
Organizarea admi nistrativă a provinciei
252; EvoluÅ£ia sistemului ad­
mini strativ şi a politicii de reformă
258
2. Justiţia
Extinderea jurisdiqiei statului
27 1 ; Organizarea judecătoreas­
că
27 3 ; Justiţia bisericească
282; Pedepsele
284; Izvoarele drep­
tului
285
25 1
252
-
-
...„„ ..„.„„„.„. .„....„...„„„„.„. .„.„.„„„. .„ . .„„.„„„.„„„„„.„„„„„„„„„„„„.
270
-
-
-
-
-
IX.
Viaţa bisericească şi cultura
I.
„„„„„„„„„„„„„ ..„„„„„.„„ ..„.„.„„.„„„„.„.„„.„„„„„„„.
288
„„„„„„„„.„„„.„„. . .„.„„.„„„„.„„„„„„„„„„ ....
„„„„.„„„„„„„„ ..„„.„„„„„„„„.
289
297
298
299
300
„„ „.„„..„ „„.„ „„..„„„„„„„ „„.„.„ „„.„ ...„„.„„.„„„„.„.„.
304
Organizarea �i viaţa bisericească
„.„.„.„. . „.„ ..„.„„„ ..„„„.„„. .„.„„„.„.„..„„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„„
2. Catolicismul
3 . Tiparul bisericesc
„.....„„„.„„„„„„„„.„„„.„..„„„„„„.„„.„„„„„„.„„„„„„„„„„...
„.„„„.„„„„„„..„.„.„„„.„„„„„„„„„„.„„„.„„„„„„.„..„„„.„„„„„„„„„„„„.
Åžcoala
5 . Limba română în actele administraÅ£iei austriece
4.
X.
SlărÅŸitul stăpânirii austriece
XI.
Regimul austriac ÅŸi reformele fanariote
Listă de prescurtări
Bibliografie
„ „...„ ..„.„„„„„.„„„.„„„„...„„ ..„.„.„„„.„„„.
„„„„.„.„„„.„„„„„„„„„„„„„„„.„„„„„„.„„.„.„„„„.„„„„„.„„„„„„„„.„
....„..„„„„.. „.....„ „.....„.....„...„„.„..„.....„.. „.„ ..„..„„..„.. „„..... „ ...„„..„..„.„..„.„.
3 10
32 1
323
Der Absolutismus in den Randgebieten der Habsburgermonarchie. Die Kleine
Walachei unter Osterreicbischer Verwaltung
Indice
(1718-1739)
„„„.„„„„„„„„„...„ ..„„ ...
335
...........„...................„„...„„...„„..„„.............„ ............ „„.....„ ...„....„..„„.. „........„.„.....
365
8
https://biblioteca-digitala.ro
C APITOLUL I
INfRODUCERE
În perioada maximei sale expansiuni în sud-estul Europei, realizată prin
pacea de la Passarowitz. Imperiul habsburgic a anexat şi cele cinci judeţe ale
Olteniei. Cucerită efectiv inel de la sfârÅŸitul anului 1716 ÅŸi începutul anului
următor, Oltenia a fost încadrată de drept în hotarele imperiului în urma ne­
gocierilor de pace din vara anului 1718. în vinutea principiului uti po.'isidetis.
care a conferit sancţiune juridici largului transfer de teritorii rezultat de pe
urma desflÅŸurării operaÅ£iilor militare. Timp de douăzeci de ani, În fapt pânl la
sfârÅŸitul anului 1737 când trupele imperiale au fost izgonite din provincie
de ofensiva otomani, În drept până în toamna anului 1739
-
pacea de la
Belgrad - Oltenia s-a aflat aÅŸadar sub stăpânire austriacă.
Interesul manifestat în trecut de unii dintre istoricii noÅŸtri pentru scunul
răstimp al stlpânirii austriece în Oltenia, interes care se menÅ£ine tot atât de viu
ÅŸi astăzi, are o îndoiUl explicaÅ£ie: cea dintâi se află în boglÅ£ia deosebiUl a
materialului documentar lisat de administraţia austriacl şi mai ales in calitatea
sa superioară, care îngăduie o privire mult mai profundi în structura societăţii
româneÅŸti în primele decenii ale veacului al XVIII-iea decât materialul intern
contemporan; cea de-a doua se afli în formula noul de guvernare experi­
mentali de austrieci: timp de douăzeci de ani, stăpânirea austriacă a supus o
secÅ£iune a teritoriului ÅŸi a societăţii româneÅŸti - cea olteană - unui regim
politic sensibil deosebit de cel tradiţional, al statului boieresc.
Episod minor şi firi unn!ri durabile pe planul relaţiilor internaţionale,
stăpânirea austriac! are aÅŸadar o însemnătate deosebită din punct de vedere
istoriografic, prin revelaţiile majore pe care le oferi investigaţiei asupra tuturor
aspectelor societlÅ£ii româneÅŸti la începutul epocii fanariote. Clasele ÅŸi cate­
goriile sociale - boierimea mare şi cca miel, clerul, ţlrilnimea dependentă şi
cea liberi, negustorii şi meşteşugarii - ca şi realitlţile economice pe care
se
9
https://biblioteca-digitala.ro
întemeiau - marele domeniu, unitate economică fundamentală a societăţii în
această perioadă, gospodăria ţărănească , comerÅ£ul ÅŸi activitatea meÅŸteÅŸugă­
rească - se lasă mult mai îndeaproape cercetate ÅŸi definite pe baza mate­
rialului austriac decât pe temeiul elementelor fumizate de izvoarele interne
contemporane . Pe alocuri chiar pot fi surprinse ÅŸi aspectele cantitative ale
structurii sociale , cât ÅŸi ale unora dintre procesele economice .
Pentru această realitate socială , constituită în deceniile ÅŸi secolele ante­
rioare , stăpânirea austriacă, organizată după alte principii decât cele aflate la
baza statului românesc astfel cum se dezvoltase în condiÅ£iile dominaÅ£iei oto­
mane , a fost un puternic ferment. Perspectiva unor largi reînnoiri a pus în
miÅŸcare toate clasele ÅŸi categoriile sociale , care ÅŸi-au manifestat în scris sau în
acÅ£iune interesele ÅŸi dezideratele; ÅŸi , în dinamica socială declanÅŸată de apl i­
carea reformelor introduse de austrieci , realităţile fundamentale ale societăţii
româneÅŸti se întrevăd mult mai limpede decât în evoluÅ£ia ei foarte lentă , în
condiţiile dominaţiei otomane .
Deosebit de clar se întrevede programul ÅŸi politica boierimi i , a marii
boierimi îndeosebi ; consolidarea statului boieresc prin instituirea unui regim
dominat de oligarhia marilor boieri ÅŸi patronat de un domn cu autoritate
nominal ă , conservarea ÅŸi extinderea privilegiilor, între care un loc de frunte îl
ocupă monopolul dregătoriilor, sunt trăsăturile dominante ale programului po­
litic al marii boierimi . Pe plan social , boierimea se străduia să menÅ£ină ne­
alterat regimul relaÅ£iilor agrare , astfel cum se dezvoltase în secolele anterioare,
ÅŸi principala sa instituÅ£ie: rumânia.
Acest program a fost pentru prima oară înfruntat energic ÅŸi sistematic de o
formulă de guvernare absolutistă . Regimul preconizat şi progresiv impus
provinciei de austrieci avea drept Å£el exploatarea sistematică a resurselor ei în
folosul puterii ocupante , program incompatibil cu regimul statului boieresc .
Succesivele reforme fiscale , social e , administrative şi judecătoreşti introduse
de austrieci în provincie s-au străduit sistematic să îngrădească puterea politică
a clasei dominante , să-i limiteze privilegiile şi să rezerve statului principalul
beneficiu al exploatării populaţiei , adică a masei rurale . Esenţialul i storiei
politice a provinciei în răstimpul stăpânirii austriece a fost fumizat de în­
fruntarea dintre aceste două tendinţe opuse .
Prinsă între cele două forÅ£e care îÅŸi contestau poziÅ£ia dominantă în pro­
vincie ÅŸi dreptul de a o exploata , ţărănimea ÅŸi-a desfăşurat propriul ei „pro­
gram" , nu în memorii ÅŸi acte cu caracter politic , ci în acÅ£iune . Fuga ţărănimii ,
forma cea mai largă de manifestare a luptei de clasă în societatea noastră
medievală, a continuat ÅŸi în timpul stăpânirii austriece să constituie principala
preocupare pentru autoritatea de stat şi clasa dominantă. Prin proporţiile ei ,
fuga reuşea să destrame - măcar vremelnic - reţeaua instituţiilor exploatării
10
https://biblioteca-digitala.ro
sociale şi fiscale şi silea statul la o permanentă readaptare a formulei de
guvernare. Fuga în masă a Å£lrlnimii a dat imboldul iniÅ£ial politicii de reforml
care avea să fie una din caracteristicile cele mai de seamă ale istoriei ţărilor
române în veacul al XVUI-lea. În aplicarea acestor reforme în Oltenia, în
timpul stăpânirii austriece, s-au înfruntat soluÅ£iile tradiÅ£ionale ale boierimii.
elaborate în secolele anterioare, ÅŸi cele ale statului centralizator.
Unii dintre istoricii noÅŸtri din trecut - Nicolae Iorga în primul rând - au
întrevhut existenÅ£a unei corelaÅ£ii intre reformele introduse in Oltenia de
austrieci ÅŸi cele înflptuite de domnii fanarioÅ£i în Å¢ara Românească ÅŸi Moldova;
evident că doar un studiu sistematic consacrat regimului dominaţiei austriece
în Oltenia putea să revcle amploarea acestei corespondenÅ£e. Claritatea c:<pc­
rimentului austriac în Oltenia oferă un reazem puternic ÅŸi pentru înÅ£elegerea
corectă a sensului reformelor fanariote. mult mai confu7.e, din pricina in­
consecvenţei la care condiţiile de politică generală i-au condamnat pc domnii
fanarioţi, şi mult mai slab ilustrate documentar.
•
Lucrarea de faţă se intemeiazl pe materialul documentar din arhivele
vieneze editat cu decenii în urmă în colecÅ£ia Hurmu1.aki, în volumele publicate
de C. Giurescu 1 ÅŸi de N. Dobrescu2• ÅŸi pc protocoalele AdministraÅ£iei austriece
din Oltenia, plstrate în Arhivele Statului de la Sibiu. La aceste principale surse
de informare se adaugi numeroasele publicaţii de documente referitoare la
cele doul decenii ale stăpânirii austriece În Oltenia apărute În diverse periodice
şi ediţii de documente şi materialul documentar inedit plstrat la Arhivele
Statului din Bucureşti şi la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei.
Abundenta materialului documentar ar fi înglduit dezvoltarea fiecărui
capitol la nivelul unei adevlrate monografii. Caracterul de ansamblu al lucrArii
m-a silit să tratez toate aspectele legate de perioada stlpânirii austriece în
Oltenia, deci să selecÅ£ionez trlslturile cele mai însemnate ÅŸi mai caracteristice.
Am insistat, fireÅŸte, asupra elementelor noi care se degajl din analiza mate­
rialului documentar ÅŸi asupra celor care slujesc la ÎnÅ£elegerea în ansamblu a
evoluÅ£iei societlÅ£ii româneÅŸti în veacul al XVIII-iea. Am redus la strictul ne­
cesar expunerea evenimentelor militare ÅŸi politice care au dus la instaurarea
stăpânirii austriece în Oltenia ÅŸi la încheierea acestui episod, întrucât ele au
format în repetate rânduri obiectul unor prezentlri amănunÅ£ite.
·• C. Giurcscu, Material fHntru istoria Olteniei .supt austrieci, voi. 1-111, BucureÅŸti,
1913-1947.
2 N. Dobrcscu, Istoria bi.sericii romdne din Oltenia tn timpul ocupaţiunii au.striau
(1716-1739), BucurcÅŸti, 1906.
11
https://biblioteca-digitala.ro
Lucrarea este larg tributară studiilor consacrate de înaintaÅŸi epocii stăpâ­
nirii austriece în Oltenia. De la modesta încercare a lui O . LugoÅŸianu , Oltenia
sub ocupaţiunea austriacă 1717-1739, Bucureşti , 1 8 89, la studiul sobru şi
temeinic al ofiţerului austriac de stat major Jacubenz , Die cis-alutanische
Walachei unter kaiserlicher Verwaltung, 1717-1739, Viena, 1 900 , la ampla
teză a lui Al . A . Vasilescu , Oltenia sub austriaci, 1716-1739, voi . I, Bucureşti ,
1 929. conÅŸtiincioasă înÅŸiruire de date referitoare la istoria politică ÅŸi militară
desprinse din materialul documentar cunoscut la data apariÅ£iei cărÅ£i i , ÅŸi până la
capitolele consacrate de A . D . Xenopol ÅŸi N. Iorga în sintezele lor răstimpului
stăpânirii austriece în Oltenia, toate rezultatele dobândite de cercetarea ante­
rioară au fost folosite ÅŸi încorporate în studiul qe faţă, modest adaos la efortul
solidar al generaÅ£iilor de istorici de cercetare ÅŸi înÅ£elegere a trecutului ţării 1 •
1
Datorez identificarea numismatică a manetelor aflate în circulaÅ£ie în Oltenia în anii
1718-1739 ÅŸefului cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei , Octavian Iliescu, ÅŸi
numismatului principal în acelaÅŸi cabinet, Elena lsăcescu. La întocmirea celor două hărÅ£i din
lucrare am avut concursul preţios al colegului Mircea Grosu , cercetător ştiinţific al Institutului
de istorie „N. Iorga".
12
https://biblioteca-digitala.ro
C APITOLUL li
INSTAURAREA STÄ‚PÂNIRII AUSTRIECE1
Succesul militar obtinut de Poartă la StănileÅŸti pc Prut împotriva Rusiei în
1711 a încurajat conducerea Imperiului otoman să reia politica de orcnsivă. în
nădejdea de a recupera teritoriile pierdute în cursul catastrofalei confruntări
militare cu Liga Sfântă. încheiată prin pacea de la Carlovitz (lfl99). Noul clan
ofensiv al imperiului s-a orientat în chip firesc. cu prioritate, spre Moreea, de­
oarece stăpânirea peninsulei era de însemnătate decisivă pentru hegemonia în
bazinul oriental al Mediteranei. dar ÅŸi pentru că adversarul care trebuia în­
fruntat - Venetia .- se arăta incapabil de a opune o rezistentă energică. In­
treprinsă în conditii de superioritate zdrobitoare. campania otomană împotriva
venetienilor ÅŸi-a atins în scurt timp telul; în interval de câteva luni. din primă­
vara pânl în toamna anului 1715, trupele turceÅŸti au reuÅŸit să pună capăt stăpâ­
nirii veneÅ£iene în Peloponez, Creta ÅŸi unele din insulele arhipelagului ionic.
Rapiditatea ÅŸi uÅŸurinta succesului au insuflat factorilor de conducere de la
Constantinopol nădejdi disproporţionate faţă de mijloacele de care dispunea
imperiul. Consolidarea pozitiei în bazinul adriatic prin cucerirea coastei dal­
mate, recucerirea Ungariei ÅŸi chiar o nouă campanie împotriva Vienei erau
obiectivele pe care lipsa de realism a conducătorilor statului otoman le fixase
noului val ofensiv în Europa. Dar veleităţile de recuperare ÅŸi expansiune ale
1 lmprcjurlrilc politice ÅŸi militare legate de rlzboiul turco-vcncto-nustrinc ( 1715-1718) au
flcut obiectul a ncnumlratc expuneri, dintre care amintim: N. Iorga, Geschichte des
Osmanischen Reiches, voi. IV, p. 323-360; Oswald Rcdlich, Das Werden einer Grossmacht,
Osterreich von 1700 bis 1740, p. 218-242; dcsf'AÅŸurlrilc militare ÅŸi politice în Clrilc române în
acest interval, la N. Iorga, Istoria Românilor, voi. VII, p. 31-54; expunerea cca mai amAnunCitll,
care urmcazl strict cronologic cuprinsul izvoarelor folosite, la Al. A. Va.'lilcscu, Oltenia sub
awtriaci, 1716-1739, p. S-56. ln rândurile de faCI nu ne-am propus dccllt sl rccapitullm liniile
generale ale evenimentelor ÅŸi mai ales sl degajlm sensul lor politic.
13
https://biblioteca-digitala.ro
Imperiului otoman în direcÅ£ia Europei centrale se izbeau de acelea ale Im­
periului habsburgic , pentru care pacea de la Carlovitz nu constituise decât o
etapă în cadrul unui vast program de cuceriri în sud-estul Europei .
Conjunctura diplomatică era deosebit de favorabilă acţiunii anti-otomane;
abia ieÅŸită din epuizantul efort al războiului de succesiune, FranÅ£a se afla în
imposibilitate de a participa la o nouă acţiune militară şi de a oferi turcilor
concursul unei diversiuni occidentale. Eliberată de primejdia unei intervenţii
franceze şi , prin mijlocirea papei Clement al Xi-lea, de aceea a unei acţiuni
ostile a Spaniei împotriva posesiunilor sale italiene , Austria s-a putut angaja cu
toate forÅ£ele în lupta antiotomană.
Două campanii strălucite , în cursul cărora superioritatea de organizare ÅŸi
armament a armatei imperiale au fost din plin exploatate de geniul militar al
lui Eugeniu de Savoia, au spulberat iluziile nutrite de conducerea otomană.
Victoria de la Petrovaradin (5 august 1 7 1 6) - urmată de ocuparea Timişoarei
( 1 2 octombrie) ÅŸi a Banatul ui - ÅŸi cucerirea Belgradului au îngăduit Impe­
riului habsburgic să realizeze expansiunea teritorială maximă în sud-estul
Europei ÅŸi să negocieze dintr-o poziÅ£ie extrem de favorabilă condiÅ£iile păcii în
anul următor.
Evenimentele militare hotărâtoare s-au desfăşurat pe teritoriul Ungariei ÅŸi
al Serbiei ; rămase în afara principalului teatru de operaÅ£iuni , ţările române
nu au fost însă scutite , în acest răstimp , de frământări politice ÅŸi militare ,
provocate de concurenÅ£a dintre cele două imperii pentru stăpânirea ÅŸi exploa­
tarea lor.
Veleităţile de expansiune ale marilor puteri rivale ÅŸi intensificarea curen­
tului de eliberare în Moldova ÅŸi Å¢ara Românească constituiau o primejdie
gravă pentru dominaţia otomană. O nouă politică era necesară pentru a evita
imperiului urmările catastrofale ale desprinderii ţărilor române din obedienÅ£a
sa; instaurarea domniilor fanariote , inaugurate în amândouă principatele de
Nicolae Mavrocordat , a fost răspunsul Porţii la agravarea primejdiei externe şi
la afirmarea , în legătură cu noua situaÅ£ie internaÅ£ională, a luptei de emancipare
în ţările române .
Prima măsură care se impunea pentru menÅ£inerea în supunere a celor două
ţări era asigurarea controlului politic efectiv prin domni de neîndoielnică fide­
litate; domnii de Å£ară se arătaseră prea înclinaÅ£i să adere la lupta antiotomană
pentru a mai inspira încredere PorÅ£ii . Asociată mai strâns l a conducerea im­
periului în cadrul noii formule politice - a „dualismului turco-grec" - elita
societăţii greceÅŸti din Fanar se oferea ca instrument al dominaÅ£iei otomane în
ţările române. Prin mijlocirea ei , fără apel la formula paÅŸalâcului , inaplicabilă
în noile condiÅ£ii internaÅ£ionale, Poarta îÅŸi asigura un control mult mai larg
14
https://biblioteca-digitala.ro
decât în trecut asupra vieÅ£ii politice a celor două Å£Ari ÅŸi în acelaÅŸi timp posi­
bilitatea de a le exploata mai intens resursele economice.
Pentru a realiza aceste obiective, se cerea ceva mai mult decât o substituire
de domni; un întreg program de guvernare, deosebit de formula patriarhală a
domnilor de ţară, era menit să reducă puterea marii boierimi - din care o
parte însemnată începuse să întrevadă avantajele eliberării de sub stăpânirea
otomană ÅŸi îÅŸi orienta nădejdile spre puterile creÅŸtine. O îndoită finalitate
- politică ÅŸi economică - recomanda PorÅ£ii ÅŸi agenÅ£ilor ei - domnii fana­
rioţi - un program de reorganizare a instituţiilor social-politice ale \Arilor
române, în direcÅ£ia afirmării autorităţii centrale, ÅŸi de îngrădire a puterii marii
boierimi.
Dacă, în ciuda faptukli că realitlÅ£ile social-economice rămăseseră în an­
samblu nemodificate faţă de epoca anterioară, soluţiile preconiz.ate de domnii
fanarioÅ£i în marile probleme interne au diferit sensibil de cele ale domnilor de
Å£ară, faptul se explică în primul rând prin interesele deosebite din care se
inspirau ÅŸi prin superioritatea mijloacelor puse în actiune pentru a Ic realiza.
Structura sociali a Å£lrii refuza domniei o bază internă solidă pentru înde­
plinirea unui program sistematic de centralizare, în cazurile în care domnii
ÅŸi-ar fi propus un asemenea program. ln reguli generală, în condiÅ£iile exis­
tente, domnii nu puteau decât să se încadreze în formula de guvernare a boie­
rimii; înscăunaÅ£i în domnia \Arilor române ÅŸi investiÅ£i cu mandatul de a le
menÅ£ine în obedienta PorÅ£ii ÅŸi de a furniza Imperiului otoman resurse supe­
rioare celor obÅ£inute în trecut, domnii fanarioÅ£i au încercat sl institue domnii
autoritare ÅŸi sA llrgească aportul clasei dominante la împlinirea sarcinilor
publice. Politica internă a domnilor fanarioţi a fost modalitatea de reali1..are a
Å£elului pentru care regimul a fost instituit.
IniÅ£iatorul regimului fanariot în istoria ţărilor române, Nicolae Mavro­
cordat, a fost ÅŸi cel dintâi care a experimentat noul sistem de guvernare, mai
întâi în Moldova, apoi în Å¢ara Rom4neascA. Mlsurile de reforml fiscală 1,
apriga reprimare a abuzurilor încasatorilor de dări 2, audienta largi acordată de
1 „„. scoscsl rumpUl cu pccctluituri roÅŸii, sl dt de patru ori într-un an"; I. Neculce, uto­
pise(ul Ţării Moldovei, cd. I. Iordan, Bucureşti, 1959, p. 197.
1 „Se invitase acmu Å£lranii de vcniau la divan cu pirll a.'iupra zlotaÅŸilor ci Ic-au luat atAtca
nlplÅŸti; cc îndaUl poronci cÅŸia, ÅŸi cu marc sclrbl asupra acelor zlotaÅŸi carii n-or întoarce banii
oamenilor cc Ic-au luat pentru nlplşti..."; Nicolae Costin, utopise(ul Ţdrii Moldovei, cd.
M. Kogllniccanu, Croniule Români�i. voi. li, BucureÅŸti, 1872, p. 75; Nicolae Mavrocordat,
„ndat-au ÅŸi dat cuvântu mojicilor sl-ÅŸ it banii înapoi de la boierii zlotaÅŸi, care-i dcdcs-inaintea
mazilii lui Mihai Vodl; .„ÅŸ-au poroncitu zlotaÅŸilor, cu marc groazA, numai sl întoarcl toÅ£i banii
mojicilor înapoi; „. tot divanuri de zlotaÅŸi erau cu mojicii; ÅŸi zlotaÅŸii, ca vai de capctcli lor,
îmbia ÅŸi purAndu-sl ÅŸi rugAndu-sA mojicilor.„ ÅŸi Ic flct ÅŸi zapis si-i mai aÅŸtepte, ÅŸi mojicii nu
primcc"; I. Neculce, op. cit„ p. 194-195.
15
https://biblioteca-digitala.ro
Divan jalbelor ţărănimii împotriva stăpânilor de moÅŸii 1, au fost semnalul care
vestea epoca „reformatorilor" .
Primejdia, considerată iminentă, a intervenÅ£iei austriece în războiul tur­
co-veneÅ£ian a determinat Poarta să-l transfere în grabă pe Nicolae Mavrocordat
anului 1 7 1 5 ; un
la sfârsitul
Românesti,
din domnia Moldovei în aceea a Tării
.
.
.
om sigur trebuia pus la conducerea ţării pentru a-i împiedica defecÅ£iunea, ale
cărei consecinţe militare şi economice ar fi fost catastrofale pentru Imperiul
otoman . Cantacuzinii , ale căror negocieri cu austriecii erau cunoscute la Con­
stantinopol , au fost înlăturaÅ£i de la conducerea ţării J?entru a face loc omului
căruia Poarta îi acorda, cu drept cuvânt, toată încrederea.
Sosit la Bucuresti la sfârsitul lunii ianuarie 1 7 1 6 , noul domn a fost silit să
.
.
„
facă faţă, îndată după înscăunarea sa, unor masive cereri turceÅŸti de bani ÅŸi
produse 2• Noua campanie anti veneÅ£iană în curs de pregătire ÅŸi conflictul imi­
nent cu Imperiul habsburgic necesitau mijloace sporite ; ţările române erau che­
mate să participe masiv la susţinerea efortului militar otoman . Consecvent cu
misiunea sa ÅŸi cu formula de guvernare anterior aplicată în Moldova, Nicolae
Mavrocordat impune greu boierimea, silită acum să consimtă la grele sacrificii
materiale în folosul imperiului 3. Politica fiscal ă a domnului fanariot, realizată
cu mijloacele cele mai aspre - arestarea ÅŸi maltratarea boierilor ÅŸi confiscarea
moÅŸiilor lor - a provocat reacÅ£ia celor pe care îi lovea . O impresionantă soli­
darizare a clasei dominante din Å¢ara Românească împotriva domnului învinuit
- într-un memoriu anonim , dar de evidentă inspiraÅ£ie boierească - de a fi
voit „să extermine întreaga nobilime românească ÅŸi de a aduce toÅ£i grecii
1
„până la o vreme boierii nu se mai săturau de domni; unii cu un domn trăgeau, alÅ£ii pre alt
domn să rădice din cei mazili îmbiau. Cc eată Nicolai Vodă, peste nădejdea lor ÅŸi nepoftit de
nime au venit domnu, ÅŸi i-au săturat pc toÅ£i; că ÅŸi ţăranilor au fost dat voie de să rădicau cu pâră
a�upra boierilor, de nici îi băga în samă. În divan suduiau mojâcii pre boieri ÅŸi cum eÅŸiau la
divan de se jăluia un ţăran pre un boier, îndată da pre boier în mâna ţăranului, fără de nici o
giudecată sau dreptate; ... dară aceasta o făcea el numai ca să defăime şi să ruşineze neamul
boieresc, mirându-se ce ar mai face să îngrozească pre boieri"; (Nicolae Muste),
Letopiseţul
Ţării Moldovei, la M. Kogălniceanu, Cronicele României, voi. III, BucureÅŸti, 1 874, p. 4 1 -42;
v. excelenta expunere a conflictului dintre Nicolae Mavrocordat si boierimea tărilor române la
N. Iorga,
Istoria românilor, voi. VII (cap. li: Boierimea ţării ÅŸf Niculae-vodă Mavrocordat,
Boierii români ÅŸi imperialii austriaci, p. 3 1 -54 ÅŸi cap. I V : Cele dintâi acte de
p. 1 5 -30; cap. III:
reforme , p. 55-72).
2
.
Al. A. Va.<iilescu, Oltenia sub austriaci, p. 1 3 .
3 Încă înainte de 1 1 februarie 1 7 1 6, domnul impune boierilor un „împrumut" de 200 pungi,
.
dmtre care 1 20 pungi au fost adunate ÅŸi trimise la Constantinopol în două zile: C. Giurcscu,
Mate:ial, '· p. 5; gr �u I ovită a fost cu precădere facÅ£iunea Cantacuzinilor, după executarea
s olmculu1. C nstantm ÅŸ1_ a fostului domn Åžtefan Cantacuzino la Constantinopol; Al. A. Va­
?
silescu, op. elf., p. 23-26.
�
16
https://biblioteca-digitala.ro
pllmldiÅ£i din acelaÅŸi aluat ca ÅŸi el„ 1, avea sl puni caplt În scurt timp primei
domnii muntene a lui Nicolae Mavrocordat.
Izbucnirea ostilitlÅ£ilor turco-austriece În primlvara anului 1716 - la
Constantinopol razboiul fusese proclamat la 15 aprilie2 - a oferit boierimii
muntene o nldejde ÅŸi un punct de reazem În lupta Împotriva domnului ale clrui
mijloace ÅŸi Å£eluri de guvernare Îi contrariau atit de grav interesele. Apelul la
imperialii vecini a fost reacÅ£ia elementari ÅŸi fireascA a unei întregi clase cAreia
nu i-a trebuit mult pentru a ÎnÅ£elege ci pcrmanenti1.area regimului instaurat de
Nicolae Mavrocordat ar fi Însemnat nu numai agravarea dominaÅ£iei otomane
asupra ţării dar şi un pericol grav pentru uncie din interesele ci esenţiale.
Orientarea boierilor spre imperiali se Încadra într-o veche tradiÅ£ie de politică
externi a Å¢lrii RomâneÅŸti ale clrci începuturi
se
afli inel în veacul al XVI-iea
şi care se sprijinea mai ales pc iniţiativele mai recente ale lui Şerhan şi Ştefan
Cantacuzino; ceea cc a dat însl vigoare neaÅŸt�ptatl acestei tradiÅ£ii, acceptate
acum, practic, de unanimitatea boierimii, a fost formula noul de guvernare.
introdusl În Å£ară de cel dintâi dintre domnii fanarioÅ£i.
Legătura intre imperiali. care ÎnÅ£elegeau sl folosească conflictul intern din
Å¢ara Româneascl, ÅŸi boierime. care nu vedea alt mijloc de sdlparc de domnul
ostil decit Într-o colaborare cu austriecii, s-a stabilit repede. inel din primele
slptlmini de la declanÅŸarea rlzboiului l; ca s-a intensificat ÅŸi s-a transformai
Într-o actiune comuni abia dupA victoria de la Petrovaradin. Acum. când ra­
portul de forÅ£e dintre cele doul imperii se putea întrevedea, boierii au socotit
ci sosise clipa rlfuielii cu Nicolae Mavmcordat; în cursul lunii august, la
sugestia a doi mandatari ai boierimii - grlbiUl sl provoace dc7.nodAmântul
deoarece domnul „convocase la BucureÅŸri cca mai mare parte a boierilor
pentru a le stoarce bani, supunlndu-i la arest'„. - generalul Steinville rrimirc
în \ari cAtcva unitlÅ£i militare austriece. Efectivele acestora erau mult prea
reduse pentru a forţa hotlrirea militari; decizia, care aparţine mai degrabl
istoriei politice declt celei militare. a fost provocatl de atitudinea marii
boierimi.
Prima incursiune militari austriacl pe teritoriul Å£lrii s-a produs în Oltenia;
intrlnd în Å£ari pe la OrÅŸova. un detaÅŸament de 200 „cltane„ austriece pune pe
fugi corpul de oaste relativ însemnat trimis la graniÅ£l, sub conducerea
vei-serdarului Petru Obedeanu. ExplicaÅ£ia acestei înfrlngeri
firi bltllic o dl
cronica lui Radu Popescu, de fidelitate nedesminÅ£itl faÅ£l de Nicolae Mavro­
cordat. Dupl sosirea ÅŸtirilor cu privire la infrlngerile suferite de armatele
1 C. Oiurescu, Mat�rial, I, p. 83.
lbid�m. p. t 2.
> lbid�m. p. 21
• 1bUJ�,,,.
1
17
https://biblioteca-digitala.ro
ÅžI
otomane, unităţile turceşti din Oltenia se refugiază la sudul Dunării
numai ai noÅŸtri au rămas dincoace ÅŸi au aÅŸteptat până au venit catanele , dară
nici un război n-au făcut, c i au început a fugi ÅŸi sluj itori ÅŸi căpetenii îndată ce
i-au văzut . S i mai mult decât 200 de catane n-au fost si ai nostri 3 OOO. Că asa
i-au purtat Obedeanul , fiind ficlean , s-au fost ajuns cu dânÅŸii ÅŸ i i-au ÅŸi învăţat
în ce vreme să v ie , când era sluj itorii risipiÅ£i ÅŸi rar de grijă, negata. Åž i aÅŸa din­
tr-acel hicleşug s-au stricat acele oşti şi au fugit şi catanele au venit la Cerneţi
de au apucat acel corn de ţară" 1
Scurt timp după aceasta, o a doua defecţiune boierească avea să aducă
ansamblul Olteniei sub controlul imperialilor. Alţi mari boieri olteni, serdarul
B arbu Cornea Brăiloiu ÅŸi Bengescu, îndrumează catanele venite d in Ardeal
împreună cu care coboară prin pasul Vulcanului spre Târgu-Jiu ; trecând sumar
peste expl icaţia defecţiunii populaţiei, atribuită fricii de catane şi de jafurile şi
uciderile comise de ele , Radu Popescu constată lapidar faptul împlinit, trecerea
Olteniei sub controlul efectiv al imperial ilor: „Dentru carii unii de frică ÅŸi de
groază s-au dat ÅŸi s-au un it cu dânÅŸii, atâta cât oamenii domneÅŸti pentru trebile
ţării nici cum nu putea să margă peste Olt" 2 .
Pentru c a acÅ£iunea s ă reuÅŸească depl in . pentru c a boierii să-ÅŸi vadă rea­
lizată dorinÅ£a . mai trebuia înlăturat domnul însuÅŸi; o primă încercare a avut loc
tot în luna august. În fruntea a două companii, căpitanul austriac Dettine intră
în Å£ară pc la Turnul RoÅŸu ÅŸi înaintează până la PiteÅŸti; deformată de boieri, care
au difuzat ÅŸtire a iminenÅ£ei intrării trupelor habsburgice în BucureÅŸti, ÅŸtirea l-a
determinat pc N . Mavrocordat să părăsească oraÅŸul ÅŸi să se refugieze la Giur­
giu. sub protecţia oştirii otomane . Aici abia a aflat domnul inexactitatea ştiri i
c are îl pusese pc fugă; însoÅ£it de o gardă turcească, el reintră în BucureÅŸti, după
cc în prealabil a executat pc unul dintre conducătorii boierimii rebele .
Represiunea împotriva boierilor - execuÅ£ii ÅŸ i impuneri masivc 3 - , care a
caracterizat noua etapă a guvernării lui N . Mavrocordat, a adâncit prăpastia
între domn ÅŸi boierime , pentru care singura nădejde era acum venirea impe­
rial ilor. Noua lovitură , superior organizată faţă de cea dintâi, avea în sfârÅŸit să
„ . . .
'
'
„
„
•
1
Radu Popescu ,
Istoriile domnilor Ţării RomâneÅŸti , p. 223.
� Ibidem, p . 224.
�
..
Allc Bojem, ja so gar W i tt Frauen und der Kloster ihre Vorsteher ader Iegumenen ,
werden nachcr Buccurcst , sambt ihrer H aabschafften ge fiihret , und muss manicher,
4,5
auch
Material, I , p. 29; pentru starea de spirit a
întregii boierimi. vezi A . M. de) Chiaro , Storia delie modeme rivoluzioni delia Valachia , p. 2 00;
biss zchcn Bci.ithel Geldes erlegcn"; C. Giurescu ,
c ceea ce a avut prilejul să constate ÅŸi unul dintre m i l i tarii imperiali intraÅ£i în Å£ară la începutul lui
septembrie
1 7 1 6; dacă asupra si mpatici popu laÅ£iei de rând faţă de i mperi al i , căpitanul
Sainte-Croix îÅŸi manifestă îndoieli probab i l înte mei ate, e l subliniază adeziunea unanimă a bo­
ierimii:
„
. .. der vollige Adel auf unserer Seithcn i st . . ." ; C . Giurescu , Material, I . p. 24.
18
https://biblioteca-digitala.ro
puni caplt domniei „tiranului„ . si-i scape pe boieri de primejdia gravi pe care
prezenţa sa l a conducerea ţlrii o constituia pentru persoana şi averile lor.
Capitularea TimiÅŸoarei în prima jumltate a lunii octombrie 1716 modi­
ficase simÅ£itor, în favoarea imperialilor, situaÅ£ia sblltegicA în regiunea carpa­
to-dunlreanl. Cucerirea Banatului înglduia extinderea stlpinirii austriece
asupra întregii Oltenii ÅŸi, eliberând o parte insemnatl a trupelor imperiale.
flcea posibili în Muntenia o acÅ£iune de mai mari proporÅ£ii decit modestele
incursiuni de pini atunci. La începutul lui noiembrie 1716. hotlrfi.rea de a-l în­
lltura pe Nicolae Mavrocordat de la conducerea Å£lrii fusese luatl de coman­
damentul austriac din Transilvania; manifestul publ icat la 8 noiembrie la Deva
de generalul Steinville denunÅ£a în acelaÅŸi timp actele de ostilitate ale domnului
fanariot feţi de Imperiul habsburgic şi regimul instaurat in Ţara RomAneascA.
Acţiunile militare din trecut şi mai ales cele de mai mari proporţii anunţate
pentru viitor nu iÅŸi propuneau - în termenii manifestului imperial - dccAt
„de a-i mlntui de la pieirea deslvlrÅŸitl pe locuitorii care suspinl sub jugul
stlpinului lor tiran„ 1•
O manevrl abili a boierimii ostile 1- a lipsit pc Mavrocordat de o parte
însemnatl a trupelor de care dispunea; la indemnul boierilor Radu Golescu .
Grigore Blleanu ÅŸi Åžerban Bujoreanu . domnul încearcA 51 recAÅŸtige controlul
asupra Olteniei. trimiÅ£lndu-1 pe Radu Popescu . investit . în acest !ieop. cu tidul
de ban . Restul aveau si-i de."4vArÅŸeascl unitlÅ£ile trimiM: de austrieci ÅŸi sur­
prii.a: „Ce daci boiarii acei ficleni alunec glsindu- ÅŸi vremea de 51 du�Yte
Radul banul ÅŸi cu oÅŸtil e ce fusbe la BucureÅŸti . îndatl au scris la Barbul 51.r­
dariul
ci
iaste vremea sl vie sl ia pe domn.
banul Radul . Puţint�le oşti ce au rlmas le
vor
ci
ottilc ce-au fost s-au dus cu
chivernisi ci de nu vor sta nimica
împotrivl"J. DesflÅŸurarea a corespuns în întregime planului .
Unitlţi de catane sArbeşti şi romlnqti . apreciate de un izvor a fi totali1.at
1 700 de
oameni
- sub conducerea clpitanului imperial Åžtefan Dettine -
reuÅŸesc sl înainteze pini la BucureÅŸti. unde ÅŸi-au Ileul i ntnuea la 14 noien1brie. Luate prin surprindere. unitlpJe de
pazl alcltuite din tltari ÅŸi turci ÅŸi sta­
Å£ionate în apropierea oraÅŸului au fost decimale. Domnul. care nu avusese nici
cel mai vag avertisment, este surprins în palatul domnesc in zorii zilei ÅŸi dus în
captivitate în Transilvania. ln noaptea aceleiaÅŸi zile . autorii loviturii ti
toţi
••
ceilalÅ£i„ boieri clin Bucmqti ii vesteau lui Gheorghe Cantacuzino - fiul lui
Åžerban Cantacuzino
Graba
- • cel clruia îi rezervau domnia, reu,ita loviturii>.
boierilor munteni în a-i aduce la cunoÅŸtinÅ£l candidatului lor la
domnie evoluţia evenimentelor nu izvon numai clin bucuria succesului; o griji
1 C. Oiurcscu, Mal,rial, I, p. 52.
Popescu.op. rit p. 231 -232.
C. Oiwacu, Ma1,ria.l, I, p. 5 3-S4.
2 R.du
1
.•
19
https://biblioteca-digitala.ro
lesne de înÅ£eles le umbrea sati sfacÅ£ia. Pentru boieri , înlăturarea lui Nicolae
Mavrocordat trebuia să pună capăt dominaţiei otomane şi să facă i mposibilă
restaurarea acesteia ÅŸi a formulei noi pe care o experimentase prin intermediul
domnului fanariot. Comandamentul austriac însă nu intenÅ£iona să angajeze în
Muntenia forÅ£e militare în număr suficient pentru a conjura o eventuală acÅ£iune
militară turco-tătară . Considerente militare ÅŸi probabil ÅŸi politice l-au deter­
minat pe Eugeniu de Savoia să evite extinderea zonei de operaÅ£ii în stânga
Oltului . Hotărârea fiinq ireversibilă, unităţile imperiale au părăsit de îndată
capital a ţări i . Cuprinsă de teama represali ilor turceşti , o parte din populaţia
oraÅŸul ui , printre care - după informaÅ£ia a însuÅŸi comandantului trupelor
care au dat lovitura - aproximativ 800 de boieri se refugiază în regiunea
de munte 1•
În vreme ce domnul era dus în captivitate în Transilvania, la Sibiu ÅŸi apoi
la Alba-Iulia, unde avea să-ÅŸi petreacă timpul până la sfârÅŸitul războiului ,
boierii se întruneau din proprie iniÅ£iativă la TârgoviÅŸte , la adăpost de o lovitură
militară otomană prin surprindere. Din discuţiile la care a participat , potrivit
observatorului acut care era Nicol ae de Porta, „întreaga boierime a Ţării
RomâneÅŸti " - tota Valachiae nobili tas - , au rezultat câteva hotărâri de
însemnătate majoră . Cea dintâi privea orientarea ţării în cadrul confl ictului
turco-austriac: legaţi de imperiali prin interese şi prin faptul creat de sfidarea
autorităţii otomane în persoana agentului ei ÅŸi consecvenÅ£i cu atitudinea lor
anterioară. boieri i hotărăsc să aÅŸeze Å£ara sub suzeranitatea împăratul ui 2. Doi
boieri de frunte au fost desemnaÅ£i de adunare pentru a depune în numele ţării
„omagiul de supunere ÅŸi fidelitate" la Sibiu, comandantului trupe lor austriece ,
reprezentant local al puterii imperiale, ş i pentru a discuta măsurile cele mai
urgente pc care Ic impunea situaţia politică şi mi litară (28 noiembrie 1 7 1 6 ) 3 .
Câteva zile mai târzi u , boierii aflaÅ£i la TârgoviÅŸte , l a care se asociau ÅŸi repre­
zentanÅ£i ai negustorimi i , încheiau între ci un legământ prin care se angajau să
rămână solidari în jurul lui Gheorghe Cantacuzino în atitudinea adoptată.
Insti tuirea, la începutul lui decembrie 1716 , cu asentimentul comanda­
mentului austri ac, a unei deputăţii de patru boieri cu misiunea de a conduce
Å£ara în aÅŸteptarea unei sol uÅ£ii dcfinitive4, nu era o măsură suficientă pentru a
preîntâmpina primejdia iminentă a unei recuceriri otomane . Refuzul austrie­
cilor de a angaja forÅ£e mi litare însemnate pentru ocuparea Munteniei - în
ciuda repetatelor insistenÅ£e ale boierimii - a înlesnit turcilor rapida recuperare
a provinciei . În cursul lunii decembrie chiar, turcii îl numesc domn pe Ioan
1
1
Ibidem,
p. 58-59.
Ibidem, p.
59-60 ÅŸi 62-63 .
p. 67-69.
Ibidem , p. 7 1 -72.
� ibidem ,
4
20
https://biblioteca-digitala.ro
Mavrocordat. care. Înconjurat de lnlpe turceÅŸti ÅŸi tltărăşti. ÎÅŸi face intrarea in
BucureÅŸti la sfârÅŸitul lui ianuarie 1 7 1 7 .
Experien1a lui Nicolae Mavrocordat dovedise ci instrlinarca marii boie­
rimi, mai ales În vreme de rlzboi, era o politici primejdioasl. Poarta ÅŸi noul ei
mandatar au înÅ£eles perfect sensul evenimentelor petrecute În Å¢ara Romi­
neascl ÅŸi au tras consecinlcle.
Intenţia iniţiali de represiune drastici -
au fllcut implrilţia sfat cu veiirii
.•
ÅŸi era sl dea lara În pradl ÅŸi în robie. arlltind acest semn de hainie" 1 - a fost
plrlsitl ÅŸi o solu1ie politici a luat locul celei militare. Boierimea. care. aÅŸa
cum o arltase desfAÅŸurarea evenimentelor. avea un cuvânt hotArâtor de spus.
trebuia rcciÅŸtigatA. Considerente politice evidente. mai mult decât insistenÅ£a
generoasl a noului domn. au determinat conducerea imperiului sl renunţe la
hotărârea de a „ÅŸterge Å£ara de pc fa1a pământului. astfel încât sl nu rămânA
piatrA pe piatrl" 2• Clemen\a sultanului venea în întâmpinarea unui interes <le
seaml al politicii otomane: acela de a recâÅŸtiga Å£ara fllrA un efort militar <le
mari proporÅ£ii. în perioada cilnd se anunÅ£au noi confruntări cu austriedi.
Politica de represiune ar fi solidarizat întreaga populaÅ£ie in lupta antiotomani:
concludente pentru inlelcgerca telului urmArit nu sunt numai concc."iile fiscale
acordate ţlrii. cit mai ales desolidarizarea noului domn de politica fratclui �i
predecesorului slu in domnie. Azvirlind in chip public înlttat1a rAspundcrc a
evenimentelor petrecute nu asupra boierilor ci a lui Nicolae Mavmconlat
ÎnsuÅŸi ÅŸi a mlsurilor sale J. Ioan Mavmcordat renega politica interni a acestuia.
Fixarea rlspunderilor pentru trecut indica insA implicit �i liniile directoare ale
noului program de guvemlmAnt. Boierimea tlrii reuşise inel o dat4 �-şi
impunA punctul de vedere•.
lndatA dupl sosirea sa in tari. Ioan Mavmcordat a stabilit contactul cu
comandamentul austriac din Transilvania. in M;opul de a obtinc retragerea uni­
tlţilor imperiale aşezate in centrele fortificate de la MArgincni şi CAmpulung.
Discuţiile, prelungite timp de aproape douA luni. s-au terminat prin convenţia
incheiatl la 24 februarie 1 7 1 7 la Sibiu.
lntelegerea prevedea evacuarea unitlţilor imperiale stalionatc in tari şi
recunoaÅŸterea autoritA\ii lui Ioan Mavrocordat în cele 1 2 judele ale Munteniei:
în schimb, domnul se îndatora sl trimitl la Sibiu. în rermen de douA luni.
1 Ridu Popescu, op. cil., p. 236.
i
C. Oiurescu. Ma1�riol, I. p. 97-98.
, "Simul ucuut aingulos non cuc culpac corum. seci propria fnlris sui quod �I lncap­
tivatua ldcoquc minus habcnt quod mcblul ..."� C. Oiuracu, Mnt•rial, I. p. 70.
4 ln urma mlsurilor lui
poial tn IUi.
Ioan
Mavrocordal, cei mai mulp dinlrc boierii cmipali 1-au ln•
21
https://biblioteca-digitala.ro
1 00 pungi ÅŸi recunoÅŸtea autoritatea habsburgică în Olteni a 1• Primul pas în
direcţia despărţirii de drept a celor două provincii era astfel realizat.
Evenimentele ulterioare nu au mai putut modifica statu q u o ul teritorial
din Å¢ara Românească, rezultat din campania anului 1 7 1 6 ÅŸi din convenÅ£ia
dintre imperiali ÅŸi Ioan Mavrocordat. Înfrângerea de la B elgrad a pus capăt
marelui efort militar întreprins de Poartă în anul 1 7 1 7 ; dar trecerea oÅŸtilor
turceşti şi tătăreşti spre Serbia, prin Muntenia şi Oltenia, şi mai ales retragerea
lor au supus cele două provincii unei cumplite acţiuni de jaf şi pustiire de pe
urma cărora aveau să se resimtă vreme îndelungată . O parte însemnată din
populaÅ£ia ţării a fost robită ÅŸi dusă în captivitate în sudul Dunării.
Epuizarea militară a Imperiului otoman după înfrângerea de la Belgrad ÅŸi
afirmarea la Constantinopol a unei puternice grupări favorabile păcii , sprijinită
de ambasadorii Angl iei ÅŸi ai Olandei , cât ÅŸi dorinÅ£a conducerii Imperiului
habsburgic de a pune capăt războiului pentru a putea face faţă complicaţiilor
prevăzute în Ital ia în urma atacului spaniol împotriva Sardiniei , s-au aflat l a
originea negocierilor de pace 2 . L a Passarowitz, la vărsarea Moravei în Dunăre ,
s-au desfăşurat timp de trei luni - de la începutul lunii mai până la sfârÅŸitul
I unii iul ie 1 7 1 8 - negocierile de pace între turci , au strieci ÅŸi veneÅ£ieni , cu
participarea mediatorilor desemnaţi de Anglia şi Olanda.
Prin semnarea tratatului de pace de la Passarowitz (2 1 iulie 1 7 1 8) ale cărui
prevederi teritoriale principale se întemeiau pe situaÅ£ia de fapt creată de
evoluÅ£ia eveni mentelor militare - apl icarea principiului uti possidetis Oltenia rămânea sub stăpânire habsburgică .
-
1
Material I, p . 156- 1 58; v . observaţiile lui Eugeniu d e Savoia pe marginea
p. 1 68- 1 69.
2 O . Redl ich , Das Werden einer Grossmacht, p . 235-239; pentru locul Olteniei în cuprinsu l
C.
G i u resc u ,
,
convenţiei, ibidem ,
negocieri lor, în cursul c ărora a prilejuit unul din momentele cele mai critice, vezi ediÅ£ia recentă
a observatorului raguzan la Passarowi tz , G . S krivanic , Dnevnik Dubrovcianina Mihai/o Pescica
o Pojarernckom mirovnom congresu 1718 godin, Beograd , 1 952.
22
https://biblioteca-digitala.ro
CAPITOLUL III
REGIMUL AUSTRIAC: PROGRAMUL BOIERESC
ŞI FORMULA AUSTRIACĂ DE ORGANIZARE A ŢĂRil
Inel din primele luni ale rlzboiului - la o datl cAnd soarta acestuia cm
departe de a fi hotlrAtl - boierimea munteanl a început sl el abore1c formula
politici de guvernare pe care nldljduia sl o impunl în eventual itatea. socotitA
acum probabili, a el iberlrii Å£lrii de sub stlpAnirca otomani ÅŸi a încadrlrii ci în
sistemul imperial habsburgic. Oolul de autoritate ettat de a.resta.rea ÅŸi capti­
vitatea lui Nicolae Mavrocordat la dlrÅŸitul anului 1716 punea la ordinea 1ilt'i
problema guvemlrii tlri i ÅŸi . tn perspectivi . aceea a viitoarei ei organi1lri.
Perspectivele deM:hise de evol u1ia evenimentelor politice ÅŸi mil itare au
determinat boierimea sl-ÅŸi precizeze pozilia ÅŸi sA-ÅŸi formulC'lC punctele de
vedere - dezideratele - în problemele escn1iale ale or8an i1Arii pol itice ÅŸi
sociale. Memoriile înaintate CurÅ£ii din Viena de boieri ÅŸi de clerul superior dau
la iveai I concepţia politici a clasei dominante din Tara Rom4neaM:A şi in
·
glduie cunoaÅŸterea - desigur, prin optica inter5elor acesteia - a problemelor
majore ale vieţii social -politice a tlrii . Nicic4nd tn trttut formula optimi de
guvernare - din punctul de vedere al boierimii - nu rusesc mai clar expri­
matl decAt în aceste memori i . nicicAnd statul boieresc - adicl statul de
autoritate necontestatl a marii boierimi in viai• politici ÅŸi sociali, a.'ltfel cum n
preconizase boierimea munteanl inel din veacurile anterioare - nu iÅŸi glsise
formularea programatici deslvArÅŸit conturatl ca în proiectele alcltuile de bo­
ierime în cei peste doi ani
care
s-au scurs de la dala int:rlrii trupelor imperiale
în BucureÅŸti (noiembrie 1716), la aceea a fixlri i . prin decret imperial , a viito­
rului statut al provinciei (22 februarie 1719).
Principalele memorii întocmite de boierimea munteanl - apoi de cea
olteanl doar - au fost elaborate tn doul etape distincle: cca dintli . la sflrÅŸitul
anului 1716 ÅŸi la începutul anului 1717. în leglturl cu inllturarca lui Nicolae
Mavrocordat din domnie, cea de-a doua, in lunile imediat unnltoan: încheieri i
23
https://biblioteca-digitala.ro
păcii de la Passarowitz , când statutul provinciei recent cucerite era în curs de
elaborare . Identice în esenÅ£a lor, memoriile diferă prin unele detalii care re­
flectă situaÅ£iile simÅ£itor deosebite ale momentelor când au fost întocmite 1 •
Completate cu elementele furnizate de dialogul ulterior dintre boieri ÅŸi auto­
rităţile austriece, în primii ani după instaurarea regimului habsburgic , ele oferă
imaginea desăvârÅŸită a tipului de guvernare care asigura ÅŸi consfinÅ£ea atot­
puternicia marii boierimi pe plan politic ÅŸi în viaÅ£a socială.
Potrivit memoriilor boierilor, ţara avea să păstreze statutul de autonomie
de care beneficiase ÅŸi în raporturile cu Imperiul otoman , iar autonomia urma să
fie con sacrată de menÅ£inerea instituÅ£iei voievodatului, deci a suveranităţii in­
terne. Insi stenţa boierimii asupra acestui punct a fost deosebit de viguroasă şi
ea a constituit impl icit o luptă împotriva imixtiunii austriece în viaÅ£a internă a
ţării 2 • Deosebit de evidentă a devenit tendinÅ£a boierimii în vara anului 1 7 1 8
când, pentru a-ÅŸi justifica punctu l de vedere , în condiÅ£iile mult mai ingrate
create de despărţirea Olteniei de restul ţării . ea apela la argumente istorice şi
invoca vechea autonomie a provinciei în cadrul Ţării RomâneÅŸti : ,,Întrucât în
vremea în care ne stăpâneau barbari i (adică turcii , n .n .), nefiind voievodul în
stare să guverneze toată ţara, a instituit asupra acestor cinci judeţe ale Oltului
un boier de frunte . adică al doilea după însuÅŸi domnul , cu titlul de mare ban
(înzestrat ) cu autoritate deplină în amintita provincie , atât în afacerile civile cât
ÅŸi în cele criminale, economice ÅŸi în toate chestiunile administrative , cerem ÅŸi
acum cu toată umilinÅ£a ca în locul acestuia (Curtea) să-l numească pe Gheor­
ghe Canracu::.ino cu titlul de voevod" 3 .
Autonomia . în raport cu puterea suzerană, însemna pentru boieri limitarea
autorităţii acesteia la încasarea tributului - al cărui cuantum urma să fie
1
Elaborat în l:adrul unor re uniuni care au grupat reprezentanÅ£i ai întregii boierimi muntene
- ÅŸi f;lră îndoială ai cleru l u i - , cel di ntâi memoriu a fost înaintat CurÅ£ i i din Viena la
bruarie
17 1 7;
27
fe­
în toamna anului precedent , la scurt timp după e x pediÅ£ia m i l i tară a austrieci lor
împot riva Bucure ÅŸti lor ÅŸi după arestarea lui N i colae Mavrocordat , boie ri i s-au întruni t l a Târ­
goviÅŸte în cadrul a ceea cc parc a fi fost o „adunare obÅŸtească". Din Târgovi ÅŸte , comandamentul
austriac era informat , la
28
noiembrie
17 1 6 , că
„întreaga boierime s-a întrunit aici" („tota nob i ­
l i tas hic congrcgata") şi că ca a delegat d o i mari boieri pentru a discuta n u numai problemele
imediate desch i se de care nţa de autoritate şi de sarc inile i mpuse de austriec i , dar şi v i i toarea
organi zare a ţări i ; C . Gi urc sc u . Material, I, p.
gust-octombrie
17 1 8 ,
59.
Un an ÅŸi ju mătate mai târz i u , în lunile au­
c ând vi itorul statut al provinciei era d i scutat de autorităţile din Viena,
„clerul ÅŸi stările Valahiei imperiale" au înaintat un ÅŸir de memorii c are , pe lângă cererile for­
mulate în memoriul din
17 1 7 ,
contineau prevederi spec i fice , i zvorâte din situaÅ£ia creată de
tratatul de la Passarowitz ÅŸi de împărÅ£irea ţării sub două stăpâniri străine (textele memoriilor l a
C . Giure scu , Material , I , p .
1 59- 1 62 ÅŸi 33 1 -342).
16 1.
2
C . Giure scu , Material, I, p.
1
Ibidem , p . 332 .
24
https://biblioteca-digitala.ro
ulterior fixat - ÅŸi la Îngrldirea, cu concursul ei . a puterii domniei În relaliile
cu boierimea.
Pentru a evita Încllcarea ocolitl a statutului de autonomie, boierii respin­
geau categoric Încadrarea CJrii Într-o formull administrativi comuni cu Tran­
silvania. Camerei imperiale (fiscului austriac) i se refuza dreptul de a interveni
În viai& economici ÅŸi În organizarea fiscali a provinciei . llsatl in Întregime pe
seama localnicilor. adicl a domniei ÅŸi a boierilor În primul rând . Å¢ara urma sl
aibl un reprezentant permanent la Viena , prin intermediul clruia aveau sl fie
transmise toate hollririle Curţii � solicitali de boieri , instituţia subl inia ea inslşi
caracterul de autonomie al sta1u1ului liri i .
Cum Înlelegeau boierii sl organizeze inllunlrU aceasUi autonomie 5e
Întrevede l impede din cuprinsul aceluiaÅŸi memoriu. Necesari pentru a impune
o slavili i mixliunii strline ÅŸi pentru a salva
••
vechile legi ÅŸi aÅŸc1,lminlc ale
Å£irii„ de acÅ£iunea reorgan i1.a1oare ÅŸi centra.li1.a1oare a noilor sUip4n ilori . domnia
urma sl fie cit se poate de ingrldill în raporturile interne . cele cu clasa domi­
nanll în primul rlnd . ConcepÅ£ia boierimii despre limilele care trebuiau impu5e
puleri i domneÅŸti e neechivoc formulatl în lcxlele inain1a1e CU11 i i din Viena .
O primi l i milare a autorillli i domnului decurgea din caracterul viager al
domniei . La moartea domnului , fiul acestuia puica li ales de clltt boieri i de
sfat ÅŸi clerul superior, daci se va fi dovedii
••
demn ÅŸi iM:usil pentru domn ie" 1 •
Daci accasll condilie, care echivala cu încadrarea în inlerescle boierimii . nu
era impl inill sau daci domnul nu ar fi llsal moÅŸtenilor . atuncea . acelaÅŸi corp
electoral avea sl desemneze , dintre boieri" . un „domn plminlean . nobil ÅŸi
„
demn de o asemenea dregltorie„ . sanc1iunea imperiali urm4nd s4 ratifice ale­
gerea boierilor. Formula domniei elcclivc apare astrei ca punci cscn11al in
programul pol itic al clasei dominanle din Ţara Rom4nca.� I.
Nu mai pu1in calcgoric suni expuse limilelc pe care in1clegea boimmea s4
le impunl exerci1iului efectiv al puterii domneşti� daci cereau in ravoarea
domnului dreplUI de a dispune de auloritatea necesari în reglementarea ches­
tiunilor interne - pentru a ingrldi imixtiunea austriacl in viala lirii ÅŸi pentru
a putea organiza forţa de constringcn: de care aveau nevoie pentru a line in
ascultare populaţia de rlnd
-
boierii se grlbcau s4 restrtnsl prerogativa dom­
neascl, de data aceasta pentru a evita consolidarea autoritllii domnului în
detrimentul lor. Domnul nu avea dreptul de a condamna ÅŸi execula vreun boier
decât dupl judecata prealabili a sfatului domnesc ÅŸi cu asentimentul CurÅ£ii
imperial e . Pentru a se pune la adlpo5t de eventoalcle velcitlli de guvernare
1
possa
"Chc doppo la monc dc l Princi� , IC averi figliuolo dcgno cd abile par ii Pn:rKipalo. cite
csso csscr ' clcllo in Prcnci� dall' Arcivcscovo delia Valachia, dalli duc Vc�ovi di
Ribnico c di Buzco, c dalli Baroni dcl Consc gli o . . . " (C. Oiurc-.c:u .
Ma1,rial, I . p. 1 6 1 ); in
varianta din 1 7 1 8, suni indicati clerul Ji boierii 'Ari i . l'lrl wro limill de calcgoric .
25
https://biblioteca-digitala.ro
autoritară , boierii revendicau chiar , pe cale indirectă, într-unul dintre memo­
riile lor, dreptul de a-l destitui pe domn 1 •
Dar boierii înÅ£elegeau să-ÅŸi pună sub ocrotirea unui pact fundamental nu
numai viaÅ£a , ci ÅŸi stăpânirile; mai explicit, în această privinţă, memoriul din
1 7 1 8 adaugă la prevederile anterioare: „ ... iar domnul să nu aibă putere nici
asupra vieÅ£i i , nici asupra bunurilor vreunui boier, după cum se întâmpla pe
vremea perfidei stăpâniri turceÅŸti" 2 .
A siguraÅ£i prin aceste clauze împotriva primejdiei unei domnii autoritare ,
boierii se grăbeau să reglementeze în favoarea lor celelalte probleme esenÅ£iale
pentru exi stenţa clasei lor. La loc de frunte se afla desigur aceea a moşiilor şi a
mijloacelor de a le exploata , izvorul cel mai statornic - dacă nu şi cel mai de
seamă - al veniturilor lor: „boierii să-ÅŸi poată stăpâni toate satele , bunurile,
viile ÅŸi supuÅŸii lor, după cum le-au stăpânit ÅŸi până acum ... " 3 ; dar în acelaÅŸi
timp nu era uitat ce lălalt izvor de putere ÅŸi înavuÅ£ire, dregătoriile . Boierimea
a continuat să lupte cu aceeaÅŸi înverÅŸunare pe care a depus-o în secolu l
al XVII-iea ÅŸi pe care o va mai depune ÅŸi în tot cursul secolului următor, pentru
a-ÅŸi asigura monopolul dregătoriilor ÅŸi pentru a înlătura concurenÅ£a străinilor:
. în sfatul , în demnităţile ÅŸi dregătoriile ţări i , atât în cele bisericeÅŸti , cât ÅŸi în
cele laice , să nu poată fi introduşi străini , ci numai localnici" 4 . Că boierimea
înÅ£elegea dreptul de a exercita dregătoriile ÅŸi de a beneficia în exclusivitate de
avantajele imense legate de exerciţiul dregătoriilor ca un privilegiu de clasă ,
se constată din cererea ei de a se constitui un fond special , dintr-o cotă adi­
Å£ională asupra contribuÅ£iei . din care urmau să fie ajutoraÅ£i „câÅ£i dintre boieri nu
vom avea dregătorii în slujba imperială, pentru a ne putea întreÅ£ine cu venitul
acestor dregători i" 5 . În concepÅ£ia ÅŸi în practica boierimii, exerciÅ£iul dregătoriei
se transformase într-un izvor legal de venituri pentru întreaga c lasă dominantă,
recunoscut ca atare în memoriile oficial e .
„ .
.
1
„Qual Yoi voda non si possa dcponcrc scnza i i comune ri chiamo del i i Boiari , ma lasciarsi
s i no alr u l t i mo di sua v i ta . . "; Maga:.in istoric pentru Dacia , voi . IV
.
2
••
( 1849), p. 209.
C'hc ii Prc nc i pe non possa far morire o estenninare alcun barone senza l ' aprovazione di
S u a Ccsarca M acsta , dovcndolo prima chiamar in giudizio o giudicarlo in presenza de ll' Arci­
vcscovo, dc " Ycscovi e de ' Baroni dcl Conseglio, li quali , esaminando la di lui colpa e trovandolo
reo, daranno parte alia Cesarea Corte e sua Cesarea Maesta dara la sentenza . . . "; C. Giurescu,
Material. I,
p. 1 6 1 ; iar în 17 18 :
„
. . . pero ii Yoivoda non possa aver' autorita ne sopra la vita, ne
sopra la facolta di alcun boi aro . . " ; ibide m , p .
.
3 C . Gi u rescu , Material ,
4
�
Ibidem, p .
1 62
ÅŸi
333.
I, p . 1 62 .
334.
„ E quanti boiari non avercmo officii nel servigio Casareo, per poter sussi stere col i '
emolumento di dctti offic i i , che abbiamo ii solito sovvenimento dalia decima del Tributo del
popolo, siccome sempre e sin al presente si pract ica i n Valachia, i i che pagandosi da detto
popolo non importera alcun pregiudicio all ' anual tributo destinato alia Camera imperiale";
ibidem , p.
335 .
26
https://biblioteca-digitala.ro
ln stlrÅŸit , drept încununare a supremaÅ£iei ei sociale ÅŸi poli tice . boierimea
înÅ£elegea sl beneficieze de scutire totali de dlri , bir, dijme etc . 1 • precum ÅŸi de
toate privilegiile pe care le dobindise În veacurile anterioare . toate în numele
„vechilor legi ÅŸi constituÅ£ii ale llrii„ pe care boierii le invocau atAt de des. Re­
fractari inovaÅ£iilor - ori de cite ori ele le ameninÅ£au pozitia - • boierii au luat
ei înÅŸiÅŸi iniÅ£iativa unor reînnoiri , acolo unde Întrevedeau posibil itatea unor noi
avantaje .
Redus la esenÅ£a sa , programul boieresc însemna menÅ£inerea nealtcraUl a
sbUcturii sociale tradiÅ£ionale - Întemeiate pe dependenta personali a celei
mai largi secÅ£iuni a populaÅ£iei - ÅŸi a regimului politic care lisa puterea efec­
tivi în mlinile marii boierimi .
Cu totul altfel vedeau insl lucrurile noii stlpAni . care întclegeau 51 tragi
toate foloasele din ţara recent cuceritl şi nu se arltau dispuşi sl se l imiteze la
exerciÅ£iul unei simple suzeranitlÅ£i 2 • Amlnind sub diverse pretexte discutia
asupra statutului provinciei pini dupl Încheierea pici i . conducerea imperiului
ÅŸi-a rezervat libertatea de a impune regimul pe care n socotea potrivit.
Dreptul la autonomie era dintru început contestat� cuccriUl prin forÅ£a ar­
melor ÅŸi nu integrali în imperiu în urma negocierilor dintre boieri ÅŸi austriec i .
Oltenia era aÅŸezatl sub deplina autoritate a fmplratul u i . care îÅŸi atribuia
dreptul de a organil.a viata provinciei dupl bunul slu plac , .
che non poalno dare contribuzionc o decinm pn runc te roc chc appam nrono • lom
1
propri . camc animală, vini, pani , fieni ele . . . "; revendicarea revine ln mcmu1iul din 1 7 1 1 , cu
rdcrire la litua&ia anlcrioarl, din timpul lllpinirn lun:qh . clnd botem cnau consl�i la plai•
dlrilor; ln acelaÅŸi timp cna invocai nemplul nobilimii tran.'ilvanc . Kullll de plata dlnl(lf.
ibid�m. p. 334.
i P\incrul de vedere al autorilllilor aullricc:c fn pot.lemele de bui atc orJ•nitlr'ii pro­
vinciei IC afli ln npoutclc acncnlului Slcinvillc cllrc Eu,cniu de S.voia ti in n.:mor1ul
adresai de acesta lmplnrului, la 14 noiembrie 1 7 1 1; M. Popescu. Doc11rrwnt. in kit Olt . VI
( 1 927), nr. 34 . p. 437-4S I tă Jacubcnz. Di� ciJ·nl11ttJ11iJclw Wnlnc�i. p. 6:2-IO; decrclUI
imperial din 22 februarie 1 7 1 9 cu privire „ orsaninrea Olteniei (C. OiUR'KU . Mat"'"'· I.
p. 349-3 52 ; vcnlunca romlncuc:l a dccrclUlul . Arh. St. Buc ms . 330 (M·rm TiJMdltdl. r. 6-7)
fi-a lnsu,it ln cca mai maR parte propunerile cupriMC ln memoriul lui Eugcniu de Savoia.
Expcricnta celor doul decenii de 1uvcmuc ln Oltenia a oferit rnalcrial de tcfl«lic abundcnl
autoritllilor militare 1i cuncralc austriece; corapondcnlll autorilltilor kicaJc: cu cele cenlnllc
rcflcct l larg cvolutia formulei de guvcmuc auslriccc ln contact cu reahtltilc locatc.
> Luarea ln sllplnirc dirccll a provinciei de cl&R austrieci ena ju�iricall cu argumente
culese din domeniul dreptului intemational . Fumiule lmplnlulul de merooriul lui Euscniu de
Savoia: ,.Zumahlcn aich abcr sodan remers craebcn. dua bel dem Pauarowitzbchcn Fricdcm·
schluss nur die S Dislriktc dcr Alula gclcgcnc WallachlKhc Dldriktc und ebcnfalls di"' nur
jutt annonun ,, paclo publico Clllft Porta OllOlftdllica Jtabililo, nicht awr dii.I ,;n„ mii d,m
Uuul 1�nom1M1Wn EinwTJtibttbtiu °"" Conwnlion &•r 1Cai$. Ma�Jfdt, clllft p1,no daminio
ZllBefall,n,· mithin di� Einric"'1ut110Tf odrr l#strll•ntk forma rr1ilrtiniJ ""'o ""'""" allf ihtt
aU•rltiiclut' Wil/Jalr IUtd Conwni•rtt ankOlrllltll . . ."; M . Popescu. Doc""'•nt. ln kh. Olt., VI
( 1 927), nr. 34 , p. 437: ugwncnrul cn reluat. ln fonnl mai succintl. de decretul imperial din
februarie 1 7 19.
"•••
.•
27
https://biblioteca-digitala.ro
Refuzul CurÅ£ii din Viena de a recunoaÅŸte Olteniei dreptul la un domn pă­
mântean însemna implicit contestarea dreptului la autonomie; în temeiul noii
organizări , împăratul devenea el însuÅŸi domn al provinciei cucerite . Hotărârile
mai însemnate ale AdministraÅ£iei craiovene erau emise „în numele preasfinÅ£itei
chesariceÅŸti măriri , prinÅ£ul Valahiei dincoace de Olt, Carol al VI-lea" 1 • Noul
domn al .,Valahiei dincoace de Olt" sau al „ChezariceÅŸtii Valahii" înÅ£elegea
însă să-ÅŸi organizeze stăpânirea după propria sa concepÅ£ie , nu după sugestiile
boierimii oltene .
Provincie de graniţă, vecină cu Imperiul otoman , în detrimentul căruia
conducerea din Viena nădăjduia să extindă ÅŸi în viitor hotarele stăpânirilor
sal e , Oltenia a fost aÅŸezată , împreună cu celelalte provincii recent smulse
dominaÅ£iei otomane , sub autoritatea unei instituÅ£ii speciale - comisia neo­
acquistică - alcătuită din reprezentanţi ai Camerei aulice şi ai Consiliului de
ră:boi 2. Hotărâtoare în tot ceea ce privea organizarea provinciei era autoritatea
militară ; conducerea militară austriacă de la Sibiu îmbina comandamentul
asupra trupelor din Transilvania ÅŸi a celor din Oltenia. Comandantul suprem
austriac cumula autor itatea mil itară şi politică, aceasta din urmă exerci tată sub
_
titlul de Director suprem al Olteniei (principatus Valachiae Cisalutanae
suprem us director) 3 . Întreaga activitate admini strativă ÅŸi judecătorească din
provincie urma să se desfăşoare sub supravegherea sa; directorului suprem îi
revenea sarcina de a numi dregătorii judeÅ£eni - selectaÅ£i din tabelele înaintate
de Admini straÅ£ ia craioveană - , de a emite instrucÅ£iunile în temeiul cărora
urma să se desfă�oarc activi tatea organelor locale. de a verifica gestiunea fi­
nanciară , de a relua în apel procesele judecate la Craiova etc .
Caracterul mil itar al regimului in staurat în provincie s-a menÅ£inut ne­
al terat , din ti mpul războiului ÅŸi al cuceririi ÅŸi până la sfârÅŸitul dominaÅ£iei
austriece . Prezenţa permanentă a uni tăţilor mil itare austriece - folosite nu
numai ca garante ale stăpânirii imperial e . dar ÅŸi ca instrument efectiv de gu­
vernare pentru repri marea fugii ÅŸi a împotri virii ţărănimii la îndeplinirea sar1 Doc. re/. agr . . p. 297 . p.
298 e t c . ; C . V . Obedean u , Hrisov de la vei banul Gh. Ca11ta­
rn::.i1 w . în A rh . Olr . . 1 1 1 I 1 924 ) . n r . 1 2 . p. 1 4 2 ; l i stele de domni tori ai Ţări i RomâneÅŸti o m i t să-l
i n sereze pc Carol al V l - l e a în � i ru l dom n i lor, în i nterval u l 1 7 1 8- 1 7 3 9 .
� A . Lusc h i n v o n Ebengreuth . Gnmdriss der 6srerreichische11 Reichsgeschichte , p . 27 8 .
' Li�la d i rectori lor supre m i a i O l te n i e i :
S !ephan S te i n v i l le
1 7 1 9- 1 7 2 1
Dam i an V i rmond
1 72 1 - 1 722
Karl Konigsegg
1 7 22- 1 7 26
Karl Tige
1 7 26- 1 7 30
Franz A nton Wal l i s
1 7 30- 1 737
-- -------------....-------
28
https://biblioteca-digitala.ro
cinilor cltre stat - a fost una din caracteristicile principale ale dominaţiei
austriece în Oltenia.
Reprezentanţilor Cam�r�i aulic� le era rezervatl administrarea bunurilor şi
a veniturilor camerale. care aparţinuserl anterior domniei . Sub supravegherea
ÅŸi controlul direct aJ autoritlÅ£ilor militare ÅŸi camerale ÅŸi în limitele normelor de
guvernare stabilite de ele . avea sl se desflÅŸoare Întreaga activitate a organelor
locale.
Regimul instituit de austrieci spulbera nldejdile boierimii de a-ÅŸi impune
propria ei formull de organizare; boierilor Ic rlmânea un singur mijloc de pu­
tere pe care insl au ştiut si-i utilizeze din pl in . Socotind suficiente instituţiile
ÅŸi mlsurile adoptate pentru a asigura funcÅ£ionarea sistemului de guvernare in­
stituit potrivit concepţiei sal e . conducerea imperiului a lisat . in rv.a i niţial i .
administraţia locali pe
seama
boierimii . rezervându-ÅŸi insl . prudent. dreptul de
a reveni asupra statutului provincie i . Sub numele însuÅŸi de Admini.strafi�. un
grup de patru mari boieri consilieri . prezidaţi de banul Gheorghe Cantacul.ino.
urma sl guverneze Oltenia. in spiritul instrucţiunilor imperial e .
Refuzul d e a recunoaÅŸte fiului lui Åžerban Cantacuzino titlul ÅŸ i dcmnilatco
de voievod , retrogradarea sa in raport cu programul boierimii ÅŸi cu propriile
sale veleitlti la situaÅ£ia de ban • ••cu caracler de preÅŸedinte'' . deci de dn:gAtor
numit. a fost cuno.\Cut de indatl ÅŸi înÅ£eles în toall scmni ficatia sa pol ilicl din­
colo de Olt . unde evenimentele din judctele pierdute erau urmlrilc inde­
aproape . Simplist. ca de obicei . Radu Popescu n:luma in cronica
sa.
in lcrmcm
populari . situatia creatl dincolo de Olt ÅŸi scmnificatia ci pol ilici . con:cl i n ­
terpretatl:
„.
. . a u rânduit pc Gheorghe beizadea sl sl chi iamc ban Craiove i . iar
nu domn sau gubemalor - din cal l -au flcut mlgar - ÅŸ1 au rânduit ÅŸ1 pc patru
contili iari din boiari i cei mai de jos. sl fie lângl banul Ghcorghie . Iar �ci cc
avea nldcajde sl fie ci mai mari . i -au llsal in dc�rt de s-au ruşinai ca nişlc
oameni proÅŸti . CI au cercat clmila sl-ÅŸi pune cercei la un:chi . apoi ÅŸi urechile
le-au lliat . Acest feliu de bine ÅŸ-au dobândi i cu mintea lor de la ncamti" 1 •
Antagonismul intre programul boieresc ÅŸi cel auslriac era dcsAvârÅŸil; cele
doul formule de organizare rlspundeau la doui tipuri de guvernare incon ­
cil iabile. Programul boierilor punea slalul in intn:gime sub tutela mari i bo­
ierimi . l i mitind autoritatea tmplratului la o simpli su1.cranilatc . Dimpotrivă,
formula austriacl punea \ara sub controlul decliv al conduceri i imperiulu i .
clreia i i rezerva cea mai inscmnatl parte a venitului rezultat d i n exploatarea
resurselor ci . Ciocnirea de interese dinlrc cele doul forţe concurente nu puica
sl intirzie mult� in germene . ca se reglscÅŸtc în tratativele ÅŸi proiectele preli­
minarii instituirii noului regim . Transferat de la masa negocierilor pc terenul
mlswilor efective de organizare , echivocul initiaJ s-a transformat într-un
1 Radu
Popc5C'U . op. cit p. 248.
.•
29
https://biblioteca-digitala.ro
conflict violent, care se află la originea tuturor convulsiunilor din răstimpul
celor două decenii de stăpânire habsburgică în provincie. Redusă la esenÅ£a ei ,
experienÅ£a austriacă în Oltenia nu a fost altceva decât confruntarea dintre un
stat absolutist, îri. a cărui politică începeau să se manifeste germenii concepÅ£iei
de guvernare luministe , şi o mare boierime obişnuită să domine necontestat o
societate de tip agrar-seniorial .
Terenul pe care s-a dezvoltat iniÅ£ial conflictul a fost fiscalitatea. HotărâÅ£i
să exploateze sistematic provincia, austriecii au început prin a-i reorganiza sis­
temul fiscal ; coordonatele noului sistem de impunere a contribuÅ£iei erau fixi­
tatea sarcinei fiscale şi repartiţia ei potrivit numărului şi averii contribuabililor.
CondiÅ£ia esenÅ£ială a succesului reformei era însă o riguroasă evidenţă a
populaţiei şi a capacităţii ei fiscale .
Principiile de bază ale reformei fiscale austriece şi situaţia pe care aceasta
tindea să o creeze contraveneau grav intereselor marii boierimi . Structura fis­
cală tradiÅ£ională îngăduia boierilor să realizeze un îndoit beneficiu: cel dintâi ,
în col aborare cu statul , ca instrumente ale exploatării fiscale la care erau aso­
ciaÅ£i ; cel de-al doilea, în opoziÅ£ie cu interesul fiscal al statului , prin sustragerea
unui însemnat număr de contribuabili de la îndatorirea publică. Prin scutirea
legală a posluÅŸnicilor - rămăşiţă ÅŸi metamorfoză târzie a imunităţii - dar mai
ales prin masiva tăinuire a locuitori lor de pe domeniile lor - recrudescenţă a
imunităţii - , boierii lipseau vi stieria de o parte însemnată a veniturilor ei .
Când puterea boierimii se afirma masiv, când veleităţile central izatoare ale
domnilor erau zădărnicite de rezistenţa marilor boieri , statul pierdea de sub
control ul său cea mai mare parte a masei contribuabile. Instabilă în timp , l ip­
sită de un sprijin intern sol id în politica de îngrădire a puterii boierimii ÅŸi de
control eficace al realităţilor esenţiale dinlăuntrul domeniului , domnia era silită
să se resemneze cu un si stem care lăsa cea mai largă parte a beneficiului
exploatării pe seama marilor stăpâni de moÅŸii . E lesne de înÅ£eles că boierimea
olteană nu se putea lăsa lipsită , fără reacţie , de o formulă de organizare fiscală
care îi oferea avantaje imense . Stăpână în primii ani pe puterea administrativă
local ă - crâmpei salvat din ansamblul revendicări lor ei - marea boierime a
reuÅŸit nu numai să ducă în impas noua organizare fiscală , meticulos elaborată
de autorităţi le mi litare ÅŸi camerale austriece, dar a ÅŸtiut ÅŸi să o convertească în
mijloc de realizare a propriului ei program .
Di ficultăţile întâmpinate de reforma fi scală ÅŸi apoi eÅŸecul ei i-au silit pe
austrieci să avanseze mai adânc în politica de reforme ÅŸi să se angajeze treptat
în reorganizarea întregii structuri social-politice a provinciei . Produs al unui tip
de organizare social-pol itică, sistemul fiscal nu putea fi eficace ÅŸi durabil re­
organizat decât o dată cu realităţile care îl generaseră; consecventă cu această
constatare , politica de reforme a autorităţilor habsburgice a cuprins unul după
30
https://biblioteca-digitala.ro
altul toate sectoarele esenţiale ale vieţii social-pol itice . Un ansamblu coerent
de re forme - dezvoltate cu necesitate una din cealaltl - era chemat sl
destrame ansamblul coerent de instituÅ£ii pe care se întemeia atotputernicia
marii boierimi în stat.
Continua depl asare a masei rurale a impus reforma fiscală . dar arbitrarul
care guverna relaÅ£iile agrare participa larg la rlspunderea instabil itlÅ£ii Å£lrl­
nimi i . Pentru a crea condiţii de stabilitate demografici . reforma fiscali trebuia
coroboratl cu mlsuri de r�fonnă socială; ÅŸi . pentru prima oarl în istoria Å£lrii .
relaÅ£iile agrare au fost reglementate prin aÅŸezlminte generale în timpul
stlplnirii austriece . Supunlnd ansamblul ţlrlnimii dependente - rumini şi
oameni cu învoiall - aceloraÅŸi obl igaÅ£ii faÅ£l de stlplnii de moÅŸi i . regimul
agrar a marcat un pas însemnat spre desfiinÅ£area romi.nici ÅŸi a stabilit direcÅ£ia
în care avea sl se deslvArÅŸeascl procesul în cadrul re formelor lui Constantin
Mavrocordat . ln acelaÅŸi ti mp . trebuiau reglementate ÅŸi . fireÅŸte . îngrldite privi­
legiile clasei dominante . pentru a asigura statului o parte mai înscmnatl din
venitul provinciei . Stlpinirea austriacl a flcut primul
mare
efort cunn.� ut din
istoria Ţări i RomlneÅŸti de statuare ÅŸi îngrldire a privilegi ilor boierimi i .
Noii stlpin i ai provinciei înÅ£elegeau imul nu numai sA crecie cadrul insti ­
tutional firi de care stabilizarea popula{iei era de neconceput. ci ÅŸi 51 reaJ iiei:e
efectiv regruparea ÅŸi fixarea masei rurale în centre sileÅŸti statornice ÅŸi si ste ­
matizate; e cea dintli încercare de sistematizare ÅŸi modernizare a habitatului
rural ÅŸi care nu va avea sl fie reluatl dedt în epoca regulamentari . Dupl
îndelungate eforturi ÅŸi dupl in frlngerea re7.istcnÅ£ci boierimii . austriec ii au
reuÅŸit sl obÅ£inl prima evidenÅ£i serioasl a populaÅ£iei . care înglduic cunoaÅŸterea
potentialului uman al provinciei . al judeţelor . al satelor libere şi al domeniului
boieresc ÅŸi mlnlstiresc . Mlsurile demografice adoptate de austrieci erau com­
plementul necesar al reformei fiscale ÅŸi agrare.
Pentru ca mlsurile de ordin fiscal. agrar ÅŸi dt!mografic sl devinl efective ,
mai era inel necesar ca organul chemat sA le aplice - administra{ia provinciei
- sl înceteze de a mai fi instrumentul marii boierimi ÅŸi sl devinl executorul
fidel al puterii centrale . Constatarea avea si- i împingi pe austrieci pc calea
rt!formt!lor administratiYt! . Un întreg ÅŸir de mlsuri de reorganizare pe tlrlm
administrativ s-a strlduit sl încadreze în normele riguroase ale concepÅ£iei de
stat austriece activitatea organelor administrative din Oltenia� sub imperiul
acÅ£iunii lor a început sl se produci , lent ÅŸi imperfect, dar totuÅŸi perceptibil .
tranziţia de la dregltorul medieval la funcţionarul modem.
Sistemul judiciar în vigoare care lisa puterea judecltoreascl în cca mai
mare parte în mina boierilor - stlplni de moÅŸii ÅŸi dregltori - a fost . fireÅŸte ,
cuprins ÅŸi el de politica de reforml. Strlduindu-se si-i sustragi pe locuitorii
personal dependenţi ai domeniului autoritlţ.ii judiciare - sau mai exact puterii
31
https://biblioteca-digitala.ro
discreÅ£ionare - a stăpânilor lor, instituind instanÅ£e noi care în scurt interval au
sustras AdministraÅ£iei o parte însemnată a proceselor, supunând întreaga acti­
vitate judiciară a provinciei controlului autorităţilor habsburgice superioare de
la Sibiu ÅŸi Viena, reforma judecătorească a îngrădit simÅ£itor puterea ÅŸi auto­
ritatea socială a boierimii .
În ciuda tuturor precauÅ£iilor adoptate de conducerea imperiului , a dreptului
de îndrumare ÅŸi control asupra întregii vieÅ£i a provinciei pe care ÅŸi-l rezervase ,
aplicarea reformelor ÅŸi în primul rând a celei fiscale s-a dovedit iluzorie atâta
timp cât marea boierime rămânea stăpână pe administraÅ£ia locală; constatarea
s-a aflat la originea crizei dezvoltate în raporturile dintre autoritatea ocupantă
ÅŸi marea boierime ÅŸi a modificării regimului provinciei în anii 1 726- 1 729 .
Rămăşiţele autonomiei - ultima baricadă a marii boierimi - au fost
progresiv anihilate ; în 1 726 bănia a fost desfiinÅ£ată , iar conducerea provinciei
încredinÅ£ată unui german ; apoi aparatul administrativ central ÅŸi judeÅ£ean a fost
din cc în ce mai mult germanizat sau supus controlului direct ÅŸi efectiv al ele­
mentului germanic . Abia după desăvârÅŸirea acestei transformări care s-a pre1 ungit timp de câÅ£iva ani , rezistenÅ£a boierimi i a fost înfrântă , iar reformele au
putut fi efecti v aplicate .
Triumful absolutismului nu însemna lichidarea privilegiilor ÅŸi cu atât mai
puÅ£in a structurii sociale pe care se întemeiau ; programul de guvernare habs­
burgic nici nu îÅŸi propunea de altmi nteri un asemenea Å£el . Ceea ce a urmărit ÅŸi
a reuşit să obţină conducerea imperiului a fost restructurarea sistemului de
guvernare a provinciei în cadrul realităţilor existente . Refulată de afirmarea
autorităţii central e , puterea marilor stăpâni de moÅŸii a fost îngrădită în limitele
regimului de privilegii recunoscute de autoritatea imperială; tot ceea ce în tre­
cut depăşise această limită a fost absorbit de autoritatea de stat . În esenţă ,
reformele au real izat un larg transfer de putere ÅŸi de mijloace materiale din
zona privilegiului în aceea a puterii centrale. Timp de câÅ£iva ani , o porÅ£iune a
teritoriului Ţării RomâneÅŸti a făcut experienÅ£a regimului absolutist .
32
https://biblioteca-digitala.ro
CAPITOLUL IV
POPULAÅ¢IA ÅžI AÅžEZÄ‚RILE OMENEÅžTI
Cercewca demografici . esenÅ£iali pentru înÅ£elegerea oriclrci socicllti ÅŸi în
primul rlnd a celor în care e fortul uman fumizeazl principala suni de energie .
constituie inel unul din secloarele cele mai deficitare ale medievisticii noastre .
Explicatia se afli alAI în canctcrul foarte lacunar al documentaÅ£iei referitoare
la demografia medievali a tlrilor rominc. cAt ÅŸi în slad.iul inel incipient de
dezvoltare a ccrcetlrilor de statistici ÅŸi demografic isloricl.
Pentru Ţara RomAneascl, cele dintAi izvoare de caracter slalislic p.btratc
aparţin stlpAnirii austriece; mlrturie
a
efortului pcrscvercnl al noilor sll ·
pAnitori de a cunoaÅŸte cit mai îndeaproape numArul aÅŸc1,Jrilor ÅŸi poccntialul
uman al provinciei . pentru a-i putea exploala dt mai sislcmatic re5unclc .
catagrafiile ÅŸi conscriptiile întocmite în timpul stApAnirii austriece în Oltenia
constituie un izvor însemnat ÅŸi . ca atare . s-au bucurat , cu drept cuvAnt , de
atenţia unora dintre cen:ctltorii noştri ' . l n ciuda serioaselor lor imperfecţiun i ,
cunoscute d e înÅŸiÅŸi contemporani , conscripÅ£iile austriece . întregile prin in­
comparabilul instrument de cercetare care este harta intocmill de clpitanul
Schwantz von Springfels - cea dintAi evidenÅ£i cartografici a tuturor aÅŸczl­
rilor omeneÅŸti din Oltenia - lui sl se întrevadl cAteva din marile realitAJi
demografice ale provinciei la începutul veacului aJ XVIII-iea, precum ÅŸi im­
plicaţiile lor agrare . sociale şi politice .
1 Prima utili� a �lor au.slriccc ln KOpUI detcmU nlrU niftlulul de denollllft
demografici a tlrii. la lnccpulUI vucului al XVIII-la. li apuţinc lui AD. Xcnopol . lstorit1
Romdnilor. voi . IX, p. 6S-66; mai recent au utiliDI abundent conscripţia lntocmJll fn
1 722-1 728 de ausbicci, I. Donai, O.spn roponimia slnwJ ht Oll•nla; idem, A,nilril• orrwtwpi
din Å¢ara Rom"1wa.ttd ht sttokl• X/V-XVI, ln Stwlii, IX ( 1 9S6), nr. 6, p. 7�5; H.H. Slahl ,
Conlribu/ii la studiul salrlor dndbrtaJr rorrtdnrpi, voi. I , p. 3 3-36.
33
https://biblioteca-digitala.ro
Investigaţiile austriece dau la iveală o societate grav deficitară din punct
de vedere demografic, nu numai îndată după încheierea războiului pustiitor din
1 7 1 6- 1 7 1 8 , dar chiar ÅŸi în ul timii ani ai stăpânirii habsburgice , când cata­
grafiile înregi strează maxima demografică; constatarea explică deopotrivă
încercarea de aservire în masă a ţărănimii , concurenÅ£a acerbă dintre stăpânii de
moşii pentru acapararea braţelor de muncă şi conflictul puternic dintre stat şi
boierimea olteană, refractară până la capăt politici i centralizatoare a autori­
tăţilor habsburgice , care se străduiau să recupereze pentru fiscul imperial miile
de locuitori tăinuiţi pe domenii .
Izvoarele epocii oferă o amplă documentaÅ£ie pentru înÅ£elegerea celei de-a
doua mari realităţi demografice a veacului al XVIII-iea: fuga populaţiei. Prinsă
între cele două „proiecÅ£ii" care i se ofereau cu egală insi stenţă, a boierimii ÅŸi a
statul ui , ţărănimea încearcă să reducă nivelul exploatării prin fugă, larg în­
lesnită de concurenÅ£a dintre stăpânii de moÅŸii ÅŸi de lupta dintre fisc ÅŸi domeniu.
Instabilitatea masei rurale - forma cea mai largă şi permanentă a luptei
de clasă - a dat naştere celei mai grave probleme cu care s-a confruntat
autoritatea guvernantă în ţările române în veacul al XVIII-iea. Ca ÅŸi domnia pe
an sambl ul ţării , autorităţile habsburgice în Oltenia s-au străduit să pună capăt
fugii ţărănimi i ; „legarea" medieval ă a ţăranilor de glie ÅŸi reformele moderne
ÅŸi-au conjugat acÅ£iunea într-un suprem efort de stabilizare a masei rurale .
I.
POPULAÅ¢IA L A ÎNCEPUTUL
STÄ‚PÂNIRII AUSTRIECE
Desfăşurarea operaţiilor mil itare pc teritoriul Olteniei şi mai ales robirea şi
deportarea sistematică a l ocuitorilor de către turci ÅŸi tătari în retragere au creat
un gol de populaÅ£ie ale cărui urmări s-au făcut simÅ£ite mulÅ£i ani după înche­
ierea păci i . Începută o dată cu primele operaÅ£ii militare pe teritoriul Ţării
RomâneÅŸti . la sfârÅŸitul anului 1 7 1 6 ÅŸi la începutul lui 1 7 1 7 1, pustiirea a luat
proporÅ£ii catastrofale la sfârÅŸitul anului 1 7 1 7 , ca urmare a hotărârii turceÅŸti de
a gol i de locuitori provincia pc care înaintarea austriecilor îi silea s-o evacueze .
„Å¢ara încă s-au robit ÅŸi peste Olt ÅŸi dincoace de Ol t , însă mai mult 70 , 80 de
mii de suflete" . înregi stra Radu Popescu, în cronica sa, masiva deportare de
populaÅ£ie de către turci 2 . Partea Olteniei în această hemoragie demografică se
1
„
. . . iar turc i i urmări nd catanc l e , pc u n i i îi omorau , pc alÅ£i i , care se refugiau în mănăstiri , îi
ardeau împreună c u ele ÅŸi robeau atât pc creÅŸt i n i i pământeni cât ÅŸi pe cei străi ni"; M. Grigoras ,
Cronica Ţării RomâneÅŸti 1 714- 1 71 6 , la D . Russo, Studii istorice greco-române , voi. l i , p.
alte i ndicaţii cu pri v i re la depopu larea ţări i , ibidem , p . 44 7 şi
corespondenţa
2
p.
bai·areză ÅŸi saxonă ( 1691-1 739) , p. 4 1 .
Radu Pope sc u , istoriile domnilor Ţării RomâneÅŸti,
1 4 1 - 1 42 .
34
https://biblioteca-digitala.ro
448;
449 ÅŸi la I li e El . Angelesc u , Din
p. 252; a l te i ndicaţi i , ibidem ,
ridica la jumltate. dupl indicatiile fumizate austriecilor de deputaÅ£ii olteni 1 •
Trlgind concluzia. la un an dupl încheierea picii. un dregltor cameral con­
stata: „ . . . am cucerit desigur o Întindere mare de plmint. dar prea puÅ£ini lo­
cuitori" 2.
Dar pustiirea nu s-a repartizat unifonn pe ansamblul provinciei ; ca întot­
deauna În trecut. regiunea de ÅŸes a suferit nu numai mai mult - numlrul
satelor pustiite fiind mai mare - dar ÅŸi mai dunbil . iar procesul de refacere a
fost aici mai lent . Harta Olteniei . intocmitl in primii ani dupl încheierea picii
de clpitanul Schwantz von Springfels , inregistrca1A un total de 273 sate pus­
tiite dintre care 190 în judeÅ£ele Dolj. RomanaÅ£i ÅŸi ln regiunea de ÅŸes a judeÅ£ului
MehedinÅ£i . Prim interpret al propriei sale opere canografice. Schwantz ob­
serva. În descrierea anexatl hlrÅ£ii . ci pustiirea lovise mai ales regiunea de ÅŸes .
„ceea ce se vede dealtminteri pe hartl. in judeÅ£ele RomanaÅ£i . Dolj ÅŸi Mehe ­
dinţi . unde satele sunt relativ rare ti schiţate sub\ire. dcoan:cc aci se [Elscsc
putini locuitori" 1 .
Afinnatia lui Schwantz nu e izolatl; alte mlrturii de provenienţA variata
confirmi constallrile cartografului austriac privitoare la pustiirea ÅŸesului c;a
urmare a rlzboiului . Subliniind. la un an dupl incheien:a pici i , ncccsitalca
adopllrii unui regim fiscal moderat . consilierul camera.I lgnaţiu Haan indiu
forurilor camerale cArora li se adresa ti finalitatea demografici a sugestiei sale .
anume: „pentru a popula mai mult aceasll Å£ari. can: in partea ei de jos . spre
Dunlre . e relativ pustie·· •. Generalul K6nigsegg confirma ÅŸi ci in 1 723 - ata­
dar la cinci ani dupl încetarea oslilitlÅ£ilor - caracterul deosebii de acul al
crizei demografice • •.mai ales în judeÅ£ul MehedinÅ£i" J . iar in cuprinsul altui
memoriu repeta constatarea ci ••lltarii au prins ÅŸi deportai un man: numlr d�
Å£lrani din Oltenia. mai ales din plrÅ£ile dunlrenc" 6 •
Situaţia creatl de rlzboiul austro-tun: din 1 7 1 6- 1 7 1 8 a consol idat ti
amplificat una din trlslturile caracteristice ale demografiei medievale a Ţlrii
RomAneÅŸli . Ceea ce slujbaÅŸilor auslrieci Ic plrca produsul unei situat.ii speciale
- rlzboiul austro-tun: - era în n:alitalc o conslanll demografici in istoria
1
„„.
li cinquc: dismtti , ridofti al prncnlc: ln mbcm 1blo. pa ttnhl c: plQ milla de: wol
abitanti sln5cinali da tlll'lmi in !ChiavitO": C. Ohaacu . Mor.rial. I. p. 339.
1
lbid,m, p. 397.
, Hunnuzaki , IX, I . p. 644 : puldirca a
afcchll to.ce ICriloriilc cuprimc ln IONI npc:naJlilor
fose Serbia fi Banarul. ln Serbia „la IUC
militare; mult mai pulcmic lovite dc:cll Ollc:nia au
aÅŸezlri locuite: SC: aflau cinci nc:locuilc:, fÎ fn riccan: a,czarc locuill IC fllcsc fn medic: f&W
locuitori, adie& ramilii": Langc:r. S,rbi,n 11111.r tkr tai1,rliclwn Rl1i,n1111. 1n Minlwiltutfrn tk1
K. K. Kri,11 - Archiv1, tttu Foi�. III ( 1 889), p. 1 92- 1 91.
• C. Oiurescu, Ma1•rial, I, p. 372.
' /bid,m, p. 589.
11 /bid•m. p. 6 1 7
3S
https://biblioteca-digitala.ro
ţări i , rezultat al acÅ£iunii unui întreg ÅŸir de factori 1 . În condiÅ£ii le istoriei medie­
vale a Ţării RomâneÅŸti - pentru a sintetiza într-o formulă simplificatoare acÅ£iunea acestor factori a făcut din câmpia Dunării o zonă a primejdiei ÅŸi
insecurităţii , iar din regiunea munÅ£i lor ÅŸi a pădurilor o zonă de relativă se­
curitate şi deci de refugiu pentru populaţie.
2.
POLITICA DEMOGRAFICÄ‚
ÅžI REPOPULAREA PROVINCIEI
Golul demografic lăsat de trupele turco-tătare în retragere a fost una dintre
preocupările dominante atât pentru autorităţile habsburgice , în concepÅ£ia că­
rora în numărul populaÅ£iei se afla „avuÅ£ia principilor ÅŸi a ţărilor" 2, cât ÅŸi pentru
boieri . care ÅŸtiau că braÅ£ele de muncă ale ţăranilor „sânt stâlpii veniturilor
noastre" 3 . Dar comunitatea de preocupare nu însemna ÅŸi convergenţă de inte­
rese, cu atât mai puÅ£in col aborare în real izarea politicii de repopul are ; dim­
potrivă , problema populaţiei . a repartizării şi evidenţei ei, avea să constituie
una din cele mai de seamă zone ale conflictului dintre austrieci şi boieri .
Esenţială pentru refacerea economiei provinciei , repopularea a preocupat
pe boieri ÅŸi pc austrieci încă dinainte de încheierea păcii de la Passarowitz .
ReprezentanÅ£ii boierimii ol tene subl iniau, într-unul din memori i le înaintate
Curţi i . necesitatea scutirii provinciei de tribut pe un anumit interval , pentru a
înlesni înapoierea la locurile lor a celor ce îÅŸi părăsiseră aÅŸezări le ÅŸi a atrage ÅŸi
oameni străini 4 . Argumentată de boieri ÅŸi de dregătorii mi litari ÅŸi civili aus­
trieci . ideea îÅŸi croieÅŸte drum în memoriul înaintat împăratului de Eugeniu de
Savoia, text care a stat la baza decretului imperial de organizare a provinciei 5 •
Necesitatea repopulării provinciei e leit-motivul tuturor instrucţiuni lor
adresate de Viena autorităţi lor locale ÅŸi al rapoartelor adresate de acestea foru­
rilor superioare . „Domnul comandant înÅ£elege singur prea bine cât de necesară ,
în cel mai înalt grad , este popularea acestei provincii . . ." , prevedeau instruc­
Å£iunile adresate colonelului Schramm la sfârÅŸitul anului 17 1 9 6; „de nimic nu
arc această provincie mai multă nevoie acum decât de locuitori" , constata în
acelaÅŸi timp autorul unui memoriu înaintat Consiliului de război 7 •
1
V . î n această privinţă I . Donat, op . cit . , în Studii , I X ( 1 956), nr. 6 , p . 85 .
2 C. Giurescu , Material, I ,
3
„
.
..
p. 5 89 .
la scarsezza dei v i l i c i e coloni che sono appunto le colonne delie nostre rendite";
C. Giuresc u , Material, I , p . 339 .
4
Ibidem , p. 335 .
5
M . Popescu , Document, în Arh . Olt . , VI ( 1 927 ) , nr. 34, p. 442 .
" Hurmuzaki , V I , p. 330.
7
Ibidem , p . 3 1 1 .
36
https://biblioteca-digitala.ro
Aviditatea de oameni a solului ÅŸi a stlpAnilor lui era atAt de mare incit a
transformat lupta acutl pentru dobândirea braÅ£elor de munci într-una din
trlslturil e dominante ale epoci i . Locuitorii satelor muntene care treceau Oltul
- informa un raport cameral - au fost siliÅ£i sl se înapoieze la vetrele lor din
••
pricina boierilor care s-au nlpustit de îndatl asupra lor ÅŸi au început si-i
asupreascl . . . 1; incriminând practica boierilor de a-i mina cu sila pc imigranÅ£i
spre satele lor, un alt dregltor cameral dezvăl uie . cA\iva ani mai târzi u , am ­
ploarea efonului de reutilare a domeniului boieresc cu inventarul uman in­
dispensabil valori ficlrii sale 2•
Înflptuirea vastu l ui program d e repopulare destinat n u numai sA resl iluie
provinciei oamenii pierduţi in timpul rlzboiului . dar şi s-o ridice la un nivel
demografic corespunl.ltor capacitl\i i ci economice . presupunea reglementarea
prealabil i a problemei fiscale. Preludiu al rcorgani1.lrii întregului sislem fiscal ,
scutirea ţlrii de tribut pe termen de un an şi exonerarea timp de doi ani de toate
îndatoririle publice a strlinilor, precum ÅŸi a înstrlina,ilor înapoiaÅ£i . au provocat
un puternic aflux de populaÅ£ie . Înregistrat de izvoarele contemporane .
Inel în cursul anului 1 7 1 9 , politica de repopulare începuse sA-ÅŸi dea
roadele; la sfllrÅŸ itul anul ui , inslnlct-i unile inmAnatc comandantului trupelor
austriece din Oltenia înregistrau succesul efortului demografic ÅŸi preconi lau
intensificarea lui 1 . ln aceeaÅŸi vreme , un numlr însemnat de „sirbi'' Cpmbahil
bulgari) negocia cu autoritlţile locale aşo.area in provinc ie . condi,ionind-o de
fixarea printr-o „capitulaÅ£ie'' a îndatoririlor lor . lncuraja\i de regimul fiscal
avantajos creat imigranÅ£ilor , locuitori din Muntenia negociau , în cunul anului
urmilor. cu Administrat.ia. condiÅ£iile tm:erii lor in Oltenia • . La sfirÅŸitul anului
1 720, Administraţia cerea plsuiri la scadentele fiscale . inlnlc4t 1trlinii veniţi
între timp in numlr mare beneficiau de scutiri de dlri pe doi ani ÅŸi nu puteau fi
inel impuşi la contribuţie . Imigraţia - ca şi fenomenul invers. de altminlcri
- a continuat ÅŸi în anii urmltori ; lipsa unor dale de ansamblu face di ficili o
apreciere a ritmului şi proporţiilor procesului . dar succesul pol iticii de
populare a provinciei este inconlestabil .
Sporul continuu ÅŸi masiv de populat-ic - datorat intensului curent de
imigrare - era semnalat Consiliului de rlzboi în 1 726 de general ul Tige ,
devenit între timp director suprem al provinciei . care constata
ci
încasarea
contribuÅ£iei a rost posibil i . în ciuda imenselor evaziuni practicate de boieri ,
„pentru ci din pricina numlrului mare de dlri impuse in Muntenia . mulÅ£i
fbidf'm, p. 348.
was auch vor rrcmbdc Unlmhanen Ober dic All pommcn , habcn Mc mii OcwaJI auf
ihre TOrffer tRlben luscn . . .„ ; C. Oiurcscu, Matf'rial, I, p. (1()().
1 Hurmuzaki , Vl, p. 347-348 .
4 lbidf'm, p. 330.
I
2
n···
37
https://biblioteca-digitala.ro
locuitori s-au refugiat de dincolo aici" 1 • În grupuri mici sau mari - uneori de
ordinul sutelor de familii - fugarii treceau Dunărea sau Oltul pentru a se
stabili în provincie ÅŸi a beneficia de scutirea acordată imigranÅ£ilor 2 • Nu numai
din regiunile aflate sub stăpânirea turcească se refugiau locuitorii în Oltenia, ci
ÅŸi din B anat ÅŸi Transilvania; la sfârÅŸitul anului 1 7 3 3 , ispravnicul unei plăşi din
MehedinÅ£i raporta sati sfăcut succesul operaÅ£iunii de încasare a contribuÅ£iei ,
oferind în acelaÅŸi timp ÅŸi explicaÅ£ia fenomenului: „ . . . plasa aceasta s-au mai
sporit cu oameni din Banat ÅŸi din partea turcească foarte bine" 3 . În 1 729 ,
Admini straÅ£ia se opunea cererii de restituire a tran silvănenilor stabiliÅ£i în
provincie, invocând faptul că se scurseseră peste zece ani de la aÅŸezarea lor „ca
săteni statornici" ( qua fi xi coloni) 4 .
La politica statului austriac de a spori populaÅ£ia provinciei prin încurajarea
imigraÅ£iei ÅŸi Ia fuga spontană a locuitorilor dintr-o regiune în alta, s-a adăugat
efortul stăpânilor de moÅŸii de a asigura pământului aflat în stăpânirea lor forÅ£a
de muncă de care avea nevoie . Cu mijloace proprii , dar în temeiul fie al scu­
tirilor generale acordate imigranÅ£ilor, fie al unora speciale , stăpânii de moÅŸii
- boieri i . ÅŸi în mică măsură mănăstirile - îÅŸi recrutau de peste hotare o parte
a braÅ£elor de muncă pe care I c sol icitau stăpânirile lor de pământ , întinse , dar
slab populate 5 . În 1 728 . în cadrul măsurilor de supraveghere a i migraÅ£iei , se
1 C . Gi uresc u . Materia l . l i . p. 8 .
: La 2 3 oc t . 1 7 25 . Admini stra! i a se mnala trecerea Oltului î n bloc de către 1 00 d e fam i l i i ;
Arh . S t . Sib i u , L . 1 -5/3 5 4 , f . 73 v .-74 ; la 1 4 apri l i e 1 7 30 s e raporta imi grarea a 250 fam i l i i d i n
M u n te n i a . atrase d e re gimul fiscal î n vigoare î n Oltenia; Arh . S t . Sibiu , L 1 -5/356 , f .
1 40 ; î n
iunie 1 7 3 1 . Administra! ia cerea instruc!iuni l u i Wallis î n legătură cu cererea u n u i n umăr
însemnat de locuit ori din sudu l Dunării de a se aÅŸe za în prov i n c i e ; H urmuza.ki , V I , p. 429; în
iu lie 1 7 3 1 , un alt grup de bulgari sol icita dreptul de a se stab i l i în provincie; ami nt i nd că, doar în
u l t i m i i an i . pc ' l'I.: 1 500 fam i l i i de bulgari se aÅŸezaseră „sub rcfugium Augustissimae Domus
Austriacac" , c i cereau să l i se acorde teri tori u l din jurul Severi nu lui şi sol i c i tau reg i m u l de
pri v i le g i i de care beneficiau bulgarii din Crai ova, Râmnic ÅŸi Brădice n i ; H u rmuzak i , V I ,
p.
46�66 . Ţărani i se refugiau de obicei c u si ngura lor avuÅ£ie , animalele; î n 1 7 28 , Admi­
nistraÅ£i a , con formându-se dispoziÅ£ii lor superioare de a se Å£ine ev idenÅ£a riguroasă a i m i granÅ£ilor,
propunea .. . . . ut rigorosum dom i n i s tcloni atoribus detur mandatum , quatenus tales homines per
quemnam locum transicrunt statim annotc nt , unumquemque cum suo nomine et cognomine ac
pccoribus eorum" ; C. Giurcsc u , Material, I I , p. 29 1 .
·1 Arh . S t . Sibiu , L 1 -5/20 5 , f. 30; în 1 7 25 , i n strucÅ£iunile tri m i se vomicu l u i de MehedinÅ£i
prevedeau i ndicaÅ£ii pre c i se cu pri v i re l a întocmirea catastifelor referitoare l a miÅŸcarea populaÅ£i e i ,
în primul rând la fugarii d i n B anat: „ . . . d e câtă vreme au venit a i c i în Å£arll ÅŸi-n ce sate şăd ÅŸi câtă
vreme au şăzut în B anat ÅŸ i - n cc sate , ÅŸi oameni de aici de Å£ară sânt au oameni den B anat,
numindu-i tot anume ÅŸi c u poreclele lor ÅŸi care vor fi având moÅŸi i , v i i , au în B anat , au aici";
A rh . St. S i biu , L 1 -5/204 , f. 99 v .
4
A rh . St. S i b i u , L 1 -5/356, f . 1 2 8 .
�
Domeniul Gârla, complet pusti it î n timpul război u l u i , îÅŸi refăcuse în câÅ£iva a n i potenÅ£ialul
uman , datorită e forturilor arendaÅŸu l u i ; C . Gi urescu , Material , I , p . 56 1 ÅŸi 1 1 , p . 3 1 -32 ÅŸi 1 02 ; în
1 7 27 . episcopul catolic de Nicopole cerea Admi n i s traÅ£iei reg i m fiscal de favoare „pro ducent i s
38
https://biblioteca-digitala.ro
preconi za reparti zarea de cltre Administraţie a ţlranilor imigraţi . cu excepţia
celor aduÅŸi de stlpinii de moÅŸii „din iniÅ£iativl ÅŸi pe cheltuiall proprie . din
Turcia sau Muntenia" 1 • Deosebit de mare a fo,Å£t numlrul imigranÅ£ilor în primul
deceniu al stlpinirii austriece . Potrivit datelor AdministraÅ£iei . doar între 1 722
ÅŸi 1 726 se aÅŸezaserl În provincie 7 OOO de familii contribuabile . cu alte cuvinte
În interval de ciÅ£iva ani provincia sporise cu mai mult de o pltrime din totalul
populaÅ£iei sale 2•
3. NUMÄ‚RUL ÅžI POPULAÅ¢IA
AÅžEZÄ‚RILOR OMENF.ÅžTI
Numlrul aÅŸe7.lrilor omeneÅŸti - locuite ÅŸi pustii
-
era de aproximativ
o
mie; harta lui Schwantz . cel mai complet izvor în acea5tl privinÅ£l . indici un
total de 970 aÅŸezlri . iar adaosul din 1 728 la conscripÅ£ia vinnondianl . întocmit
de secretarul Administraţiei . cuprinde o apreciere numerici foarte apropiatl ) .
Satele pustii („pagi deserti" sau „pagi desolati„) din har1a lui Schwanl7. nu erau
aÅŸezlri definitiv plrlsite; în majoritatea cazurilor. dupl scurgerea unui interval
mai scun sau mai îndelungat . din momentul pustiirii . ele îfi reglr.cau complet
sau parţial populaţia. Din cele 273 sate inn:gistrate ca pustii pe har11. doar un
al
numlr redus ÅŸi-a încetat definitiv existenÅ£a , celelalte fi ind atestate in veacul
XIX-iea. Reapariţia acestor aşezlri nu a avut lnsl nevoie intocdcauna de un
interval atAt de îndelungat de aÅŸteptare pentru a
se
produce; repopularea
multora dintre satele plrisite a început la scun timp dupl ina:tarca rhboiului .
Raportarea listei satelor displrute din harta lui xhwantz la l ista satelor din
1 728 dl la iveall stadiul avansat al procesului de redresare demografici a
Olteniei . l ntr-adevlr. numeroase sate inregistrate ca displrute la data cind
cartograful austriac îÅŸi întocmea harta îÅŸi fac reapariÅ£ia dÅ£iva ani mai tiniu.
ResurecÅ£ia satelor displrute nu a urmat un ri tm e1al în toate judeÅ£ele .
proporţia satelor repopulate fi ind mai
mare
in judc1ul Vâkea ÅŸi Oorj ÅŸi mai
redusl în celelalte judeÅ£e.
ramiliis pc�grini1 ex partibus tnnsdanubtanis ct tnnsalutanl' huc conpfUldls . Arta. SI .
Sibiu , L 1 -S13S6. r. 73 v.-74; la 1 1 ian. 1 736. stlplnul unei rnoti• din Mchcdin'i primea u11c:
deschid s1 strlngl „oame ni slrlini de pc.ic Dunlrc elfi o puica de mulJI . numai t4 nu fle
oameni de aici de �. de prin sate": Arta. S1 . Sibiu. L 1 -S/205 . r. 209.
1 C. Oiurescu . Ma1,rial, li , p. 274.
1 M. Popescu . Spicuiri. fn Aril. 011 V1 { 1 927). nr. l i . p. 2 1 5 .
, Numlrul satelor fnrcgistnlC de conscripei• ausbiac:I era de 7-1 1 � !ICCRlarul Adminislnfici
se grtbca fnsl s1 adauge pc marginea acestui totllJ: „ ... cu cred ci IC afli la o mic (de sale). du
nu m-un publl informa (exact) din pricina SCW'limli vremii...•: C. Oiwcscu, Mm,rial. 1 1 . p. 329;
în 1 728, qadar dupl zece ui de lllpln irc •ustriacl uupn provinciei , Adminlstnfia, ln ciuda
unui efort susţinut. nu �uşisc fncl li obţjnl cviden'8 complcll a aşcllrilor runic .
. .
„.
.•
39
https://biblioteca-digitala.ro
Sate pustiite ( harta Schwantz)
Sate repopulate ( 1 728)
Vâlcea
50
20
Gorj
33
16
Dolj
48
16
Romanaţi
46
15
Mehedi n ţi
96
15
273
82
Mijloacele ne lipsesc pentru a stabili proporţiile recuperării demografice
a acestor sate ; e probabil însă că reapariÅ£ia lor în ÅŸirul aÅŸezărilor locuite nu
a însemnat ÅŸi refacerea integrală a potenÅ£ialului lor uman . În unele cazuri
- puÅ£ine e drept - repopularea a fost atât de anemică încât nu a însemnat
decât un scurt interval de reanimare , urmat de di spariÅ£ia definitivă de pe harta
aÅŸezărilor locuite 1 •
Dacă numărul aşezărilor e relativ lesne de stabilit, evident cu o margine de
aproximaţie care reflectă imperfecţiunea mijloacelor de documentare aflate la
îndemâna cercetării , mult mai greu de determinat este dezvoltarea demografică
a satelor . nu numai pentru că indicaţiile cifrice din conscripţia 1 722- 1 728
oglindesc o realitate demografică în plin proces de transformare , dar mai ales
pentru că populaÅ£ia se sustrăgea mult mai lesne decât aÅŸezarea înscrierii în
catagrafii ÅŸi conscripÅ£i i . Dar, deÅŸi concl uziile întemeiate pe prelucrarea ÅŸi
interpretarea datelor con scripÅ£iei nu reflectă decât foarte aproximativ realita­
tea, totuşi evidenţa populaţiei , astfel cum a fost stabil ită de austrieci, oferă
prima bază temeinică pentru aprecierea situaţiei demografice a satului din Ţara
Românească.
Raportând totalul fami liilor contribuabile din mediul rural - 3 1 800 po­
trivit datelor maxime dobândite în 1 735 - la numărul satelor locuite cu­
noscute , 780 pc baza hărţii lui Schwantt şi a conscripţiei V irmond - rezultă o
medic de 39 .5 farnilii de aÅŸezare sătească. Trebuie însă Å£inut seama de faptul că
1
Problema satelor di spărute , esenÅ£ială pentru întelegerea evoluÅ£iei aÅŸezărilor omeneÅŸti ÅŸi în
general a demografiei Ţării RomâneÅŸti în evul medi u , se află încă într-un stadiu de cercetare
i ncipient . Pentru perioada anterioară anului 1 625 , problema a fost cercetată - pe baza ma­
teri alului edilat - de I . Donat, op. cit. , în Studii , I X ( 1 956), nr. 6, p . 75-95 ; pentru veacul
al X V I I I - iea ÅŸi începutul celui de al X I X-iea, întocmirea u n u i studiu s i m i lar presupune vaste
explorări si stematice ale materi alului arh iv i stic şi preluc rarea izvoarelor cartografi ce . El aborarea
unui asemenea studiu de ansamblu asupra evoluÅ£iei numerice a satelor d i n ţările române î n
întreaga i storie medievală ar constitui o contri buÅ£ie însemnată l a cunoaÅŸterea demografiei isto­
rice româneÅŸt i .
40
https://biblioteca-digitala.ro
acest total cuprindea aproximativ 5 OOO - deci a ÅŸasea parte - de invali zi ÅŸi
vlduve , scoÅŸi din cisll ÅŸi deci in afara populaÅ£iei active a satelor 1 •
Cea dintâi constatare care
se
impune din analiza datelor fumizate de
materialul documentar al epocii austriece este superioritatea numerici a satelor
aflate în stlpinirea boierilor ÅŸi a mlnlstirilor. fall de satul moÅŸnenesc . E ceea
ce ÅŸtiau de altminteri , foarte bine, ÅŸi contemporan i i � in 1 73 1 , redeschizând
discuţia asupra unei vechi dispoziţii a comandamentului austriac cu privire la
strângerea populaÅ£iei în sate . un grup de boieri propunea fixarea limitelor nu­
mirului de famil i i . penbU satele moÅŸneneÅŸti . intre 1 5 ÅŸi 50. iar pcnbU cele
boiereÅŸti ÅŸi mlnlstireÅŸti intre 25 ÅŸi I 00 2•
Con figuraÅ£ia satului oltenesc - atlt de diferitl de aceea a satului ger·
man - i-a surprins pe slujbaÅŸi i imperial i care au încercat cca dint4i descriere
a aşezArii rurale medievale din Ţara Romineasd:
.•
„.
11ranul nu este oÅŸc1at
aici in sate ascmlnltoarc celor din Germania sau de aiurea . ci în grupuri risi ·
pite de cite trei . patru sau cinci casc . mai mult sau mai puţin bine construile
•
din Împletituri lipite cu lut"' . Teama de încasatorii dlrilor . de 50.\irc.t inopinall
în sate a agenlilor fi scal i , îndatorirea de a le fumit.a gllduire ÅŸi hranl dupl
bunul lor plac . iar slujbaÅŸilor în dq>l asare ÅŸi mijloace de transpon . explid ruga
de drum a satelor. reacţie elementari a llrlnimii mm&ne şi
caracteristici
seaml a aÅŸe7.lri lor sltqli . care nu a sclpat observatorilor au51rieci :
„ „ .
se aÅŸeazl de preferinll departe de drumuri . în apropierea munÅ£ilor ÅŸi
a
de
11ranul
plduri­
lor, astfel incit sl poatl li gata de rugi (aur dcm Sprung fcr1 ig). de lndall cc
7.lreÅŸte ln deplrtare pe cineva apropiindu- se" . AlÅ£i llrani locuiau în condilii �i
1 Pocrivil unui calcul recent . lnklcmil pc bu• con.crlptki audritu . media popul•f�i
ulUlui ollenclc cn de 44 familii; Kcca • ululul l iber cn de l6 familii . ln v�me cc aceea •
undui uervil era de 71 familii; H . H. St.hi, COlllriblill i Io •ltllli11l Jalrlor Jntlbrta.J� """"1w11i.
I. p. 36. Calculul autorului cerc cllc va oblClwaţii: ln primul rtnd. lnacdcrca tueaJI acordatl de
autor izvorului CU CM: li lucrai . 0 puncte ln ludl uupn infirrnlllfi lor mult1pk de CM: wrcrl
llCC SI izvor - larg evidenţiare de albninleri de lnslfl documcnr.ţia conlcmporanl
ni w pan:
ncccwt , albnintcri nc·un .tl• ln liluali• de a da m.i mulii crenre dcdl .....„ conlemponn ii
unui izvor de valoue dou lpl'minwlivl. ln .i doUu rlnd, IRbuic � ci Miieie nctwnle tn
conscripţia vinnondiul ti dupae ulterior PHii probabil o populalic muh mai rcdu� dedl
cele �gislnb: dinlnl tncepul fi nu U • pollle ipliai medă. fblll prin calcul pcnlrU IK'Clln din
urmi. Astfel. prin fapeul ci fou1c mulrc erau UIC mici, IC capi.ici ln muc pmtc omisiune. lor
din conscripÅ£ia iniliall. Mlli ales med&. fia.al de •utor pcnlnl urui uctvil lrcbuic rcclificall ti
fi aatl I• un nivel mlli IClzul.
2
optimum crit si fUcril mudarum ul IC congrcacn1 (c vtJfba de urc) ci quldcm
mcdiucsti de 1 5 .ct SO incolac, ncc paudora ncc phucs. ul sini in uno pqo. cum paucu
h.t.eant possesis oncs,ct parila bimilCSli CI mugincsti de 2.S 911 100 ncc pauciora ncc plurcs ul
sini..."; Hunnuzaki , VI, p. 506. Evidcnl. prin „incolac'" nu IRbuic lnCClqi locullorii c. ar....: , ci
locuilOrii contribuabili; c vorba apdm de capi de familie.
-
„„.
41
https://biblioteca-digitala.ro
mai precare „în pădurile întunecoase , greu accesibile, în gropi săpate în pă­
.
mant (b orde1e ) . . ." I
Austriecii au înÅ£eles cât de greu guvernabilă era o masă rurală care se
sustrăgea permanent autorităţii de stat; efortul de stabilizare a populaţiei rurale
a fost una dintre preocupările dominante ale stăpânirii lor în provincie . În ca­
drul programului acestuia, una dintre cele mai de seamă inovaÅ£ii a fost în­
cercarea de a modifica structura ÅŸi înfăţiÅŸarea aÅŸezării rurale , de a pune capăt
dispersiunii locuinÅ£elor ÅŸi de a strânge populaÅ£ia în sate bine orânduite , aÅŸezate
în locuri accesibile , lângă drumuri . InstrucÅ£iunile înmânate vornicilor în
toamna anului 1 7 1 9 prevedeau ca punct de seamă al programului administrativ
strângerea locuitorilor „în satele ce urmează a fi întemeiate în locuri potrivite
ÅŸi prielnice , anume acolo unde se aflau înainte satele cu biserici . . " 2 • Fostele
sate cu biserici erau desemnate ca principalele vetre ale noilor aÅŸezări , întrucât
prezenÅ£a biseric ii presupunea o stabil itate mai mare ÅŸi o populaÅ£ie rurală con­
centrată , în opoziÅ£ie cu aÅŸezările mărunte sau cu locuinÅ£ele risipite . Concen­
trarea populaÅ£iei în sate bine rânduite . aÅŸezate în locuri uÅŸor accesibile , ar fi
înlesnit fără îndoială în mare măsură guvernarea provinciei ; dar , mult timp
încercarea nu a depăşit stadiul dezideratului ÅŸi al instrucÅ£iunilor. La sfârÅŸitul
anul ui 1 72 1 , comandamentul austriac, luând act de eÅŸecul primei încercări,
sancÅ£iona propunerile Admini straÅ£iei care, în afara prevederilor vechi, stabi ­
leau ÅŸ i li mitele numărului de case ale satelor c e urmau să se constituie: . sa­
tul mai mare să nu numere mai mult de o sută de case, iar cel mai mic de două
zeci ÅŸi cinci; căci dacă s-ar îngădui să se construiască mai multe case într-un
sat, toÅ£i ţăran ii ar fugi în satele celor cu dregătorii, iar celelalte sate s-ar pustii
de locuitori . „ ; iar dacă s-ar da îngăduinţă ca satele să fie mai mici decît 25 de
casc . stăpânul satului nu ar primi decât pe câÅ£iva dintre (ţăranii) mai bogaÅ£i . . ." ,
ceea cc - adăugau autorii memoriului - ar provoca mari tulburări l a repar­
tiţia dărilor 3 . Principali beneficiari ai situaţiei pe care singuri erau siliţi să o
denunÅ£e formal . boierii Admin istraÅ£iei nu s-au grăbit însă să aducă la în­
deplinire programul de reorganizare a satelor. Un an mai târziu, generalul
Konigscgg era silit să revină asupra acestui punct în instrucÅ£iunile transmise
Admini straÅ£iei : „Din timpul răposaÅ£ilor întru credinţă predecesorilor mei ,
domnii conÅ£i Steinville ÅŸi Virmond, se porunci se ca toÅ£i ţăranii , părăsind pă­
durile , să se adune la un loc , şi de asemenea şi cei care se află risipiţi ici-colo,
în locuri împrăştiate , să-ÅŸi fixeze aÅŸezările unde se află construite b i serici ÅŸi
acolo să-ÅŸi întemeieze satele, fiecare ( sat) de câte o sută, cincizeci , sau - cel
mai mic - de douăzeci si cinci de case „ . Se încredintează asadar AdministraÅ£iei sarcina de a se consacra cu toate mijloacele acestui scop, de a se
A
.
.
„ .
.
1
Hunnuzaki , V I ,
.
p. 3 1 0 .
Ibidem, p . 324 .
3 C. Giuresc u , Material, I , p. 495 .
2
42
https://biblioteca-digitala.ro
.
.
conforma poruncilor primite. iar ceea ce nu ar fi în stare sl indeplineascl cu
mijloacele propri i . sl se strlduiascl sl realizeze cu concursul substitutului de
comandant , aÅŸadar. unde ar fi nevoie. cu bratul militaf' 1 .
De la porunci la reali7.are distanÅ£a era fnsl mare ÅŸi . în 1 725 . AdministraÅ£ia
nu putea face altceva decât sA repete constatarea ci . in ciuda numeroaselor
porunci anterioare „pentru strinsul satelor la un loc . ca sl nu mai fie oaminii
ri sipiÅ£i . . .„ . situaÅ£ia nu se ameliorase de loc 2• Zece ani dupl prima porunci .
boierii AdministraÅ£iei . traÅŸi la rlspundere de austrieci pentru neîndeplinirea
programului trasat , aruncau întreaga vini pe spinarea Å£lranilor. „care nu dnt
obiÅŸnuiÅ£i sl-ÅŸi clldeascl case statornice ÅŸi sl stea în acelaÅŸi loc tot timpul" l .
Mai aproape de adevlr. pentru c i mai interesaţi tn a-l dezvllu i . boierii din
„opoziÅ£ie" . adicl firi dregltorii . ii denunÅ£au pe dn:gltori drept principalul
obstacol În calea Îndeplinirii hotlririi . ca unii can: adunaserl in satele lor un
mare numlr de Å£lrani 4 •
l n 1 73 1 . discut.ia c u privire la aplicarea hotlririi d i n 1 7 1 9 e ra d i n nou
reluatA - dovadl evidentA a neapliclri i ei ' - ÅŸi avea sl fie continuatA pAnl in
ultimii ani ai stlpinirii austriece . deÅŸi infringen:a n:z.isten•ei boierimii a
înllturat în aceastl etapl finali unul din factorii instabilitlÅ£ii •ArAnimi i . ln
ianuarie 1 735 . Administraţia reamintea din nou vomicilor poruncile anterioare .
care i nterziceau ţlranilor sl stea risipiţi şi Ic impunea s4 se adune in !Wlle cu
biserici: pentru a pune caplt acestei situapi ÅŸi a aduce la vatra comuni a salului
grupurile de locuinţe izolate . Administraţia cerea vomicilor si-i inainteic liste
de toate satele „ori megieÅŸeÅŸti . ori bimiceÅŸti sAnl . ori fiÅŸcaleÅŸti �I . care au
ceva siliÅŸti ÅŸi cite de acelea în judeÅ£ul acela ÅŸi cite familii anume la ficÅŸlc care
sat sl aOI la acele slliÅŸti . „" 6 • lncercarea de a reorganila satul dupl criteriile
amintite se lovea însl de o prea veche traditic a aÅŸc7.lrii rurale rom4neÅŸti
pentru a putea ti realizatl în scun timp. Efonul de sistematiian: a satului avea
sl fie reluat abia in epoca regulamentari 1 •
1 /biJ„n, p . S37-S38; d. ti N. Dobracu , /Jtorhl bU„icu, p. 1 „i- 1 .aJ .
v .-19.
2 Arh. S t Sibiu. L l -Sll04 , r . 88
, C. Oi u rucu , Ma1,rinl, li. p. 289.
• Unica expl icaÅ£ie a sabodrii ml.surii lui Virmond era. pocrivil �rii accllor buicn. .. l"a­
vantaggio privato di alcuni . chc arbitruiamcnlc c con violcnic ltra.-.ci nano li nat.ici ad abilaR
nclli loro villaggi ... c cosi gll allri Boiui chc non tan0 consi11icri. vomici etc. non IOio pcrdono
i loro villani c tem:ni , ma anchc rcstano privi dcgH cffctti dclla bcntficcnn Ccuru ct inabili a
pater dccorosamcntc suuistcn: co11i 1oro abbMdaaati bcni•; C. OlurclCll , Mal•rial. 11. p. 1 85 .
' fbitJ,,,., p . 447-448 .
11 Arh . S t. Sibiu. L 1 -SllOS . r. 199: „iu pentru 09mC nil cc li afli t'uslli prin crtnauri au
dumnealor porunci la inllnleţic ca li mingi pc toţi llcultmi la un loc unde ia..,&c ul fi
besealul. . . ti c:u11c lor unde tld acum dcplr1aţi sl Ic llricc toate li nu mai fJC de nici o trcabr;
ibitkm, L 1-5 !206. r. 1 1 .
1 Vezi I. Corfus, /ttttn:dri d• si.n•lfttJlila;rw a sat•lor din Tara Romd1Wa.Jcd Jub R•1uln­
nw111Ul O,.,an.ic (tn manuscris).
�-
43
https://biblioteca-digitala.ro
Oraşele oltene , mult mai apropiate prin structura social-economică şi
demografică de viaÅ£a rurală decât de cea urbană, purtau puternic amprenta
satului; . . . aceste aÅŸezări - observa generalul Konigsegg - nu sânt de fapt
altceva decât sate sărăcăcioase ÅŸi , cu excepÅ£ia Craiovei , nu sânt locuite decât
de ţărani obiÅŸnuiÅ£i . . ." 1 • AceeaÅŸi impresie a produs ÅŸi asupra succesorului său,
generalul Tige , spectacolul oraÅŸelor oltene , cu deosebire că e l contesta ÅŸi Cra­
iovei calitatea de oraş pe care i-o recunoscuse predecesorul său 2 .
Opinia observatorilor austrieci e în cea mai mare parte confirmată de ana­
liza material ului documentar al epocii . OraÅŸele provinciei , sau în formularea
unui contemporan „domeniile fi scale care poartă titlul de oraÅŸ" 3 , erau Craiova,
Râmnic , Târgu-Jiu , CemeÅ£, Baia de Aramă, Târgu Ocna, S latina ÅŸi B rădi ­
ceni 4 . Din punct d e vedere demografic , unele dintre ele n u depăşeau mult
satul , altele se situau chiar la nivelul demografic al aşezărilor rurale mai
însemnate . În frunte se afla, fireÅŸte , Craiova; la scurt timp după încheierea
păcii , când oraÅŸul începea să se refacă de pe urma pustiirii războiului ,
populaÅ£ia era apreciată la aproximati v 1 OOO de locuitori 5 . În anii următori ,
numărul locuitorilor nu a contenit să sporească. Centru administrativ , sediu a l
unei administraÅ£ii mult mai numeroase decât în epoca precedentă ÅŸi a l unora
dintre unităţile mil itare austriece staÅ£ionate în provincie, Craiova a atras, în
număr mult mai mare decât celel alte oraÅŸe , imigranÅ£ii străini. Faptul explică în
marc măsură ascensiunea demografică relativ însemnată real izată de oraÅŸ
într-un interval scurt "; catagrafia din 1 730 indica 832 fami lii contribuabile la
„
1 C . G i u re sc u , Materia l , I , p . 636; N . Iorga a emis o aprec iere similară asupra aşezări lor
orăşe neÅŸti oltene : „o v i aÅ£ ă orăşenească ade v ărată n-a e x i stat n ic iodată în Oltenia" ; OraÅŸele
oltene ÅŸi mai ales Crai01·a pe pragul \Temi/or nouă, în Arh. Olt . , IV
: C . G i u re scu . Material , voi . l i , p . 2 1 3 .
( 1 925 ) , nr. 20, p. 275 .
' /hidem , p . 4 1 5 .
4
Cu e x cepţ i a c e l u i d i n urmă. sat moşnenesc de venit aşezare a negustorilor bulgar i , aceste
oraşe au fost re vendi c ate de Camera imperială ca bunuri fi scal e , foste sub autoritatea d i rectă a
domn i e i . R e v e n d i c area a dat naÅŸtere u ne i violente controverse între boierii AdministraÅ£iei ÅŸi
dregători i cameral i , ÅŸi u n i i ÅŸi alÅ£ii revendicând dreptul de a le adm i n istra.
�
„Da nun aber dcr locus principalis nchmblich Crajova, bcreits bis tausend i nnwohner
h at . . ." ; C. Giurc scu , Material , I, p . 556. Un an mai devreme , în 1 72 2 , conscripÅ£ia v i rmondiană
i n dica pentru Craiova un total de 4 1 0 fami l i i ; ibidem , voi . l i , p . 323 , ceea cc reprezi ntă
aproxi mativ 2 OOO locuitor i .
" Î n 1 7 3 1 se semnalau 1 00 fam i l i i de curând aÅŸezate la Craiova, „ e x partibus trans­
danubian i s" ; Arh . St. Sibi u , L 1 -5/354, f. 1 76 ; un alt raport semnala, în 1 727 , sporul locuitorilor
catol i c i la Craiova, unguri , germani ÅŸi bulgari , pentru c are b i seric i le e x i stente se dovedeau
neîncăpătoare; N. Dobrescu , Istoria bisericii , p . 203 . N u n umai b i se ri c i l e , dar ÅŸ i închisorile nu
mai corespundeau necesităţilor unui oraÅŸ în plină dezvoltare demografică; l a c âÅ£iva ani după
încetarea războiului , în 1 7 25 , Admi n i straÅ£ia explica autorităţi lor austriece fenomenul: „ ... nam
oppidum hoc Crajova ab aliquot solummodo ann i s suum tam in popula, quam aedificatione
i ncrementum sumere coepit . . ." ; Arh. St. S i b i u , L 1 -5/355 , f. 6 3 .
44
https://biblioteca-digitala.ro
Craiova 1 , iar cea din 1 7 35, 836 famili i . deci un total de peste 4 OOO lo­
cuitori 2.
Datele privitoare la celelalte oraÅŸe sunt mai puÅ£ine. Rimnicul avea . în
momentul conscripÅ£iei virmondienc, 4 1 6 famili i 1 . Tirgu-Jiu 103 fami l i i 4 •
Caracal 1 67 familii s , CerneÅ£i 1 33 familii 6 • Slatina 1 36 famili i 7• Catagrafia
Târgului Ocna ( 1 7 1 9). singura de acest fel plstratl pentru ansamblul
provinciei , indica un total de 235 famiii , cu unnltoarea structuri: 39 lucrltori
in mini, 4 fierari şi 8 lemnari . angajaţi de asemenea la exploatarea ocnei
- scutiÅ£i de dlri - • 1 46 contribuabili (croitori . cizmari . mlcclari . abagii , blr­
bieri . sau firi indicarea profesiei), 8 pArgari . 1 5 preoţi şi 1 5 negustori greci . şi
aceste din urmi trei categorii scutite de dlri 1 . ln 1 726. registrul oraÅŸului indica
484 famili i , în afara strlinilor ÅŸi a locuitorilor din teritoriile învecinate care
depindeau de oraÅŸ 9• ln curs de ciÅ£iva an i . populaÅ£ia TArgului Ocna inn:gis­
trcazl un spor simţitor. ceea ce determina autoritatea sl dubleze cuantumul
impunerii globale iniÅ£ial fixate 10• Baia de Araml numlra . la data conscriptici
virmondiene , 205 famil i i , iar in 1 735 . 375 familii 1 1 .
4.. EVOLUÅ¢IA NUMERICÄ‚ A POPULAÅ¢IEI
ÅžI EVIDENÅ¢A DEMOGRAFICÄ‚
Curba evolu\iei numerice a populaÅ£iei - inrcgisttatl în catagrafiile ÅŸi
conscrip\iile epocii - rcOectl atit succesul politicii de repopulare a provinciei
cit şi lupta susţinutl pentru a pune capii ma., ivelor llinuiri de populaUe
practicate de boieri şi pentru a supune la plata dlrilor pc roţi locuitorii .
Statul absolutist întelegea sl obÅ£inl o evidenÅ£i prccisl a contribuabililor .
bazl siguri pentru evaluarea capacitlţii fiscale a teritoriilor stlpAnire . Cind ,
1 C. OiuR...�u . M�rial. li. p. 42�2S .
Hurmuzaki . VI, p. Sl I .
> C. Oiwacu , MtU•rial, 1 1 . p. 308.
1
• 1md•m. p . J I J .
' /bit/,,,. , p. J 10.
6 /bid•"'· p. JlS.
1 lbidlm, p. J 10. Slalina, replici ohnnl • Sllllinc l mun&cnc, cn califkall Ul ln 1 7 19. dnd
numln dou clţiv. locuitori , dron li IC .tlupu cei din vadul lpolqb; Arh. SI. Sibiu.
L 1 -S/3Sl , r. 78; asupra hn�jurlrilor lnlcmctcrii KC.llc i -.cllri Y. c. Oiuracu. "'"'•rial, I .
p . SS6; ln 1 72S , un Kt .i Adminlstnlici continu• 11 cbcmncu dRpl ..a (pqus) Slauna , a ti
Brld.iccnii, de .Jtminteri; Arh. SI. Sibiu, L 1 -5/lSil. f. 95; Hilara c canc1crildcl pentru
rcalilab:a vicpi urb9nc a Ollcn.lci .
1 C. Oiurcscu, Mt11•rial, I , p. 4S l -4S4.
' Arh. St. Sibiu, L l-SllS4 , r . 1 63- 1 64 .
1° C. Oiurcscu, Mat•rial, li, p. 1 98- 199.
li
lbidnrt. p . 326.
4S
https://biblioteca-digitala.ro
Jupă câÅ£iva ani de la cucerire , procesul spontan de înapoiere a deportaÅ£ilor ÅŸi
fugarilor ÅŸi politica de stat dăduseră roade suficiente , iar recuperarea demo­
grafică era îndeajuns de avansată , conducerea austriacă a hotărât să întoc­
mească conscripÅ£ia aÅŸezărilor ÅŸi a populaÅ£iei oltene ; întreprindere prin exce­
lenţă temerară întrucât se izbea de o dublă rezistenţă: a masei rurale , care ,
sustrăgându-se de la înregistrarea în rolurile fi scale , se sustrăgea principalei
forme de exploatare , şi a boierimi i , pe care evidenţa rigidă a populaţiei o lipsea
de mijlocul de a utiliza în folosul ei - ÅŸi , evident, în detrimentul fi scului puterea de muncă ÅŸi agoni sita ţărănimii . E ceea ce explică, dealtminteri ,
repetatele eÅŸecuri înregi strate de conscripÅ£iile austriece , care nu au putut
deveni eficiente - adică nu s-au apropiat sensibil de realitatea demografică
a provinciei - decât în ultimii ani ai stăpânirii austriece , când autoritatea
marii boierimi a fost puternic îngrădită . O veche tradiÅ£ie de imunitate fi scal ă
- comprimată uneori în cursul veacurilor precedente de veleităţile centraliza­
toare ale u11ora dintre domni , niciodată însă suprimată, până în primele decenii
ai c \' eacului al XIX-iea - se manifesta viguros ori de câte ori boierimea
re uÅŸea să-ÅŸi impună interesele în raport cu autoritatea centrală . De rezistenÅ£a
aL·cstci tradiÅ£ii tipic medievale s-a izbit ÅŸi s-a frânt în câteva rânduri ÅŸi efortul
a u striecil or. înainte de a reuÅŸi să se impună în faza finală a stăpânirii lor în
Ul tenia.
Până în timpul stăpânirii austriece , singura evidenţă a populaÅ£iei la în­
Jcmâna domniei ÅŸi a \'isticriei era furnizată de sămi (în sec . XVIII , catagrafii) .
Î ntrucât nici una din sămile întocmite înainte de veacul al XVIII-iea în Å¢ara
P l)mânească nu s-a păstrat , criteri ile ÅŸi metodele care se aflau la baza lor ne
.� .mt necunoscute ; sigur c numai faptul că ele reflectau foarte imperfect situaţia
Jc mografică ÅŸi , în condiÅ£iile de atotputernicie a marii boierimi , lucrurile nu
r n tcau sta al tmi nteri . Niciodată domnia nu fusese suficient de puternică în
Tara Românească pentru a putea înfrunta durabil , cu succes, puterea marii
boierimi , atunci c ând a încercat să o facă; lipsa unei contraponderi interne
-:nficient de puternice a paralizat veleităţile ÅŸi încercările domnilor de a îngrădi
puterea stăpânilor de moÅŸii sau Ic-a limitat la o acÅ£iune efemeră. Expresie, pe
planul evidenÅ£ei demografice , a raportului dintre domnie ÅŸi marii stăpânitori de
pământ ÅŸi deci indiciu al stadiului de dezvoltare a autorităţii statului , sămile
cuprindeau o înregi strare doar elementară ÅŸi foarte aproximativă a populaÅ£iei ;
d 11pă zece ani de stăpânire a provinciei ÅŸi după câteva eÅŸecuri înregistrate în
încercarea de a stabili precis numărul locuitorilor, autorităţile austriece locale
î::i justificau faţă de forurile superioare de la Viena nereuÅŸita prin constatarea,
întemeiată pe informaÅ£ii obÅ£inute de la localnici , că „nici unul din domnii de
până acum nu a fost în stare să afle numărul familiilor, nici chiar principele
46
https://biblioteca-digitala.ro
Constantin Brâncoveanu , deÅŸi a stat în domnie doulzeci ÅŸi cinci de ani ÅŸi s-a
striduit în toate chipurile spre a-1 afla„ 1 •
Slmilor cu caracter empiric ÅŸi care de fapt acopereau marile evaziuni
fiscale practicate de stlpinii de moÅŸii. austriecii au început sA le substituie
înregistrlri stricte ale popula,iei pe familii - efectuate de organe ale auto­
ritiţii , dupl interesele şi concepţia acesteia. Conscripţiile austriece au marcat
aÅŸadar nu numai un simplu progres în stabilirea eviden,ei popula,iei dar ÅŸi o
etapl însemnat! În afirmarea politicii de centralizare.
Cea dintâi indica,ie asupra numkului contribuabililor dateazl din anul
1 720; recunoscut neexact de ÎnÅŸiÅŸi boieri . totalul de 1 3 245 familii. a fost sporit
din oficiu - „pro via consultationis„ - la 1 6 OOO 2 • Doi ani mai tAnJu . prima
conscripÅ£ie austriacl. deÅŸi doar parÅ£ial ÅŸi imperfect rcalizall, marca un în­
semnat progres. inregisbind peste 25 OOO familii 1 • cifrl mentinutl ÅŸi în anul
urmltor4• Dar, Începind din 1 724 ÅŸi timp de cipva ani în ÅŸir. se înrcgistreazl o
masivi scldere a numlrului familiilor. 1 4 7 1 9 în 1 724 . 1 4 689 în 1 725 . I S MS
În 1 7265•
Regresul demografic . care s-a prelungit pAnl tn anul 1 726. a provocat
reac,ia autoritltilor imperiale. Interesul in joc era prea marc pentru ca statul
austriac sA cedeu firi a compromite ansamblul politicii sale. Pentru ca re­
forma fiscali - pivot al complexului de reforme pnxoni7.at de austrieci - 51
poall fi eficient aplicall, era necesar ca statul sl reclÅŸtigc controlul HUpra
întregii mase contribuabile. La rlndul ei. boierimea nu putea n:nun,a . firi
grave sacrificii , la sistemul lraditional de exploatan: a 'lrlnimii . in man: parte
sustrasl îndatoririlor cltre stat. ln jurul acestei probleme . esenÅ£iale pentru
definirea raportului dintre puterea centra.li ÅŸi clasa dominanll . s-a dcsflÅŸurat
cel mai acut conflict intre autoritatea hasburgicl ÅŸi boierimea olteanl. Ma·
terialul documentar al epocii austriece ilustreazl abundent una din n:alitl,ile
fundamentale ale istoriei noastre medievale .
Nu trecuse mult timp dupl tncheietea conscripÅ£iei , c4nd Virmond ÅŸi sluj­
baÅŸii austrieci au început sl constate ci propesul n:aliut cu acest prilej la
înregistrarea populaÅ£iei era periclitat de acÅ£iunea marilor dn:gltori: ..RaÅ£iunea
naturali impune ca fiecare supus sl contribue în chip egal , dar, dupl cum se
constall din experienÅ£l, prea înaltul domn ban ÅŸi domni i consilieri ai Ad1 C. Oiuracu , Mal•riol, 11 , p. SS.
·i lbid•m, I , p. 47S-..7 6.
2S 294, dupl o indicalie; C. Oiuracu, llaJ•riol. 1 1 , p. 69-70. l5 70I chrpl alta; ibitlnr1,
dupl o a b'eia; mcrill a fi Kmnalall dcolcbira lnn localul avansai de
catagrafii le vomicilor fÎ ale ispravnicilor la lnccpulUI aiccluiali an - 20 OlO familii , C. Oiu·
rcscu , Mat•rial, I , p. 5 1 7-5 1 8 - fÎ cel rezullal din conscripCia lnlocmill de mustricd.
„ Arh. SI. Sibiu , L 1 -Sl208. r. 19 V.
' Arh. St. Sibiu, L 1-Sl208 , r. 6 1 � fi r. 1 14.
>
p. 329 •i 2S 1 93 ,
41
https://biblioteca-digitala.ro
ministraÅ£iei ÅŸi-au scutit dacă nu pe toÅ£i în orice caz pe cei mai mulÅ£i dintre
proprii lor ţărani", raporta Camerei imperiale unul dintre slujbaÅŸii trimiÅŸi în
provincie de l a Viena 1 • Puterea administrativă care le fusese încredinÅ£ată era
convertită de marii boieri în mijloc de subminare a intereselor fiscale ale
statului .
Constatarea slujbaÅŸului cameral austriac se afla la începutul unei expe­
rienÅ£e care în decurs de câÅ£iva ani avea să ia forme paroxistice . ConscripÅ£ia lui
Virmond reuÅŸise să surprindă un număr mai mare de locuitori decât cata­
grafiile anterior întocmite de boieri ; în anul 1 723 , nivelul populaÅ£iei contri­
buabile s-a menÅ£inut nemodificat, dar în anii următori numărul locuitorilor a
scăzut vertiginos.
ExplicaÅ£ia acestei masive dizolvări a masei contribuabile se află în extin­
derea în mari proporÅ£ii a si stemului protecÅ£iei , denunÅ£at câÅ£iva ani înainte de
slujbaÅŸul cameral mai sus citat . TendinÅ£a ÅŸi amploarea procesului a sil it auto­
rităţile superioare să-şi concentreze atenţia asupra acestei probleme, devenite
capitale pentru organizarea provinciei . La începutul anului 1 726, generalul
Tige subl inia, în cuprinsul unui raport înaintat Consiliului de război , că cuan­
tumul contribuÅ£iei nu putea fi menÅ£inut decât cu condiÅ£ia ca „boierii să nu
tăinuiască pentru câÅŸtigul lor privat multe familii contribuabile" 2• Sporul
masiv de populaţie rezultat din imigraţia unui mare număr de locuitori din
regiunile de sub stăpânire otomană era pierdut, din punctul de vedere al
in tereselor austriece - subl inia directorul suprem al provinciei - . pentru că
boierii absorbeau tacit masa imigranÅ£ilor 3 . Comunicând AdministraÅ£iei refuzul
V i enei de a accepta degrevări de contribuţie, generalul Tige cerea boierilor să
rl'nunÅ£c la sistemul protecÅ£iei , prin mijlocirea căruia îÅŸi însuÅŸeau o parte
în s�mnată din veniturile statului : „se constată din relatări demne de încredere
di în Valahia se află nu numai familii ci ÅŸi sate întregi, ÅŸi multe chiar, care,
ii�ezându -sc sub protecÅ£ia unuia sau altuia, sunt scutite cu totul de dări ÅŸi de
t"ate celelalte îndatoriri" 4• Severitatea măsurilor anunÅ£ate de comandamentul
au striac pentru a curma răul i-a determinat pe boierii AdministraÅ£iei, ei înÅŸiÅŸi
p1incipali beneficiari ai evaziunii, să întreprindă un efort pentru a preîntâmpina
pri mejd ia reacÅ£iei austriece . Câteva zile după sosirea adresei cominatorii a
f_cneral ului Tige, AdministraÅ£ia se adresa la rândul ei vomicilor pentru a obÅ£ine
c i fre noi ÅŸi a fi în măsură să recti fice datele demografice:
. să aflaţi toţi
namenii în fiÅŸte care sat, câÅ£i oameni sânt de dajde, ca să să poată pune dajdea
pe dreptate , să nu fie pecum au fost pân acum , că den 21 OOO oameni ce au
„.
1
C. Giurescu, Material , I , p. 563 .
Ibidem, I I , p. 8 .
1 Ibidem .
4 /bidem , p. 1 1 - 1 3 .
2
48
https://biblioteca-digitala.ro
.
rlmas la scrisoarea cea dentli buni de dajde acum au rlmas numai
la 1 2 OOO de
oameni ca sl dea dajde„ 1 •
Dar in ciuda injoncÅ£iunilor ausb'iece. rezultatul investigaÅ£iei a fost me­
diocru şi in 1 726; numlnll locuitorilor conb'ibuabil i avansat de Administraţie
dupl efortul de redresare din primlvara acestui an nu atingea nici mlcar cifra
de 1 6 000 .
ln aceste condiţi i . prima hotlrire a conduceri i ausb'icce a fost aceea de a
întocmi o noul conscripÅ£ie. Hotlrlrile adoptate de Viena ÅŸi comunicate sub
forml de instrucÅ£iuni generalului Tige la sflrÅŸitul l unii septembrie 1 726 pre­
vedeau reluarea pe baze noi . llrgite . a conscripţiei . Instrucţiun ile adresate de
Consil iul de rlzboi au marcat un progres însemnat în concepÅ£ ia care se ana la
baza conscrierii populaÅ£ie i , ca ÅŸi în îndelungatul proces de trecere de la cata­
grafia medievali la statistica moderni. Deşi noua conscripţie care urma sl fie
intocmitl
se
menţinea in l imitele interesului strict fiscal . necesitatea evidenţei
complete ÅŸi a eliminlrii evaziunii i-a determinat pc austrieci s4 precon ilclc
trecerea de la contribuabil la individ 2• o înregistrare mult mai cuprin1Jtoarc
decAt în trecut .
RealitlÅ£ile locale au Ileul iluzoriu proiectul Consiliului de rbboa � cunos·
când obiceiul boierilor
de
a-ÅŸi ..ascunde„ \Alunii . „trimiÅ£ându- i in munÅ£i ÅŸi
plduri , sau silindu-i sl fugi dintr-un sat în altul ÅŸi dintr-un judct in altul . numai
pentru a evita conscrierea �i plata conlributje i„ . um i dintre sl ujbaÅŸi i locali au
înÅ£eles imposibilitatea apl iclrii rormulci elaborate la Viena , . O noul propu­
nere , a clrei paternitate ii aparţine secn:tarulw Adminislraţiei , N. de Pona .
adversar hollrit al boierilor ÅŸi informator al Vienei . a rumit.at fn cele din urmA
soluÅ£ia definitivi . Luatl în discuÅ£ie la sflrÅŸitul anului 1 726. M>lutia a rost
adoptatl în cunul
anului urmilor ' .
I Arh. St. Sibiu. L 1 -Sl204 , r . 1 1 9- 1 1 9 V . ; jocul scriptic. M:ldcrilc „ adluainlc utifîcialc ,
cxp1icl dtosc-birilc destul de mari ale Indicaţiilor rdcri tomc la numlru l popula(kl fn cunul
aceluiaşi an. ln 1726, RaetUUI Admhtbcnţici n:comtlrola udei noluţia numlruhri lncultorilnr
în anii imediat pra:cdcnli: 1 722: 25 294 fmnilil� 1 12l : 1 1 OOO ramllU; 1 72.a: 1 2 OOO famUii ;
1 72': 9 OOO familii� amcninlall de auatricci cu ct.le a ID llRftdl a contnbutJCi. AdminislnJia a
sporii din oficiu la 1 8 OOO nu mlrul locuilarikr. C. Oiumcu . llaI•rial. 11. p. 69-70.
J Proiectul dezvlluic ln acclafi limp criteriile nchi de lntocmin: a calqnliilor, care s-au
aflat $i la baza conscripeid austriece din 1 722 - precum J1 formula noul prapusl:
fi dql .c
obltpuiqle !li 1e cons� drept o fam.ltic birb91ul ,i femeia cu copili lor Inel minori lmpeunl cu vilele ti lldplnirilc lor de plmlnl
uu chiu li ca fiU c:llllartli . dar ncdc3'plrţt1-i
tncl cu locuinÅ£a de plrinÅ£ii lnr. dorim ca de dala accu&a li ric Interi• totul dcOICbil fi pc nume .
ÅŸi soÅ£iile fi fiicele, arpfii ti alujnicclc, SftCU"' ti �Ic 'i vitclcM; C. Oiuruc:u . lilal•rial, 1 1 ,
p. I IO.
> C. Oi uracu . Mal•rial. li. p. 72.
4 lbitlnrl. p. 1 42-143.
„...
-
49
https://biblioteca-digitala.ro
Noua formulă angaja direct răspunderea boierilor; dacă organele autorităţii
se aflau în imposibilitate de a înregistra populaÅ£ia , pentru că se loveau de
împotrivirea boierilor, aceÅŸtia înÅŸiÅŸi trebuiau siliÅ£i să dezvăl uie statului reali­
tăţile demografice ale domeniilor lor: „să se dea dispoziÅ£ii hotărâte ÅŸi rigu­
roase, tuturor stăpânilor de moÅŸii, băştinaÅŸi sau străini, de orice stare ÅŸi ordin ar
fi, ca rară nici o amânare, în termenul care urmează a fi stabilit, să prezinte în
scris numărul ţăranilor - cu indicarea numelor ÅŸi prenumelor - atât ale
acelora care locuiesc în satele lor, cât ÅŸi ale celor care s-au retras în păduri ÅŸi pe
aceÅŸtia să-i facă stăpânii să se înapoieze la posesiunile lor" 1 •
FireÅŸte . stăpânii de moÅŸii s-au arătat tot atât de refractari apl icării noii
metode de a realiza conscripÅ£ia ca ÅŸi celei anterior folosite ÅŸi au trebuit câÅ£iva
ani de înverÅŸunată înfruntare între autoritatea austriacă ÅŸi boierime pentru ca ea
să-şi dea toate roadele .
În anul însuÅŸi în care a fost adoptată - 1 727 - marii boieri continuau
aproape nestingherit să Å£ină sub protecÅ£ie sate întregi, ai căror locuitori erau
sustraÅŸi evidenÅ£ei statului ÅŸi contribuÅ£iei . Schimbarea AdministraÅ£iei ÅŸi împros­
pătarea personalului admini strativ în 1 726 , în legătură tocmai cu impasul pro­
vocat de eşecul conscripţiei (vezi mai jos , capitolul consacrat Administraţiei)
nu a dat dintru început roade . Noul preÅŸedinte al AdministraÅ£iei, generalul
austriac Schramm . numit tocmai pentru a pune capăt evaziunii, a fost prins de
boierii olteni în laÅ£ul de compl icităţi care făceau posibil sistemul protecÅ£iei;
acordându-i câteva sate în protecÅ£ie 2 • boierii au putut să persevereze nestin­
gherit în practicile tradiÅ£ionale .
Ani de-a rândul . boierii au refuzat să se conformeze îndatoririi de a com­
pleta decl araÅ£iile referitoare la locuitorii moÅŸiilor lor sau furnizau date in­
exacte . „Foile de mărturi sanie" (jassiones, specificationes în textele latine)
sol icitate de autori tăţile austriece le păreau boierilor o inovaţie deopotrivă de
primejdioasă pentru interesele ÅŸi prestigiul lor. În chip sistematic , ei au refuzat
să completeze ÅŸi să predea foile cerute, sub pretextul că „nu cunosc numărul
familiilor care locuiesc în satele lor ÅŸi că de aceea nu pot să-l declare în scris" 3 .
La rândul lor . au striecii nu puteau lăsa fără repl ică refuzul îndărătnic a l stă­
pânilor de moÅŸii ; ei s-au angajat hotărât în rezolvarea a ceea ce devenise
problema esenÅ£ială a raporturi lor dintre stat ÅŸi clasa dominantă în veacul
al XVIII-iea. Au urmat măsurile de constrângere; stăpânii de moÅŸii , deveniÅ£i
direct răspunzători de exactitatea declaraţiilor, urmau să plătească o amendă
grea4 sau să suporte ei înÅŸiÅŸi birul îndoit pentru toÅ£i locuitorii contribuabili
1
Ibidem , p. 7 2-7 3 .
lbidem , p . 309-3 1 0 .
3 Ibidem , p . 450-45 1 .
4 Ibidem , p . 356.
2
50
https://biblioteca-digitala.ro
aflaÅ£i pe moÅŸiile lor ÅŸi neinregistrati În „foile de mlrturisanie" 1 . Verificări din
ce În ce mai stricte , descinderi inopinate În sate . inglduiau confruntarea datelor
furniute de l istele Înaintate de stlpinii de moÅŸii cu real itatea demografici a
satelor.
La sfârÅŸitul anului 1 73 3 , AdministraÅ£ia, acum total dominatl de elementul
gennanic, reamintea vomicilor îndatorirea de a proceda la veri ficarea decla­
raÅ£iilor cu privire la locuitorii satelor: „sl sl caute ÅŸi sl sl cercc foile ce au dat
stăpânii pAmânt�ni ÅŸi pircllabii pentru numArul llcuitorilor, ca sl sl poat3 pc
urmă face repartiţie cu mai mare temei şi folosul vistieriei şi să s4 pcdcpseasc4
aceia care sl vor afla ÅŸi sl vor dovedi ci au ascuns niscai fami l i i . dup.l'l
rezoluÅ£ia chezariceascl" l . ExperienÅ£a ii invitase pc austrieci ci intre „folosul"
visteriei ÅŸi interesul stlplnilor de moÅŸii exista un puternic anlagonism .
RezistenÅ£a boierimii nu a dezarmat nici în accastl pcrioadA : in 17 34 . într·
un ultim efort marii boieri ÅŸi egumenii princ ipalelor mlnlstiri oltene dcnuntau
sistemul , ,Joilor de mlrturisanic„ care , dupl declanÅ£ia lor. Ic fuscscrl smulse
de injoncÅ£iunile autoritlÅ£ilor ÅŸi sub amcnintarea ci, în
ev.
de pcrsislarc în
refuz, „vom fi constrinÅŸi sl o facem firi voia noastrl . prin fortl'" („ . . invili et
.
manu executiva impulsi") 1 .
Sprijinit pe hotlrlrea ÅŸ i forÅ£a autoritlÅ£ii austriece . aplical consecvent ani în
ÅŸir, noul sistem a sflrÅŸit însl prin a-ÅŸi dovedi eficaci lalea . An de an . dupl
adoptarea noii fonnule . numlnll locuitorilor nu a contenit � spon:ascl .
Totalul obÅ£inut în 1 727 a fo.�t de 22 OOO famil i i •: în 1 72R s-a real i1a1 un tnlal
de 26 008 fami l i i ' : un nou spor a fost realizat fn unnltorii doi ani - I 72q ÅŸi
1 730
-
clnd numlrul total deplÅŸeÅŸte uÅŸor 3 1 OOO famili i 6: cA•iva ani mai
tlniu. ultimele date de ansamblu plstrale din timpul stlp4nirii austriece indic!
un total de 34 346 de familii 7 .
Sporul d e populaţie realizat
de Oltenia î n timpul
stlpAnirii austriece a fo5I
în mare mlsurl real ÅŸi s-a datorat unui puternic curent de imigraÅ£ie: dar,
în mlsurl ÅŸi mai tnsemnall, el a fost obÅ£inui prin lnlllUrarea evaziunii fiscale,
ca unnare a politicii sistematice a aulorillÅ£ilor habsburgice de a îngrldi pri -
1 l n decembrie 1 734, vomidi cnu � de Admiailtn4ic „ psoccdcie a. strtnacru
.Joilor de mlrturisanic„ pini la sflrtirul lunii ianuarie, foile aveau „ f1C ..ildlitc de la ldpinii
plmln�ni între � li în1Clc1 toi cpmcnii mlnlltinlor'" . iar cei vinovaÅ£i de nuinccrila&c cnu �
fie pedepsiÅ£i , polrivil hodrtrli „inÅŸtanÅ£illar acc lor mari . cu lndoil contrcbuponul acei familii
care nu li va uita„. Arb. St. Sibiu, L 1-5/205. f. 1 92 v.-19'.
:a Arb. SI. Sibiu, L 1 -SllOS . r. 48-48 V .
, C. Oiuracu, Makrial, 111, p. Sl.
..
4 lbill.m , ll, p. 448.
' lbidnt, p. 329� polrivil ullCi lotalizlri, suma
6 1bitkwt, p. 424-42S.
1 Hwmuzaki , VI, p. S25.
funiliilor era de 25 284, ibidnrt, p. 1 1 8.
51
https://biblioteca-digitala.ro
1 725 *
1 725
1 7 22
1 7 23
1 724
Vâlcea
8 909
8 908
4 239
3 702
Romanaţi
4 309
4 308
3 047
2 7 25
Dolj
4 278
4 283
2 533
2 353
Gorj
4 893
4 893
2 83 1
1 872
Mehedinţi
2 804
2 804
2 069
1 873
25 1 92
25 1 96
14 719
1 7 20 *
Total
1 3 245
1 4 689
1 2 5 25
vilegiile boierimii ÅŸi mai ales abuzuri le care le amplificau în proporÅ£ii
excepÅ£ionale , în detrimentul erariului imperial . Scăderea masivă a numărului
populaÅ£iei în anii 1 724- 1 726 a fost rezultatul nu al unei largi emigraÅ£ii , ci al
unui simplu joc scriptic prin mijlocirea căruia boieri i-dregători îÅŸi tăinuiau
ţăranii ÅŸi pe toÅ£i cei care - moÅŸneni sau birnici - invocau ÅŸi acceptau „pro­
tecÅ£ia" lor. Pentru a-ÅŸi menÅ£ine ÅŸi spori marile avantaje dobândite prin tăinuirea
oamenilor din satele lor , boierii au sabotat în c hip sistematic conscripÅ£iile
austriece , directe sau indirecte; întregul spor de populaÅ£ie realizat din imigrarea
locui torilor din părÅ£i le turceÅŸti a fost practic „înghiÅ£it" de boieri care , prin
tăinuirile de oameni , au devenit marii beneficiari ai saltului demografic. Pentru
a apăra şi spori veniturile statului , grav prejudiciate de evaziunea fiscală , s-au
străduit austriecii să recupereze materia impozabilă care le era sustrasă.
Etapele în care interesele boierimii s-au impus corespund minimelor de
populaţie din catagrafiile Administraţie i , mai ales intervalul 1 724- 1 726 şi ,
dimpotrivă , anii de afirmare a politicii centralizatoare a austriecilor sunt
reprezentaÅ£i în catagrafii prin maxime demografice (momentul culminant fiind
înregi strat în anul 1 73 5 ) . Îndatorirea impusă boierilor de a declara pe proprie
răspundere şi sub ameninţarea celor mai grave sancţiuni numărul exact al
locuitorilor satelor lor , investigaÅ£iile si stematice efectuate de austrieci în satele
boiereÅŸti au făcut posibilă până în cele din urmă recuperarea unui mare număr
<le contribuabili . Întocmirea primei catagrafii a populaÅ£iei oltene din iniÅ£iativa
generalului Virmond expl ică în mare măsură sporul masiv înregi strat în 1 722.
Adoptarea formulei noi a „foi lor de mărturisanie" explică al doi lea salt al nu­
mărului populaÅ£iei începând din anii 1 727- 1 72 8 . Un adevărat strigăt de triumf
a însoÅ£it rezultatul dobândit din totalizarea datelor referitoare la populaÅ£ia
Olteniei în 1 73 5 ; succesul obÅ£inut în această direcÅ£ie de politica austriacă în
ultimii ani de stăpânire a provinciei era înregi strat în adnotaÅ£ia finală a ultimei
evidenÅ£e de ansamblu a populaÅ£iei provinciei: „întrucât în anul de faţă s-a aflat
un atât de mare număr de familii nestiute" (tanta multitudo familiarum in­
cognitarum) - raportau la Viena membrii Admini straÅ£iei - , adausurile im­
puse în anii precedenÅ£i pe cap de familie puteau fi abolite , iar încasările
52
https://biblioteca-digitala.ro
1 726
1 727 •
1 728
4 43 1
6 320
6 1 43
22 000
26 008
6 987
3 1 523
7 1 23
6 750
7 326
7 868
5 563
5 66 1
2 468
1 735
1 73 1
4 514
7 902
3 000
1 5 664
1 730
4 653
3 23 1
2 534
1 729
6 946
3 1 034
6 794
30 29 1
••
6 353
34 J.16
statului erau sporite simÅ£itor 1 • Calea spre aplicarea riguroasl a reformei fiscale
era deschis!.
S. INSTABILITATEA DEMOGRAFICÄ‚
Nu mult timp dupl luarea în sllp4nire a Olteniei ÅŸi dupl elaborarea pro­
gramului lor de repopulare. auslricci i au avut prilejul sl constate ci ni,·clul
demografic sclzul al provinciei se datora nu numai rlzboiului ÅŸi pustiirilor
care l-au însoÅ£ii ÅŸi ci factorii interni contribuiau cel pulin în egall mlsurl la
transformarea fugi i într-un fenomen permanent .
Fuga masivi a populaÅ£iei - inlluntruJ ÅŸi în afara grani1clor IAri i - a fo.,,I
una din rcal illlile dominanle ale vielii sociale a Å¢lri i Românqli in veacul al
XVIII-iea ÅŸi in veacul urmilor . pi.ni in epoca regulamentari . Rezultat al unui
complex de factori între care exploatarea li scaii ocupa locul de frunte . seismul
permanent provocai de fuga populaliei ÅŸi-a ramilical consccinlcle in loale
sectoarele esenţiale ale vieţii sociale şi economice . de la producţia şi relaţi ile
agrare . pini la politica de stal care încerca 51 restruclure ze . prin mlsuri
represive sau reforme . viaţa social -pol i tici a llri i .
Fuga a încetat de a fi u n fenomen episodic ÅŸi a devenit o real itate pcr­
manentl clnd nivelul general al exploatlrii s-a stabil i1.at sub l imita de relis­
tenÅ£l a Å£lrlnimi i . probabil în ultimele decenii ale veacului al XVI- iea . în pe ·
rioada în c are primele manifestlri ale crizei interne au detenninat conducerea
Imperiului otoman sl deplaseze asupra llrilor romlne o parte însemnatl a
sarcinilor economice clrora nu le mai putea face faţl cu mijloacele obişnuite .
DcplÅŸit inel de la sflrÅŸitul veacului al XVI-iea de celelalte
mari puteri euro­
pene ÅŸi incapabil sl-ÅŸi refmprosplteze structura tX:onomicl. lmperiuJ otoman
• Pcnlnl KCll an nu IC cunosc dcdl clalclc globale pc fnlraaa pn>Yincic� pcn1n1 anul 1 7 25
indici ambele cif� plllnlc ba incmc, lldrUCll IC dcmcbca: almţi&or.
•• TOlalul nu cuprinde pc locuitorii Craiovei, Caft la KCUtl dlill lnaumau mproaimaliv
�I OOO familii .
1 Hurmuzaki, VI, p. S�S2S.
SC
SJ
https://biblioteca-digitala.ro
nu a reuşit, timp de două secole , să-şi menţină poziţia de mare putere şi mai
ales maÅŸina de război decât printr-o imensă stoarcere a resurselor supuÅŸilor săi ,
transformându- se astfel într-un factor de stagnare ÅŸi regres social .
Pe primul plan al crizei imperiului , în care au fost antrenate ÅŸi ţările româ­
ne , ca urmare a dependenţei lor politice şi economice faţă de Poartă , se află
declinul demografic . Strivită de sarcinile fi scale ÅŸi de sporul însemnat de
exploatare impus de un aparat birocratic hipertrofiat , populaţia imperiului şi-a
găsit refugiul în fugă . Observatori otomani perspicaci au semnalat încă din a
doua jumătate a veacului al XVI-iea gravitatea acestui fenomen care cuprindea
în sine germenele de moarte a imperiului 1 •
Fuga populaÅ£iei din Å¢ara Românească sub apăsarea covârÅŸitoare a obliga­
Å£iilor fiscale - a căror succesiune la intervale tot mai scurte răspundea cere­
rilor în continuă creÅŸtere ale PorÅ£ii - lua în momentele paroxistice proporÅ£iile
unei depl asări colective a mii şi zeci de mii de ţărani . Aducerile la urmă
individuale ÅŸi legarea de glie a ţăranilor , prin rumânirile „în silă" ale stăpânilor
de moÅŸii sau prin „legăturile" statul ui , s-au dovedit insuficiente în lupta pentru
stăvi lirea fugii : timp de un veac ÅŸi jumătate , de la „legarea" ţărănimii de către
M i hai Viteazul . la „deslegarea" ei de către Constantin Mavrocordat ÅŸi după
aceea până în epoca regulamentară , ţărănimea s-a sustras prin fugă exploatării .
Unui asemenea moment parox istic au avut să-i facă faţă ÅŸi austriecii când au
preluat în stăpânire Oltenia.
DirecÅ£iile fugi i . Cel mai adesea fuga nu era decât un refugiu temporar în
zona muntelui ÅŸi a pădurilor care ofereau cea mai largă protecÅ£ie fugarilor, atât
împotriva oÅŸtilor duÅŸmane . în timp de război . cât ÅŸi a agenÅ£ilor fiscali , în vreme
de pace . Deîndată cc au intrat în Oltenia , în 1 7 1 6 , austriecii s-au lovit de
di ficul tăţile provocate de fuga în munÅ£i a populaÅ£iei: „cea mai mare parte a
locuitorilor a fugit în munÅ£i - raporta comandantul unităţilor austriece . . . iar în sate nu mai sânt de găsit decât puÅ£ini oameni , care nu pot fugi din
1 Pentru man i festările demografice ale cri ze i Imperiului otoman încă din veacul al XVI-iea,
v . Bernard Lewis,
Some rejlectio11s on the decline ofthe Ottoman Empire , în Studia Islamica , IX
( 1 95 8 ) , p . 1 23 ; în Å¢ara Românească perioada care se deschide cu sfârÅŸitul veacului al XVI-iea
era considerată, în prima ju mătate a veacului următor, drept o epocă de declin demografic
marcat; v. informaţiile călătorului ital i an Montalbani , la Papiu-l larian , Tezaur de monumente
istorice . voi . l i , p. 1 43 ÅŸi ale lui Bak�it: „dicono chc ncl tempo dcl M ihail prencipe sono stati
1 4 OOO vi llaggi in Valacchia et adcsso sono 2 OOO vi ile , tanto e vcnuto di meno questo paese
essendo stato saccheggi ato molte volte dalli Turchi ct dalli Tartari ct altri fugiti per Transilvania
et altri paesi " ;
Visita delia Valachia , la E . Ferme ndzi n , Acta Bulgariae ecclesiastica ab anno
1565 usque ad annum 1 799, p. 96-97 . Ceea ce trebuie retinut din aceste informaţii nu este nici
explicaţia unilaterală dată fenomenu lui , nici indicaţia c i frică evident exagerată sau deformată, ci
convi ngerea contemporani lor că tara se afla într-o perioadă de declin demografi c .
54
https://biblioteca-digitala.ro
pricina l ipsei de animale şi de clruţe" 1 . ln 1 73 1 . an
ca.re
a Înregistrat unul din
momentele culminante ale fugii Å£lrlnimii În vremea stlpânirii austriece . Admi­
nistraÅ£ia explica directorului suprem pricina care Îngreuia Încasarea contribu­
Å£iei , anume fuga locuitorilor „dintre care doar prea puÅ£ini trec în pllÅ£ile tur­
ceÅŸti . iar cea mai mare parte se ascund În chip premeditat În plduri . ÅŸi anume
cei mai mulţi dintre birnici din satele boiereşti şi ale mlnlstirilor. şi nu dintre
moÅŸneni" 2• Mlrturia AdministraÅ£iei e de doul ori Însemnatl: în primul rând
pentru ci indici direcÅ£ia spre care se Îndreptau cei mai mulfi dintre fugari . În al
doilea rind pentru ci subliniazl deosebirea dintre llrlnimea liberi - moÅŸ­
nenii - şi cea dependentl . sub raportul mobil itlţii . Auctuaţia masei rurale .
atât de caracteristici evului mediu tArziu din llrile romine. a fost în primul
rând o manifestare a 11rtnimii dependente J.
Dupl încheierea picii . una dintre preocuplrile de clpctenie ale conducerii
austriece. în cadrul politicii demografice , a fost attagerca in sate a 1Aranilor
ascunÅŸi în plduri . socotiÅ£i de însuÅŸi Eugeniu de Savoia a alcltui cea mai marc
.•
parte a locuitorilor aflaÅ£i tncl în provincie" • . Ceea cc în ti mpul rl1boiului ÅŸi
îndatl dupl pace le
plruse
austriecilor o situaţie speciali . de imincn11 . s-a
dovedit insl a fi o real itate de lungi duratl. An de an constatlrile autoritllilor
aveau sl se repete. ca ÅŸi încerclrile lor - 1.8damice dealtminteri - de a curma
situa1ia constatatl . Tiran i i ascunÅŸi în plduri puteau fi atraÅŸi prin flglduin1a
unui regim fiscal mai blajin sau scoÅŸi cu sila de adcvlrate expcdilii militare
organizate de unitlÅ£ile austriece staÅ£ionale în provincie ' . dar allii Ic luau locul .
împinÅŸi de asuprirea birului ÅŸi a stlpl.nilor de moÅŸii .
Mlrturie a ineficientei acţiunilor de comltrAngcrc . adresele şi poruncile
AdministtaÅ£iei ÅŸi ale conducerii austriece privind M:oalcrea din plduri a tira­
nilor se succed l1rl întrerupere: instructiunile adresate vomicilor în toamna
anului 1 7 1 9 prevedeau ca îndatorire de seaml a ace5lora : „51-ÅŸi dea toatl silin­
Å£a ca oameni i sl plrlseascl pldurile ÅŸi mun,ii în care slllÅŸluiesc inel ascun7.Andu-se pi.ni acum ÅŸi sl se adune în sate can: unnca.7.I a fi construite în locuri
potrivite ÅŸi priincioase , ÅŸi anume acolo unde erau aÅŸu.ate înainte sate cu bise­
rici" 6 . Clteva zile mai tlrz.iu , comandantul suprem austriac , Stcinville , fixa ÅŸi
termenul l imitl - martie 1 720 - pentru încheiaca operaÅ£iei , Å£lranii refractari
1 C. Oiurcsc:u , Ma1•rial, I , p. 92.
2 Arh. St. Sibiu, L 1 -S13S6, r. 247 V .
, Cf . fi porunca di n 1 4 fcbr. 1 736, pri n CaR Admini11n4ia 1e llrlduia al conttrtn1I pc �
cuitori la muncile agricole pcnb'U a-i lmpicdica al hiat fi UR sublinia dcOlcbiru dinlre birnici
fΠnqncni tn privinţa lncJinaCici la hiat� Doc. nL qr p. 358.
• M. Popcxu, Doauun1, fn Arlt. Oli. , VI ( 1927), nr. 34, p. 44.5.
' Doc. „,_ Ol'·· p. 329.
• Hwmuzaki , VI, p. 324.
. •
ss
https://biblioteca-digitala.ro
fiind ameninÅ£aÅ£i cu grave sancÅ£iuni 1 • CâÅ£iva ani mai târziu , în 1 726, programul
de reorganizare a provinciei , înaintat Consiliului de război de secretarul Ad­
mini straÅ£iei , înscria printre primele puncte: „fugarii în munÅ£i ÅŸi în păduri , dacă
nu se vor reîntoarce, să fie căutaÅ£i foarte cu sârguinţă ÅŸi prinÅŸi , ÅŸi să fie pe­
depsiÅ£i fără cruÅ£are , spre a sluji de exemplu celorlalÅ£i" 2• Dar , după alÅ£i câÅ£iva
ani , Administraţia se vedea silită din nou la un mare efort pentru a-i scoate pe
locuitori din păduri ; în iulie 1 73 1 , vornicii făceau publică în judeÅ£e hotărârea
directorul ui suprem de a fi scoÅŸi , cu concurs militar , ţăranii fugiÅ£i în păduri ÅŸi
care nu vor ieÅŸi de bunăvoie până la termenul fixat 3 .
Redusă c a proporÅ£ii abia în ultimii ani ai regimului austriac , o dată cu
aplicarea mai riguroasă a măsurilor de reformă fiscală ÅŸi a mijloacelor de con­
strângere , fuga în păduri ÅŸi-a recăpătat toată amploarea o dată cu reînceperea
războiului , stânjenind din plin aprovizionarea trupelor habsburgice ÅŸi înca­
sările fiscale; în 1 737 , comandantul Wallis informa autorităţile superioare că
„fără reîntoarcerea ţăranilor fugiÅ£i în munÅ£i , roadele , după cum se aude chiar
(că se întâmplă) , vor rămâne pe câmp ÅŸi se vor strica„ ." 4 . Apropierea primej­
diei sau simplele zvonuri de primejdie împingeau mase largi de locuitori spre
singura protecÅ£ie efectivă pe care, în l ipsa fortificaÅ£iilor , o aveau la îndemână:
pădurile ÅŸi munÅ£i i . În septembrie 1 73 7 , inspectorul cameral Redel informa că
încasarea dijmăritului e compromisă, deoarece „întreaga Å£ară s-a năpustit spre
munÅ£i , părăsindu-ÅŸi gospodăriile , astfel că nici în sate ÅŸi nici la Craiova nu mai
e de găsit vreun om" 5 . O lună mai târziu , alt informator austriac raporta că
„întreaga regiune de câmpie s-a depopulat cu totul , iar ţărani i au fugit cu
întreaga lor avuÅ£ie spre munte" 6 . Practicată de secole ÅŸi probabil milenii , fuga
în munÅ£i ÅŸi păduri devenise unul din reflexele dominante ale locuitorilor din
câmpia Dunări i .
Deseori fugarii găseau găzduire în alte sate , fie în acelaÅŸi judeÅ£ , fie în ju­
deÅ£ele învecinate . PrimiÅ£i - în ciuda poruncilor repetate ale AdministraÅ£iei 1 Jacubenz, Die cis-alutanische Walachei, p. 2 9 .
2 C.
3
Gi uresc u , Material, I I , p. 7 3 .
„ „.
d e i ncolarum dispersis h i c resolutum e t consequenter i n d i s trictibus per vomicos
publicatu m , quod cum i l l i ad praefixum sibi terminum ex silvis necdum exiverint e t i n prioribus
i nhabitationum loci s , per m i l i ti am adduci
curabuntur,
ipsi vero poena a l iunde i am i b i
determi nata mulctabuntur, u t u l terior ipsorum obstinaciae obex imponatur„."; Arh . S t . S i bi u ,
L
1 -5/354, f. 9 3 ; în aprilie 1 7 3 1 vomicul de MehedinÅ£i cerea u t i l izarea trupelor austriece
„„.
pentru a scoate din păduri pe oamenii ace i a c are s-au ascuns de curând, fugind d i n câteva
sate boiereÅŸti , ÅŸi c are se opun cu îndârj i re ÅŸi nesupunere îndatoririlor publice"; Doc. rel. agr. ,
p. 329-330. Î n august 1 7 3 1 , i n tervenÅ£ia armatei era un fapt împ l i n i t . . . coactique ideo fueri mus
„
per mi l i tiam i llos compellere"; Arh . St. S i b i u ,
4 C.
L
1 -5/354, f. 1 93
Giuresc u , Material , III , p . 1 60 .
5 Ibidem , p . 226.
6
Ibidem, p . 272 .
56
https://biblioteca-digitala.ro
v.
de stăpânii de moÅŸii dornici să sporească debilul inventar uman al domeniului
lor, de comunitatea sătească pentru care orice adăugire de oameni însemna
o diluare a sarcinilor fiscale ÅŸi de autorităţile judeÅ£ene - vornici ÅŸi isprav­
nici - , puÅ£in scrupuloase în respectarea dispoziÅ£iilor oficiale, ţăranii fugari
obÅ£ineau , pentru scurt timp e drept, un regim de îndatoriri mai puÅ£in apăsător.
Principalele zone de atracÅ£ie erau , fireÅŸte , satele privilegiate . Cunoscând
tendinÅ£a localnicilor de a se refugia în zonele scoase de sub regimul comun ,
boierii craioveni cereau austriecilor în 1 7 1 9 să nu scoată LoviÅŸtea de sub
autoritatea lor, invocând argumentul că în cazul contrar „cei mai mulÅ£i dintre
locuitorii provinciei s-ar refugia în acel Å£inut" 1 • Satele de coloniÅŸti , care bene­
ficiau de un regim fiscal de excepÅ£ie câÅ£iva ani de la întemeiere , au exercitat ÅŸi
acum, ca în toată istoria medievală a ţării , o puternică atracÅ£ie asupra locuito­
rilor; înfiinÅ£area satelor de coloniÅŸti era de obicei semnalul unei puternice
deplasări de populaÅ£ie în direcÅ£ia lor. O asemenea deplasare spre un sat nou
înfiinÅ£at în judeÅ£ul MehedinÅ£i „care să cheamă sat de milă ca să nu dea trei ani
contribuÅ£ion" - se străduia să stăvilească AdministraÅ£ia în 1 73 5 , de îndată ce
a fost informată că numeroÅŸi locuitori au început să se îndrepte într-acol o 2 .
Referindu-se la „sârbii pavlicheni" aÅŸezaÅ£i în Å£ară , pe temeiul unor scutiri
fiscale , în anii precedenÅ£i ÅŸi al căror termen de scutire se împlinise , Adminis­
traÅ£ia, informată „cum că printr-înÅŸii s-au amestecat ÅŸi oameni dajnici ÅŸi au
ÅŸezut ascunÅŸi de nu au dat nimănui nimic" 3 , cerea în 1735 vomicului de Mehe­
dinÅ£i să-i înregistreze pe toÅ£i localnicii strecuraÅ£i în rândul străinilor.
Fără a avea proporÅ£ii asemănătoare , fuga peste hotare era un fenomen frec­
vent, mai ales în regiunile de margine; vecinătatea graniÅ£ei , de-a lungul căreia
pristavi vesteau periodic înlesnirile fiscale ÅŸi sociale acordate imigranÅ£ilor, ÅŸi
concurenÅ£a celor două stăpâniri pentru braÅ£e de muncă ÅŸi contribuabili au
transformat regiunea Dunării ÅŸi a Oltului într-o largă zonă de permanentă
instabilitate demografică 4 . Cu cât posibilităţile de fugă peste hotare erau mai
mari , cu cât mijloacele de împiedicare a fugii erau mai mici , cu atât scădea ÅŸi
nivelul exploatării , singur mijloc eficient de a preveni spargerea satelor. Din
noÅ£iune geografică, marginea s-a transformat într-o noÅ£iune social-fiscală; în
1
2
Arh . S t . Sibiu ,
L
1 -5/353 , f . 29 v.
Jbidem, L 1 -5/205 , f. 2 1 8 v.
3 Ibidem , L 1 -5/206, f. 9 v.; formularul cărÅ£ilor acordate stăpânilor de moÅŸii pentru strân­
gerea oamenilor străini păstrează nemodificată clauza vechilor porunci domneşti care interzicea
strecurarea localnicilor în rândul i migranÅ£ilor; la 1 1 ian. 1 7 36, Admi n istraÅ£ia dădea „carte
deschisă" boierului Preda Bujoreanul pentru o moÅŸie din MehedinÅ£i „să strângă . . . oameni streini
de peste Dunăre câÅ£i va putea de mulÅ£i , numai să nu fie oameni de aici de Å£ară de prin sate" ; Arh .
St. S ibiu ,
4
L
1 -5/206 , f. 29 .
Vestirea de către turci a unei scutiri de trei ani pentru imigranÅ£i provoacă în 1 7 23 fuga
tuturor locuitorilor satului Maglavit; C. Giurescu , Material, I , p. 6 1 2-6 1 3 .
57
https://biblioteca-digitala.ro
terminologia actelor oficiale, mărginaşii erau nu numai cei ce locuiau la
marginea ţării, dar în acelaÅŸi timp ÅŸi cei ce beneficiau de un regim fiscal
privilegiat.
Cauzele fugii ÅŸ i încercarea de a-i pune capăt. Fuga, caracteristică domi­
nantă a vieÅ£ii sociale româneÅŸti în veacurile XVI-XIX , a fost manifestarea
imensei disproporÅ£ii între sarcinile impuse masei rurale ÅŸi capacitatea acesteia
de a le suporta . Cum greul sarcinilor care apăsau pe umerii ţărănimii era de
origine fiscală , e de la sine înÅ£eles că în cea mai mare parte a cazurilor ţărani i
erau siliţi să-şi părăsească vetrele din pricina exploatării fiscale. Nenumărate
sunt mărturiile care indică legătura nemijlocită , de cauzalitate , între apăsarea
fi scală ÅŸi fugă. Încă din primăvara anului 1 7 1 8 , boierii avertizau conducerea
imperiului că dacă Å£ara va fi împărÅ£ită în două provincii , fiecare aÅŸezată sub
altă stăpânire , veniturile ambelor state vor fi periclitate întrucât locuitorii „vor
fugi de ici colo pentru a nu fi supuÅŸi dărilor ÅŸi nu se va dobândi nici un câÅŸ­
tig" 1 • Avertismentul boierilor, izvorât dintr-o veche experienţă, a devenit reali­
tate îndată după încheierea păcii; numai că, fuga de sub o stăpânire politică sub
alta nu a fost decât una din direcÅ£iile fugii, ÅŸi nu cea mai însemnată.
CâÅ£iva ani după încheierea păcii , aÅŸadar în plin proces de refacere demo­
grafică , de repopulare a aÅŸezărilor părăsite , sate întregi se goleau de locuitorii
lor , goniÅ£i de asuprirea fiscală . SlujbaÅŸii camerali raportau în 1 723 la Viena că
foarte multe dintre satele fiscale „au fost atât de apăsate , atât de repartiÅ£iile
(cisluirea dărilor) cât ÅŸi cu alte sarcini publice , încât toÅ£i ţăranii au fugit, lăsând
în urma lor pustii pământul ÅŸi satele" 2 •
Informată de fuga mai multor sate din Dolj ş i străduindu-se s ă izoleze
fenomenul ÅŸi să prevină contagiunea socială ale cărei semne prevestitoare îi
parveneau , AdministraÅ£ia se adresa în acelaÅŸi an direct locuitorilor din Dolj
. . . că aici înţălesem cum că unile sate nu şădeÅ£i pe loc pecum au şăzut păn
acum ci umblaÅ£i turburându-vă, vrând să vă răsipiÅ£i precum înÅ£elesem că au
făcut Rojăştea, Maglavitul ÅŸi altele . . ." , - făgăduindu-le încetarea abuzurilor
locale ÅŸi pedepsirea vinovaÅ£ilor, „numai să vă liniÅŸtiÅ£i ÅŸi să vă aÅŸezaÅ£i" 3. Conce­
siile , adică reducerile de sarcini , „scăzămintele" , erau singura modalitate de a
pune capăt fugii atunci când ea lua proporÅ£ii de masă. Doi ani după ce Admi­
nistraÅ£ia se străduise - nu se ÅŸtie cu cât succes - să împiedice spargerea
judeţului Dolj , o desprindere de proporţii mult mai mari a masei rurale din
aÅŸezările ei ameninÅ£a să compromită total încasările fiscale.
-
„
p. 1 9 8- 1 99 .
p. 563-564.
1
Magazin istoric pentru Dacia , I V ,
2
C . Giurescu , Material , I ,
3
A rh . St. S i b i u ,
L
1 -5/20 4 , f. 5 1 .
58
https://biblioteca-digitala.ro
Silită de amploarea fenomenului asupra căruia era zilnic informată de
dregătorii judeÅ£eni („cum tanta sit in dies de dispersis ac profugientibus
provinciae huius denunciationum crebritas"), AdministraÅ£ia trimitea în toate
judeÅ£ele câte un consilier „pentru a-i încuraja pe oamenii rămaÅŸi , cu vreun scă­
zământ" , în vederea căruia cereau austriecilor amânarea scadenÅ£elor de plată a
contribuÅ£iei 1 • LiniÅŸtea dobândită prin asemenea măsuri de iminenţă nu era ÅŸi
nu putea fi de durată , pentru că concesiile momentane nu modificau decât
pentru scurt timp raportul de exploatare . Doi ani după alarma din 1 725 , con­
sil ierii Administraţiei au trebuit să bată din nou drumurile judeţelor pentru a
stăvili un nou val de fugă masivă provocată de o repartiÅ£ie inechitabilă („ÅŸi
după ce în provincie s-a produs o mare turburare, dintr-o singură dată au fugit
din judeÅ£ul RomanaÅ£i 2 300 familii , iar din Vâlcea 1 500) 2 • În anul 1 728 , din
motive identice , doar din judeÅ£ul MehedinÅ£i „s-au spart 36 sate , la începutul
primăverii , ÅŸi au început să fugă de asemenea ÅŸi din al te judeÅ£e" 3 .
D e proporţii mult mai masive , fuga din 1 730-1 73 1 a silit autorităţile la
măsuri de amploare ÅŸi mai mare decât cele precedente . Sosit în provincie
pentru a cerceta personal situaţia , directorul suprem Wallis, a avut prilejul să
constate proporÅ£iile pustiirii: „ „ . această Å£ară frumoasă ÅŸi binecuvântată din
toate cu belşug , dar mai ales judeţele Mehedinţi şi Gorj . . . au devenit din timpul
ultimei conscripÅ£ii un pustiu ÅŸi , cu excepÅ£ia câtorva stăpâniri de ale mănăs­
tirilor ÅŸi boierilor, nu s-a putut vedea nici un ogor cultivat, ore întregi de călă­
torie ,
iar în judeÅ£ul MehedinÅ£i , la intervale scurte , s-au aflat ÅŸapte sate fără
nici un suflet doar cu ruinele caselor sătenilor fugiÅ£i" 4•
Nu numai încasarea dărilor, dar ÅŸi operaÅ£ia premergătoare - catagrafierea
sau conscrierea - era semnalul unor mari mişcări de populaţie. Ţăranii fugeau
din calea conscripÅ£iilor nu numai pentru că înregistrarea în rolurile fiscale era
preludiul execuÅ£iei fiscale , dar ÅŸi pentru că vedeau în conscriere una din mo­
dalităţile „legăturii" , a legării de glie 5 , pe care au combătut-o fără încetare .
Cunoscând repulsia ţăranilor faţă de conscripÅ£ie ÅŸi reacÅ£ia declanÅŸată de apa­
riÅ£ia organelor de conscriere , autorităţile au renunÅ£at în cele din urmă la această
metodă de stabilire a evidenÅ£ei populaÅ£iei . E ceea ce recomanda încă din 1 726
secretarul Administratiei , De Porta, care, constata că cei mai multi dintre tărani
sunt ascunÅŸi „în păduri ÅŸi în munÅ£i" ÅŸi că, dacă ar fi supuÅŸi încă o dată
„.
.
.
.
1 Arh . St. Sibi u , L 1 -5/354, f. 46 v .
C . G iurescu , Material, I I , p. 448; numărul fugarilor d i n celel alte judeţe n u era cunoscut;
ibidem, p. 1 82 .
3 Ibidem , p . 24 1 .
2
4
5
Hurmuzak i , V I , p. 47 1 .
Recomandările făcute în 1 728 Camerei aulice de slujbaÅŸul cameral Koch prevedeau
printre altele: „Nach gemachter Conscription seynd die Emi grationes nicht mehr zu gestatten"
(C. Giuresc u ,
Material,
l i , p. 27 3).
59
https://biblioteca-digitala.ro
conscrieri i , „s-ar retrage ÅŸi mai adânc sau ar fugi din judeÅ£ele în care nu s-a
făcut conscripÅ£ia în cele în care s-a încheiat, pentru a se ascunde , situaÅ£ie care
nu ar genera altceva decât confuzie ÅŸi amânare" 1 • În luna mai 1 73 2 - când
formula veche a conscripţiei fusese de mult părăsită - Administraţia se vedea
silită să desmintă ÅŸtirile cu privire la întocmirea unei conscripÅ£i i , pentru a nu
împinge la fugă pe săteni „în ascunziÅŸurile ÅŸi adâncimile pădurilor proaspăt
înfrunzite , unde ar putea prea bine să se ascundă ÅŸi să se sustragă contribuÅ£iei
imperiale" 2 . Dar conscripÅ£ia nu cuprindea numai perspectiva exploatării fis­
cale ÅŸi a îndatoririi de a nu părăsi satul , ea atrăgea ÅŸi inconveniente i mediate .
Încercând să evite repetarea metodelor aplicate la conscripÅ£iile anterioare , in­
strucÅ£iunile trimise AdministraÅ£iei în 1 726 divulgă altul din motivele care îi
împingea pe ţărani la fugă: „A-i lega pe oameni, a-i bate sau a-i chinui alt­
minteri , cum s-a plâns Pater MikloÅŸ că s-a petrecut la conscripÅ£ia anterioară . . .
n u aduce nimic bun . . . , ci dimpotrivă a provocat fuga unor sate întregi" 3 .
Dar, alături de exploatarea fiscală, la care erau dealtminteri părtaşi , boierii
aveau o răspundere directă la fuga ţăranilor , prin obligaÅ£iile i mpuse în cadrul
relaÅ£iilor agrare . Stăpâni de moÅŸii , ei încercau fie să impună un cuantum sporit
de muncă în schimbul pământului dat în folosinţă , fie mai degrabă să spo­
rească veniturile, mai lesnicios de dobândit, realizate prin monopoluri ÅŸi din
preluarea dijmei , fie în sfârÅŸit prin rumânirea „în silă" a ţăranilor , care crea
cadrul legal al exploatării după bunul plac 4 •
Devenită o real itate socială permanentă, fuga a generat ÅŸi o psihoză spe­
cifică, propagată dealtminteri de regimul solidarităţii fiscal e . Deseori fuga
câtorva ţărani dintr-un sat era semnalul spargerii întregului sat; boierii ÅŸtiau
prea bine pricina care determina aceste fugi colective , când expuneau austrie­
cilor, în 1 73 1 , teama de a-ÅŸi vedea complet golite satele , după fuga unora din
locuitorii lor: „ . . . ba chiar e de temut să nu fugă ÅŸi cei care au mai rămas încă,
de frică să nu fie constrânÅŸi la plata contribuÅ£iei fugarilor, iar noi să nu
1 C. Giurescu, Material, I I , p. 27 3 .
Arh . St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 259 .
C. Giurescu , Material, l i , p. 1 36.
4 „Ut cum litteris protectionalibus nullus habeat potestatem congregandi homines pro­
vinciales ... sed extraneos , et si provisorum aliquis aufugientem ab uno domino terestri ad alium
patriae filium recipit, poena competenti puniatur" , propuneau boierii dregători austriecilor , la
începutul stăpânirii habsburgice; Hurmuzaki, VI, p . 3 33-334 ; aprobată de austrieci, hotărârea nu
avea să aibe însă eficienţă, boierii administraÅ£iei fiind marii beneficiari ai fugii ţăranilor pe care
îi „protejau" faţă de fisc sau uneori îi transplantau cu sila în satele lor. Î n 1 72 1 , Virmond repeta
hotărârea anterioară, deplasând răspunderea de la pârcălabii satelor - cum propuseseră boierii
- asupra stăpânilor satelor: „nec hi (ţăranii) locum, ubi seme] se stabilierunt, mutent, necque
vagabundus talis a quoquam nobile sub poena 200 fi. suscipiatur"; C. Giurescu , Material , I ,
p. 498 .
2
3
60
https://biblioteca-digitala.ro
rămânem în sate pustii . . ." 1 • Deseori fuga unui sat antrena dislocarea altor sate
învecinate; în 1 723 , AdministraÅ£ia era sesizată de ispravnicul unei plăşi că
„pentru multe supărări ÅŸi năcazuri" au fugit câteva sate ÅŸi „să sparge toată
plasa" 2 • Solidar impuse, satele se sustrăgeau solidar de la impunere .
Substituindu-se domniei în stăpânirea unei părÅ£i a teritoriului ţării , austri­
ecii au fost siliÅ£i - ca toÅ£i precursorii ÅŸi succesorii lor - să caute soluÅ£ii pen­
tru rezolvarea problemei esenÅ£iale a societăţii româneÅŸti în veacul al XVIII-iea;
fuga ţărănimii putea fi combătută fie cu mijloacele tradiţionale - legăturile de
tot felul , sociale ÅŸi fiscale - , cu eficacitate limitată , pentru că nu tratau decât
manifestarea răului social , fie prin concesii particulare sau generalizate în ca­
drul unor reforme menite să suprime înseÅŸi cauzele instabilităţii masei rurale .
Politica demografică austriacă a îmbinat acÅ£iunea de constrângere c u reforma.
Austriecii au menÅ£inut îndatorirea legală de ÅŸedere în sat a ţăranilor ÅŸi urmarea
firească a acestei îndatoriri : aducerea la urmă a fugarilor. Ca ÅŸi în trecut, ca ÅŸi
după aceea, până la abolirea legării de pământ în a doua jumătate a veacului al
XIX-iea, ţăranii au luptat constant împotriva acestei forme de aservire; apelul
adresat de boieri comandantului austriac pentru a pune capăt fugii ţăranilor,
încurajaÅ£i de îngăduinÅ£a ce le fusese acordată de a-ÅŸi alege liber locul de
ÅŸedere, arată cât de profundă era ostilitatea ţărănimii faţă de legătura fiscală:
„Deoarece , după cum s-a comunicat de către vornicii judeÅ£elor, ţăranii fug
dintr-un judeÅ£ în altul ÅŸi dintr-un sat în altul spunând că e poruncă de la
ExcelenÅ£a voastră, pe care (poruncă) o arată ÅŸi în scris, ca să poată merge la
acele locuri unde le-ar plăcea să locuiască (s.n.), şi deoarece această poruncă
provoacă o mare confuzie în provincie , deputăţia cere prea plecat . . . ca toÅ£i să
rămână în satele lor până la vremea primăverii ÅŸi atunci se va da o dispo­
ziÅ£ie .. " 3 . Dreptul de liberă aÅŸezare , întrevăzut o clipă de ţăranii olteni în primii
ani ai stăpânirii habsburgice ÅŸi în sprijinul căruia invocau textul poruncii aus­
triece - folosită ca mijloc de apărare împotriva constrângerii boierimii - era
în această etapă obiectivul principal al luptei ţărănimii pentru emanciparea de
cea mai gravă servitute ce-i fusese impusă în cadrul societăţii medievale .
Pentru a veni în întâmpinarea acestui deziderat primordial al ţăranilor emigraÅ£i ,
le-a acordat Constantin Mavrocordat , un sfert de veac mai târziu, dreptul de
a-ÅŸi alege liber locul ÅŸederii lor: „ ... cine va veni în Å£ară să se aÅŸeze ori Ia ce loc
.
1 Hunnuzaki , VI, p. 425.
2
Arh . St. Sibiu,
L 1 -5/204, f. 62 v .
3 Ibidem, L 1 -5/353 , f . 69 v .-70 . Textul iniţial al poruncii lui Virmond nu s-a păstrat , dar,
la 1 1 noiembrie 1 722, generalul Kănigsegg, pentru a-i readuce pe ţăranii fugiÅ£i în păduri , emitea
o poruncă simi lară: „Ut ad pristinam suam extra sylvas et latebras sedem aut pro bene placito
suo ad cujuscumque Domini terrestris territorium se quivis collocet, cuique liberum esto, quod
non saltem per provinciam publicare sed et publicatum hoc mandatum omni conatu manutenere
summe necessum est"; C. Giurescu , Material, I , p. 538.
61
https://biblioteca-digitala.ro
le va plăcea . . . ÅŸi veri care den pământul acesta, aceia vrând să se întoarcă la
pământul patriei lor să se aÅŸeze unde le va fi voia . . " 1 • Dar i luzia ţăranilor
olteni nu avea să fie de lungă durată; solicitările repetate ale boierimii ÅŸi impo­
sibilitatea de a asigura prin această unică măsură stabilitatea ţărănimii i-a de­
terminat curând pe austrieci să aplice din nou principiul medieval al imobi­
lizării masei rurale , de la care nu se îndepărtaseră dealtminteri decât în chip
provizoriu. Un complex de măsuri menit să împiedice fuga ţăranilor a fost
elaborat ÅŸi pus în aplicare de autorităţile locale , cu concursul comandamentului
austriac .
Legătura pentru desfacerea căreia ţăranii luptaseră atât de tenace îi cu­
prinse acum din nou . Ţăranilor li se interzicea să- ÅŸi părăsească aÅŸezăril e , stă­
pânii moÅŸiilor ÅŸi pârcălabii satelor nu mai aveau dreptul de a primi fugari din
alte sate . Slaba eficienţă a acestor măsuri îl determina, în 1 7 27 , pe generalul
Tige să solicite adoptarea pedepsei cu moartea pentru cei care „s-ar deplasa,
fără aprobare , din satul ce le-a fost desemnat" 2• CâÅ£iva ani mai târziu , Admi­
nistraÅ£ia cerea aplicarea strictă a instrucÅ£iunilor anterioare ÅŸi pedepsirea pârcă­
labilor care nu li se conformau , primind în satele lor pe fugarii din alte sate 3 ,
iar în 1 735 , punctul al cincilea din instrucÅ£iunile adresate vomicilor prevedea:
„PofteÅŸte datoriia vomicului ca să aibă prea mare grijă a-i împiedeca să nu să
răsipească oamenii de la vreun sat , nici să să mute lăcuitorii î'ară ÅŸtirea Admi­
nistraÅ£ionului ţărăi de la un loc la altul , nici să nu să priimească de la pârcălabii
satelor pe acel fel de oameni fugiÅ£i supt pedeapsa care iaste hotărâtă de la acum
numita Administraţie . ." 4 .
La fuga ţăranilor, autoritatea răspundea , c a ÅŸ i în trecut , prin aducerea l a
urmă, fie de către organele statului , fie de către înÅŸiÅŸi stăpânii de moÅŸii în
temeiul împutemicilor primite din partea AdministraÅ£iei 5 • Dar fixarea masei
.
.
1 Doc. rel. agr. , p. 448 ÅŸi 453 .
. . . damit alles i m richtigen Stand gebracht Wiirde , Wăre einem jedwederen die Todtes
2
„
Straf anzukhtindige n , welcher ohne zuelass von dem angewiesenen Dorf sich weck­
bewegete . . ."; C. Giurescu, Material , I I , p. 22 1 -222.
J „Illi gui contravenerunt punctis instructionis tempore conscriptionis vomicis datae prae­
cipue vero puncto, guo innuitur ut porcolabus ille , gui suscipit homines fugitivos ex allis pagis
in suum, ob guod non tantum aerario caesareo darnnum causatur, sed etiarn conscriptio pessumit
puniantur mulcta ibidem declarata"; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/354, f. 230 v .
4 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 233.
5 La 21 aprilie 1 734, ... s-au dat carte dumnealui Constantin Corneşanul să aibă voe a
umbla oriunde ar găsi pe oamenii de Ia satul Balota sud Dolj care au fugitu , deci fiindcă aceşti
oameni nu s-au înţăles ca să fie trecut peste Olt sau peste Dunăre , ci să vor fi aflat într-această
Å£ară ÅŸi mai pe largu dovedindu-să cum că ar fi la judeÅ£ul Vâlcii , fii ndcă-i cunoaÅŸte pe toÅ£i ,
oriunde şi-n ce sat i-ar găsi, pe toţi să-i ia fără voia lor, ca să-i aducă la satul lor la B alota ..." ;
Arh . S t . Sibiu , L 1 -5/205 , f . l 1 3- 1 1 3 v .; la 8 mai 1 7 34, o altă poruncă a AdministraÅ£iei , pro­
vocată de fuga locuitorilor din satul Caraula, recomanda vornicului de Mehedinţi să-i caute pe
„
62
https://biblioteca-digitala.ro
rurale prin mijloace de constrângere - aplicate fie preventiv , fie pentru
restabilirea situaţiei demografice modificate de fugă - presupunea, pentru a fi
eficientă, folosirea unui vast aparat de stat; lipsa acestui aparat în proporÅ£ii
corespunzătoare ÅŸi concurenÅ£a stăpânilor de moÅŸii pentru dobândirea braÅ£elor
de muncă explică slaba eficienţă a politicii demografice întemeiate pe con­
strângere . DeÅŸi mai bine slujită - pentru că di spunea de unităţile mil itare
austriece staÅ£ionate în provincie - autoritatea nu a reuÅŸit să obÅ£ină nici chiar
acum rezultatele aÅŸteptate .
Încă de l a început , boierii ceruseră , printr-unul din memoriile înaintate l a
Viena , înfiinÅ£area unui corp de oaste autohton căruia, printre altele , i s e rezerva
sarcina de a împiedica fuga ţăranilor 1 • Dar în lipsa acestui corp , a cărui înfiin­
ţare nu a fost aprobată de austrieci , intervenţia trupelor habsburgice - oferită
spontan de comandamentul austriac sau solicitată de boieri - în răfuielile cu
ţărănimea nestatornică avea să devină un fenomen tot mai frecvent .
Legăturile , aducerile la urmă , utilizarea pe scară mare a trupelor ca mijloc
de prevenire ÅŸi de represiune , nu au reuÅŸit să împiedice ţărănimea de a-ÅŸi căuta
în fugă el iberarea de multiplele forme ale exploatării . Un imens efort , care se
cerea permanent reluat , era impus autorităţii . Supravegherea mil itară a zonelor
care dădeau semne de neliniÅŸte putea preveni în unele cazuri fuga, o parte din
ţăranii fugiÅ£i înlăuntrul graniÅ£elor puteau fi regăsiÅ£i ÅŸi duÅŸi cu sil a , expediÅ£iile
militare în lăuntrul pădurilor reuÅŸeau să scoată periodic pe ţărani din ascun­
zişurile lor , dar nici una din aceste măsuri nu a putut impune ţărănimii să se
resemneze cu regimul de exploatare ce-i fusese impus de stat ÅŸi de stăpânii de
moÅŸii ÅŸi pe care aceÅŸtia se străduiau să-l încremenească prin mijlocirea „legătu­
rilor" . Pentru a combate eficient fuga, trebuiau combătute cauzele care o
provocau .
Încercând să pună capăt fugii locuitorilor, pentru că stânjenea în gradul cel
mai înalt interesele lor fiscal e , austriecii au fost siliÅ£i să-i cerceteze pricinile pe
care , mai mult decât toÅ£i cei ce i-au precedat în această încercare , au ÅŸtiut să le
cei ascunÅŸi în provi ncie „unde să vor găsi să·i ia ÅŸi să-i ducă la urma lor ÅŸi de va fi de trebuinţă
să meargă la căpitanul de la Prestol să-i dea catane cât va fi de trebuinţă" ; Arh . St. Sibiu ,
L 1 -5/205 , f. 1 2 1 ; la 7 martie 1 735 , Admini straţia poruncea căpitanului de călăraşi să pună un
călăraÅŸ la dispoziÅ£ia unui pârcălab trimes de vomicul de RomanaÅ£i , „ ... ÅŸi la care sate se vor găsi
oamini de cei fugiÅ£i , să ia pe pârcălabul de acolo să-l aducă aicia ÅŸi să-l puc la arest ÅŸi dumneata
să ne faci noao ÅŸtire ca să-ÅŸi ia pedeapsa căce au priimit oameni fugiÅ£i den alte sate în satul lui ÅŸi
pe oamini să-i ia să-i ducă la urma lor ca să-ÅŸi plătească contrebuÅ£ionul lor acolo de unde sânt" ;
Arh . St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 2 1 4 v .
1
„ „ . nell' assicurare ii camino ; visitare i nascondigli e d impedire a mal intenzionati la
fuga„.";
C. Giurescu , Material , l, p. 340; revenind în 1 73 1 asupra acestei propuneri , Admi­
ni straÅ£ia indica printre sarcinile corpului de oaste „praeterquam, quod dicti 50 homines etiam
Danubii et Alutae ripas nec non montanas margines custodire , sed etiam provinciales, qui de
loco în locum habitationem mutare solcnt, impedire possent"; Hurmuzaki , VI, p . 429.
https://biblioteca-digitala.ro
63
dezvăluie în toată amploarea lor. În efortul de a înÅ£elege originea instabilităţii
tărănimii atribuită de boierii Administratiei în exclusivitate unei „deprinderi
�trăvechi .'' a ţăranilor , autorităţile austrie �e . exponente ale unui stat aflat în­
tr-un stadiu superior de dezvoltare ÅŸi îndrumându-se după o concepÅ£ie incipient
luministă, au pătruns până în esenÅ£a sistemului de guvernare ÅŸi a raporturilor
de clasă statornicite în Å£ară în perioada dominaÅ£iei otomane .
După un an de la încheierea păcii ÅŸi apl icarea măsurilor destinate să con­
tribuie la repopularea provinciei şi la aşezarea populaţiei , autorităţile austriece
au avut surprinderea să constate că programul lor demografic nu dăduse rezul­
tatele aÅŸteptate ÅŸi că o parte însemnată a ţărănimii continua să se ascundă în
păduri ÅŸi în munÅ£i . InvestigaÅ£iile întocmite pentru elucidarea acestui fenomen ,
care l a început l i s-a părut greu de înÅ£eles , i-a dus pe austrieci pe urma expli ­
caÅ£iei corecte ÅŸi le-a îngăduit s ă pătrundă , într-un răstimp relativ scurt , în
realităţile esenÅ£iale ale societăţii româneÅŸti .
Atotputernicia boierimii , devenită beneficiară de frunte a exploatării fis­
cale, în cal itate de intermediar obligat între turci ÅŸi domnie , pe de o parte , ÅŸi
masa contribuabililor, pe de alta , se afla, potrivit constatărilor unui raport
cameral , la rădăcina răului care provoca fuga ţărănimii . Ţăranii - observa un
dregător austriac anonim - nu vor coborî din păduri ÅŸi nu vor părăsi gândul
fugii „atât timp cât nu va fi descoperit mijlocul de a îngrădi în asemenea mă­
sură puterea arbitrară a boierimii - împotriva căreia ţăranii cer îară contenire
ajutor ÅŸi sprijin - încât
să nu-i mai poată asupri pe supuşi după bunul lor
plac ; ÅŸi , întrucât repartiÅ£ia ÅŸi încasarea dărilor le oferă boierilor cel mai bun
prilej în această privinţă, ar fi foarte folositor dacă pe viitor cuantumul anual al
contribuÅ£iei nu s-ar mai fixa, ca în timpul voievozilor, pe părÅ£i (per partes , dările numeroase impuse arbitrar după cererile turcilor ÅŸi necesităţile domniei) ,
ci să se stabi lească o dată pentru tot anul . . . ; iar pe de altă parte , să fie astfel
percepute încât boierii să nu aibe nici un amestec" . Cu alte cuvinte , pentru a
aÅŸeza ţărănimea , se cerea înlăturarea principalei pricini a fugii , exploatarea
fiscală şi principalul agravant al acesteia: aparatul fiscal , alcătuit din boierime.
În acelaÅŸi timp , observarea realităţilor locale i-a dus pe austrieci pe urma
celui de-al doilea factor provocator al fugii: asuprirea ţăranilor de către stă­
pânii de moÅŸii . Autorul aceluiaÅŸi raport adăuga în continuare la observaÅ£iile
sale referitoare la pricinile instabilităţii populaÅ£iei : „când va ÅŸti contribuabilul
cât are de prestat cu totul pe an ÅŸi la ce termene , când va fi sigur că nu va avea
de dat nimic peste această sumă fixă ÅŸi că se poate încrede în protecÅ£ia ger­
mană împotriva comportării ÅŸi extorsiunilor numeroase ale boierilor; când
îndatoririle lor faţă de aceÅŸtia vor fi fixate la un anumit cuantum pe săptămână
ÅŸi nu lăsate la bunul plac al boierilor, pentru ca sclavia atât de apăsătoare de
până acum să fie întrucâtva uÅŸurată; atunci se vor fi realizat mijloacele nu
„ .
64
https://biblioteca-digitala.ro
numai penttu a reÅ£ine În Å£ari pe supuÅŸii care se mai afli aci . . . ci ÅŸi de a-i atrage
pe cei fugiÅ£i În regiunile Învecinate , mai ales În Turcia ÅŸi în Valahia tur­
ceascl " 1 .
Fixarea populaÅ£iei presupunea aÅŸadar rezolvarea problemei fiscale - tre­
cerea de la exploatarea nelimitată ÅŸi dupl bunul plac al stăpânirii otomane ÅŸi al
beneficiarilor interni ai fiscalităţii , la reglementarea obligaÅ£iilor fiscale - ÅŸi în
acelaÅŸi timp încadrarea relaÅ£iilor agrare într-un regim elaborat ÅŸi controlat de
stat, limitarea exploatlrii ţărănimii dependente de către stăpânii de moÅŸii . Fis­
calitatea apăsltoare ÅŸi extorsiunile stăpânilor de moÅŸii reduseseră ţărănimea la
un regim de permanentă migraÅ£ie internă ÅŸi externă; dar fuga în masă s-a do­
vedit un factor fecund în transformarea relaÅ£iilor sociale ÅŸi a regimului exploa­
tării . Din consecinţă a exploatării , fuga s-a transformat în cauză a reformelor.
l n observaÅ£iile mai sus amintite ale slujbaÅŸului cameral austriac erau înscrise
atât reforma fiscali cât ÅŸi cea agrară realizate de austrieci în Oltenia.
. . .
1
Hurmuzaki , VI , p.
347.
https://biblioteca-digitala.ro
C A P ITO L U L V
VIATA ECONOMICÄ‚
'
La începutul veacului al XVIII-lea imensa majoritate a locuitorilor Olte­
niei - ca de altminteri ai întregii Ţări RomâneÅŸti - îÅŸi câÅŸtigau încă existenÅ£a
din cultura pământului ÅŸi din creÅŸterea animalelor, cele două ramuri fundamen­
tale ale economiei medievale a ţărilor române . Zonele de activitate economică
în întregime desprinse de aceste ramuri aveau o pondere cu totul subsidiară în
ansamblul economiei . OraÅŸul însuÅŸi era din punct de vedere economic o simplă
prelungire a satului , întrucât cea mai mare parte a locuitorilor săi îÅŸi câÅŸtiga
existenÅ£a din activitatea agricolă; excepÅ£ie nu făceau decât breslele de meÅŸte­
şugari la Craiova, lucrătorii din cele două centre miniere ale provinciei şi un
număr restrâns de negustori aÅŸezaÅ£i în câteva din oraÅŸele ÅŸi târgurile oltene,
ÅŸi aceÅŸtia însă, în parte cel puÅ£in, implicaÅ£i în stăpânirea ÅŸi exploatarea
pământului .
Exploatat mult sub nivelul posibilităţilor sale, pământul furniza întregii
populaÅ£ii o parte din alimentele de bază ÅŸi, în anii cu recoltă bună, o cantitate
excedentară de cereale pentru export. Dar exportul cerealelor nu constituia
pentru provincie un izvor constant ÅŸi însemnat de venituri . DiverÅŸi factori
economici ÅŸi demografici au stat până în veacul al XIX-lea în calea unei mari
dezvoltări a producţiei de cereale pentru piaţă. Izvorul autentic de bani pentru
provincie - care , în lipsa unei emisiuni monetare propri i , nu-i putea dobândi
decât din export - erau animalele ÅŸi produsele animaliere .
Activitatea meÅŸteÅŸugărească se desfăşura în cea mai mare parte în sate ÅŸi
în preajma curÅ£ilor boiereÅŸti ÅŸi a mănăstirilor; complement modest al activităţii
agricole , meşteşugul sătesc şi domenial , exercitat foarte adesea de robi , nu
putea să părăsească tiparele vieţii rurale şi nici să-şi ofere forme proprii de
organizare socială . MeÅŸteÅŸugul orăşenesc , legat încă de sferele elementare ale
activităţii meÅŸteÅŸugăreÅŸti , se organizează pe alocurea în bresle; statutul de
66
https://biblioteca-digitala.ro
breasll îÅŸi face acum pentru prima oară apariÅ£ia în istoria provinciei . Ca­
racterul elementar al producţiei artizanale se trădează nu numai prin sfera
activitlÅ£ii meÅŸteÅŸugAreÅŸti , dar ÅŸi prin identificarea în aceeaÅŸi persoană a meÅŸ­
teÅŸugarului ÅŸi a negustorului .
Lipsită de o dezvoltare urbană propriu-zisă , piaÅ£a internă îndeplinea în
primul rind o funcÅ£ie compensatorie între judeÅ£ele ÅŸi satele cu activitate eco­
nomică asemănltoare , dar cu fireşti deosebiri de producţie . Anemia comerţului
intern a fost constatată de observatorii camerali austrieci , pe temeiul registrelor
de încasări la vămile interne � singura marfl tranzacÅ£ionată în cantitlÅ£i mari în
târguri ÅŸi iarmaroace ÅŸi care dădea consistenţă „vămii târgului" erau animalele ,
în covârÅŸitoare majoritate destinate exportului .
Activitatea de schimb se desflÅŸura sub controlul autorităţii ; târgurile , iar­
maroacele şi nucleele de piaţă permanentă din oraşe se aflau sub permanenta
supraveghere a judeÅ£ilor ÅŸi a slujbaÅŸilor camerali . Politica de control ÅŸi regle­
mentare a vieţii economice cuprindea activitatea breslelor meşteşuglreşti şi a
companiilor comerciale recent înfiinÅ£ate , calitatea ÅŸi preÅ£ul mărfurilor, măsurile
de greutate ÅŸi capacitate .
O experienţă revelatoare pentru viaÅ£a economică a provinciei au flcut aus­
triecii pe tlrâmul circulaÅ£iei monetare . Străduindu-se să îngrădească circulaÅ£ia
monetei otomane în Oltenia, austriecii au contrariat una din tendinÅ£ele funda­
mentale ale economiei provinciei: exportul masiv de animale ÅŸi produse ani­
maliere în sudul Dunării . Lipsită de cel mai de seamă izvor de bani - practic
singurul - , provincia nu numai a reacÅ£ionat prin plângeri ÅŸi memorii , dar a ÅŸi
fost pusă în imposibilitate de a face faţă obligaÅ£iilor sale fiscale . Suspendarea
comerÅ£ului cu Imperiul otoman a strangulat circuitul monetar, antrenând cele
mai neprevăzute consecinţe economice , fiscale şi sociale. Catastrofală prin
urmările ei , experienÅ£a monetară austriacă a fost un reactiv care îngăduie
cercetlrii să recunoască câteva din realităţile fundamentale ale economiei Ţării
RomâneÅŸti în epoca dominaÅ£iei otomane .
1. AGRICULTURA
Deşi activitatea agricolă constituia ocupaţia de bază a imensei majorităţi a
populaÅ£iei , ÅŸtirile cu privire la agricultură în materialul documentar austriac
sunt mult mai slrăcăcioase decât cele referitoare la alte domenii ale vieÅ£ii
economice . Interes pentru problemele agricole ca atare nu au manifestat aus­
triecii decât în ultimii ani ai stăpânirii Olteniei , când necesităţile de aprovi­
zionare a trupelor lor, concentrate în numlr mare în vecinătatea Imperiului
otoman , i-au silit sl se preocupe mai intens de exploatarea posibilităţilor agri­
cole ale Olteniei. Puţinele ştiri referitoare la agricultură care s-au strecurat
67
https://biblioteca-digitala.ro
între rândurile rapoartelor austriece , le datorăm în primul rând preocupărilor
de ordin fiscal ale noilor stăpâni ai provinciei . Ele se referă la fertilitatea so­
lului , la culturi , la factorii generali care menţineau la nivel scăzut activitatea
agricolă, la utilizarea dată produselor agricole suplimentare faţă de necesităţile
provinciei . Deşi materialul documentar lăsat de austrieci nu oferă posibilitatea
unei analize sistematice a situaÅ£iei agricole , el îngăduie totuÅŸi cercetării să
pătrundă mult mai adânc în realităţile agrare ale provinciei decât obiÅŸnuitele
izvoare interne , mai sărace în această privinţă.
Agricultura era, aÅŸadar, ocupaÅ£ia principală a celei mai însemnate părÅ£i a
populaţiei . Ţărani liberi şi dependenţi , boieri şi mănăstiri , produceau nu numai
cantităţile necesare propriei lor subsistenÅ£e , dar ÅŸi un surplus pentru aprovizio­
narea oraÅŸelor - în măsura în care locuitorii acestora nu îÅŸi satisfăceau singuri
nevoile de produse alimentare - ÅŸi , în anii agricoli buni , chiar ÅŸi pentru
export . Dar, dacă e incontestabil că aproape toţi locuitorii provinciei practicau
agricultura , e tot atât de evident - ÅŸi constatarea revine frecvent în rapoartele
epocii - că , cu excepţia culturii viţei de vie, această ramură a economiei nu
ocupa decât o poziÅ£ie secundară în izvoarele de venituri băneÅŸti ale populaÅ£iei
ÅŸi ale provinciei în ansamblul ei . Izvor subsidiar ÅŸi ocazional de venituri , cul­
tura cerealelor se situează mult în urma creÅŸterii animalelor în privinÅ£a expor­
tului , singura sursă constantă şi masivă de bani pentru provincie. Epoca marii
producÅ£ii de grâne pentru piaţă ÅŸi a exportului masiv de produse cerealiere era
încă departe .
CondiÅ£iile generale de dezvoltare a ţării sub dominaÅ£ia otomană erau de­
favorabile unei masive producţii agricole excedentare. Doi au fost factorii care
au menÅ£inut producÅ£ia agricolă a ţării la un nivel scăzut; cel dintâi , de ordin
economic , - slaba dezvoltare a pieţii interne şi absenţa unui debuşeu extern
remunerator; cel de-al doilea, de ordin demografic , - densitatea foarte redusă
ÅŸi instabilitatea populaÅ£iei , cu alte cuvinte l ipsa braÅ£elor de muncă ÅŸi nesta­
tornicia lor.
Ca mulÅ£i alÅ£ii dintre precursorii ÅŸi urmaÅŸii lor veniÅ£i în contact cu realităţile
ţării , austriecii au avut şi ei prilejul să constate contrastul dintre fertilitatea
excepţională a solului şi imensele posibilităţi pe care le oferea agriculturii , pe
de o parte , ÅŸi exploatarea cu totul insuficientă a pământului , pe de alta: . . . fru­
mosul ÅŸi neobiÅŸnuit de grasul pământ de aici rămâne pustiu ÅŸi necultivat" , con­
stata un raport austriac doi ani după ocuparea provinciei 1 • Războiul ÅŸi masiva
depopulare a ţării pe care a provocat-o nu a făcut însă decât să agraveze o
realitate caracteristică întregului veac al XVIII-iea. În anul 1 73 1 , când proce­
sul de repopulare era foarte avansat, iar provincia se apropia de maxima demo­
grafică înregi strată câÅ£iva ani mai târziu , directorul suprem Wallis a avut
„
1 Hurmuzaki , VI, p. 3 1 0 .
68
https://biblioteca-digitala.ro
prilejul sl constate, În cursul inspecÅ£iei înflptuite în provincie , ravagiile pro­
vocate de astldatl nu de rlzboi ci de regimul fiscal . ConscripÅ£ia întocmită în
anul 1 73 1 , mult mai riguroasl decât cele anterioare , explică în mare măsură
proporÅ£iile fugii Å£lrlnimii în acest an - situaÅ£ie dlreia de altminteri i se da­
toreazl în primul rând inspecÅ£ia lui Wallis în Oltenia; dar criza anului 1 73 1 nu
a fost decât manifestarea paroxistică a unei realitlÅ£i permanente în societatea
româneascl a veacului al XVIII-iea . În fapt , o parte Însemnată din suprafaÅ£a
agricoli a Å£lrii rămânea permanent necultivată; rumânii din satul Orlea al m-rii
Cozia recunoÅŸteau În zapisul încheiat cu egumenul că în afara terenului ocupat
de ei pentru arlturi , plÅŸuni ÅŸi fâneÅ£uri , „încă rămâne moÅŸia trei plrÅ£i ÅŸi mai
mult nelucrată" 1 •
Cu justificată invidie semnala austriecilor un grup de boieri situaÅ£ia privi­
legiali a câtorva dregători care , datorită poziÅ£iei lor În administraÅ£ie , reuÅŸiseră
sl concentreze pe moşiile lor un număr apreciabil de ţărani , ceea ce le oferea
prilejul de a „semlna mari cantităţi de grâu , orz ÅŸi mei ÅŸi de a dobândi astfel
recolte abundente„ 2 . Î n chip excepÅ£ional ÅŸi pentru scurt timp - pierderea
dregătoriei punea capăt automat acestei situaţii excepţionale - unele moşii
boiereÅŸti au putut exploata integral sau în cea mai mare parte teritoriul lor. Dar
în ansamblu, disponibilitatea de pământ era mare . Când , în 1 736 - aÅŸadar în
perioada de maximă demografică - , AdministraÅ£ia făcea vomicilor recoman­
dări cu privire la repartiÅ£ia ţăranilor care imigrau în provincie, erau indicate cu
precădere satele mai mici ÅŸi cu mai puÅ£ine familii, cu adăugirea: „iar loc iaste
destul pentru arătură ÅŸi pentru iconomiia lor, pentru hrana lor care iaste tre­
buincioasă„ 3 .
Instabilităţii unei mari părÅ£i a ţărănimii îi corespundea instabilitatea ogoa­
relor: „ţăranul seamănă, ară , recoltează ÅŸi îÅŸi paÅŸte animalele acum într-un loc ,
acum În altul„, constatau În 1 73 1 doi dintre consilierii AdministraÅ£iei , fără a
uita să subl inieze cât de dăunătoare era pentru interesele fiscului această
practică4•
Nimic nu revelă mai categoric incompatibilitatea totală Între o activitate
agricolă sistematică şi permanenta deplasare a ţlrlnimii sub apăsarea dărilor,
decât porunca adresată la 14 februarie 1 736 de către AdministraÅ£ie dregătorilor
judeţeni: ,,Fiindcă am luat seama că mulţi din lăcuitorii aceştii ţări şi mai tare
din birnici care nu au nici o moşie nicăiri nu să apuci d1 arătură numai ca să
poatl mai pe lesne, numai ce să face repartiÅ£ion nou contribuÅ£ionului chese1 Doc . r�I. agr . , p. 3S2; în catagrafia di n 1 722 satul Orlca era înregistrat cu 43 famil i i ;
C . Oiurcscu, Matrrial, l i , p. J09.
1 C . Giurcscu , Mat�rial, l i , p. 1 84.
1 Arh . S t . Sibiu, L 1 -S/206 , f. 30 .
4 C . Giurcscu, Matrrial, l i , p. 449.
https://biblioteca-digitala.ro
ricesc ÅŸi pe urmă strângerea lui, a fugi din sat în sat ÅŸi din judeÅ£u în judeÅ£ ÅŸi aÅŸa
să nu plătească contribuţion şi ca să nu să poată sil i la iconomie ca aceasta unii
dintr-înÅŸii ÅŸi vitele lor de jug le vând . Deci ca să nu să mai lase să să facă acest
obiceiu al lor rău , care iaste ÅŸi la vi stiriia chesaricească spre lucrul contre­
buţionului cu pagubă, ci mai tare măcar cu ce fel de mod să va putea afla să să
oprească cât mai curând această fugă a lor, pentru aceia cu acest foarte tare
poruncim ca pe toÅ£i lăcuitorii acelui judeÅ£ , la sămănătura bucatelor, atâta de
toamnă cât ÅŸi de vară, precum la lucrul viilor, ÅŸi al grădinilor, pe cât le va da
prilej starea locului din vreme în vreme ÅŸi fără de -voia lor, tare ÅŸi supt lauda
oarecarei pedepse să-i sileÅŸti , căci că într-acest chip mai cu greu iconomie ca
aceasta a lor şi bucatele lor trebuincioase de viiaţă le vor părăsi , iar de le-ar şi
părăsi , acelea s-ar putea cuprinde pentru rămăşiÅ£a contrebuÅ£ionului lor . . ." 1 •
Străduindu-se să combată şi pe această cale o situaţie care stingherea grav
interesele fiscului , porunca adresată vomicilor de judeÅ£e dezvăluie pentru pri­
ma oară în toată amploarea ei una din realităţile fundamentale ale evului mediu
românesc , sau cel puÅ£in ale secolelor în care disproporÅ£ia dintre apăsarea fisca­
lă şi posibil ităţile masei rurale de a-i face faţă nu lăsa ţăranilor alt mijloc de
salvare decât fuga. Se înÅ£elege de la sine că fuga ţăranilor afecta nu numai pro­
pria lor activitate agricolă ci şi pe aceea a domeniului boieresc şi mănăstiresc ,
lipsit de o parte însemnată ÅŸi uneori chiar de totalitatea braÅ£elor de muncă.
Când l a 25 noiembrie 1 73 2 , comandantul suprem Wallis pleda în faÅ£a
Camerei propunerea de a se ceda mitropolitului Serbiei satele OreviÅ£a ÅŸi Bol­
boÅŸani , foste ale Mitropoliei Ţării RomâneÅŸti , el invoca drept principal argu­
ment venitul foarte redus al moşiilor; referindu-se la condiţiile generale ale
producÅ£iei agricole în Å£ară , Wallis arăta că „vânzarea e foarte redusă în Olte­
nia" , producÅ£ia agricolă cu totul condiÅ£ionată de vreme , iar „ţăranii foarte
înclinaÅ£i la fugă, astfel că nu se poate pune temei sigur pe ei" 2 . Raportul de­
nunÅ£a , în cazul special al celor două sate amintite , factorii generali care se
opuneau dezvoltării agriculturii în Å¢ara Românească: fuga ţăranilor ÅŸi slabele
posibilităţi de valorificare a producţiei cerealelor. Şi pentru acest din urmă
aspect izvoarele epocii sunt tot atât de explicite ca ÅŸi pentru cel dintâi .
Caracteristic pentru stadiul de dezvoltare a agriculturii româneÅŸti în aceas­
tă perioadă e faptul că nu numai ţăranii , dar ÅŸi o parte a stăpânilor de moÅŸi i
- mănăstirile mai ales - trebuiau îndemnaÅ£i de autoritatea centrală să-ÅŸi ex­
tindă culturile agricole. E cazul m-rii Cozia, de pildă, stăpâna unuia dintre cele
mai întinse domenii ale Olteniei , care avea nevoie de îndemnul AdministraÅ£iei
pentru a-ÅŸi extinde culturile agricole: „ . . . scrisoarea sfinÅ£iei tale „ . ÅŸi cele scrise
s-au înÅ£eles , întâi pentru sămănăturile ce ai făcut în toamna aceasta la câmpu,
Doc. rel. agr„ p. 357-358.
2 N . Dobrescu, Istoria bisericii, p. 309-3 1 0 .
1
70
https://biblioteca-digitala.ro
am vlzut foaia numai
de obroace de grâu 1 00 pol ÅŸi 20 obroace de orz . La care
cu mare mirare ne-au fost fiindcă am ţinut pe sfinţiia ta mai bun (omisiune:
probabil chivernisitor) al sfintii case şi sfinţiia ta arăţi cu slabi chiverniseală şi
cu prea puţin folos , ci noi ştim cum ci acea mănăstire ca fieştecare dintre
celelalte are moÅŸii , ÅŸi puterea ei , de unde de ar fi fost de cătrl sfinÅ£iia (ta) ne­
voinţă , s-ar fi putut face slmănlturi , cum au fost toamna lungi şi vreme buni
ÅŸi împătrit pecum ai flcut sfinÅ£iia ta" (26 nov . 1 7 36) 1 • SituaÅ£ia pe care se stră­
duia să o combată AdministraÅ£ia - ale cărei îndemnuri sunt în evidentă
legătură cu solicitările de grâne ale trupelor imperiale - nu era specifică do­
meniului Coziei şi nu se datora exclusiv itldolenţei egumenului ; zece ani mai
devreme , generalul Tige sugera autorităţilor austriece superioare să adopte
măsuri de constrdngere a tuturor mănăstirilor la extinderea suprafeÅ£ei culti­
vate 2• Printre rândurile poruncilor ÅŸi corespondenÅ£ei autorităţilor se conturează
desluÅŸit una din realităţile dominante ale vieÅ£ii agrare a Ţării RomâneÅŸti la
începutul veacului al XVill - lea: dezinteresul unuia dintre cei mai de seamă
stăpânitori de pământ - biserica - pentru o largă producÅ£ie de cereale des­
tinată pieÅ£ei . Î n măsură mai mare decât domeniul mănăstiresc a ÅŸtiut să folo­
sească domeniul boieresc prilejul favorabil oferit de dispariţia monopolului
otoman ÅŸi de achiziÅ£iile de grâne , la preÅ£uri avantajoase , pentru trupele aus­
triece staÅ£ionate în Oltenia sau în provinciile învecinate. Încercarea unora
dintre marii boieri olteni de a extinde suprafaţa rezervei cerealiere şi de a
folosi conjunctura favorabilă (v. mai jos capitolul consacrat organizării dome­
niului) a fost însă un fenomen excepÅ£ional ÅŸi de scurtă durată , deosebit de
interesant pentru valoarea sa de indiciu , dar nu caracteristic pentru ansamblul
evoluÅ£iei agricole a ţării în această etapă.
Cultura cerealelor. Dacă în privinÅ£a factorilor generali care au menÅ£inut
la un nivel sclzut producţia agricolă a ţării, precum şi a celor speciali care i-au
dat o clipă un imbold, epoca stăpânirii austriece ne-a lăsat câteva indicaÅ£ii
concludente , în schimb lipsesc cu totul informaÅ£iile referitoare la tehnica
agricolă; câteva date generale s-au păstrat însă cu privire la diversele culturi ÅŸi
la geografia agricolă a provinciei .
Cultura cea mai larg răspândită ÅŸi care fumiza ţărănimii alimentul princi­
pal era aceea a porumbului ÅŸi a meiului; ,,românii cultivă pentru hrana lor pu­
Å£ine grâne - raporta Consiliului de rAzboi generalul Konigsegg - în schimb
foarte mult cucuruz sau grâu turcesc ÅŸi mei . . ." 3 ; bun cunoscător al realitlÅ£ilor
1 Arh . St. Sibiu, L l-S/206 , f. 97 .
Giurcscu , Mat�rial, 1 1 , p . 222.
1 lbid�m. I, p. 641 ÅŸi 648; „triticum turcicum �ive communiter kukuruz" , explici un docu­
ment contemporan; Arh . St. Sibiu, L l -S/3S4, f. 17S.
J C.
71
https://biblioteca-digitala.ro
oltene, căpitanul Schwantz von Springfels remarca ÅŸi el că, spre deosebire „de
boieri ÅŸi de tot ceea ce e mai ales" , care consumă în loc de pâine „aÅŸa-numita
azimă" , confecÅ£ionată din făina cea mai fină ÅŸi mai albă , ţăranii se hrănesc „cu
făină de mei sau cu mămăligă , adică un terci din făină de porumb , fiert într-un
ceaun" 1 • Locul de frunte în privinÅ£a porumbului îl ocupa judeÅ£ul Gorj , care în
schimb producea puÅ£in grâu 2 . PuÅ£in sau deloc căutat în afara ţării - ca ÅŸi me­
iul dealtminteri - porumbul , mult mai productiv decât grâul - era apărat de
exigenÅ£ele turcilor ÅŸi îÅŸi putea îndeplini funcÅ£ia de aliment de bază pentru lo­
cuitorii ţării . Analizând , în cuprinsul raportului amintit, eventualitatea prele­
vării de către stat a dijmelor din produse de la populaţia liberă - moşneni şi
orăşeni - , Konigsegg arăta că erariul imperial nu ar fi decât păgubit întrucât
era lipsit de posibilitatea de a vinde cantităţile mari de porumb şi mei astfel
dobândite . Austriecii au preluat totuÅŸi alături de grâu ÅŸi însemnate cote de po­
rumb de la locuitori în cadrul prestaÅ£iilor anuale în natură , pentru necesităţile
unităţilor staÅ£ionate în provincie . Porumbul era folosit , dacă nu integral , cel
puÅ£in în parte , ca nutreÅ£ pentru cai de către militarii austrieci 3 .
DeÅŸi mult mai puÅ£in cultivat, grâul apare mai frecvent menÅ£ionat în iz­
voare pentru că era obiect de tranzacţie pe piaţa internă şi mai ales pentru că
era solicitat de turci ÅŸi austrieci; în general , ţăranii nu cultivau grâul pentru
necesităţile propriului lor consum , ci pentru a face faţă cotelor impuse în
cadrul prestaţiilor de produse naturale sau pentru comercializare .
DeÅŸi grâul nu ocupa decât un loc redus în ansamblul comerÅ£ului provinciei
- mult în urma animalelor, mierii , cerii ÅŸi vinului - , este incontestabil că în
anii cu recoltă bună provincia dispunea de un excedent care lua calea expor­
tului. Evident, judeÅ£ele de câmpie depăşeau mult în producÅ£ia de grâu judeÅ£ele
de munte . În 1 736, când austriecii au început să facă mari depozite de produse
agricole în vederea operaÅ£iilor militare . iar AdministraÅ£ia a impus locuitorilor
să-ÅŸi vândă grâul la preÅ£ul oficial , cota cea mai mare a revenit judeÅ£elor Roma­
naţi (20 OOO obroace) , Dolj ( 1 5 OOO obroace) şi Mehedinţi ( 1 1 OOO obroace) ; la
distanţă mare urma Vâlcea (4 OOO obroace) , în vreme ce Gorjul era cu de­
săvârÅŸire omis 4. Izvoarele fac distincÅ£ie"între două calităţi de grâu: nartul din
1 Hurmuzaki , IX, I , p. 637 .
2 Ibidem, p. 478 .
3 Î n toamna anului 1 7 2 8 , de pildă, AdministraÅ£ia îl informa pe directorul suprem c ă din
pricina lipsei de orz, cea mai mare parte a cailor regimentului i nstalat în Å£ară a trebuit să fie
hrănită cu porumb; Arh. St. Sibiu , L l-5/356, f. 1 1 0 .
4 Vezi porunca adresată la 1 2 dec . 1 736 vornicilor de judeţe; Arh . St. S ibiu , L l -5/206 ,
f. ! O l ; în 173 1 doi dintre consilierii AdministraÅ£iei constatau , în cadrul unei expuneri asupra
vieÅ£ii economice a provinciei , că „judeÅ£ul Vâlcea depăşeÅŸte judaÅ£ul RomanaÅ£i în privinÅ£a vinului
ÅŸi a poamelor, ÅŸi dimpotrivă judeÅ£ul RomanaÅ£i îl depăşeÅŸte pe celălalt prin abundenÅ£a grâului ÅŸi a
orzului . . . Gorjul produce doar puÅ£in grâu obiÅŸnuit, în schimb însă e foarte bogat în porumb ... ;
"
72
https://biblioteca-digitala.ro
1 7 1 9 - pentru vânzarea produselor agricole ÅŸi animaliere la Craiova - fixa
preÅ£uri diferite pentru obrocul de „grâu bun" („obrok boni tritici)" ÅŸi cel de
calitate inferioarl („obrok tritici simplicioris" ); distincÅ£ia apare ÅŸi într-un
document românesc care deosebeÅŸte „grâul frumos" de grâul ,.mai săclros" 1
ln regres proporÅ£ional cu răspândirea porumbului , meiul continua încă să
ocupe un loc important în ansamblul agriculturii ÅŸi fumiza o parte însemnată
din alimentatia de bază a tărănimii .
0
0
Cea mai răspândită di ntre plantele furajere era orzul. l n anii buni , produc­
Å£ia depăşea necesităţile consumului intern ÅŸi excedentul lua calea exportului ; în
schimb - constata un demnitar austriac - „ovăz se află foarte puÅ£in în aceas­
tă provincie" . Ca ÅŸi grâul , orzul ÅŸi ovăzul erau produse în cantitate mai mare în
zona ÅŸesului , mult mai puÅ£in în judeÅ£ele de munte . Un raport al AdministraÅ£iei
semnala directorului suprem, în toamna anului 1 73 1 , lipsa unor produse agri­
cole ÅŸi preÅ£urile ridicate la care se vindeau în târguri , amintindu-i în acelaÅŸi
timp că „deÅŸi oarecare cantitate de orz ÅŸi ovăz s-a tăcut pe alocurea prin judeÅ£e ,
anume spre Dunăre ÅŸi spre Olt, aceste produse lipsesc cu totul în regiunea
subalpină , anume în judeÅ£ele Vâlcea ÅŸi Gorj , întrucât acolo se seamănă mai
ales porumb" ; „locuitorii acestor judeÅ£e - aminteÅŸte în continuare autorul
raportului - îÅŸi procură de la ÅŸes cantităţile necesare cotelor pe care urmează
să le presteze pentru nevoile trupelor" 2 •
Conservarea surplusului de cereale - cantitatea necesară însămânţărilor ÅŸi
rezerva pentru anii cu recoltă slabă - urma sistemul străvechi şi primitiv al
gropilor săpate în pământ 3 • Stăpânii de moÅŸii ca ÅŸi ţăranii îÅŸi înmagazinau
•
C.
Giurescu , Mat�rial, II, p. 447; precumplnirea culturii porumbului În judeÅ£ele de munte era
relcvatl Ji de un raport al AdministraÅ£iei care amintea ci in Vâlcea ÅŸi Gorj „plerumque turcicum
triticum soleat seminari"; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/354, f. 210 v.
1 Arh . St. Sibiu , L 1 -51353, f. 53; Arh . istorici a Bibliotecii Academiei , filiala Cluj, fond
Szendrey (neinventariat).
2 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/354, f. 2 1 0 v.
1 Pentru Å£lrani, gropi le erau nu numai locuri de depozitare dar ÅŸi de tl.inuire a grânelor,
ctnd erau siliÅ£i s1 fugi din sate; cum În majoritatea cazurilor fuga nu era provocatl de o intenÅ£ie
de plrhire definitivi a qezlrii, grlnclc depozitate în gropi urmau sl fumizeze , la înapoiere ,
bui alimentaţiei , pini la reluarea activitlţi i normale. ţa 1 3 mai 1 732, Administraţia rlspundc
vomicului de Romanaţi care-i anunţase deKOpCrirea unor gropi cu griu plrlsite de ţinuti fugari
<"··· triticum alK,Jod in foveis rclictum sit a nonnullis profugis ad partes turcicas„); întruclt unii
dintre fugari 1e tnapoiuerl - „nonnullis ex profugis illis rusticis vicissim ad lares suos rcdiisc"
- 11e punea problema eventualei restituiri a grtnelor confiscate. AdministraÅ£ia cunoÅŸtea însl
calitatea griului astfel pl.ltral dnd refuza soluţia sugeratl de vomicii judeţului , care propuneau
li-I livreze unitlÅ£ilor militare staÅ£ionate în jud. RomanaÅ£i („cum vix unum aliudquc granum ex
eodcm tritico esui 1ervire pouel" ; Arh. St. Sibiu, L 1-51354, f. 264 v.-265 v). ln iunie 1 737 ,
cinci din pricina rlzboiului mlalÅ£la •ltriecilor era concentrad asupra grlnclor oltene , vomicii
erm nertiz8'i li tnrqistrae pe clmp toallc cerealele, ..pini nu gbescu mmc sl le ascundl rn
popi"';
Arh . St. Sibiu, L
l -S/206, f. 192.
73
https://biblioteca-digitala.ro
rezerva de cereale în gropi , unde deseori însă se altera, cantităţi însemnate
pierzându-se pe această cale. O inovaÅ£ie însemnată a administraÅ£iei austriece a
fost construirea magaziilor - „magazine" - de rezervă, în câteva dintre cen­
trele orăşeneÅŸti ÅŸi în judeÅ£e; măsura îi îngăduia nu numai să constituie rezerve
însemnate , în condiÅ£ii superioare de conservare , dar ÅŸi să influenÅ£eze piaÅ£a ÅŸi să
menÅ£ină la nivel scăzut preÅ£urile, în anii cu recoltă slabă 1 •
Viticultura . Grav compromisă în timpul războiului , cultura viÅ£ei de vie a
rămas câÅ£iva ani unul din sectoarele cele mai deficitare ale agriculturii oltene ,
nu numai pentru că viile părăsite necesitau după replantare un număr prelungit
de ani pentru a da în rod , dar mai ales pentru că cereau investiÅ£ii pecuniare în­
semnate . În 1 7 1 8 , producÅ£ia viticolă era atât de redusă încât vinăriciul nu a ra­
portat pe ansamblul provinciei decât suma derizorie de 562 florini 2 . Pentru a-i
determina pe stăpânii de moÅŸii să-ÅŸi replanteze viile, Camera aulică, la sugestia
slujbaÅŸilor ei, a hotărât să introducă taxe apăsătoare pe importul de vin 3 .
Principalul stăpânitor de vii în Oltenia devenise însuÅŸi fiscul imperial , care
preluase toate fostele vii brâncoveneÅŸti , un total de 780 pogoane , precum ÅŸi
cele 40 pogoane de vie din satul OreviÅ£a , fost al Mitropoliei 4 . Rămase necul­
tivate încă de la moartea stăpânului lor - cinci ani în urmă - , fostele vii
brâncoveneÅŸti necesitau o investiÅ£ie de capital de aproximativ 1 5 OOO taleri
pentru a putea fi puse pe rod 5 . Procesul de refacere a viilor fiscale a fost însă
foarte lent; un raport cameral din 1 723 semnala că, în unele cazuri , viile fiscale
continuau încă să fie nelucrate „din pricina numărului insuficient al vierilor" 6 .
Desigur, domeniul viticol fiscal oferă u n caz unic în privinÅ£a întinderii ÅŸ i a
dificultăţilor de cultivare ÅŸi întreÅ£inere. Boierii ÅŸi mănăstirile îÅŸi procurau vinul
1 Magazia de la Craiova ÅŸi de la Râmnic („magazinul împărătesc" „magazinul de l a Râm­
nic" , „magazinum Caesareum Rimnicense"); Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 56 ÅŸi 1 69; C. Giu­
rescu, Material, II , p . 385 ; fiecare judeÅ£ îÅŸi avea acum propriu l său „magazin"; „magazinul
judeţului" e semnalat de alte acte ale Administraţiei ; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 1 84 .
2 C. Giurescu, Material, I , p . 282.
3 Ibidem , I, p. 390 ÅŸi II , p. 1 0 .
4 Lista viilor fiscale, întocmită î n 1 7 1 9 , indică ÅŸi suprafeÅ£ele, pe judeÅ£e ÅŸ i sate: î n MehedinÅ£i:
Drâncea 40 pogoane, Åžtirbei 20 pogoane , Almăjel 40 pogoane, ÅžuÅŸiÅ£a 30 pogoane , OreviÅ£a
40 pogoane; în Gorj: StănceÅŸti 20 pogoane; în Dolj: ComoÅŸteni 40 pogoane, RadoÅŸtiÅ£a 20 po­
goane, B ăileÅŸti 30 pogoane; în RomanaÅ£i, patru vii la CocoreÅŸti însumând 200 pogoane, două l a
Brâncoveni 1 00 pogoane, două la ScăriÅŸoara 2 0 pogoane, una la Cilieni 60 pogoane , la Islaz
20 pogoane , la Caracal 30 pogoane , două la Blaj 60 pogoane , la Frăsinet 30 pogoane, la PârÅŸcov
20 pogoane; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/353, f. 55-56.
s 1 2 OOO taleri pentru plata vierilor ÅŸi 3 OOO pentru împrejmuit; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/353,
f. 55
V.
6
„Ob defectum sufficientum vinicolarum non tantum i n Kokorest sed i n pluribus alii s locis
fiscalibus , optimae ac pulcherrimae vineae cum non modico detrimento aerarii hodiedum
pennansere incultae ..." , C. Giurescu , Material, I , p. 576.
74
https://biblioteca-digitala.ro
fie din viile proprii , fie mai ales din dijma vinului produs de Å£!rani pe dome­
niile
)or (otaÅŸtina) . Unele dintre ministiri au continuat si beneficieze de con­
cesiuni din viniriciul domnesc - ajuns acum venit cameral .
Indicaţiile referitoare la noile plantaţii de vii devin tot mai numeroase pe
misura repopuJirii provinciei . ConscripÅ£ia domeniului Gârl a ( 1 726) semna­
lează exi stenÅ£a doar pe acest teritoriu îngust a
36 vii - 2 1 vechi ÅŸi 1 5 recent
plantate 1 . ln general , intervalul socotit necesar pentru a obţine rod era de trei
ani ; atâta considerau necesar, în
rod a viilor fiscal e . În
1 720 , autorii unui raport pentru repunerea pe
1 730, Administraţia invoca drept argument pentru
fixarea epocii de aÅŸezare în provincie a unui grup de bulgari paulicieni , faptul
ci începuseră să dobândească vin din viile plantate de ei , ceea ce nu se în­
tâmpla în chip obiÅŸnuit decât „în al treilea an după plantare" 2 • Pe alocuri însă,
învoielile pentru plantarea viilor pe moÅŸii prevedeau un număr de ani mai ma­
re; egumenul Nicodim al Coziei acorda unui locuitor dreptul de a planta vii pe
moÅŸia Orlea a m-rii , „cât va vrea . . . ÅŸi vinărici adeci zeciuiala pământului să nu
dea până în ÅŸapte ani , iar atuncea împlinindu-se sorocul ÅŸi viind viile pe rod să
aibă a da la sfânta mănăstire după obicei dijma pământului . . ." 3 .
ln fruntea provinciei , în privinÅ£a viticulturii , se aflau ÅŸi atunci judeÅ£ele Gorj
ÅŸi Vâlcea4 , dar viile erau răspândite în întreaga provincie , din zona sud-alpină
până la Dunăre . Vinul fiind una din principalele materii impozabile ale pro­
vinciei , autoritatea austriacă înÅ£elegea să-l supravegheze până la înscrierea lui
de către viniriceri ; culesul strugurilor nu putea începe după bunul plac al stă­
pânilor viilor, ci la data fixată de autoritate: „Åži aceasta să porunceÅŸte dumitale
- scria vomicilor AdministraÅ£ia - fiindcă la viile care sânt în locuri mai de
jos sânt struguri mai mulÅ£i copÅ£i , culesul la acele locuri la
25 ale aceÅŸtii luni
(septembrie) după carindariul nou . . . , iar la dealurile care vor fi mai aproape de
munte , la
1 O ale viitorei luni lui octomvrie" s . Prin altă poruncă , stăpânii de vii
din împrejurimile Craiovei erau la rândul lor avertizaÅ£i să nu aducă strugurii
„cu carul , si vânz! aici în târg , până la sorocul care s-au pus pentru ·culegerea
viilor . . ." , - justificarea fiind de data aceasta explicită: - „ca să nu să facă
pagubă la slujba dijmăritului" 6•
C. Oiurcscu, Ma1erial, li , p. 33.
... vincuquc in ca pencs agriculturam talcs plantarunt , ut iam vinum quoquc in cis
l
procreatum , quae non nisi in ratio alias post sui plantationem anno fructum fcrrc solcnt.„''; Arh .
St. Sibiu , L l -S13S6, f. 1 96 v.; alte învoieli a clror scldcnÅ£l curgea dupl trei ani de la planwea
viei , Arh. Olt. , III ( 1 924), nr. 1 4 , p. 334.
, Am. St. Buc. , ms. 329 (Condica m-rii Tismana), f. 233 v.
• Hurmui.aki , VI, p. 478.
' Arh. St. Sibiu, L l-Sf20S , f. 10 v .
• lbitkm, f. I S v.
1
"
75
https://biblioteca-digitala.ro
Vânzarea vinului - alături de a celorlalte băuturi spirtoase - constituia
unul din capitolele cele mai de seamă ale comerţului intern 1 : venit de frunte al
stăpânilor de moÅŸii - realizat prin intermediul monopolurilor senioriale vânzarea vinului făcea obiectul unei aprigi concurenÅ£e pe piaÅ£a atât de îngustă
a oraÅŸelor oltene .
Pomicultura ocupa un loc însemnat în gospodăria ţărănească ÅŸi în aceea a
domeniului , mai ales în judeÅ£ele sub-alpine .
Putin întinsă în Oltenia era cultura tutunului; autorul unui raport înaintat
autorităţilor camerale din Viena sugera adoptarea unor taxe vamale foarte
ridicate asupra tutunului importat, pentru a-i sili pe localnici să-şi extindă
culturile. Înainte de război , tutunăritul - potrivit aceluiaÅŸi informator raporta pe întreaga Å¢ară Românească 30 pungi , dintre care doar 1 -2 din Ol­
tenia 2.
Dintre plantele industriale , cea mai cultivată era cânepa: memoriul boie­
rilor olteni referitor la relaÅ£iile agrare aminteÅŸte cânepa printre plantele din care
stăpânii de moÅŸii prelevau dijma 3 .
2.
CREÅžTEREA ANIMALELOR, APICULTURA ÅžI PESCUITUL
AvuÅ£ia animalieră a provinciei constituia în acelaÅŸi timp principalul i zvor
de venituri al locuitorilor - în realitate singurul masiv ÅŸi constant - , marfa
cea mai solicitată la export - pe piaÅ£a sud-dunăreană ÅŸi în subsidiar în Tran­
silvania - ÅŸi materia impozabilă prin excelenţă. Mărturiile slujbaÅŸilor aus­
trieci se adaugă la ÅŸirul îndelungat de constatări ale străinilor veniÅ£i în contact
cu realităţile provinciei , care toÅ£i au subliniat rolul însemnat al creÅŸterii ani­
malelor în economia ţării . Analizând potenÅ£ialul economic al provinciei ÅŸi
perspectivele ei de dezvoltare , inspectorul cameral Koch nu uita să amintească
ÅŸi despre „mulÅ£imea nemăsurată a animalelor" („die unzahlbare Menge des
Vieches")4; e ceea ce ÅŸtia ÅŸi împăratul când solicita în 1 73 5 , pentru oastea din
Italia, un număr de 2 OOO boi din „Valahia mea . . . care abundă în vite cor­
nute" 5 • Nicolae de Porta, căruia îi datorăm câteva din cele mai pătrunzătoare
rapoarte asupra realităţilor provinciei , semnala forurilor conducătoare de l a
V iena - într-unul din memoriile sale c u privire l a sistemul fiscal - c ă
1 Oltenia n u exportă vin, constata u n raport d e la începutul stăpânirii austriece; Hurmuzaki ,
VI, p. 3 1 2-3 1 3 .
2 C. Giurescu, Material, l , p . 39 1 -392.
3 Doc. rel. agr., p. 285-286; catagrafia domeniului Gârla indica o producÅ£ie anuală de
4-5 OOO mănuÅŸi de cânepă; C. Giurescu, Material, II, p. 3 3 .
4 C. Giurescu, Material, l i , p. 272.
5 Ibidem , voi. III , p. 59�.
76
https://biblioteca-digitala.ro
animalele „sânt principaJele avuÅ£ii aJe românilor" („praecipuae facultates Va­
lachorum") 1 •
Dar, pe lângă aceste aprecieri generaJe , administraÅ£ia austriacă a lăsat in­
dicaÅ£ii mai precise cu privire la locul creÅŸterii animaJelor în viaÅ£a economică a
provinciei . ln primul rând se cuvine subliniatl constatarea AdministraÅ£iei
- devenitl leit-motiv a1 rapoartelor înaintate autoritlÅ£ilor austriece - că ex­
portul provinciei , orientat covârÅŸitor spre sudul Dunării , consta aproape exclu­
siv din animaJe ÅŸi produse animaliere ÅŸi că sistarea acestui export în anumite
momente lipsea cu totul de bani provincia, iar pe locuitorii ei îi punea în im­
posibil itatea de a face faţă dărilor . În 1 725 , de pildă, AdministraÅ£ia reamintea
directorului suprem că localnicii nu îÅŸi pot procura altminteri bani „decât din
vânzarea oilor, vacilor, cailor , mierii si untului" , si că „nu se dobândesc bani
decât din regiunile turceÅŸti pentru aceste animale ÅŸ i alimente'" 2• În martie 1 723 ,
boierii cereau austriecilor să amâne încasarea contribuÅ£iei până în luna iunie ,
când începeau negustorii străini să sosească în provincie ÅŸi să achiziÅ£ioneze ani­
malele , ţăranii obÅ£inând pe aceastl cale mijloacele de a face faţă impunerilor 3 .
Concludentă , pe lângă nenumăratele mărturii convergente , este în aceastl
privinţă ÅŸi constatarea boierilor când expuneau austriecilor urmările nefaste ale
excesivei exploatări fiscale - mai ales a dărilor pe animale - care îi deter­
mina pe ţărani să renunÅ£e la o parte însemnată din ÅŸeptelul lor: „ . . . alt venit în
amintita Valahie nu există în afară de animale, care dacă se vor pierde , ei
(ţăranii) nu vor mai putea fi de folos nici lor înÅŸile, nici slujbei împărăteÅŸti";
sau: „în afară de vânzarea animalelor, poporul nu mai are nici un alt venit" 4•
Formulele variază de la un text la altul , dar adevărul pe care îl exprimă e ace­
laÅŸi ÅŸi el revine în chip aproape obsedant: singurul izvor constant de venituri al
provinciei era exportul animalelor prin mijlocirea căruia masa rurală îÅŸi pro­
cura sumele necesare pentru a face faţă exploatlrii fiscale .
Locul de frunte în economia animalieră a provinciei îl ocupau oile , larg
solicitate pe piaţa Imperiului otoman . Potrivit datelor aproximative ale unui
raport austriac din 1 73 1 , Oltenia dispunea la acea dată de 300 OOO oi s , număr
1 /bidnn, voi . li, p. 7 1 .
2 Arh . St. Sibiu , L 1 -51355, f. 57 v.
1 "1iquidem eousquc advenicnt ctiam mcrcatores , quibus paupcrcs sua vendcndo animantia
et pretium eorundcm pcn:ipicndo facilius potcrunt impositam sibi contributioncm pracstarc";
Arh . St. Sibiu, L t -5/3S4, f. 6.
• Arh . St. Sibiu , L 1 -51355 , f. 65 v. "nec alius ferc praeter pccorum venditioncm adsit in
provincia plcbi1 provcntus"; ibitkm, 72 v.; (4 febr. 1 726).
' Hurmul.aki, VI , p. 483; în 1 726 , oieritul a fost arendat cu 1 4 1 pungi (ad.ici 70 500 taleri);
cuantumul impu s pc oaie fiind de 1 5 bani , rczultl ci provincia avea tn acest an peste 6(X) OOO de
oi , (M. Popescu , Spicuiri, în Aril. Olt. , VI ( 1 927), nr. 3 1 , p. 2 1 5) . FireÅŸte , nu trebuie uitat ci la
acelt total participau fi oile venite de peste hotare la plÅŸunat în Oltenia. De cap de familie
77
https://biblioteca-digitala.ro
sigur inferior realităţii dacă ţinem seama de masivele tăinuiri de oi , pe care
localnicii stiau să le ascundă din calea încasatorilor oieritului .
În ani i buni , provincia exporta până la 1 00 OOO de oi în sudul Dunării ÅŸi
sumele dobândite pe această cale - deci numai din valorificarea ÅŸeptelului
ovin - îi îngăduiau să acopere cea mai mare parte a contribuÅ£iei impuse de
austrieci .
Unele indicaÅ£ii cifrice ne îngăduie să apreciem partea ţărănimii ÅŸi aceea a
boierilor ÅŸi mănăstirilor în creÅŸterea oilor; judecând după indicaÅ£iile referitoare
la arenda oieritului , stăpânii de moÅŸii - boieri ÅŸi mănăstiri - stăpâneau între
o treime ÅŸi jumătate din numărul oilor, restul aflându-se în stăpânirea ţărani­
lor 1• IndicaÅ£ia lămureÅŸte cu prisosinţă lupta acerbă a stăpânilor de moÅŸii pentru
apărarea privilegiului care-i scutea de plata oieritului doi ani din trei şi care ,
departe de a satisface o simplă dorinţă de manifestare a preeminenÅ£ei în raport
cu masa contribuabililor de rând, răspundea unui interes material major.
Dar Oltenia nu îÅŸi hrănea numai propriile oi , ci îÅŸi oferea în acelaÅŸi timp
păşunile oierilor transilvani ÅŸi chiar celor sud-dunăreni . Bârsanii - „locuitorii
din Transilvania care obiÅŸnuiesc să vină la păşunile din Oltenia" 2 - sunt fi­
guri familiare în mediul oltean . Un raport cameral referitor la dijmele prestate
de populaţie Camerei aulice consemna cuantumul mai scăzut suportat la oierit
de oile transilvane coborâte din Oltenia în căutarea unor păşuni mai timpurii ÅŸi
reveneau aÅŸadar între 8 ÅŸ i 1 7 oi ; conscripÅ£ia domeniului fiscal Gârla, la confluenÅ£a Oltului cu
Dunărea, ne îngăduie să cunoaÅŸtem mai îndeaproape repartiÅ£ia oilor pe cap de familie , într-un
caz special; cele 177 familii ale satului au suportat, în contul oieritului , în anul 1 723 , 20 l taleri ,
ceea ce , la cuantumul special de 1 2 bani de oaie pe care îl suportau , însemna un total de 2 235
oi . pe ansamblul comunităţii săteşti , şi de 1 3 oi de familie; C. Giurescu, Material, I I , p. 35. De
altminteri, cel puÅ£in în primii ani, se constată o rapidă dezvoltare a ÅŸeptelului ovi n , proces fidel
r.:flectat în sporul sumei la care era arendat oieritu l . Un raport din 1 726 înregistra procesul ÅŸi
.:.:ombătea tendinÅ£a de a reduce arenda oieritului , pornind tocmai de la constatarea înmulÅ£irii
numărului oilor:
„
.
. . non considerata ovium multiplicatione, quae annuatim fieri solet, et per
C. Giurescu, Material, II , p. 84. Desigur, progresul
4uam arendationis pretium augendum esset" ;
nu era constant: epizootii grave, împotriva cărora populaÅ£ia era practic dezarmată, decimau din
când în când o parte însemnată din ÅŸeptel; în luna august 1 726, un raport al AdministraÅ£iei
semnala ravagiile grave ale unei asemenea epizootii , care în unele judeÅ£e redusese simÅ£itor
numărul animalelor, iar în unele sate le-a distrus cu totul:
„ .
..
v ariae pecorum species, s. v .
boves, vaccae , vituli e t oves per irripientem iterum hac aestate luem quibusvis i n districtibus et
quidem nonnullis eorum i n pagis fere ad unicum usque . . . deletae sint . . .''; Arh. St. Sibi u ,
L 1 -5/354, f. 1 53
v . ÅŸ i 1 59 v .- 1 60 ; î n 1 730 , AdministraÅ£ia semnala d i n nou o gravă molimă:
„magna in tota provincia pecorum lues"; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/355 , f. 86.
1 Î n 1 720 , oieritul urma să fie arendat cu 55 OOO florini renani în cazul în care boierii ÅŸi
OOO florini în caz contrar, aÅŸadar o treime mai
/storia bisericii, p . 1 40-1 4 1 ; în 1 722, raportul era de 100 la 50-60 pungi ,
adică aproape de jumătate; ibidem, p. 1 43-1 45 ; trebuie avut în vedere faptul că boierii tăinuiau
mănăstirile nu ar fi beneficiat de scutire , sau cu 36
puţin; N. Dobrescu,
între turmele lor un număr mare de oi ţărăneÅŸti.
2 C. Giurescu , Material, II, p . 9 1 .
78
https://biblioteca-digitala.ro
mai abundente; „ . . .transilvănenii , care îÅŸi aduc oile în provincie pentru între­
ţinere, cel mai adesea de nevoie, pentru ci iarba creşte aici , mai ales la Dunăre ,
"1
mult mai timpmiu decât în Transilvania, plătesc câte 1 0 bani de fiecare . . . În
anii de secetă, oile veneau în număr mai mare decât cel obiÅŸnuit din Transil ­
vania în Oltenia, sporind simÅ£itor venitul oieritului 2•
Åži regiunile sud-dunărene căutau pe teritoriul Olteniei un surplus de păşu­
ne pentru turmele lor de oi ; contractele de arendare a oieritului cuprindeau o
clauzA privitoare la regimul special - de favoare - de care beneficiau la plata
oieritului atât oile transilvane cât ÅŸi cele sud-dunărene 3 .
Larga întindere a pădurii până în câmpia Dunării 4 îngăduia întreÅ£inerea
unui număr mare de porci (potrivit datelor fumizate de raportul din 1 73 1 mai
sus citat, Oltenia avea aproximativ 300 OOO porci 5). Î n primii ani ai stăpânirii
austriece , un slujbaÅŸ cameral sublinia necesitatea de a îngrădi prin taxe vamale
mari importul porcilor din Muntenia, „deoarece în aceste cinci judeÅ£e se găsesc
suficiente păduri ÅŸi mlaÅŸtini ÅŸi se poate acorda grijă mai mare creÅŸterii ÅŸi în­
mulÅ£irii porcilor . " 6, deziderat care a fost împlinit cu prisosinţă, ceea ce
explici surplusul de porci de care a dispus provincia în anii următori , exportaÅ£i
în număr mare în Transilvania 7 • Ca ÅŸi în cazul păşunatului oilor, Oltenia îÅŸi
oferea pădurile turmelor de porci din Transilvania. Instrucţiunile vamale din
1 7 1 7 cuprindeau prevederi referitoare la „porcii aduÅŸi din Transilvania în
pldurile de la Câineni pentru a fi hrăniÅ£i la vremea ghindei ." 8 •
Păşunile erau îndestulătoare ÅŸi pentru întreÅ£inerea unui mare număr de cai
apreciaÅ£i în 1 73 1 a fi aproximativ 100 000 9 pe lângă care mai trebuiau însă
îngrijiÅ£i ÅŸi caii unităţilor de cavalerie austriece staÅ£ionate în provincie, ceea ce
1
nu rareori provoca complicaÅ£ii ÅŸi conflicte 0 •
.
.
.
. .
-
1 Ibidem, I, p. 393 .
Ibidem, p. 394.
1 "Ab ovibus tam transylvanicis quam transdanubianis hic in provincia existentibus non
nisi 7 et 1 12 crucigerum exigere pcrmittitur . "; C. Giurescu, Material, I , p. 468 .
4 Vezi de pildl observaÅ£ia autorului conscripÅ£iei satului OrcviÅ£a: „Sylvae dantur sat magnae
în quibus crcscunt quam plurimae glandines ita ut praeter propter 500 porci consaginari
possinr·: N. Dobrescu, Istoria bisericii, p. 306 .
' Hurmuzaki , VI, p. 483; întruclt dijma din porci era arcndatl împreuni cu aceea din vin ÅŸi
din stupi , nu se poate calcula - ca în cazul oieritului - numind porcilor dupl suma la care era
arendat dijmlritul. Amintim doar ci dijmlritul producea mult mai puţin dcclt oieritul.
6 C. Giurescu, Material, I, p. 390.
7 Hurmul.aki , IX, 1 , p. 637 .
1 C. Giurescu , Material, I , p. 1 34; tariful vamal din vremea lui Duca Vodl, tradus în lati­
nqte de austrieci , prevedea o taxi de ÅŸuc bani "ab uno parco ex Transylvania ad Wallachiam
saainandi era«> impulso"; ibidem, p. 1 38.
' Hurmui.aki, VI, p. 483.
io C. OiUftscu, Mt*rilll , I, p. '91 . La Craiova mlauri speciale au fost luate pentru a asigura
cantitatea de fin neceaarl; la 22 martie 1 734, judeţul on.,ului primea porunci din putea
1
.
.
79
https://biblioteca-digitala.ro
În număr mai mic , cornutele , - aproximativ 50 OOO 1 - , erau folosite la
muncile agricole , la transporturi ÅŸi erau în acelaÅŸi timp unul din capitolele de
sc-amă ale exportul ui .
Una din avuţiile de seamă ale provinciei erau albinele , ale căror produse
-- mierea ÅŸi ceara - ocupau un loc însemnat în exportul provinciei . Abun­
denţa pădurilor şi a livezilor explică numărul marc de stupi - circa 200 OOO 2;
anii secetoÅŸi - 1 7 1 8 de pildă - reduceau simÅ£itor numărul albinelor ÅŸi pro­
ducţia lor 3 .
O ramură însemnată în economia provinciei era pescuitul. Apele curgă­
toare , bălÅ£ile ÅŸi iazurile Olteniei fumizau populaÅ£iei o parte însemnată a ali­
mentaÅ£iei . AbundenÅ£a excepÅ£ională a peÅŸtelui în Dunăre ÅŸi în bălÅ£ile ei nu a
scăpat, fireÅŸte , nici atenÅ£iei austriecilor: „e de notorietate universală bogăţia de
peÅŸti a Dunării", însemna căpitanul Schwantz von Springfels în paragraful
consacrat pescuitului , din descrierea Olteniei 4 • Tehnica prinderii peÅŸtelui în
bălÅ£ile Dunării e amplu expusă de un raport austriac . Când apele Dunării creÅŸ­
teau , peştii - moruni , crapi şi ştiuci - urmau direcţia revărsării , pentru a-şi
depune icrele; când apa începea să scadă, „chiar ÅŸi numai cât un deget" , ÅŸi
peÅŸtii începeau să se retragă spre cursul Dunării , paznicii care supravegheau
neîntrerupt nivelul apelor, închideau toate ieÅŸirile cu pietre , nuiele ÅŸi garduri
din pari dinainte pregătite . Calea de retragere a peştilor spre Dunăre fiind astfel
închisă, paza continua zi ÅŸi noapte până când începea pescuitul , pentru a îm­
piedeca peÅŸtii adunaÅ£i în număr mare să forÅ£eze pe alocurea gardurile ÅŸi să-ÅŸi
deschidă astfel drum spre Dunăre 5 •
Cele mai multe dintre bălţile dunărene intraseră de-a lungul veacurilor
anterioare în stăpânirea boierilor ÅŸi a mănăstirilor. Cunoscând locul deosebit
de însemnat'"ocupat de peÅŸte în alimentaÅ£ia călugărilor 6 , funcÅ£ionarii camerali
- altminteri atât de insistenÅ£i în a propune restrângerea privilegiilor mănăsAdmini straÅ£iei „ ... să pue să publicăluiască ca să fie oprit tot locul den Amăradia pe lunca Jăiului
pană în Jitianu pentru iarbă de fân ÅŸi să nu fie nimeni slobod să are cu plugul au să facă
grădină . . . "; Arh. St. Sibi u , L 1 -5/205 , f. 96; în anul următor, noi măsuri erau luate pentru a
curăţi de mărăcini ÅŸi zmeuriÅŸ terenurile din jurul Craiovei pentru ca „să să poată câÅŸtiga mai
multă iarbă"; ibidem , f. 2 1 3 .
1 Hurmuzaki , VI, p . 483; aprecierea pare sensibil inferioară realităţii.
2
Ibidem.
3
„ ... wegen grosser siccitet des verwichenen l 7 l 81cn Jahrs in diesen 5 kays. Districten sehr
vil Bien zu Grundt gangen ..."; C. Giurescu , Material, I , p. 3 89 .
4 Hunnuzaki, I X , 1 , p . 643.
5 C. Giurescu, Material , I , p. 385-386.
6
. . . sie (călugării) das gantze Jahr hindurch kein Fleisch essen , sondern sich allein von
Fischen năhren ... " ; C. Giurescu, Material, I , p. 386.
„
80
https://biblioteca-digitala.ro
tirilor şi boierilor - au pledat in favoarea menţinerii concesiilor acordate de
domni , în trecut , mănăstirilor 1 •
Bllţile rămase domneşti erau fie exploatate direct de domnie - foarte
rar - fie, de obicei , prin intermediul unor arendaÅŸi . O treime din peÅŸtele prins
revenea domniei sau arendaÅŸilor, restul rămânea pescarilor . Austriecii au
continuat să exploateze prin sistemul arendei fostele bălÅ£i domneÅŸti , în a căror
stăpânire intraserl 2 . Exploatarea mai sistematică a pescuitului a dus la un spor
simţitor aJ venitului şi , evident , şi aJ arendei 3 . Aplicarea de către arendaşii
bllÅ£ilor a unor metode de pescuit noi - asupra cărora însă nu au rămas in­
formaÅ£ii - era considerată , cu evidentă exagerare , de către un slujbaÅŸ al Ad­
ministraÅ£iei , capabilă si provoace dispariÅ£ia acestui „abundent aliment , atît de
necesar pentru hrana locuitorilot' 4 •
Pescuitul în Dunlre ÅŸi în bi.IÅ£i l e ei nu era liber; un grup de bulgari , care
intenÅ£ionau si se aÅŸeze în Oltenia în
1 73 1 , sol icitau , printre aJtele , dreptul de a
pescui în Dunăre , cu îndatorirea de a preda „la locurile rânduite sau care se vor
rândui" peÅŸtii mari , a căror prindere fusese interzisă „sub pedepsele cele mai
grave" , cerând însi dreptul de a-ÅŸi rezerva peÅŸtii mici 5 .
Râurile ÅŸi iazurile ofereau cantităţi însemnate de peÅŸte , evident , mult in­
ferioare celor dobândite din Dunăre . Generalul Tige , în inspecÅ£ie în Oltenia, a
remarcat mărimea păstrăvilor prinÅŸi în apele Lotrului 6.
Un loc însemnat în economia locuitorilor, dar greu de apreciat din pricina
sărăciei informaÅ£iei , îl ocupa
vânatul, care procura populaÅ£iei nu numai hrană
dar ÅŸi piei ÅŸi blinuri căutate în provincie ÅŸi peste hotare . O poruncă a Admi­
nistraţiei , din
9 ianuarie 1 736, oferă câteva indicaÅ£ii foarte sumare în această
privinţă , suficiente însă pentru a revela însemnătatea vânatului în viaÅ£a satului
oltenesc; adresându-se vornicilor, AdministraÅ£ia îi invita „să publiclluiască în
toate satele fieştecăruia jude\ ca nici cum să nu mai fie slobozi mojăcii a eşi la
vânat cu ogari , cu câini , nici cu puÅŸti , ce să fie opriÅ£i de la tot felul de vânat, au
1
/bit.km; potrivit aprecierii aceluiaÅŸi raport, "milele" acordate de domni mlnlstirilor redu­
cu o treime venitul din pc'tc al domniei .
2 E vorba de fapt de bllÅ£ile aÅŸezate in vecinltatea staÅ£iunilor vamale „wo dem Fisco rcgio
dcr Fischgang zustehct"; ibitkm, p. 367; lista staţiunilor vamale cu bllţi; ibidem, p. 377-38 1 .
, ln 1 728, pescuitul in bllÅ£i •i in Dunlre a fost arendat unui grup de greci asociaÅ£i , pc
lamcn de trei ani, aRnda anuali fiind fixatl la I 250 florini; C. Giurcscu, Mat�rial, II, p. 238 şi
nota; la 20 decembrie 1 736, AdministraÅ£ia comunica vomicilor ci s-a împlinit sorocul celor care
Å£inucrl în �ndl bllÅ£ilc, fi ii invita sl inttiinÅ£czc tn judeÅ£e doritorilor de a prelua arenda "sl
me.sl la dumnealui ... cameral in,pcctor 11 111 quc cu domnealui"; Arh . St. Sibiu, L 1-S/206,
f. 104 v.- 1 05 .
4 M. Popacu , Sptc.ari, fh Aril . Oli., VI ( 1927), nr. 3 1 , p. 216.
' Hurmur.aki . VI, p . 466 .
• C. Oiurncu , AlfllBiel , li . p. 2 1 2-2 1 3; pentru iazurile de pe nqide mlnlltirqti , • ·
N . Dobracu , Istoria IJWricii, p. 290-29 1 .
ceau
81
https://biblioteca-digitala.ro
zburător, au nezburător" , contravenienÅ£ii urmând a fi arestaÅ£i ÅŸi pedepsiÅ£i după
gravitatea vinei 1 •
3.
MESTESUGURILE SI ACTIVITATEA MINIERÄ‚
'
'
'
Activitatea meÅŸteÅŸugărească e surprinsă de stăpânirea austriacă într-un sta­
diu înapoiat. Lipsit de cadrul de dezvoltare urbană care i-a îngăduit în alte
regiuni ale Europei medievale să se afirme ca forţă autonomă în raport cu
lumea rurală ÅŸi chiar să revendice un însemnat rol social-politic , meÅŸteÅŸugul
continua să fiinÅ£eze la începutul veacului al XVIIl-lea_ca modest complement
al satului şi al domeniului . Pe măsura dezvoltării oraşului Craiova, meşteşugul
se dezvoltă şi el şi beneficiază de măsurile de organizare ale Administraţiei ,
căreia îi datorăm si cele mai vechi statute de breaslă cunoscute în istoria Tării
RomâneÅŸti .
O caracterizare de ansamblu , foarte sumară e drept, asupra meşteşugarilor,
se găseÅŸte în descrierea Olteniei de Schwantz von Springfels: „MeÅŸteÅŸugari
sânt puÅ£ini , anume cizmari , croitori , blănari ÅŸi cojocari; meÅŸteÅŸugari de calitate
superioară (Ki.instler) nu se găsesc deloc , doar dacă se consideră ca atare
Å£iganii care furnizează întregii provincii munca de fierari ÅŸi lăcătuÅŸi" 2 • Evident,
expunerea sumară a observatorului austriac nu epuizează problema meÅŸteÅŸu­
gului în lumea rurală. Varietatea meÅŸteÅŸugurilor practicate în satul liber sau
aservit era mult mai mare decât lasă să o înÅ£eleagă Schwantz von Springfel s 3 ;
.
.
1 Arh . St. Sibi u , L 1 -5/206, f. 26 v .-27 .
2 Hurmuzaki , IX, 1 , p. 637 .
3 Un memoriu boieresc înÅŸira printre meÅŸteÅŸugarii domeniali , pentru care revendica scutiri
de dări: morari , bucătari , fierari ÅŸi tâmplari ; C . Giurescu , Material, I I , p. 292-293; zidarii ,
tâmplarii , dulgherii , cărămidarii ÅŸi „vărarii" apar tot mai frecvent în documentele epocii , fapt
explicabil prin amplul program de construcţii militare şi civile; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206,
f. 69 v .; în iunie 1 7 37 , vomicul de Dolj era invitat să trimită la Craiova pe toÅ£i meÅŸterii din sate
„care ÅŸtiu face pod de luntri" - desigur în legătură cu campania iminentă - ÅŸi pe cei care se
pricepeau să lucreze doage de buţi; tot din Dolj erau recrutaţi meşterii chemaţi să acopere uliţele
Craiovei cu „poduri" de lemn, bârne; ibidem, f. 47 , printre aceÅŸtia se cereau doi oameni „mai
meÅŸteri cu barde"; ibidem, f. I O v .; marile stocuri de făină adunate de austrieci în vederea
războiului erau în parte conservate în buÅ£i , pentru confecÅ£ionarea cărora erau convocaÅ£i la
Craiova „toÅ£i meÅŸterii butari nemÅ£eÅŸti ÅŸi rumâneÅŸti ÅŸi mai vârtos pe aceia care au făcut în anul
trecut putenile pentru treaba silitrului"; ibidem, f. 1 7 8 v. Un raport austriac semnala fabricarea
prafului de puÅŸcă de către ţărani: „dass . . . in dem land von den Baurn selbsten Pulwer gemacht
werde . . . "; C. Giurescu , Material, I, p. 547; alt raport divulgă proporţiile acestei activităţi:
„ . . . plurimi per hanc provinciam inveniantur homines , qui ipsimet in privato pulveres pyrios
conficiunt"; ibidem , p. 576--577 ; fireÅŸte , din motive de securitate , autorităţile au încercat să pună
capăt acestei producÅ£ii de praf de puÅŸcă. Un proiect de deschidere a unor „mori de praf de
puÅŸ.că" pare să nu se fi realizat niciodată; ibidem , p. 548; pentru meÅŸteÅŸugul în lumea rurală în
ţările române , în epoca medievală, v. prezentarea largă ÅŸi pătrunzătoare a lui N. Iorga, Istoria
industriilor la români, p. 1 6--29 (cap; II: MeÅŸterii satelor).
82
https://biblioteca-digitala.ro
nu e totuÅŸi mai puÅ£in adevlrat că meÅŸteÅŸugul sătesc ÅŸi domenial a continuat în
tot acest interval să constituie o zonl marginală a vieÅ£ii rurale aflate într-un
stadiu încă incipient de diferenÅ£iere a funcÅ£iilor economice .
Mai amplu reflectatl în izvoarele epocii este situaÅ£ia meÅŸteÅŸugului orăşe­
nesc . Caracteristici în aceastl privinţă este constatarea austriecilor că oraÅŸele
sunt lipsite de meÅŸteÅŸugari ÅŸi clauza inclusă în proiectele de instrucÅ£iuni pentru
juzii ÅŸi juraÅ£ii oraÅŸelor care prevedeau dezvoltarea forÅ£ei de muncă meÅŸteÅŸu­
găreÅŸti în nucleele urbane 1 • Efortul nu avea să rămână fără urmări ; indiciile
unei activităţi meÅŸteÅŸugăreÅŸti mai intense se înmulÅ£esc , la Craiova mai ales, pe
mlsura dezvoltării demografice şi economice a oraşului . Nu numai localnicii ,
dar ÅŸi străinii - bulgari , greci , germani - vin să-ÅŸi câÅŸtige existenÅ£a ca ciz­
mari , croitori , cojocari , lumânărari , măcelari , pitari , zidari , fierari , dulgheri ,
tâmplari 2 • Afluxul continuu al meÅŸteÅŸugarilor străini , veniÅ£i să ocupe locul
lăsat de dezvoltarea încă slabă a meÅŸteÅŸugului local , era subliniat într-un raport
al AdministraÅ£iei din 1 73 1 3 • Deosebirea de calificare dintre localnici ÅŸi străini
se repercutează ÅŸi în retribuÅ£ia muncii lor; pentru a-ÅŸi cruÅ£a bugetul , Admi­
nistraÅ£ia hotăra în 1 732 să utilizeze mâna de lucru a zidarilor ÅŸi dulgherilor
autohtoni , mai ieftină decât cea a meÅŸteÅŸugarilor germani imigraÅ£i 4•
Instructivă, pentru că revelă coexistenţa a două formule de exploatare a
mâinii de lucru a meÅŸteÅŸugarilor, este propunerea AdministraÅ£iei cu privire la
unele lucrări de reconstrucÅ£ie în Craiova, care comportau investiÅ£ii mai însem­
nate de bani: dacă retribuÅ£ia zidarilor ÅŸi a fierarilor era prevăzută în deviz,
restul mâinii de lucru urma să fie fumizat gratuit de provincie ( 1 6 februarie
1 73 1 ) 5 • MeÅŸteÅŸug liber - din oraÅŸ - ÅŸi meÅŸteÅŸug aservit - din lumea rurală
- urmau aşadar să colaboreze la efectuarea lucrării .
1
Proiectul consilierului cameral Haan cu privire la îndatoririle judelui Craiovei prevedea
printre altele sporirea numlrului locuitorilor, „mehrcrc sondcrlich aus Handwerkcm"; C. Giu­
rcscu, Mat�rial, l, p. 388-389. „Incolas oppidi in dircctioncm suam accipict, eorundcm
augmcnto, praescrtim ex opificibus ... maxime studcbit"; ibid�m. I , p. 4 1 5.
2 l n 1 7 1 9, autoritlţilc locale reclamau comandamentului austriac comunitatea bulgari
privilegiatl, care tlinuia în rtndurilc ci „varios homines , utpotc sartores, pcllioncs, tonsores,
hortulanos etc. tun nationis Valachicac quam Graccac ..."; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/353, f. 28 v . l n
1 726, Administraţia primea autorizaţia de a supune la plata dărilor pc toţi strlinii din provincie
"qui ibi se nutriunt aut arlem vei opificium aliquod excrccnt..." ; C. Giurescu, Mat�rial, II , p. 1 2;
tn 1 728, conducerea ausb'iacl hotlra trecerea în dajdie - dar cu regim special - a meÅŸteÅŸu­
garilor germani din provincie „die darinnige venchiedenc Teuuchc lich dasclbsten niihrcnde
Handwcrckhcr . . . "; ibitkm, p. 233; fierari ÅŸi tlmplari germani; ibitkm , p. 249.
1 „ ... cum autem numcrum opificum ex eadem natione (e germani) de dic in dic magis
KCrCICG'C videamua"; Arh St. Sibiu , L t -5/3S4, f. 2 1 7 .
• „Conducendi itaque sunt opifices val.chici , tam amalarii scilk:ct, quam murarii , utpotc
qui non tam cmo uti Ocnnani pnetio laborant'; Arh St. Sibiu, L t -S/3S4, f. 26 1 .
' „ .. . jullta pmjectum ab opificibu1 f1etum ncccumi millc duccnti fl�i rhcnen1e1 ad
requhita rmlerialia... ct murwiorumquc fabrorum IOlutioncm (c1eteri1 iJiundc gratis .ntibendis
u dillrictibua ope1Wii1); Arh . St. Sibiu, L 1 -51356, f. 2 1 l v.
.••
.
.
83
https://biblioteca-digitala.ro
Dar mai preÅ£ioase decât datele referitoare l a categoriile ÅŸi numărul meÅŸte­
ÅŸugarilor sunt cele privitoare la organizarea lor. Material ul documentar ante­
rior veacului al XVIII-iea referitor la meÅŸteÅŸuguri în Å¢ara Românească e mult
prea lacunar pentru a îngădui aprecierea chiar ÅŸi aproximativă a organizării lor
corporative şi a raportului dintre domnie şi breslele meşteşugăreşti ; probabil e
doar faptul că domnia îÅŸi exercita asupra lor protecÅ£ia ÅŸi controlul . Un indiciu
în această direcÅ£ie este revendicarea meÅŸteÅŸugarilor munteni - care a străbătut
într-unul din memoriile înaintate CurÅ£ii din Viena de boieri , în timpul războ­
iului , - de apărare împotriva concurenÅ£ei meÅŸteÅŸugarilor străini ; clauza , care
tindea să interzică străinilor dreptul de a practica vreun meÅŸteÅŸug fără „l icenÅ£a"
domniei 1 , răspundea probabil unei realităţi anterioare şi e indiciul politici i de
supraveghere ÅŸi protecÅ£ie a domniei faţă de breslele de meÅŸteÅŸugari . În acelaÅŸi
sens pledează ÅŸi cererea bulgarilor stabiliÅ£i în provincie ÅŸi care revendicau în
1 7 1 9 pentru membrii comunităţii lor nu numai anumite privilegii comerciale,
dar ÅŸi dreptul de a practica liber meÅŸteÅŸugurile 2 ; exclusivitatea dreptului de a
practica meÅŸteÅŸugurile nu putea fi instituită ÅŸi impusă decât de domnie , ceea ce
implica însă evident ÅŸi controlul activităţii lor. Lipsesc însă cu totul în Å¢ara
Românească, din perioada anterioară domniilor fanariote , reglementările ÅŸi
statutele de breaslă, fără de care regimul corporaÅ£iilor meÅŸteÅŸugăreÅŸti e impo­
sibil de înÅ£eles; primul statut de breaslă cunoscut aparÅ£ine epocii austriece .
Hotărârile autorităţilor ne îngăduie chiar să asistăm l a apariÅ£ia unei asemenea
bresle . Pentru a pune capăt monopolului instituit într-un sector însemnat al
pieÅ£ei orăşeneÅŸti - vânzarea cărnii , a lumânărilor ÅŸi a săpunului (lumânărarii
şi săpunarii foloseau ca materie primă seul fumizat de măcelari) , autorităţile
austriece propun AdministraÅ£iei oltene să aleagă între instituirea unei bresle ÅŸi
practica l iberă a comerÅ£ului pentru toÅ£i , în l imitele preÅ£urilor ofici ale 3 . Din
această hotărâre s-a născut breasla lumânărarilor ÅŸi a săpunarilor din Craiova ,
a l cărei statut datează din 1 7 august 1 725 . Sub această dată, condica Adminis­
traÅ£iei înregistrează copia regulamentului de funcÅ£ionare a noii bresle sub titlul
„Poncturile care s-au dat lumânărarilor ÅŸ1 săpunarilor de aci din oraÅŸul
Craiovei . . ." 4 •
1 „ . . . parimente non possino li forastieri introdursi nelle mercanzie e nelle arti senza la
licenza del Prencipe"; C . Giurescu , Material, I , p. 162.
2
... ex opificio quod quisque addidicit . . . se alere"; C . Giurescu , Material, I , p . 407 ;
Hurrnuzaki , V I , p. 337.
3 „Constituatur econtra lanionum ceha seu societas, aut ex se liberum esto cuicunque
cames , candelas et saponem vendere , statuto, cuique speciei , uti modo praemissum est, suo justo
pretio" ( 1 1 noiembrie 1722); C. Giurescu , Material, I, p. 54 1 .
4 Textul integral al acestor „poncturi" la Åžerban Papacostea, Cel mai vechi statut de breaslă
meÅŸteÅŸugărească din Å¢ara Românească, în RA, III ( 1 960), nr. 1 , p. 2 1 5-2 1 8 . Două argumente
pledează în favoarea caracterului de inovatie
. al măsurii de înfiintare a breslei si a inexistentei
unei asemenea bresle la Craiova în perioada anterioară: cel dintâi e însăşi hotărârea mai sus
„
.
84
https://biblioteca-digitala.ro
.
.
Breasla s-a născut din necesitatea de a asigura pieţii orăşeneşti marfă
suficientă. de bună calitate ÅŸi la preÅ£ „drept„ , preocupare în întâmpinarea căreia
venea primul punct al statutului . Dar îndatorirea impusă meÅŸteÅŸugarilor de a
fumiza săpun ÅŸi lumânări Ja preÅ£urile fixate , silea autoritatea să asigure breslei.
materia primă necesară tot Ja preţ fix , necesitate satisfăcută prin punctu) al
doilea al statutului care-i obliga pe măcelarii din oraÅŸ să livreze în excJusivitate
săpunarilor ÅŸi J umânlrariJor „tot său) ce s-ar face Ja scauniJe de măcelărie de
aici din Craiova" , la preÅ£ fix („ocaoa câte bani ÅŸase") . Amenzi grele în favoa­
rea
breslei erau instituite pentru toţi măcelarii infractori .
Sprijinul autorităţii nu
se limita la procurarea materiei prime; breasla era În
acelaÅŸi timp apărată ÅŸi împotriva concurenÅ£ei . PiaÅ£a internă era rezervată
breslei , Jocalnic;ii şi străinii nu-şi puteau practica meşteşugul şi vinde mărfurile
decât obÅ£inând intrarea în asociaÅ£ia de producÅ£ie privilegiată; dreptul de a vinde
- de a deschide prăvălie - era refuzat şi calfelor care deprindeau meşteşugul ,
până când erau admise în breaslă, „iar după ce să vor aşăza la Å£eh să fie slobozi
a deşchide prăvălie" 1
•
Breasla apare cu întreaga ei structură - ucenici ÅŸi calfe - sub conducerea
unui Å£eh-meÅŸter - revocabil de către AdministraÅ£ie - ÅŸi care , Împreună cu
aceia dintre meÅŸterii socotiÅ£i a fi „mai de i spravă" , îÅŸi judecau co-breslaÅŸii ,
fireÅŸte însă că numai pentru „ce ar fi de meÅŸteÅŸugul lumânării ÅŸi al săpunirii" ,
toate celelalte pricini urmând a fi supuse instanÅ£elor obiÅŸnuite .
Activitatea de producÅ£ie ÅŸi negoÅ£ a breslei se afla sub permanenta supra­
veghere a AdministraÅ£iei; încălcarea prevederilor regulamentului , modificările
de calitate şi de preţ atrăgeau intervenţia autorităţii , care veghea cu grijă asupra
menÅ£inerii echilibrului economic statornicit. În iulie
1 735 , săpunarii din Cra­
iova erau invitaÅ£i de AdministraÅ£ie - prin intermediul judeÅ£ului orăşenesc „să faci lumânări bune , mari , sl arză bine ÅŸi să nu cure , că au obiceiu de fac ÅŸi
de mădufl ÅŸi le fac mici ÅŸi supÅ£iri"; dar lumânărarii craioveni se făcuseră
vinovaÅ£i nu numai prin această abatere de la norma stabilită în privinÅ£a calităţii ,
dar ÅŸi printr-una din cele mai grave ÎDCllcări ale eticii economice medievale;
câÅŸtigul prea mare , „nedrept" . Constatând disproporÅ£ia între preÅ£ul de cumpă­
rare al materiei prime („ÅŸi s-au înţăles cu adevăr cum că el cumpără seul de la
măcelari numai câte
8 bani") ÅŸi preÅ£ul de vânzare al mărfii („ÅŸi lumânările vând
ocao câte bani 20") ÅŸi prin urmare el breslaÅŸii „fac prea mare dobândă" ,
menţionall a autoritlţilor austriece , care parc sl fi substituit unei modalitlti tradiţionale de
organizare a producÅ£iei fi vlnzlrii în acest domeniu, una noul� cel de-al doilea c termenul de 1�h
fi l'h-ru1t�r penbU desemnarea breslei fi starostelui de brcasll. Plnl la elucidarea ci , pe baza
unei eventuale documentaţii noi , problema originii btalclor craiovene rlmAnc inel deschisl.
1 ,,Slpunarii 1trlini fi lumlnlrarii can: vor veni de alte plrÅ£i aici în oraÅŸ sl sl hrlncascl cu
ICCst mcttctu & 11 nu fie slobozi ca li deschizi prlvllic sl vinzi lumlnlri au slpun pini nu se
va a,eza la teh„� ibi*m.
https://biblioteca-digitala.ro
porunca AdministraÅ£iei fixa din nou preÅ£uri obligatorii , „echitabile" , sub sanc­
Å£iunea confiscării mărfurilor ÅŸi a arestării contravenienÅ£ilor 1 •
Preocupări similare se află la originea intervenÅ£iei autorităţii în activitatea
breslei pitarilor. Abaterea de la nartul stabilit în 1 7 3 1 a determinat Adminis­
traÅ£ia să intervină - în mai 1 737 - pentru restabilirea preÅ£ului pâinii. JudeÅ£ul
Craiovei era invitat să impună pitarilor respectarea preÅ£urilor fixate cu ani în
urmă 2 . Exi stenÅ£a unei bresle a pitarilor se întrezăreÅŸte printre rândurile unei
porunci ulterioare care , constatând agravarea situaÅ£iei - . probabil din pricina
evenimentelor politice ÅŸi militare - soma pe „vătaful de pitari" să ia măsuri
pentru ca pitarii „să facă pită de vânzare din destul , să nu fie lipsă . . ." ( 1 0 iulie
1 737) 3 •
Controlul exercitat asupra activităţii măcelarilor este - în lipsa unor do­
vezi directe - un indiciu pentru existenţa unei bresle a meşteşugarilor din
această ramură de activitate 4 .
Tâmplarii , dulgherii ÅŸ i dogarii apar în izvoare fără însă cea mai mică
referire la organizarea lor 5 •
Principala activitate minieră , extracÅ£ia sării, era ÅŸi u n însemnat izvor de
venituri pentru camera imperial ă . Rapoartele întocmite de slujbaÅŸii camerali
asupra extracÅ£iei ÅŸi exploatării sării la Târgu-Ocna ÅŸi anexele documentare care
le însoÅ£esc luminează puternic unul din sectoarele însemnate ale economiei
medievale a Ţării RomâneÅŸti .
Tehnica extracÅ£iei era primitivă 6; puÅ£uri săpate la mică adâncime - câÅ£iva
metri - ÅŸi acoperite cu împletituri de nuiele făceau legătura cu masivul de
1 Arh . St. Sibiu, L 1-5/205 , f. 26 1 .
2 „Cât ÅŸi pentru pită s-au hotărât atuncea ca să fie pita de un ban de acea mai albă de 1 40 de
dramuri , iar de cea mai de mijloc de 1 60 de drarnuri , iar de cea mai proastă de 200 de dramuri ,
ÅŸi într-acestaÅŸi fel pită de doi bani de cea mai bună de 280 dramuri , iar de mijloc de 320 de
dramuri , de cea mai proastă de 400 de drarnuri ÅŸi atâta adăugându-se suma îrică o dată cea mai
bună de bani 4 să fie de dramuri 560, de mijloc de drarnuri 640 şi după urmă mai proastă de
drarnuri 800. Åži văzând cum că pitarii care vând pită în târg nu să Å£in de această hotărâre ÅŸi o fac
în voia lor prea mică, pentru aceia Å£i să porunceÅŸte dumitale să ne înÅŸtiinÅ£ezi pentru ce nu să Å£ine
acea hotărâre ÅŸi să porunceÅŸti tuturor pitarilor ca de acum înainte să nu mai facă pită aÅŸa mică, ci
să o facă mai mare"; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/206, f. 1 48-149.
3 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/206, f. 200 v. PreÅ£ul de vânzare al pâinii fusese reglementat încă din
1 7 1 9 ; Arh. St. Sibiu , L 1-5/353 , f. 53.
4 Vezi în această privinţă îndatorirea pentru măcelari de a furniza seu lumânărarilor ÅŸi
săpunarilor ÅŸi porunca, din 27 februarie 1736, care interziceau „fleÅŸarilor nemÅ£eÅŸti" din Craiova
să facă ÅŸire ÅŸi clăi de fân în curÅ£ile lor; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/206 , f. 40 v .
s În vara anului 1737, toÅ£i „meÅŸterii de lemn" din Craiova erau convocaÅ£i „pentru a fi
tocmiÅ£i la facerea unor hârlege ce să zic roabe"; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206, f. 1 96 v . ; în acelaÅŸi
scop erau convocaţi meşterii din judeţe, ibidem, f. 1 97-1 97 v .
6 Problema exploatării sării a făcut obiectul u n u i studiu sistematic - care a folosit ş i
materialul austriac; A. IlieÅŸ, Åžtiri în legătură cu exploatarea sării în Å¢ara Românească până în
86
https://biblioteca-digitala.ro
sare acoperit
de
straturile de plmânt. Exploatarea se flcea exclusiv în adân­
cime , pâni la nivelul la care extracÅ£ia devenea prea dificilă; apoi puÅ£ul era
abandonat, dupi aproximativ
4-5 ani de exploatare, ÅŸi altul era deschis. Galerii
laterale nu se săpau , probabil pentru că nu putea fi rezolvată problema
susÅ£inerii lor. Când provincia a intrat sub stăpânirea austriacă, ocna nu avea
decât două puÅ£uri în funcÅ£iune . În scopul raÅ£ionalizării ÅŸi intensificării exploa­
tării , autorul principalului memoriu referitor la sarea olteană propunea introdu­
cerea tehnicii transilvane superioare , care , printre altele , ar fi flcut posibilă
deschiderea unor galerii orizontale ; meşteri transilvani urmau să fie aduşi - şi
efectiv au fost aduÅŸi 1 - pentru a-i iniÅ£ia pe ciocănaÅŸi în procedeele mai avan­
sate ale exploatării :zăcămintelor de sare .
Bolovanii de sare de
1 50, 200, 250 ÅŸi 300 ocale erau tăiaÅ£i de ciocănaÅŸi în
timpul zilei ÅŸi urcaÅ£i la suprafaţă - cu concursul tracÅ£iunii animale - în
timpul nopÅ£ii . ProducÅ£ia zilnică în
1 7 1 9 era de aproximativ 1 00--2 50 bolovani
ÅŸi a sporit simÅ£itor ulterior. ScoÅŸi la suprafaÅ£J, bolovanii erau căraÅ£i ÅŸi depo­
zitaÅ£i în aÅŸteptarea vânzării pe loc sau a transportării .
Mâna de lucru necesară principalei operaÅ£ii - tăiatul smi - era fumizată
în primul rând de robii Å£igani ai mănăstirilor Cozia ÅŸi Govora, îndatoraÅ£i să
presteze mănăstirilor de care depindeau un număr de bolovani 2 • Robi prin
statutul juridic , ei erau salariaÅ£i în relaÅ£iile de producÅ£ie; pentru munca de
ciocănaşi pe care o prestau erau retribuiţi cu
6 bani de fiecare bolovan extras .
IntenÅ£ia iniÅ£ială a austriecilor de a utiliza doar mâna de lucru liberă, pentru a
emancipa ocna de străvechile servituţi faţJ de cele două mănăstiri , nu s-a
realizat 3 •
Al doilea timp al extracÅ£ie i , scoaterea bolovanilor la suprafaÅ£J ÅŸi trans­
portul lor la locul de depozitare , era efectuat de măglaşi , locuitori
ai celor patru
sate moÅŸneneÅŸti învecinate: StoeneÅŸti , Cacova, PăuÅŸeÅŸti ÅŸi VlădeÅŸti 4 • Munca
efectuată de mlglaşi
era
retribuit! prin scutiri fiscale s .
Procesul de extracÅ£ie a sării necesita un ÅŸir întreg d e unelte ÅŸ i instalaÅ£ii ,
lucrate ÅŸi reparate de meÅŸteÅŸugarii din Ocna (fierari , dulgheri , lumânărari) .
PopulaÅ£ia oraÅŸului , la rândul ei , era silită să presteze muncă, mai ales la tăiatul
v�acul al XV/11-l�a. În SM/M, I ( 1 956) , p. 1 55-1 97 ; rczumlm În paginile urmltoarc, cu uncie
adlugiri, cercetarea autoarei cu privire la tehnica extracţiei.
1 C. Giurcscu, Mat�rial, I, p. 43 1 .
i
Jbuum.
l a 1fl1fitul stlplnirii austriece, ţiganii robi ai mlnlstirilor Cozia şi Govora au
continuat 11 fumizeze f<>;rţa de munci cca mai de scaml pentru extracţia slrii; v. conflictele
autori�i cu mlnlatirilc, care continui ÅŸi În 1 734-1 735; C. Giurcscu, Mat•rial, 111 , p. 56-59 ÅŸi
1 Pini
1�15.
4
i
C. Giuracu, Mat�rial, I , p. 459.
ln 1 723 se ce� dublarea numlrului lor de la 24 la 48; ibiMm, p. 576.
87
https://biblioteca-digitala.ro
si căratul lemnului din pădurile învecinate , când se deschideau noi puÅ£uri - în
regimului fiscal special de care beneficia. În sfârÅŸit, ocna avea un
întreg personal administrativ - de supraveghere ÅŸi contabilitate - retribuit în
bani , mertice de sare , îmbrăcăminte ÅŸi hrană.
Potrivit informaţiilor slujbaşilor camerali şi ai Administraţiei , sarea
produsă la Ocnele Mari era calitativ superioară sării muntene ÅŸi chiar mol­
dovene 1 .
În chip obiÅŸnuit, ocna era arendată ÅŸi doar în chip excepÅ£ional exploatată
de domnie. Exploatarea în regie de către Camera imperială a fost însoÅ£ită de
investiÅ£ii însemnate pentru refacerea, reutilarea, introducerea unei tehnici supe­
rioare ÅŸi construirea unor depozite în provincie; urmarea acestor investiÅ£ii ÅŸi a
noului sistem de comercializare a sării a fost însă creÅŸterea simÅ£itoare a pre­
Å£ului ÅŸi scăderea vânzării . Dacă înainte de austrieci exploatarea minei era aren­
dată în chip obiÅŸnuit cu 50 pungi (25 OOO taleri) , în 1 723 , când Camera inten­
ţiona să revină la vechiul sistem, preţul arendei a fost fixat la 30 pungi ( 1 5 OOO
taleri) 2• În fapt însă, exploatarea ocnei � rămas până la sfârÅŸitul stăpânirii
austriece pe seama Camerei , în ciuda numeroaselor proteste ale populaÅ£iei ÅŸi
memorii ale membrilor AdministraÅ£iei 3 • Tehnica introdusă de austrieci era
superioară, dar aplicarea ei a ridicat atât de mult preÅ£ul de desfacere , încât
sarea olteană nu a mai putut concura în sudul Dunării sarea munteană.
De proporţii mult mai reduse era extracţia cuprului la Baia de Aramă;
dacă unui observator contemporan mina i se părea „atât de bogată în cupru din
cel mai bun" încât putea produce metalul , fără primejdie de epuizare , în
cantităţi mari 4 , datele camerale privitoare la venitul „băii" reduc la proporÅ£iile
reale această viziune optimistă. Despre tehnica extracÅ£iei în această vreme nu
ÅŸtim decât că prin gurile deschise - în număr de 30 potrivit aceluiaÅŸi izvor metalul era scos cu ajutorul unor scripeÅ£i . Contractul de arendare din 1 728
îngăduia arendaÅŸului nu numai să exploateze gurile deschise, dar ÅŸi să deschidă
altele noi pe teritoriul B ăi i de Aramă, al munÅ£ilor învecinaÅ£i ÅŸi al satului
�chimbul
1 C . Giurescu, Material, l, p. 28 1 ; sarea munteană era amestecată cu pământ ÅŸi piatră ÅŸi
utilizată mai ales pentru hrana animalelor ÅŸi la săratul peÅŸtelui; „iar Valahia noastră are sare albă
şi curată, bună pentru hrana oamenilor" , ibidem , 11, p. 1 00 ; v. şi aprecierea lui Schwantz;
Hurmuzaki , IX, 1 , p. 644-645 .
2 C. Giurescu, Material, l , p. 550-55 l .
3 V . de pildă raportul lui N. de Porta asupra ocnei
De salisfodinis, în care sunt expuse
pricinile scăderii masive a venitului faţă de vremea domnilor: „ . . . proventus Caesarei Aerarii
non augetur, sed a summa, tempore Vajvodarum extracta, multum destat". Potrivit autorului
raportului , explicaÅ£ia trebuie căutată în încercarea de a exploata direct mina, deÅŸi însuÅŸi
Brâncoveanu, atât de cunoscător al veniturilor ţării - „in proventibus provinciae exercitatus"
- a socotit mult mai avantajoasă arendarea; C. Giurescu, Material, II, p. 94-96.
4 Michael Schendos, Historico-physico-topographica Valachiae Austriacae subterraneae
descriptio, Posonii, 1 7 80 (lucrare nepaginată).
-
88
https://biblioteca-digitala.ro
·
Brebina 1 • Mina era înzestratl cu o topitorie
(domus fusoria) ÅŸi cu ustensilele
necesare. Minerii (aeri/ossores) ÅŸi meÅŸteÅŸugarii (opifices) care executau opera­
ţiile de prelucrare şi meşteşugurile anexe erau localnici , probabil salariaţi ,
întrucât contractul de arendare lăsa libertate arendaÅŸului să-i păstreze pe cei în
funcÅ£ie , sau si-i licenÅ£ieze ÅŸi să angajeze alÅ£ii în loc . Clauza din contractul de
arendare prin care autoritlţile
se îndatorau să fumizeze concurs militar împo­
triva tuturor celor care ar fi încercat să tulbure „munca ÅŸi lucrările" la mină
avea probabil în vedere eventualele conflicte de muncă 2 •
Faţă de epoca lui Brâncoveanu , exploatarea minei pare a fi înregistrat un
regres simÅ£itor sub austrieci , întrucât arenda a scăzut de la
1 O OOO 3 la cca I 500
florini 4 • Înainte de austrieci , domnia achiziÅ£iona întreaga cantitate de metal , la
preţul de
1 /2 taler ocaua , ÅŸi o vindea, prelucrată , cu preÅ£ul de 2 florini ocaua 5 •
Sub austrieci , arendaÅŸul avea dreptul de a comercializa liber produsul exploa­
tării - în Å£ară sau străinătate , Camera rezervându-ÅŸi dreptul de preemÅ£iune în
caz de necesitate 6• ArendaÅŸul era îndatorat să predea intact inventarul minei
după scurgerea termenului de arendare - trei ani , în
1 728 7; în 1 735 era urmă­
ri IA văduva unuia dintre arendaÅŸi , pentru că „n-au dat lucrurile Băii de Aramă
drese bine precum le-au luat , ce le-au dat stricate" 8 •
ReluatA de Constantin Brâncoveanu , cu rezultate remarcabile potrivit unui
izvor care însă păcătuieÅŸte prin înclinarea spre exagerare 9,
extragerea fierului
la Baia de Fier a fost părăsitA după moartea acestuia ÅŸi nu pare a fi fost reac­
tivată de austrieci ; în tot timpul stlpânirii lor, provincia a importat fier din
Transilvania şi uneori din părţile turceşti . Propunerea consilierului cameral
Haan de a se pune în funcÅ£iune în provincie instalaÅ£ii pentru exploatarea
fierului nu a depăşit stadiul proiectului 1 0 •
. . tam in antiquis cuprifodinis laborare , quam novas fossas quacrcre . .. "; C. Giurescu,
Material, li, p. 227 .
1
etiam, si necessum fuerit , a supremo Provinciae Directoratu manum militarem contra
qUOtCunquc , qui illum in suis laboribus et operationibus vei ccssis juribus turbare aut impedirc
tcntarcnr'; ibidem , p. 228-229.
1 C. Giurcscu, Material, li, p. 'Y1 .
4 /bidem, I , p . .5.5 1 ; ibuum, li, p . 97 .
' Ibidem , l i , p. 'Y1
6 Ibidem, p. 227 .
•
1
„
.
n···
' Ibidem .
1
Arh. St. Sibiu, L 1-.5/20.5 , f. 2 1 4
Michael Schendos, op. cit. ; autorul consideri ci fierul de la Baia de Fier era de calitate
llupcrioarl, lc1micios la topit, bogat în minereu �i u�r de supus aliajelor.
10
cin oder dcn andcm Hammer, villcicht auch cin Eisen-Schmoltz und Gusswerckh ,
wan die Uncostcn nit gar zu gross erfordet wurden, commodc einzurichtcn"; C. Giurcscu,
Material, I, p. 428-429.
.
9
„. „
https://biblioteca-digitala.ro
Din nisipul râurilor, al Oltului în primul rând ÅŸi , în cantităţi mult mai mici
din nisipul Râmnicului , BistriÅ£ei , Gilortului , Jiului ÅŸi chiar al Dunării era extras
aurul 1 • Aurul cules din Olt si
. Dunăre era mărunt· cel adunat din râurile de
munte era foarte curat, încât - observa un contemporan - „abea dacă mai era
nevoie să fie tratat cu mercur; s-au găsit bucăţi de greutatea unui sau chiar doi
bani de aur" 2 . Nisipul aurifer era spălat în apă , firele de aur fiind reÅ£inute de o
scândură acoperită cu postav ; de metalul feros, aurul era purificat prin folo_ s !_i:�a magnetului .. Superioritatea calitativă a aurului extras din Oltenia faţă de
cel din Transilvania a fost subliniată de austrieci 3 .
Î n chip obiÅŸnuit, în vremea domnilor, producÅ£ia de aur minimă era de
1 OOO dramuri ( = 3 , 1 69 kg)4 . În 1 7 1 9 - din pricina scăderii numărului aura­
rilor - producÅ£ia scontată era de 400 dramuri (câte 4 dramuri de rudar)5 ; zece
ani mai târziu se ridicase la 500 dramuri , însă aur topit6.
Å¢iganii rudari , grupaÅ£i în sălaÅŸe de aproximativ 50 familii , conduse de câte
un vătaf, erau robi ai mănăstirii Cozia ; înainte de ocuparea provinciei de aus­
trieci , ei plăteau o taxă anuală mănăstirii (între 1 1/2-3 taleri)7. Întrucât Ad­
ministraÅ£ia austriacă a refuzat să recunoască dependenÅ£a rudarilor de mănăs­
tire , litigiul s-a prelungit până la sfârÅŸitul stăpânirii habsburgice . În raporturile
cu Camera , de care depindeau , zlătarii erau salariaţi , parte din aurul predat, de
ex . cota fixată , fiind prestat în seama scutirii de dări ; surplusul era plătit
2 florini dramul de aur crud, 2 fl . şi 1 2 creiţari aurul topit 8 .
Un oficiu special instituit la Râmnic avea menirea s ă colecteze tot aurul
strâns de rudari , să verifice puritatea lui 9, să achite cantităţile suplimentare ÅŸi
să împiedice vânzarea clandestină ÅŸi exportul aurului în regiunile turceÅŸti 1 0 •
'
1 Problema exploatării aurului în Å¢ara Românească a fost studiată de C. Åžerban, ContribuÅ£ii
La istoria meÅŸteÅŸugurilor din Å¢ara Românească, Å£iganii rudari în secolele XVII-XVIII, în Studii,
XII ( 1 959), 2, p. 1 33-1 47 .
2 C. Giurescu , Material, I I , p . 282-283 .
3 Ibidem , I , p. 28 1 ; Michael Schendos, op. cit. , a subliniat nu numai superioritatea
calitativă, dar ÅŸi mărimea grăunÅ£elor de aur extrase din râurile oltene.
4 Cantitatea pe care erau îndatoraÅ£i Å£iganii rudari să o presteze domniei era de l OOO
dramuri , cantităţile suplimentare extrase erau cumpărate tot de domnie cu 2 florini dramul;
M . Popescu , Spicuiri, în Arh. Olt. , V I ( 1 927) , nr. 3 1 , p. 2 1 6 .
5 C. Giurescu , Material, I , p . 4 1 0 .
6 Ibidem , I I , p. 282.
7 B . P. Hasdeu , O petiÅ£iune a călugărilor de La Cozia , în Columna Lui Traian , 1 876 ,
p. 36 1 -364.
8
C. Giurescu, Material, I I , p. 283 .
Aurul amestecat cu fire de nisip sau alte impurităţi urma să fie restituit rudarilor pentru
supliment de purificare.
10
C. Giurescu , Material, I , p. 4 1 2-4 1 4.
9
90
https://biblioteca-digitala.ro
Pedepse severe erau prevăzute împotriva tuturor celor care căutau să sustragă
Camerei aurul 1 •
ExtraÅŸi în cantitate mare („in copia effodiunt.ur")
cărbunii erau folosiţi la
topitoria de la Baia de Araml 2•
,,De
cea mai bună calitate" era
uleiul care Å£âÅŸnea din crăpăturile muntelui
Prigoria ÅŸi care se folosea în pictură 3 •
Izvoarele minerale erau folosite doar în prea mică măsură, unele pentru
adăparea animalelor , în lipsa sării .
La sfârÅŸitul stăpânirii austriece e semnalată exploatarea silitrei4•
4. COMERÅ¢UL
Producţia domeniului feudal şi a gospodăriei ţărăneşti - a celei libere şi a
celei dependente - era atrasă în circuitul comercial , atât cel intern , încă foarte
slab dezvoltat , cât mai ales al celui extern . Contrastul dintre marea amploare a
exportului ÅŸi stadiul embrionar de dezvoltare a schimbului intern , caracteristic
pentru economia medievală a ţărilor române , a fost constatat ÅŸi în cazul Olte­
niei de slujbaÅŸii austrieci care ÅŸi-au desfăşurat activitatea în provincie . Imen­
sele resurse pecuniare acumulate în veacurile XVII-XVIII de pe urma expor­
tului nu au animat decât în prea mică "măsură economia ţării , pentru că de abia
introduse în Å£ară ele urmau calea întoarsă ÅŸi se scurgeau , prin intermediul
dlrilor ÅŸi al prestaÅ£iilor, în Imperiul otoman .
Austriecii nu au modificat realităţile fundamentale ale comerÅ£ului provin­
ciei , care se lasă acum mult mai îndeaproape surprinse decât în trecut, datorită
urmelor documentare mult mai largi lăsate de birocraţia habsburgică. Deosebit
de limpede se desprinde acum orientarea comerţului extern al provinciei şi
locul diferitelor produse în ansamblul exportului .
Exportul.
Sugestiile lui Eugeniu de Savoia cu privire la organizarea eco­
nomici a Olteniei se întemeiau pe constatarea că exportul provinciei era covâr­
ÅŸitor orientat spre Imperiul otoman , singurul în măsură să absoarbă constant ÅŸi
în mari proporÅ£ii surplusul ei de produse . Legături seculare cu regiunile
sud-dunlrene , anterioare fărl îndoiai I dominaÅ£iei otomane , dar amplificate de
aceasta . transformaserl Å¢ara Româneascl într-o furnizoare permanentă a lumii
balcanice: „turcii s-au obiÅŸnuit să aducă din aceste judeÅ£e tot felul de produse
necesare pentru hrană, chiar ÅŸi până la Constantinopol . . . ; comerÅ£ul acesta
I Jbid�m , p. 36()-36 ) .
2 M . Schcndos, op. cit.;
1
C. Giurcscu, Mat�rial, I , p. 59 1 .
C. Giurcscu, Mal�rial, li, p. 2 1 5 .
4 Arh .
St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 254 .
91
https://biblioteca-digitala.ro
trebuie continuat, iar vânzarea produselor ammtlte , care aiurea nu pot fi
desfăcute, trebuie mai degrabă promovată decât stingherită" 1 • Orientarea
comerÅ£ului spre regiunile Imperiului otoman a rămas nemodificată ÅŸi în timpul
stăpânirii austriece . Zece ani după memoriul lui Eugeniu de Savoia , Adminis­
traÅ£ia reafirma , în alÅ£i termeni , constatarea marelui om de stat: . . . negoÅ£ul
acestei provincii , după cum s-a arătat mai pe larg în rapoartele anterioare, este
aproape în întregime îndreptat spre Imperiul otoman , ÅŸi e astfel structurat încât
mai mult se aduc bani (în provincie) decât se scot . . ." 2 . În 1 723 , de pildă, an în
care exportul în sudul Dunării s-a desfăşurat în condiÅ£ii normale , turcii au
cumpărat din provincie produse în valoare de peste 300 OOO florini , sumă care
depăşea larg obligaÅ£iile fiscale faţă de austrieci 3 . Într-o singură lună a anului
1 73 1 , în aprilie , un grup de negustori turci sosiÅ£i în provincie pentru a achi­
ziÅ£iona mărfuri , aduceau 50 de pungi (25 OOO taleri)4. Sistarea sau restrângerea
acestui export în unele momente - rezultat al politicii monetare austriece sau
al carantinei impuse la graniţă - provoca automat dificultăţi circuitului mo­
netar intern ÅŸi perturba grav echilibrul economic al provinciei . Încă din toamna
anului 1 723 , Administraţia avertiza conducerea austriacă asupra urmărilor
nefaste ale devalorizării zlotului turcesc , măsură adoptată în această vreme .
Cea dintâi în măsură să sesizeze amploarea perturbării provocate de măsurile
austriece , Administraţia s-a grăbit să avertizeze autorităţile imperiale asupra
consecinÅ£elor nefaste ale sistării comerÅ£ului în sudul Dunării ; ÅŸtiind că . . . lo­
cuitorii acestei provincii îÅŸi trag venitul din animalele , mierea ÅŸi untul pe care
obiÅŸnuiesc să le vândă . . . în diverse locuri învecinate ale Turciei , iar negustorii
nu aduc altă monetă decât turcească . . " 5 , autoritatea craioveană s-a aflat per­
manent în situaÅ£ia de a solicita l a Viena suspendarea sau amânarea măsurilor
care întrerupeau comerÅ£ul Olteniei cu Imperiul otoman . În octombrie 1 724 ,
când , din pricina măsurilor austriece , negustorii sud-dunăreni nu îÅŸi făcuseră
apariÅ£ia în Oltenia pentru a achiziÅ£iona , ca de obicei , surplusul animalier al
provinciei , ţăranii - relata raportul AdministraÅ£iei - îÅŸi aduceau zadarnic la
târgul săptămânal din Craiova animalele , care rămâneau nevândute în ciuda
scăderii masive a preÅ£ul ui lor ÅŸi erau silite să ia calea întoarsă 6; revenind două
luni mai târziu asupra aceluiaÅŸi argument , AdministraÅ£ia invoca, în sprijinul
„
„
.
Vezi textul la J acubenz, Die cis-alutanische Walachei, p. 77.
Material, I , p . 300-302.
3 Ibidem , p. 624.
4 Arh. St. Sibi u , L 1 -5/356, f. 240 .
5 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/354, f. 21 v .
1
2 C . Giurescu,
6 „Pecora, qui habent, singulis septimanis huc ad forum venditum adferunt, sed nemo emit.
Bovem praestantiorem tribus aut ad summum 4 thalleris leoninis, vaccam duobus vel etiam l
1 /2 thallero, ovem autem duabus marianis et denique s. v. porcum pingum uno slotone venalem
exhibent; at cum nullus adsit emptor reabigere coguntur"; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 34 v .
92
https://biblioteca-digitala.ro
cererii de reducere a contribuţiei , dificultlţile mari ale ţlrlnimii , lipsitl de bani
ÅŸi în totali incapacitate de a face faÅ£l îndatoririlor pecuniare impuse de stat:
„ . . . (locuitorii din) aceste cinci judeÅ£e ale Olteniei , dupl cum se ÅŸtie , nu au ni­
mic de vânzare în afara amintitelor animale ÅŸi alimente cu care fac negoÅ£ când
pot sl le vândl negustorilor care vin din Turcia. Daci însă nu le pot vinde , ÅŸi
întrucât din alte regiuni nu dobândeÅŸte bani de pe urma vreunui negoÅ£ asemă­
nltor sau de alt fel - provincia se află în cea mai desăvârÅŸitl lipsă de bani" 1 •
Cunoscând gravitatea consecinÅ£elor acestei situaÅ£ii în care ţărănimea - strânsă
între lipsa totală de bani ÅŸi de mijlocul de a-i procura , pe de o parte, ÅŸi de exi­
genta neînduplecată a fiscului imperial , pe de alta, - nu putea găsi alt mijloc
de salvare decât fuga, AdministraÅ£ia revenea încă o dată, la începutul anului
următor, în aceeaÅŸi problemă; insistând asupra necesităţii unei degrevări de
sarcini , membrii AdministraÅ£iei invocau fireÅŸte acelaÅŸi argument ca ÅŸi în me­
moriile anterioare ÅŸi care răspundea dealtminteri uneia din real ităţile funda­
mentale ale economiei provinciei; locuitorii nu reuşeau să facă faţă dărilor,
pentru că mărfurile din care îÅŸi procurau în chip obiÅŸnuit banii - oi , vaci , cai ,
miere ÅŸi unt - nu erau achiziÅ£ionate de negustorii turci, iar „bani nu se aduc
din alte plrÅ£i decât din cele turceÅŸti , în schimbul amintitelor animale ÅŸi ali­
mente" 2 . În sfârÅŸit, când în 1 73 1 , un nou val de măsuri monetare austriece a
declanÅŸat urmlrile obiÅŸnuite , un grup de boieri relua în dialogul cu austriecii
argumentaÅ£ia tradiÅ£ională: „ . . . negustorii din Turcia nu mai vin spre a cumpăra
animale , ceară, miere , unt ÅŸi altele , din pricina scăderii atât de masive a cursu­
lui monetei (zlotului), iar locuitorii noÅŸtri nu numai îÅŸi asigurau traiul din
aceste mărfuri , dar erau ÅŸi în măsură să plătească contribuÅ£ia'" 3 .
Marfa prin excelenţă a provinciei , aceea care îi îngăduia să procure în­
semnate cantităţi de monetă în ciuda faptului că nu avea o emisiune monetară
proprie , era fumizat! de creÅŸterea animalelor4 . Exportul masiv de animale
în sudul Dunlrii ocupa nu numai locul cel mai de seamă între veniturile
1 Arh . St. Sibiu , L 1 -51355 , f. 46.
nullum aliud incolarum commercium , ex quo aliquam sibi pccuniariam substantiam
2
sperare posscnt, supcrsit, nisi ex vendere solitis ovibus, vaccis, equis, mclle ac butyro . . . nec
pecuniae aliis ex partibus nisi ex turcicis pro his recensitis pccoribus ac victualibus adfe­
runtur . . . "; Arh . St. Sibiu , L 1 -51355 , f. 57 v .
1 Hunnuzaki , V I , p. 428.
4 Descrierea Olteniei de Schwantz von Springfels pune în evidenÅ£i rolul predominant al
comerÅ£ului de animale fi de produse animaliere în ansamblul circuitului comercial : . . . zugleich
ihrc mchrentc Handclsschafft bcstchct, als mit Pfcrden , Schafcn , Rindvich, Honig, Wachs ,
Butter , Wcin, Wollc , Fi!ICh und Schwein „ ." , Hurmuzaki , IX , p. 637 ; lista mlrfurilor principale
trimise peste granitl se ghcftc în raportul lui Eugeniu de Savoia cltrc tmplrat cu privire la
organizarea Olteniei , la M . Popescu , Docurrwnt, în Arh. Olt., VI ( 1 927), nr. 34 , p. 444 .
n···
„
93
https://biblioteca-digitala.ro
provinciei , dar ÅŸi singurul izvor de bani constant ÅŸi de mare amploare pentru
locuitori .
Solicitate în primul rând pe piaÅ£a imperiului erau oile; în ani i când nimic
nu stingherea raporturile comerciale obiÅŸnuite între Oltenia ÅŸi regiunile
sud-dunărene , zeci de mii de oi erau achiziţionate de negustorii veniţi din
Imperiul otoman: 60-70 OOO în 1 722 1 , mai mult de 1 00 OOO în 1 723 2• PreÅ£ul
de vânzare fusese în aceÅŸti ani de 1 taler oaia , ceea ce însemna că, doar din
exploatarea acestei avuÅ£i i , cele cinci judeÅ£e ale Olteniei dobândeau peste
1 00 OOO taleri , suficient pentru a acoperi cea mai însemnată parte a contri­
buÅ£iei . Neîntrerupt, încă din luna ianuarie ÅŸi până la sfârÅŸitul anului , negustorii
turci treceau Dunărea ÅŸi cumpărau oi în număr mare , cu miile 3 . ComplicaÅ£iile
- mai sus amintite - care au intervenit în anul 1 724 în circuitul statornicit au
redus simţitor nu numai numărul oilor achiziţionate de turci - aproximativ
1 5 OOO - dar ÅŸi preÅ£ul lor; oferta fiind mult mai largă decât solicitarea , preÅ£ul
de achiziÅ£ie nu a depăşit 1 florin de oaie 4 ÅŸi în anumite momente a scăzut chiar
mult sub acest nivel 5 .
Lâna oilor oltene era vândută peste hotare , mai ales în Transilvania, în
cantităţi însemnate; descrierea lui Schwantz von Springfels consemna faptul că
„oile au cea mai fină l ână din câte se găseÅŸte în regiunile acestea, ÅŸi anual se
livrează doar în Transilvania multe mii de saci" 6 .
Venituri însemnate - inferioare însă celor rezultate din vânzarea oilor obÅ£inea provincia din comercializarea cornutelor ÅŸi a cailor. „Caii - observa
un raport al AdministraÅ£iei - sânt de valoare redusă ÅŸi de statură mică ÅŸi nu
sânt cumpăraÅ£i de slujbaÅŸii imperiali , ci numai de turci , ca ÅŸi viÅ£eii ÅŸi bivolii" 7 •
Date cifrice l ipsesc , dar interdicÅ£iile de export în sudul Dunării impuse de
autorităţi în anumite perioade , când în chip excepÅ£ional austriecii apelau la
resursele provinciei pentru a satisface cererile de vite ÅŸi cai ale trupelor lor,
1
hoc anno ut puto 60 vel 70 circiter millia ovium per Turcas et Turcicos subditos,
coempta et ex provincia ex pulsa sint" , raporta un dregător austriac la 15 noiembrie 1 722; N. Do­
brescu , Istoria bisericii, p. 1 43 .
2 C . Giurescu , Material, I , p. 639.
3 Ibidem , II, p . 374.
4 Ibidem , I, p. 639 .
s Arh. St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 34; potrivit unui raport din decembrie 1 724, preţul oilor
scăzuse la o treime faţă de cel obiÅŸnuit (4-5 petaci, în loc de 1 5 petaci , petacul având IO ban i ;
Arh . S t . S ibiu , L 1 -5/355 , f . 46); î n primăvara anului următor preÅ£ul oilor nu manifesta nici o
tendinţă de creştere;
siquidem una cum suo agno ovis quatuor tantum septenaris ( petaci)
vendi queat"; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 47 v .; firul informaÅ£iei referitoare la preÅ£uri se re­
stabileÅŸte de abia în iunie 1 727 , când tariful vamal consemnează revenirea la nivelul anterior
crizei anului 1 724, anume un florin oaia; C. Giurescu, Material, I I , p. 1 7 3 .
6 Hurmuzaki , voi . IX, l , p. 637 ÅŸi 644.
7 Arh. St. S ibiu , L 1 -5/356, f. 93 v .
„ „ .
„ „ .
=
94
https://biblioteca-digitala.ro
indică în acelaÅŸi timp direcÅ£ia principaJI ÅŸi însemnltatea acestui capitol a1
exportului Olteniei . În martie
Å£ului Craiovei îl invita
1 735 o poruncă adresatl de AdministraÅ£ie jude­
sl aducă la cunoÅŸtinÅ£a locuitorilor, prin pristav , „pentru
cai , vaci , oi ÅŸi altfel de dobitoace ca sl fie slobod să să vânză ÅŸi sl se cumpere
precum ÅŸi a trece spre partea turcească" , exceptaÅ£i fiind doar boii , „fiindcă ias­
te trebuincios ca să să cumpere o suml de boi pentru treaba chesaricească" 1 •
La sfârÅŸitul anului 1 734 era interzis exportul de cai ,,în Å¢ara Turcească ÅŸi peste
Olt" , întrucât trebuiau achiziÅ£ionaÅ£i „pe seama cinstitelor reghementuri împă­
răteÅŸti , unde sânt lipsă de cai" 2 • Numeroase alte măsuri similare dovedesc cu
prisosinţl că principaJa direcţie a exportului de animale era Imperiul otoman 3 .
ExcepÅ£ie flceau porcii, exportaÅ£i exclusiv în Transilvania � , izvor de venit
însemnat mai aJes pentru locuitorii din zona de deal ÅŸi munte; taxele vamale
ridicate , impuse din considerente mercantiliste la intrarea porcilor în Tran­
silvania , au provocat însă o reducere simÅ£itoare - nu se ÅŸtie cât de îndelun­
gată - a acestui venit s .
Dintre produsele animaliere untul , untura, brânza, carnea sărată ocupau un
loc de frunte în exportul la sudul Dunării 6• Mierea ÅŸi ceara ocupau unul din
locurile cele mai însemnate în exportul provinciei , al doilea după oi , potrivit
unui raport austriac ; mierea era achiziÅ£ionată în cantităţi foarte mari de turci ,
iar ceara era exportată ÅŸi la VeneÅ£ia 7 • În
1 728 , din pricina măsurilor monetare
austriece , negustorii turci renunÅ£aseră de a mai veni în provincie , iar mărfurile
zăceau în staÅ£iunile de pe malul Dunării , unde preÅŸedintele AdministraÅ£iei
Ibidem, L 1 -51205 , f. 2 1 7 v .
2 /bitkm, f . 1 88 v .; negustorii sud-dunlrcni achiziÅ£ionau î n chip obiÅŸnuit cai din Oltenia; un
raport al AdministraÅ£iei , din 1 727 , referindu-se la situaÅ£iile din anul anterior, amintea pc negus­
torii sud-dunlrcni veniţi sl cumpere cai: . . .cum practcrito anno plurimi circa talc tcmpus hic
ovium, cquorum, aliarumquc rerum vcndibilium quacstorcs ex Turcia comparucrint. . ."; ibitkm,
L 1 -51356 , f. 28 .
1 De exemplu interdicÅ£ia de export a cailor ÅŸi boilor în Imperiul otoman (iulie 1 736); Arh .
St. Sibiu, L 1 -5/206, f. 80 v.; dupl acoperirea ncccsitlţilor austriece , exportul la sudul Dunlrii
redevenea liber; v . de pildl, adresa vomicilor cltre judeţul Craiovei prin care se anunţa
libertatea exportului de cai , inclusiv „în plrÅ£ile otomaniceÅŸti" (20 martie 1737); ibidem, f. 1 24 v.
• „ ... Schweinc, dcren letztcre sic nach Sicbcnbilrgcn dic Mcngc treibcn . . ." ; Hurmuzalci , IX,
I . p. 637.
5
. vinum hic procrcatum et s. v. porci ob magnam triccsimac tcloniique tu.am in
Transylvaniam venditionis causa traduci ncqucunt . . ." ; Arh. St. Sibiu , L 1-5/355 , f. 57 v .
6 Hurmuzaki, I X , I , p. 637 ; M . Popescu , Document, în Arh. Olt. , VI , ( 1 927), nr. 37 , p. 444 .
1
. . wohingegcn dic Wallachcy cin schr vorthcilhaftcs comrncrcium habc , dadurch viei
Ocld in1 Land und fut keinc1 ausgche , so mcistens aus TUrkcy wegcn des grosscn Schaaf und
Honighandcls kommc , das Wachs abcr werde nach Vcnedig vcrfilhrct" ; Hurmuzaki , VI,
p. 49 1 492; daci mierea era achiziÅ£ionatl în cantitlÅ£i foarte mari de turci, ceua trimisl la
Veneţia nu depl.tea un volum restrlns (,,aliqua exigua quantitas cenc Vcnctiu ... abigitur . . ." ,
aprecia în 1 728 un raport al AdministraÅ£iei ; Arh . St. Sibiu, L 1 -51356, f. 93).
1
„
„ ..
„.
https://biblioteca-digitala.ro
avusese prilejul să vadă, mai ales la Islaz, „mari cantităţi de miere ÅŸi de
grăsime" , aceasta din urmă ameninÅ£ată să se strice înainte de a fi vândută 1
Documentaţia epocii austriece oferă material nou - elemente de apreciere
cantitativă - ÅŸi în privinÅ£a comerÅ£ul ui de produse cerealiere . Pentru prima
oară în istoria ţării apar date care , fără a îngădui cunoaÅŸterea sistematică a
producţiei şi comerţului de cereale, oferă cercetării indicaţii asupra capacităţii
productive - pe judeÅ£e ÅŸi pe ansamblul provinciei - , asupra condiÅ£iilor în
care se desfăşura comerţul de cereal e , precum şi asupra unora dintre factorii
care stimulau ÅŸi mai ales ai celor care descurajau producÅ£ia de grâne. Unul din
sectoarele esenÅ£iale ale economiei medievale româneÅŸti se lasă mai în­
deaproape observat datorită materialului documentar rămas din vremea admi­
nistraţiei austriece .
Fertilitatea excepÅ£ională a solului a lăsat întotdeauna Ţării RomâneÅŸti - în
anii în care recolta nu era compromisă de condiÅ£iile climaterice nefavorabile
(geruri şi ninsori timpurii , secetă , ploi excesive) sau de invaziile periodice de
lăcuste - un surplus de producÅ£ie agricolă solicitat peste graniţă . „Valahia
este atât de binecuvântată cu grâne - sublinia un raport al Camerei aulice încât Banatul TimiÅŸoarei s-a aprovi zionat în câteva rânduri de acolo cu acest
fel de produse" 2 . IndicaÅ£iile cu privire la exportul de grâne nu l ipsesc nici
acum 3; dar abundenţa relativă a ştirilor nu trebuie să falsifice optica cercetării .
În real itate , producÅ£ia de grâne pentru piaţă nu a avut niciodată în evul mediu
românesc nici caracter sistematic ÅŸi nici amploare comparabilă comercializării
animalelor. Piaţa externă era departe de a oferi un debuşeu larg remunerator
pentru producţia agricolă a ţării ; prestaţiile obl igatorii către Poartă - preţuri
neavantajoase - nu puteau acţiona ca stimulent asupra producţiei de cereale,
iar livrările în alte direcÅ£ii (Transilvania, Moldova) , în măsura în care puteau
ocoli interdicţiile otomane , aveau caracter ocazional , excepţional . Regiunile
înconjurătoare , ele înseÅŸi zone de producÅ£ie agricolă , apelau l a surplusul de
producÅ£ie al Ţării RomâneÅŸti doar în anii cu recolte deficitare („si id - tri­
ticum - in vicinitate deficit" , explica un raport al Administraţiei 4 ) .
Exportul de grâne din Oltenia în părÅ£ile turceÅŸti nu a putut lua amploare
pentru că în cea mai mare parte a timpului s-a lovit de interdicÅ£iile austriece . În
primii ani după încheierea războiului , producÅ£ia agricolă nu depăşea necesi•
1
Arh . St. Sibiu , L 1 -5/356, f. 1 1 3 .
Giurescu , Material, I I , p . 4 1 2 .
3 Åž i în perioada dominaÅ£iei otomane, î n afara prestaÅ£iilor obligatorii faţă d e Poartă, se
desfăşura un export de grâne liber atât în Transilvania cât ÅŸi în regiunile sud-dunărene; v.
Åž . Papacostea, ContribuÅ£ie la problema relaÅ£iilor agrare în Å¢ara Românească în prima jumătate
a veacului al XVIII- iea, în SM/M, III ( l 959), p. 233-32 1 .
4 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/356, f. 93 .
2 C.
96
https://biblioteca-digitala.ro
tlÅ£ile populaÅ£iei ÅŸi ale unitlÅ£ilor austriece din provincie 1 ; abia la sfârÅŸitul anului
1 726 rezervele de gri.ne au fost socotite suficiente , de Administraţie, pentru a
justifica cererea de suspendare a interdicÅ£iei exportului în sudul Dunării ; „Ex­
portul grâului , al furajului ÅŸi al fânului spre părÅ£ile turceÅŸti a fost (până acum)
interzis, dar întrucât ele se află acum în abundenţă, cerem dreptul de a vinde
aceste produse atât în regiunile amintite cât ÅŸi în celelalte regiuni învecinate;
. . . , iar dacă ar interveni un an slab, aceste produse vor fi (din nou) reÅ£inute în
Å£ară pentru aprovizionarea atât a armatei imperiale cât ÅŸi a localnicilor" 2•
Conformându-se dorinÅ£elor formulate de AdministraÅ£ie, conducerea austriacă a
îngăduit exportul liber al cerealelor, fânului ÅŸi lemnului , hotărâre adusă la
cunoÅŸtinÅ£a populaÅ£iei la 10 martie 1 726 3 . Dar situaÅ£ia constatată în 1 726 nu
avea să fie de durată; doi ani mai târziu, AdministraÅ£ia însăşi se opunea
exportului de orz în Banat, din pricina lipsei lui totale în provincie 4 • În 1 730 ÅŸi
173 1 recoltele fuseseră compromise de condiţiile climaterice neprielnice , ceea
ce a silit AdministraÅ£ia să solicite interdicÅ£ia totală a exportului : „ . . . în privinÅ£a
grânelor, aici se prevede o oarecare lipsă la aprovizionare, deoarece în toamna
trecută, din pricina unui ger sosit înaintea vremii obiÅŸnuite, doar în prea puÅ£ine
locuri s-a semănat ceva grâu; cât priveÅŸte orzul , ovăzul ÅŸi porumbul din acestea
s-au produs puÅ£in în acest an din pricina secetei cumplite . Insistăm de aceea, cu
respectul cuvenit, pe lângă ExcelenÅ£a voastră ca să binevoiască să ne dea
consimţământul ca . . . nimic din amintitele specii de cereale să nu poată fi
exportat în regiunile vecine , atât în cele turceÅŸti cât ÅŸi în cele crăieÅŸti . . . pentru
ca nu cumva noi înÅŸine să nu fim constrânÅŸi să procurăm asemenea alimente
din regiuni străine" (24 august 1 7 3 1 )5 • Un ciclu prelungit de ani agricoli ne­
favorabili , al cărui efect s-a tăcut puternic simÅ£it atât la nordul cât ÅŸi la sudul
Dunării , se află la originea măsurilor restrictive impuse comerÅ£ului de grâne .
Din această conjunctură a rezultat şi cunoscutul firman din 9 aprilie 1 729 care
reafirma în chip categoric interdicÅ£ia exportului de grâne din Å¢ara Românească
în alte direcÅ£ii decât Imperiul otoman; atrase de preÅ£urile superioare oferite de
austrieci , produsele agricole ale ţării luau calea Dunării ÅŸi se îndreptau spre
provinciile Imperiului habsburgic , provocând însă o lipsă acută la Istanbul ÅŸi în
1
Dupl încheierea rlzboiului austro-turc , negustorii turci care , înainte de începerea ostili­
tltilor . aconta..crl producÅ£ia de grlu 'i miere a Å£lranilor, vin în Oltenia pentru a-ÅŸi revcndica
drepturile; Arh . St. Sibiu, L 1-5/353 , f. 1 40 .
1 /bid,m, L 1 -51355, f . 7 0 v .-7 1 .
1 "Sonstcn ist du frcye Commcrcium mit aJlerhand Gctreyde , Hcu und Holz dcm Bcfclch
nach Ubcr all gchonambst kundtbahr gcmacht; C. Giurescu , Mat,rial, 1 1 , p. 26 .
• lbid,,,. , p. 299-300 .
' Arh . St. Sibiu, L 1 -S/3S4 , f. 1 98 v .- 1 99; în vara lui 1 730, recolta fusese de asemenea
complet compromisl: ,.omnis acncris frugcs ct frumcnta diu durantibus aquarum cxundationibus
destructa 1Unt°'; grlnclc 1eceralc au putrezit pc câmp; ibid,m, L I- Sl3S6 , f. 1 8 1 v. ÅŸi 23 1 .
97
https://biblioteca-digitala.ro
unele din regiunile Imperiului otoman 1 • De ambele părÅ£i ale graniÅ£ei dintre cele
două imperii, măsurile de înăsprire a controlului ÅŸi de interdicÅ£ie a exportului
de grâne se accentuează, formula monopolului fiind din cc în cc mai riguros
aplicată . Începând din aceÅŸti ani ÅŸi până la sfârÅŸitul stăpânirii habsburgice ,
surplusul de produse agricole al Olteniei a fost în întregime acaparat de
autorităţile austriece .
Prestaţiile de produse agricole către austrieci au avut un dublu caracter. Pe
de o parte produsele livrate în contul contribuÅ£iei pentru consumul unităţilor
militare austriece staÅ£ionate în provincie - achiziÅ£ionate încă din timpul
războiului la preÅ£urile în vigoare în Transilvania, mult superioare celor din
Å£ară - ; pe de altă parte , livrările tot mai masive impuse de autorităţile ca­
merale pentru aprovizionarea altor provincii ale imperiului , începând din 1 728 ,
când conjunctura agricolă nefavorabilă a impus apelul tot mai frecvent la
producÅ£ia olteană ÅŸi mai ales în ultimii ani ai stăpânirii austriece , în legătură cu
necesităţile sporite ale armatei , satisfăcute însă la preÅ£uri inferioare celor cu­
rente . Fireşte , cele două modalităţi de achiziţionare au acţionat diferit asupra
comerÅ£ului de grâne .
PrezenÅ£a continuă a unităţilor militare austriece în provincie a oferit un su­
pliment de piaţă internă 2; aceste unităţi absorbeau o cantitate relativ însemnată
din surplusul de grâne al Olteniei , la preÅ£uri mai mari decât cele obiÅŸnuite. Încă
din timpul războiului , austriecii au achiziÅ£ionat , sub titlul de prestaÅ£ii în pro­
duse , o parte din grânele Olteniei la preÅ£ul în vigoare în Transilvania, în medie
de două ori superior celui din Å£ară (în tot timpul dominaÅ£iei austriece , grâul
furnizat de locuitori în contul obl igaÅ£iei de a presta produse în natură trupelor
austriece a fost calculat la un florin obrocul , în vreme ce pe piaÅ£a liberă el era
1 Textul
firmanului ÅŸi traducerea în limba franceză la Biblioteca Academie i ,
DLXXXl/37-37 a; cf. M . Guboglu , Catalogul documentelor turceÅŸti , voi . I , p . 5 1 .
2 Dezvoltarea demografică ÅŸi mai ales structura economică a „oraÅŸelor" oltene le făcea încă
improprii pentru funcţia de piaţă i nternă. Singurul dintre acestea care a putut constitui o piaţă de
desfacere cât de cât însemnată era Craiova, mai ales în al doilea deceniu al stărânirii austriece,
când populaÅ£ia crescuse simÅ£itor (nu trebuie pierdut din vedere însă că o parte a populaÅ£iei se
ocupa cu agricultura); nartul fixat în 1 7 1 9 pentru târgul craiovean cuprindea în primul rând
indicaÅ£ii asupra preÅ£ului grâului , orzu lui , porumbulu i , meiului ÅŸi al pâinii; celel alte centre
„urbane" ale Olteniei nu puteau constitui pieÅ£e de desfacere pentru producÅ£ia agricolă, nu numai
pentru că nu se deosebeau din punct de vedere demografic de sat, - dar şi pentru că activitatea
de bază a locuitorilor lor era agricultura. O excepÅ£ie trebuie totuÅŸi relevată: Târgu Ocna, unde
populaÅ£i a, angajată permanent în acti vitatea minieră ÅŸi lipsită de terenuri agricole , îÅŸi procura, în
parte cel puÅ£in , din comerÅ£. produsele care îi lipseau . Ce capacitate de absorbÅ£ie putea însă oferi
oraÅŸul se înÅ£elege din simpl a constatare că populaÅ£ia sa număra 235 familii (indicaÅ£ii referitoare
la vânzarea cerealelor la Ocna, Arh . St. Sibiu , L 1 -5/356, f. 256) . Tot la capitolul pieÅ£ii interne
trebuie amintite şi achiziţiile de cereale făcute de locuitorii satelor de munte, din regiunea de şes ,
atât pentru acoperirea propriilor nevoi , cât mai ales pentru livrările î n natură impuse de austrieci .
98
https://biblioteca-digitala.ro
achiziÅ£ionat În general cu jumltate preÅ£) . Prilej excelent pentru stlpânii de
moşii - mai ales acei care deţineau şi dregătorii sau care puteau beneficia de
conivenţa slujbaşilor Administraţiei - de a se substitui ţăranilor Ia prestarea
grâului ÅŸi de a beneficia în locul acestora de prima acordată la achiziÅ£iile În
contul prestaţiei . Sesizate de acest procedeu care lipsea ţărănimea de una din
modal ităţile de a diminua în oarecare măsură greul apăsării fiscale , autorităţile
austriece au reacÅ£ionat; dacă eficacitatea măsurilor e mai mult decât îndoiel ­
nică - dovadă repetarea din an în an a constatării că practica incriminată
continua nestingherit - , informaţia nu e mai puţin revelatoare pentru viaţa
agrară a provinciei . lncă din 1 726, austriecii erau informaÅ£i de secretarul Ad­
ministraţiei despre refuzul dregătorilor de a primi de la ţărani cotele de
produse pe care aceştia erau ţinuţi să le furnizeze unităţilor austriece , şi despre
obligaÅ£ia impusă populaÅ£iei de a le achita în bani , nu însă „potrivit preÅ£ului
curent în provincie, ci conform taxei (preÅ£ului) stabilite , ceea ce e exorbitant" 1 •
Revenind , în cuprinsul altui memoriu, în chip mai explicit, asupra acestui
sistem de achizitii , transformat de câtiva boieri într-un izvor altminteri nesperat de câÅŸtig , acelaÅŸi informator descoperă interesul stăpânilor de moÅŸii
pentru speculaţiile agricole, brusc trezit de apariţia unei pieţe remuneratoare
pentru surplusul de produse agricole al domeniului : „Majestatea sa . . . are din
această provincie anual 1 35 OOO florini contribuÅ£ie , inclusiv produsele în na­
tură , care sânt plătite la un preÅ£ mai ridicat . . . decât cel la care se vând în
provincie ; astfel se explică faptul că unii (dregători) refuză să primească
produsele în natură ÅŸi iau în bani peÅŸin valoarea lor, alÅ£ii iau jumătate în natură ,
iar jumătate în bani , potrivit preÅ£ului fixat de Majestatea Sa, realizând astfel un
câÅŸtig , nu fără o mare pagubă ÅŸi apăsare pentru ţărani" (sept. 1 726) 2 . Doi ani
mai târziu situaÅ£ia rămăsese nemodificată; stăpânii de moÅŸii - consilieri ,
vomici ÅŸi „alÅ£i puternici („praepotentes") - continuau să livreze armatei
„grâu , orz ÅŸi fân din recoltele proprii sau cumpărate la preÅ£ redus" . Ţăranii erau
nu numai privaţi - pe cale indirectă - de degrevarea de contribuţie care
rezulta din achiziţiile la preţuri ridicate , dar dimpotrivă erau chiar supuşi unui
surplus de exploatare prin îndatorirea de a achita contravaloarea prestaÅ£iilor la
preÅ£urile oficiale, duble cel puÅ£in faţă de cele ale pieÅ£i i 3 . Plângerile repetate
generate de această practică au răzbit până la Curtea din Viena care a încor­
porat. ca punct special în rescriptul imperial din 27 aprilie 1 729 cu privire la
.
.
1 C. Giurcscu, Mat�rial, li , p. 49.
2 /bid�m. p. 78.
1
"
. . . Coloni . . . aggravantur postea u l pro naturali bus solvant pecunias in prclio nimis
obrocit. fl. I , pro hordei tribus obrocis itcm fl. I , ac pro curru focni fl. 2 ,
qu ando hacc omnia pro lc vi practio c t 1emper pro mcdictatc practii cmi possunt„� C. Giu�scu ,
Mat�rial, 1 1 , p. 253 .
magno. pro tritico
https://biblioteca-digitala.ro
reorganizarea provinciei , interdicÅ£ia de substituire a ţăranilor prin boieri , mă­
năstiri ÅŸi dregători judeÅ£eni Ia livrarea cotelor de produse agricole 1 • Dar atrac­
Å£ia câÅŸtigului era prea mare pentru ca hotărârea imperială să poată pune capăt
acestei practici; an de an s-au succedat interdicţiile referitoare la substituirea
ţăranilor de către stăpânii de moÅŸii la livrările de produse agricole pentru
armată , indiciu cert al ineficacităţii lor . La sfârÅŸitul anului 1 73 5 , aÅŸadar, nu
mult timp înainte de sfârÅŸitul stăpânirii austriece , AdministraÅ£ia , informată că
„la unul ÅŸi altul judeÅ£ dumnealor ofiÅ£iarii (dregătorii) înÅŸiÅŸi îÅŸi dau porÅ£ionurile
de naturale la miliÅ£iia chesaricească, adecă grâu , orz ÅŸi fân în locul săracilor
lăcuitori şi acelea pe urmă din suma contrebuţionului dupe regulament fac de
li să plăteÅŸte cu bani gata" - se vedea silită să mai reamintească încă o dată
„rezoluÅ£ionul înălÅ£atei curÅ£i" , care cu ani în urmă interzisese categoric abuzul 2 •
ApariÅ£ia unei pieÅ£e de desfacere avantajoase înlăuntrul provinciei a stimulat
deîndată interesul unora dintre stăpânii de moÅŸii pentru speculaÅ£iile agrare .
Dacă prestaÅ£iile în natură , calculate la preÅ£uri avantajoase , au exercitat un
efect stimulant incontestabil - care explică probabil sporul de interes al stăpâ­
nilor de moÅŸii pentru producÅ£ia cerealieră constatat în primul deceniu al stăpâ­
nirii austriece - rechiziÅ£iile forÅ£ate ÅŸi în cantităţi mari - la preÅ£uri scăzute din ultimii ani nu puteau acÅ£iona decât în sens contrar. Mai abundente ÅŸi mai
clare , informaÅ£iile referitoare la ultimii cinci ani ai stăpânirii austriece aduc un
spor de înÅ£elegere a vieÅ£ii agrare a ţării în veacul al XVIII-lea.
Controlul austriac asupra comerÅ£ului de grâne al provinciei s-a accentuat
din ce în ce mai mult în al doilea deceniu al stăpânirii habsburgice , apropiin­
du-se în ultimii ani de formula monopolului . Prelevarea surplusului de cereale,
la preÅ£uri fixate de autoritate - inferioare nu numai preÅ£ului de achiziÅ£ie în ca­
drul contribuÅ£iei , dar ÅŸi aceluia al pieÅ£ii - ÅŸi în acelaÅŸi timp obligaÅ£ia de a asi­
gura transportul în condiÅ£ii oneroase, nu se putea realiza decât prin eliminarea
concurenÅ£ilor, la început a celor otoman i , apoi chiar ÅŸi a celo"r din Banat . Cer­
cul care tindea să oprească transportul în alte ·direcÅ£ii pentru a rezerva în folo­
sul stăpânirii provinciei disponibilităţile ei cerealiere , în condiÅ£ii favorabile , se
închidea din nou acum, cu deosebire că beneficiarii erau nu turcii ci austriecii.
Încă din 1 728 e semnalată prezenÅ£a în provincie a unor slujbaÅŸi camerali ,
înzestraÅ£i cu dreptul de „preemÅ£iune" , prioritate l a achiziÅ£iile de grâne 3 ; etapele
1 „Die Naturalpraestation allein von dem Landmann anzunehmen u n d s o hierunter von
denen Dominis terrestribus oder andern einige Aigenniitzikeit beschete , solche gemeszen
abzustaffen vor das abreichende naturale aber ihnen nicht das Geringste gut zu machen";
Hurmuzaki , VI , p. 403 .
2 Arh. St. Sibiu , L 1 -5/206, f. L.5 v .
3
qui cum passualibus Cammeraticis huc advenientes, quantitatem aliquarn t arn tritici
quam hordei coemerunt et eam jam majori ex parte pridem eduxerunt..."; C. Giurescu, Material,
I I , p. 299-300 .
„„.
1 00
https://biblioteca-digitala.ro
fweliminarii ale instaurlrii monopolului ne scapă, din pricina lacunelor docu­
mentaÅ£iei , dar în 1 734 interdicÅ£ia de vânzare flră autorizaÅ£ia AdministraÅ£iei era
fapt împlinit. Încercarea egumenului Segarcei de a vinde negustorilor veniÅ£i
din Banat disponibilităţile de orz ÅŸi ovăz ale mănăstirii a fost categoric repri­
mată de AdministraÅ£ie: „ . . . aici la AdministraÅ£ie s-au inţă]es cum că ar fi venit
de la Ruşava neguţători care caută orz şi ovăz ca să cumpere , cu care caută şi
el' ca să vânză, ci i s-au poruncit nici orz nici ovăz să nu fie slobod să vânză ÅŸi
altele toate să fie oprite" 1 • Doi ani mai târziu, Consiliul de război vestea gene­
ralului Wallis trimiterea unui inspector cameral în provincie , însărcinat să co­
lecteze „atât ovăz ÅŸi orz cât ar fi cu putinţă . . . iar în timpul acesta nimănui nu-i
este inglduit să exporte grâne din Valahia; în care scop se vor lua măsurile de
rigoare la graniţă" 2 . Trei săptămâni după transmiterea ordinului de la Viena,
vomicii erau incunoÅŸtiinÅ£aÅ£i de către AdministraÅ£ie „să să publicăluiască pen
toate satele judeÅ£ului ca până la fârÅŸitul lui avgust pân se va cumpăra pentru
treaba oÅŸtilor ÎmpărăteÅŸti cât va trebui îndestul , să nu cuteze nimen să cumpere
cu multul , nici să scoaţă afară din ţară bucate de acelea. Iar cine va vrea să
vânză, măcar să fie bucate multe au puÅ£ine , să înÅŸtiinÅ£eze pă dumnealui mai
susnumitul iÅŸpector Redel" 3 .
Îngrădirea dreptului de export îÅŸi propunea să elimine concurenÅ£a, n u nu­
mai pentru a asigura trupelor imperiale din Oltenia, Transilvania ÅŸi Banat
cantităţile necesare de cereale, dar şi pentru a reglementa după plac preţul lor.
Solicitate din ce În ce mai mult, grânele înregistrează pe piaţă - în târguri ÅŸi
iarmaroace - un spor însemnat de preÅ£ în interval de câÅ£iva ani: în 1 728 , în
ajunul crizei agricole , care a provocat achiziţii masive şi sistematice din partea
austriecilor, preÅ£ul maxim al grâului pe piaţă era de jumătate florin obrocul , iar
cel al ovăzului de 1 florin la 6 obroace 4 . Î n toamna anului 1 73 1 însă, obrocul
de grâu ajunsese 1 florin - aÅŸadar dublu celui din 1 728
cel de orz jumătate
florin - deci de trei ori cel din 1 728 s .
Dar jocul pieÅ£ii libere, care Înregistrase fidel solicitarea sporită ÅŸi începuse
să trezească interesul unora dintre stăpânii de moÅŸii pentru tranzacÅ£iile de
cereale, nu avea să fie mult timp încurajat de austrieci . Dacă pentru anul 1 732
-
1 Arh . St. Sibiu, L 1 -SflOS , f. 1 3 1 ; a fost necesari autorizaÅ£ia special acordată de coman­
damentul austriac pentru achiziţionarea a 4 OOO obroacc orz şi ovăz din judeţul Mehedinţi pentru
"treaba cailor implrlteÅŸti" din Banat , ibidem, f. 1 69 .
2 C . Giurcscu , Material, III , p . 83 .
1 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/206 , f. 68 v .
4 C . Giurc�u . Material, l i , p . 253 .
' „ . . . a longa i arn annorum !ICrie temporisque interva11o haud fuerint triticum, hordeum et
avena aliacque frumcnti species in tam mango prctio quo nune existunt; tritici enim obrok I flo­
rcno, hordei circiter medio florcno , avenac vero 1 8 cruciferis ac ctiam ultra hic in nundinarum
foro venditur" ; Arh . St . Sibiu , L 1 -51354, f. 2 1 0 v .
101
https://biblioteca-digitala.ro
indicaÅ£i ile în această privinţă sunt complet absente , din 1 73 3 sistemul achizi­
Å£iilor la preÅ£uri oficiale - de data aceasta mult inferioare faţă de cele ale pie­
Å£ii - apare pe de-a-ntregul constituit; în toamna acestui an , la sol icitarea
comandamentului austriac din Transil vania - fiind nevoie „să să facă o chi- .
verniseală pentru magazinul chezaricescu din Ardeal" - , Administraţia se
adresa vomicilor, comunicându-le hotărârea de a se achizitiona din Oltenia „cu
preÅ£i mai uÅŸor o sumă de grâu" ÅŸi invitându-i să cerceteze „oare mai afla-se vor
încă oameni la judeÅ£ul acel a ca să dea obrocul de grâu câte 30 de greÅŸi_ ÅŸi acei
bani să se ia în seama contribuÅ£ionului lor, au să-l dea cu bani gata . " 1 • La .
sfârÅŸitul aceluiaÅŸi an , AdministraÅ£ia cerea vomicului de RomanaÅ£i să procure
7 OOO obroace de grâu , „din care 4 OOO să să aducă aici (la Craiova) , iar 3 OOO
să să ducă la magazinul de la Râmnic ; însă cel ce va aduce aici cu acest preÅ£: .
obrocul câte 30 de greÅŸi , iar cel ce să va duce la Râmnicu câte 36" 2 . GreÅŸi<!
fiind echivalentă cu banul , iar florinul având 90 bani , preÅ£ul oferit de autorităţi
se ridica aÅŸadar la o treime din preÅ£ul pieÅ£ii, la nivelul atins doi ani în urmă.În asemenea condiÅ£ii , fireÅŸte , înceta ÅŸi atracÅ£ia pieÅ£ii asupra grânelor; e ceea
ce ÅŸtia prea bine ÅŸi Admini straÅ£ia , când , la 1 3 august 1 734 , după noi reduceri
ale preÅ£urilor de achiziÅ£ie 3 , poruncea vornicilor să comunice în judeÅ£e hotă­
rârea ÅŸi să-i invite pe locuitori „să nu să sfiască să nu vânză ÅŸi să aducă bu­
catele acelea pentru magazinul împărătesc cu preÅ£ul acela" 4• Dar „sfiala"
locuitorilor, lesne de înÅ£eles în condiÅ£iile create de politica frumentară habsbur­
gică, nu a cedat în faÅ£a insistenÅ£elor AdministraÅ£iei; porunci ulterioare , în care
locul eufemismelor e ocupat de ameninţări drastice , au impus în cursul acelu­
iaÅŸi an livrarea cantităţilor de cereale solicitate 5 •
Doi ani mai târziu, aÅŸadar după angajarea Imperiului habsburgic î n răz­
boiul din Italia ÅŸi în ajunul intervenÅ£iei în războiul ruso-turc , achiziÅ£iile de
cereale la preţuri arbitrar fixate au luat forme deosebit de apăsătoare , care au
provocat nu numai reacÅ£ia întregii populaÅ£i i , dar ÅŸi a unora dintre autorităţile
austriece , îngrijorate de urmările posibile, mai ales fuga locuitorilor.
În iulie 1 73 6 , austriecii au cerut livrarea a 30 OOO obroace de orz ÅŸi ovăz
din judeţele de şes ( 1 5 OOQ obroace din Romanaţi , 9 OOO din Dolj şi 6 OOO din
MehedinÅ£i ) , vânzătorii urmând a lua „pentru un obroc de ovăz câte 10 ÅŸi pentru
un obroc de orz 1 2 bani rumâneÅŸti , iar pentru chirie până la RuÅŸava l i să va da
. .
1
Arh . St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 35 .
2
Ibidem, f. 56.
3 La orz 1 4 bani , la ovăz 12 bani obrocul; preÅ£ul grâului era menÅ£inut la 30 bani ; ibidem,
f. 1 69; pentru raportul între preÅ£ul oficial ÅŸi cel al pieÅ£ii în 1 734 semnalăm că ovăzul era preÅ£uit
de autorităţi la 1 2 bani obrocul, în vreme ce vomicii răspundeau că „nu se găseÅŸte ovăz mai eftin
decât 30 de bani"; ibidem, f. 1 84.
4 Ibidem, f. 1 69 .
5 Ibidem, f . 1 74.
1 02
https://biblioteca-digitala.ro
pentru un obroc bani 6" 1 . Condiţiile fiind deosebit de oneroase , nici oferta de
a plăti locuitorilor contravaloarea cantităţilor înainte chiar de a fi livrate 2 nu
ÅŸi-a produs efectul , în ciuda faptului că Å£lranii , în permanentă lipsă de bani ,
recurgeau curent la vânzarea anticipată a recoltelor. Două săptămâni mai târ­
ziu , constatând că nici un locuitor nu a venit să ia bani pentru grâne , Admi­
nistraÅ£ia hotăra să treacă la presiuni 3• În urma măsurilor adoptate, în septem­
brie 1 736, 30 OOO obroace orz ÅŸi ovăz adunate în provincie erau îndrumate spre
OrÅŸova. Caracterul spoliator al acestor achiziÅ£ii rezultă din înseÅŸi datele ra­
portului prin care comisarul cameral Redel informa direcţiunea camerală din
Transilvania asupra dificultăţilor întâmpinate; încercarea de a dobândi cantităţi
suplimentare de furaj în condiÅ£ii identice - raporta Redel - nu avea ÅŸanse de
reuÅŸită întrucât orz ÅŸi ovăz nu se mai găseau „decât la boieri ÅŸi mănăstiri" , care
însă, din pricina marelui export , vindeau la Craiova obrocul de orz cu 23 ÅŸi
25 bani (aşadar dublul preţului la care achiziţionaseră austriecii) 4 .
Deosebire mare între preÅ£ul pieÅ£ii ÅŸ i cel oferit de austrieci se constată ÅŸ i la
achiziÅ£iile de grâu . Din cele 60 OOO obroace iniÅ£ial cerute în vederea expor­
tului 5 , au fost efectiv ridicate - cu mijloacele cele mai drastice - 38 OOO
obroace , repartizate pe ţărani , după formula cislei , pe mănăstiri , boieri ÅŸi boier­
naÅŸi� „mulÅ£i dintre aceÅŸtia - recunoÅŸtea generalul Wallis însuÅŸi - care nu
aveau în produse nici jumătate sau măcar o treime din ceea ce le fusese impus,
au trebuit să cumpere grâu cu bani peÅŸin de la alÅ£i i , cu 70 greÅŸle (bani) , sau
52.112 creiţari şi să-l livreze inspectoratului cameral la preţul de 35 creiţari" 6 .
Era de aÅŸteptat ca, în condiÅ£iile acestea , locuitorii să încerce să sustragă
vigilenÅ£ei slujbaÅŸilor austrieci cât mai mult din producÅ£ia lor de grâne; con­
statând tendinÅ£a, AdministraÅ£ia a impus vomicilor, la sfârÅŸitul lunii iunie 1 737 ,
îndatorirea de a înregistra „toate grăunÅ£ele, fieÅŸte care cât va face" , cât timp se
aflau inel pe câmp „ÅŸi până nu găsescu vreme să le ascunză în gropi" 7 . Dar
1 6 bani pentru transportul unui obroc se acorda locuitorilor din Romanaţi , cei din Dolj şi
Mehedinţi , mai apropiaţi de locul de destinaţie, urmau sl primca.-,cl 5 şi respectiv 4 bani pentru
obrocul transportat; Arh . St. Sibiu, L 1 -51206 , f. 76.
2
iar pc llcuitorii care vor da zisele grlunÅ£e , orz sau ovlz , si-i înÅŸtiinÅ£eze ca de vor vrea
s1 ia bani înainte sl înÅŸtiinÅ£eze pc dumneata au pc tovaroÅŸul dumitale (vomicii judeÅ£elor)" ,
„„.
ibidrm.
J
Arh. St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 8 1 v .
4 C. Giurescu, Matrrial, I I I , p. 9 1 .
' ..ln siKonul de astlzi s-au hotlrlt de la noi Chesariceasca Administraţie acele 60 OOO
obroace de grlu care s-au poruncit de la prea inllţata Curte ca sl sl cumpere la magazinul
implrlle!IC de aici . . ." , Arh . St. Sibiu, L 1 -51206 , f. 91 v .
6 C . Giure!ICu , Matrrial, III, p. 1 58-1 59; l a 2 1 ian . 1 737 , AdministraÅ£ia recomanda epis­
copului c:k Rlmnic 51 cumpere diferenÅ£a de griu pc care nu o putea împlini din rezerva
episcopiei ; Arh . St . Sibiu , L 1 -,/206, f. 1 08 v .
1 Arh . St. Sibiu , L 1 -5/206 , f. 1 92 .
103
https://biblioteca-digitala.ro
nici interdicÅ£iile reînnoite asupra exportului 1 , nici vânzările obligatorii către
agenÅ£ii Camerei 2, nici consemnarea rezervelor ÅŸi chiar a recoltelor pe câmp ,
nici chiar „execuÅ£iile" militare , n-au putut împiedica o parte însemnată a
cerealelor oltene să se sustragă rechiziţiilor austriece . Presiunile de la Viena
pentru livrarea unor cantităţi sporite de cereale îi sileau din când în când pe
agenţii camerali să redescopere formula pieţei libere şi să făgăduiască
retribuirea produselor livrate după „preÅ£ul drept" 3 .
Impediment major în calea valorificării pe piaţă a produselor cereal iere
pe
lângă regimul de achiziÅ£ii la preÅ£ arbitrar - era problema transportului .
ConstrânÅŸi să asigure gratuit transportul în Banat al marilor cantităţi de grâne
cumpărate din provincie , în 1 73 6 , în condiÅ£iile mai sus expuse , ţăranii arătau
că „ar fi preferat să l ivreze fără plată grânele" , decât să sufere toate urmările
uneia dintre cele mai anevoioase sarcini ale societăţii medievale . Generalul
Wallis însuÅŸi recunoÅŸtea într-un memoriu că pentru ţărani această sarcină a
însemnat nu numai „irosirea timpului" , dar ÅŸi „ruinarea vitelor ÅŸi delăsarea
gospodăriilor lor" 4. Dificultăţile ÅŸi costul transportului pe uscat în condiÅ£iile
tehnicii medievale au fost unµl din factorii de seamă care s-au opus dezvoltării
unei largi producÅ£ii cerealiere în vederea comercializării pe piaţă. Transportul
sporea cu aproximativ jumătate preţul obrocului de cereale şi aceasta la nivelul
preÅ£urilor oficial fixate 5 •
Obiectul unui intens comerÅ£ , atât intern cât ÅŸ i extern , îl constituia sarea.
Înainte de stăpânirea austriacă , mulÅ£i dintre locuitorii provinciei cumpărau
direct de la ocnă sarea, în cantităţi mari . Pentru exportul în B anat, Serbia ÅŸi în
Imperiul otoman (Nicopole , Vidin) , autorităţile camerale au construit pe Du­
năre un mare depozit (domus salinaria) în vecinătatea Banatului , la Pristol ,
într-un loc ferit, unde se puteau adăposti lesne un număr mare de vase , la mică
1 La 21 iunie 1 7 37 , Administraţia reamintea ordinele anterioare cu privire la interdicţia
totală a exportului de cereale şi obligaţia tuturor locuitorilor de a preda toate cantităţile care
depăşeau „trebuinÅ£ele casei"; ibidem, f. 1 92 .
2 lbidem, f . 93, 1 82 , 1 83 v .
3 Ibidem, f . 1 38 v . ; în iunie 1 7 37 , AdministraÅ£ia făgăduia s ă plătească „25 bani buni" de
obrocul de grăunÅ£e , ceea ce se apropia simÅ£itor de preÅ£ul liber înregistrat în anul precedent;
ibidem, f. 1 9 1 v.
4 C. Giurescu , Material, I II , p . 1 58 .
5 Πn 1 736, obrocul de ovăz era calculat l a 1 0 bani , cel de orz l a 1 2 bani , iar transportul unui
obroc până la OrÅŸova era de 6 bani pentru locuitorii din RomanaÅ£i , 5 bani pentru cei din Dolj ÅŸi
4 pentru cei din MehedinÅ£i ; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206, f. 76; în vara anului următor, când obrocul
de „grăunÅ£e" era preÅ£uit la 25 bani , se acorda un plus de 10 bani pentru transportul până la
Râmnic; ibidem, f. 1 9 1 v.; la grâu , mai scump, procentul transportului în preÅ£ul de ansamblu al
obrocului e mai redus; repetăm însă, e vorba de preÅ£uri oficiale , care nu dau măsura exactă a
costului efectiv al transportului.
1 04
https://biblioteca-digitala.ro
distanţă de fostu) depozit de sare din vremea domnilor 1 • Ulterior, pentru faci­
litarea comerÅ£ului intern ÅŸi pentru a evita deplasarea locuitorilor până la ocnă,
s-au deschis alte trei depozite .
DorinÅ£a de a amortiza cât mai repede sumele investite ÅŸi de a asigura
cămlrii un câÅŸtig cât mai mare din exportul slrii a provocat o scumpire masivă
a preÅ£ului 2•
La data când au preluat austriecii exploatarea, preÅ£ul sării era de un ban
ocaua, la locul extracÅ£iei; încă din 1 7 1 9 se propunea de către slujbaÅŸii camerali
veniţi să cerceteze ocna sporirea cu 50% a preţului ( 1 ,50 bani ocaua) , pentru a
acoperi cheltuielile de extindere ÅŸi modernizare a exploatării . PreÅ£ul de des­
facere în alte locuri varia în funcÅ£ie de cantitatea pusă în vânzare , de starea
drumurilor ÅŸi de dificultăţile transportului , ridicându-se uneori la 4 bani ocaua
Ja Craiova şi la 5-6 bani la Dunăre 3 . O măsură din mai 1 72 1 , care ridicase
preÅ£u) slrii la 3 bani )a Ocna (adică îl triplase faţă de preÅ£ul iniÅ£ial ) , a provocat
o asemenea reacÅ£ie a pieÅ£i i , încât după câteva luni conducerea ocnei a fost silită
să-l reducă la 2 bani ocaua. Vânzarea scăzuse simÅ£itor, mulÅ£i locuitori îÅŸi
procurau clandestin sare din Å¢ara Românească, unde preÅ£ul se menÅ£inea scăzut
( 1-1 � bani) 4 • Dar reducerea n-a durat mult; în aprilie 1 724 - ÅŸi probabil încă
dinainte - se revenise la preÅ£ul de 3 bani ocaua 5 • Modificarea preÅ£ului
paralizase complet exportul în regiunile turceÅŸti , achizitoare tradiÅ£ionale ale
slrii oltene . ConcurenÅ£a sării muntene se face puternic simÅ£ită ÅŸi înlăuntru) ÅŸi în
afara provinciei . Î n 1 723 , un raport al AdministraÅ£iei semnala refuzul negus­
torilor sud-dunăreni de a mai achiziÅ£iona sare în provincie ÅŸi deplasarea spre
Å¢ara Românească a direcÅ£iei lor de aprovizionare 6. De altminteri măsuri de
stat din partea otomană aveau să agraveze această tendinţă; un firman al sul­
tanului , emis la solicitarea lui Nicolae Mavrocordat - la rândul lui sub in­
fluenÅ£a arendaÅŸilor ocnelor din Å¢ara Românească - rezerva sării muntene
piaÅ£a imperiului . cu excluderea celei oltene 7 • Dar impedimentul cel mare Ja
exportu) în Imperiul otoman era nu atât cel legal - care ar fi fost fără îndoială
1 C. GiurcÅ£(;u , Matt!rial, I , p. 438; lucrlrilc de construcÅ£ie erau în plini desfăşurare ta
începutul anului 1 720; Arh . St . Sibi u , L 1 -51353 , f. 90.
1 ln 1 726 , de Porta explica sdlderea venitului ocnei ÅŸi scumpirea preÅ£ului slrii prin mo­
dificarea sistemului de exploatare ; „Considcrcntur salaria, mercedes et expensae quae officia­
libus, opcrariis ct pro utensitibus fodinarum exolvuntur . . . ct satis quilibet colligere valebit quam
parum hac gJis-fodinac nune sint in emolumentum Aera.rii Cacsarei„; C. Giurescu, Matt!rial, 1 1 ,
p. 94.
1 /bidt!m , I, p. 44 1 .
4 /bidt!m , I , p. 508-509 .
' Arh . St. Sibiu, L 1 -51354 , f. 52 v .
11 C. GiureM:u , Matt!rial, I , p. 578-579 .
1 /bidt!m , 1 1 , p. 95 .
1 05
https://biblioteca-digitala.ro
ocolit de negustorii sud-dunăreni dacă condiţiile de achiziţionare ar fi fost
convenabile - cât preÅ£ul foarte ridicat al sării 1• Depozitul de la Pristol acu­
mula în cantităţi mari bolovanii de sare care însă nu puteau fi vânduÅ£i , nici la
turci , nici în Banat ÅŸi în Serbia, cum nădăjdui seră slujbaÅŸii cameral i . În 1 727
încă , un raport cameral aprecia că vânzarea sării era departe de a acoperi
cheltuielile de producÅ£ie ÅŸi transport 2 . În anii următori exportul în Banat pare a
fi sporit simÅ£itor, întrucât în 1 7 3 1 inspectorul cameral al provinciei îÅŸi justifica
tocmai prin necesitatea de a face faţă acestei noi situaţii cererea de a se spori
numărul măglaÅŸilor 3 . În 1 727 , negustorii turci se oferiseră să achiziÅ£ioneze o
cantitate însemnată de sare pentru a o transporta spre Bosnia, pe Dunăre 4 , dar
rezultatul negocierilor nu ne este cunoscut; în fapt însă, până la sfârÅŸitul stă­
pânirii austriece debuÅŸeul extern principal al sării oltene a rămas închis 5 .
SimÅ£itor a scăzut ÅŸ i consumul intern . AdministraÅ£ia a avertizat în repetate
rânduri autorităţile austriece asupra situaÅ£iei create în provincie de scumpetea
sării; lipsiÅ£i de mijlocul de a- ÅŸi procura sarea în cantităţile obiÅŸnuite , locuitorii
preferau să reducă sau chiar să renunţe la consumul de sare 6. Problema sării a
rămas însă, până la sfârÅŸitul stăpânirii austriece, unul din motivele profunde de
nemulÅ£umire a locuitorilor, loviÅ£i într-unul din sectoarele însemnate ale gos­
podăriei lor .
1
2
Ibidem, p . 1 00-1 0 1 .
Ibidem, p. 206-207 .
J „ . . . eo quod idem sal caesareus ab aliquo jam temporis i ntervallo per passum
Orshaviensem in Bannatum Temesiensem sui transportationem habeat et pluribus hui usmodi
operariis indigeat..." ; Arh . St. S ibi u, L 1 -5/354, f. 2 1 7 v .
4 Exportul de sare din Oltenia în Bosnia era mai vechi decât stăpânirea austriacă; î n 1 722 ,
bosniacii cereau împăratului dreptul de a cumpăra, ca înainte , sare din provincie (e vorba de
încărcătura a patru vase); Hurmuzaki , VI , p. 354-355, 364-365 .
5 C . Giurescu, Material, II, p . 206; dar ÅŸi fenomenul i nvers se constată: în 1 736, o poruncă
a Administraţiei fixa amenzi grele pentru toţi locuitorii Olteniei care aduceau sare de peste Olt
ÅŸi Du năre , „cu prea mare paguba vi stieriei chesariceÅŸti" ; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206 , f. 84;
interdicÅ£ia importu lui de sare din regiunile de sub stăpânire turcească era însă mai veche; cu un
an în urmă AdministraÅ£ia poruncea vornicilor de Mehedi nÅ£i să aducă la Craiova pe un negustor
care trecuse 45 ocă sare din „partea turcească" ; „ . . . că fiincă iaste oprit ca să nu să aducă sare
dintr-acolo dincoace pentru aceia numai decât să pue să-l prinză ÅŸi să-l trimiţă aici cu sare cu
tot" ; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 262 .
0
. . . is (sarea) apud omnes in summa existit penuria nec in eodem quo antiquitus currat
valore , scd ad tale carum pretium quod nunquam fuerat , nune devenerit; olim autem ejus occa
unno nummo Valachico nune autem tribus vendi solet, quam ob rem multi e miserioribus
reperiri possunt qui insulsum edunt. . . " ; Arh. St. S ibi u , L 1 -5/355, f. 76; alte reclamaţii similare;
ibidem, f. 25 v., 53 , 70; un slujbaÅŸ cameral raporta chiar în 1 7 2 1 că locuitorii veniÅ£i să cumpere
sare „cad în genunchi ÅŸi cer ca sarea să nu se vândă atât de scump , să se mai lase ceva din preÅ£";
C. Giurescu , Material, 1 , p. 5 1 0 .
„
1 06
https://biblioteca-digitala.ro
Extras din nisipul râului. aurul era achiziÅ£ionat În exclusivitate de Camera
imperială ÅŸi transportat În Transilvania sau la Viena. pentru a fi transformat În
bani . Cuprul extras la Baia de Aramă era vândut În Å£ară ÅŸi peste hotare , dar
izvoarele nu permit identificarea direcÅ£iei exportului 1 •
Importul. BalanÅ£a comercială a provinciei era excedentară, valoarea măr­
furilor importate situându-se mult sub nivelul celei a mărfurilor exportate 2 •
Cea mai Însemnată parte a mărfurilor importate provenea din Imperiul otoman .
Tariful de preţuri maximale din 1 727 - amplu catalog de mărfuri şi preţuri
Întocmit pentru uzul negustorilor ÅŸi al vameÅŸilor - oferă date abundente cu
privire la categoriile de mărfuri importate şi la direcţiile de aprovizionare a
provinciei cu produsele care-i lipseau 3 .
Locul de frunte îl ocupau pânzeturile , mătăsurile ÅŸi Å£esăturile oriental e ,
aduse din Persia , Siria, Rumelia, Macedonia, de la Brusa, Constantinopol , !a­
nina ÅŸi Bazargic; covoarele lucrate În Asia Mică, Tokat , Brusa, Constanti­
nopol , Sofia, Tâmovo, pieile ÅŸi produsele de pielărie (pantofi , sandale) impor­
tate În cea mai mare parte tot din Imperiul otoman , dar ÅŸi din Rusia, Transil­
vania, Germania ÅŸi Polonia; postavul de provenienţă engleză, olandeză, ve­
neÅ£iană, boemă ÅŸi moravă, germană. Al doilea loc Între produsele importate îl
ocupau mirodeniile ÅŸi spiÅ£eriile - piper, moscată , ceai , lămâi , cafea, ciocolată,
smochine , stafide , fistic ÅŸi o mare varietate de alte produse alimentare (orez,
zahăr etc .). Tariful semnalează şi animale importate , fără a specifica dacă erau
destinate provinciei sau se aflau În trecere spre alte regiuni .
Dintre metale , locul de frunte îl ocupa fierul , importat din Imi)eriul otoman
ÅŸi din Transilvania; În ultimii ani ai stăpânirii austriece se constată tendinÅ£a de
a elimina din import fierul sud-dunărean În avantajul celui transilvan 4 .
Târguri, iarmaroace ÅŸi oraÅŸe . Schimbul de mărfuri era în cea mai mare
parte concentrat în târguri (nundinae hebdomadales, forum hebdomadale,
Wochenmiirkte), iarmaroace sau bâlciuri (nundinae universales, Jahrmărkte) ÅŸi
1
GcneraJul Tige constata ci producţia B ă.i i de Araml acoperea necesitlţile consumului
intern ÅŸi fumiza cantitlÅ£i suplimentare ÅŸi pcnbu regiunile învecinate; C. Giurescu , Material, l i ,
p. 2 1 4; contractul
minei:
„
.
..
de arendare
a Bă.ii de Araml acorda arendaşului dreptul de a exporta produsul
quantumcunque utra Provinciam cducet et distrahet" , cu excepÅ£ia cazurilor de nccc­
�itatc , clnd Camera îÅŸi rezerva dreptul de prioritate: ibid�m . p. 228 .
2
"Ole Kays. Wallachcy hat . . . cin schr vortcllhaftcs Commcrcium, dardurch vili Geld in dao;
Land, dargcgcn abcr fa,t kcine� hinausgehct. . ." : C . Giurescu , Mat�rial , I , p. 623 .
1 C . GiurcKu , Mat,rial , l i , p. 1 � 1 74: mai complet c tariful vamal din 1 732: ibid,m,
p. 499-527 .
4 lbid,m, l i , p. 1 33 ; T. G . Buiai, Act' nouă din bibliot4"ca Brulcenthal d, la Sibiu, în RJI. XV
( 1 929). nr. 1 -3 . p . S7-S8.
1 07
https://biblioteca-digitala.ro
oraÅŸe . PulsaÅ£ii ] � periodice ale domeniului boieresc ÅŸi mănăstiresc ÅŸi ale gos­
podăriei ţărăneÅŸti furnizau imensa majoritate a mărfurilor tranzacÅ£ionate în
aceste centre . Periodicitatea activitătii comerciale rămâne încă si în veacul
al XVIII-iea trăsătura dominantă a schimbului şi indiciul slabei sale dezvoltări .
OraÅŸul însuÅŸi , în măsura în care exista o viaţă urbană propriu-zisă, nu era din
punct de vedere economic decât îmbinarea unui embrion de piaţă permanentă
- produs al unei activităţi meşteşugăreşti şi comerciale modeste - cu piaţa
periodică, a târgului ÅŸi a iarmarocului .
Într-o societate în care comerÅ£ul nu îndeplinea decât o funcÅ£ie secundară,
târgul .săptămânal oferea principala modalitate de realizare a activităţii de
schimb ; l imitat prin aria îngustă a zonelor pe care le punea în contact, schim­
bul în târguri - cu excepÅ£ia negoÅ£ului de animale - era foarte restrâns ÅŸi sub
raportul volumului ÅŸi al valorii mărfurilor tranzacÅ£ionate . Uneori - în măsură
imposibil de determinat - schimbul se realiza chiar în afara relaÅ£iilor mone­
tare (troc) , revelând încă o trăsătură a caracterului său elementar .
Principala marfă tranzacÅ£ionată în târguri ÅŸi bâlciuri , aceea care dădea am­
ploare schimbului ÅŸi atrăgea negustorii de peste hotare , erau animalele . Înte­
meiat pe datele adunate în cursul unei investigaÅ£ii personale asupra instituÅ£iilor
fiscale ale provinciei , consilierul cameral Haan propusese încă din 1 7 1 9 des­
fiinÅ£area vămii târgului - vămile interne - justificându-ÅŸi propunerea prin
constatarea că, întrucât taxele pe animalele vândute pentru export „care repre­
zintă cea mai însemnată parte a acestui venit" au fost incluse în vămile de
graniţă, celelalte taxe pe alimente , care nu raportau decât prea puÅ£in , puteau fi
suprimate fără pagubă pentru veniturile imperiale; exceptate din nou , pentru că
aduceau un venit însemnat, erau taxele pe animalele „vândute în târguri ÅŸi
iarmaroace de către localnici ÅŸi străini ÅŸi consumate în provincie" 1 • Cu excep­
Å£ia animalelor vândute , cele mai multe destinate exportului , restul tranzacÅ£iilor
încheiate aveau volum ÅŸi valoare redusă , pentru că - explică acelaÅŸi infor­
mator - „consumul (marfă cumpărată) nu a fost niciodată prea mare în aceste
cinci judeÅ£e ; chiar ÅŸi puÅ£inii negustori care se aflau aici se aprovizionau ÅŸi tră­
iau în chip obiÅŸnuit , ca ÅŸi restul locuitorilor, din propria gospodărie" 2 . Rezul.
.
1 C . Giurescu , Material , l , p. 370-37 1 ; vama târgului, consemnează raportul lui Haan , se
încasa înainte - în vremea domnilor - „pe toate animalele ÅŸi alimentele , grâne sau orice fel de
cereale, pe păsări ÅŸi fructe , ceapă, usturoi , pătrunjel ÅŸi ouă , într-un cuvânt pe toate mărfurile
aduse spre vânzare pe piaţă de către localnici ÅŸi străin i , pentru consumul local sau în vederea
exportului"; cf. raportul aceluiaÅŸi ; Hurmuzaki , VI , p. 382.
2 C. Giurescu , Material , I , p . 370; ce reprezentau vânzările în târgurile orăşeneÅŸti se
constată, printre altele , din lista taxelor încasate de un vameÅŸ în oraÅŸul Caracal , în 1 7 3 1 , când au
fost temporar reînfi inÅ£ate vămile interne; vameÅŸul - se plângeau locuitorii - la ziua târgului „cum forum hebdomadale ibidem celebratur" - a încasat vama „atât pe mărfurile vândute în
piaţă, cât ÅŸi pe cele vândute în case; . . . pe două butoaie de vin vândut 35 ÅŸi 4 1 bani ÅŸi apoi pe
1 08
https://biblioteca-digitala.ro
tatelc minime dobindite de arendaÅŸi din exploatarea vlmilor interne în 1 73 1
i-au determinat sl se nipusteascl asupra satelor, în căutarea unei compensaÅ£ii .
Dupl eÅŸecul încerclrii de a concentra toate tranzacÅ£iile în târguri , pentru a
împiedica sustragerea de la taxele vamale 1 , vameÅŸii intră în sate ÅŸi taxează
toate vânzlrile, revelând câteva aspecte ale schimbului în lumea satului , mai
ales modicitatea tranzacÅ£iilor ÅŸi caracterul lor de troc 2 •
lnfiinţarea tirgurilor ş i a i armaroacelor era o prerogativă a autorităţii
centrale. Mlsurile austriecilor care tindeau să rezerve în exclusivitate statului
dreptul de a înfiinÅ£a târguri pun în lumină labilitatea hotarului dintre preroga­
tiva autoritlÅ£ii de stat ÅŸi puterea clasei dominante în veacul al XVIII-iea. Stră­
duindu-se să puni capăt „neorânduielii" în temeiul clreia „se instituie târguri
ÅŸi bâlciuri în diverse locuri , fără încunoÅŸtiinÅ£area C amerei" , „după iniÅ£iativa
privat! fie a unei mlnlstiri , fie a vreunui boier sau a unei alte persoane" 3 ,
autoritJÅ£ile camerale aplrau fără îndoială un însemnat venit al erariului impe­
rial , dar în acelaÅŸi timp ÅŸi autoritatea de stat împotriva încălcărilor din partea
stlpânilor de moÅŸii . Controlul strict impus asupra târgurilor ÅŸi iarmaroacelor4
e unul din aspectele însemnate ale politicii de afirmare a autoritlÅ£ii centrale .
Beneficiul domniei - preluat de austrieci în Oltenia - din controlul
activitJÅ£ii comerciale era realizat prin vama târgului ÅŸi taxele speciale impuse
toate mlrunÅ£iÅŸuri1e, fie porci , fie alte animale , fie grâu , până la puiul de găină etc ."; Arh . St.
Sibiu . L 1 -51356, f. 262 v .
1
ArendaÅŸii vlmi lor interne ccruscrl î n primăvara anului 1 73 1 s ă s e interzică sătenilor
tranzacÅ£iile comerciale în sate : „haud libcrum sit incolis pecora, naturalia aut alia quaecunquc
victualia per pagos vendcrc , Kd ad forum, ubi nundinae, hebdomadales celebrari solent illa
deducantur, vei vcro si in pagis aliqua ex similibus contingenter vcnduntur ab eis aeque ac
dcmacellatis pccoribus taxa tclonialis exolvatur"'; Arh. S t . Sibiu,
L
1 -5/356, f. 242; o măsură
similari adopta.� . de altminteri , ÅŸi Constantin Brâncoveanu când anunÅ£a sancÅ£iuni pentru cei cc
„ar vinde În a.'cuns pre la casele lor ÅŸi n-ar vinde la târg . dupl obice i , ÅŸi ar ascunde vama
domncaÅ£CI" ; O. C . Giurcscu, Anateftt'rul. Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brân­
covt>anu, în SMIM, V ( 1 962), p . 376.
2 Mlrfurile tranzacÅ£ionate în sate sunt, fireÅŸte , produsele gospodlrici Å£lrăneÅŸti (vite, porci ,
oi , iJi . unturi, brln zl , vin, Å£uici, miere , griu , orz, porumb etc . ) . Schimbul în natură nu a cedat
inel total în faÅ£a economici monetare; În repetate rlnduri documentele Înregistrează tranzacÅ£ii de
tipul celor constatate de pildl în !latul StrljeÅŸti: „Hamza commutavit proprii vini occonomici
urna.' 1 5 pro kukuruz ." ; Arh . St. Sibi u , L 1 -5/356, f. 258 v . ; sau în satul Ncmoi : „Preda Jcrgoiul
commutavit unum cquum"; ibidt>m, f. 265 v .; ÅŸi în mediul orl.,cnesc se constatl asemenea
tranzacÅ£ii; la Tlrgu-Ocna, tiranii achiziÅ£ionau sare , în cantităţi mari , în schimbul produselor
llliu !IC la tlrg; C. OiureM:u ,
clftle tnclrcate
Material, 11 , p. I O I ; vameÅŸii austrieci au avut prilejul sl surprindl ÅŸi
de 1TIU •i porumb, îndrumate de slteni spre târgul de la Ocna; Arh . St. Sibi u ,
L 1 -51356, f. 2S6 � urm .
1 C . Giurescu , Mat�rial, I, p. 576; vezi şi anterior, p. 547 .
4
i &i tu r etimn hic cum provinciali cfficiendum, ut in ccrtis locis certo tcmpore ct dic
" „ .
ccrtac diam
llatuantur ac per totam provinciam publicentur,
nundinac" ; ibitkm , p. 576.
tam
hebdomadales, quam annuales
109
https://biblioteca-digitala.ro
cu prilejul iarmaroacelor. Distanţa mare care separa, pe planul mental ităţii
economice , cele două autorităţi de stat - domnia şi regimul austriac - se
rdevă în modalitatea diferită a înstrăinării acestui beneficiu; domnia se arătase
în trecut dispusă să acorde concesii din vama târgului , dar beneficiară a acestui
venit a devenit o putere seniorială, de pildă , la Craiova ÅŸi Râmnic unde o parte
din venitul vămii fusese acordat mănăstirii Tismana ÅŸi episcopiei 1 • Austriecii
l:J rândul lor au renun Å£at în unele cazuri la venitul vămii târgului - înainte de
a-l desfiinÅ£a cu totul - dar în favoarea negustorilor, sau mai exact a nego­
lUlui 2. Într-un caz aÅŸadar beneficiul fiscal al activităţii comerciale era menit să
consolideze o putere feudală, în celălalt el revenea negustorilor înÅŸiÅŸi ; o pol i­
tică mercantilistă se substituia unei practici şi concepţii feudale .
Consolidarea controlului autorităţii asupra târgurilor ÅŸi iarmaroacelor nu
l ipsea, fireÅŸte , complet , pe stăpânii de domenii de avantagiile dobândite din
exploatarea acestor centre periodice de activitate comercială; sigur le rămânea
dreptul de a Å£ine cârciuma târgului - în virtutea monopolul ui domenial ceea ce constituia un câÅŸtig însemnat 3 .
ÎnmulÅ£irea târgurilor e un indiciu evident de intensi ficare a comerÅ£ului ,
Uiră a însemna însă ÅŸi o modificare a caracterului său sporadic . VameÅŸul pro­
v inciei relata în 1 7 3 1 că la Brădiceni ÅŸi Brâncoveni au început a se Å£ine târguri
�ăptămânale în timpul funcÅ£ionării sale4; înfiinÅ£area unor centre administrative
sau staÅ£ionarea unităţilor militare austriece în anumite aÅŸezări prilejuiau înfiin­
Å£area sau reactivarea târgurilor. În 1 7 3 3 , AdministraÅ£ia se vedea silită să re­
amintească locuitorilor că se Å£ine târg săptămânal la CemeÅ£ , invitându-i să-ÅŸi
ducă mărfurile spre vânzare , „fiindcă pentru acest lucru au jăluit ÅŸi dumnealui
ăpitan Baron ŞărÅ£er care iaste cu cumpănii a lui la CerneÅ£i , că nefiind târgu
: · .:olo le iaste cu mare păs că nu ajunge la nici un târg să-ÅŸi cumpere cele ce
�â'.1t de trebuinÅ£a dumnealor . " 5• Nu numai doleanÅ£ele unităţii militare aus-
·.
. .
Î n 1 7 1 9 , mănăstirile îÅŸi apărau dreptul de a percepe vama târgului invocând „milele"
- privilegiile - acordate de domnie; C. Giurescu, Material, I, p. 37 1 ; Hunnuzaki , V l , p. 282.
2 Privilegiul din 1 727 acorda negustorilor bulgari din Craiova, Râmnic ÅŸi Brădiceni dreptul
de a Å£ine târguri ÅŸi bâki uri la date fixe ÅŸi de a reÅ£ine venitul târgului , ca ÅŸi celelalte oraÅŸe privi­
legiate ( „ „ . ad instar „ . reliquorum privilegiatorum oppidorum sui fori praemisso moclo liberum
usum fructum habeat" ; Hurmu zaki , VI , p. 398).
3 Vezi de pildă porunca Adm;ni straţiei către sătenii din Fometeşti , moşie a m-rii Hurez:
.. să lăsa\i 'iă vânză numai m-rea vin ÅŸi rachiu acolo la FometeÅŸti , la târgul ce să face , fi i ndcă
t aste moÅŸia mănăstirii„."; Arh. St. Buc„ ms. 449 (m-rea Hurez), f. 1 35 ; pomncă similară pentru
toate moÅŸiile m-rii Hurez, „ca să nu îndrăznească nimeni a pune vin , rachiu sau med ca să vânză
în cârciume pe mos1ile m-rii , nice la zilele care li să face târguri pe săptămână, nice la bâlciurile
rare se fac peste an pe pământul sau în satele aceÅŸtii mănăstiri . . "; Doc. rel. as · . , p. 362 .
4 C. Giurescu, Material, I I , p. 434; e posibil ca la Brâncoveni să fi existat târ� �i înainte de
�· 1pânirea austriacă , sub Brânc.0veanL .
5 Arh. St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 34 v.
1
,„
.
1 10
https://biblioteca-digitala.ro
triece instalate la CerneÅ£i se întrevld între rândurile poruncii AdministraÅ£iei , ·
dar mai ales anemia acestui tirg orlÅŸenesc , la frecventarea clruia ţăranii tre­
buiau atraÅŸi prin acte administrative . În 1 737, AdministraÅ£ia anunÅ£a înfiinÅ£area
unui tirg slptlminal la Tâmna , „ca la un Joc mai ales ÅŸi scaun vomicilor
judeÅ£ului MehedinÅ£i" 1 •
Iarmarocul, frecventat ÅŸi de negustorii de peste hotare - cele mai însem­
nate dintre ele , cel puÅ£in - atrăgea o modificare a regimului comercial obiÅŸ­
nuit; interdicţia pentru negustorii străini de a-şi desface marfa cu amănuntul
era suspendatl pe toată durata iarmarocului . Privilegiul acordat negustorilor
bulgari de a Å£ine bâlciuri în cele trei aÅŸezlri în care fuseseră grupaÅ£i le inter­
zicea sl primeascl în rândurile lor „negustori străini , greci , turci , evrei ÅŸi alÅ£ii" ,
cu dreptul de a vinde cu amănuntul , acordând derogare de la această regulă
doar pe durata iarmaroacelor („exceptis solennitatibus publicarum nundina­
rum")1. Confirmând aceastl situaÅ£ie de excepÅ£ie , statutul breslei săpunarilor ÅŸi
lumânărarilor din Craiova interzicea meÅŸterilor ÅŸi negustorilor străini să des­
chidă prăvălii în oraÅŸ ÅŸi să-ÅŸi vândă marfa , adăugând însă o prevedere specială:
„ . . . iar la bâkiuri aducând marfl gata, să fie slobozi a o vinde" 3 .
TendinÅ£a de transformare a târgului în piaţă permanentă se constată în
cazul Craiovei . Alături de prăvăliile ţinute zilnic deschise de negustori şi
meÅŸteÅŸugari , târgul săptămânal înregistrează un pas în direcÅ£ia permanentizării .
În 1 734 , AdministraÅ£ia poruncea vomicilor „ca să pue să publicăluiască prin
toate locurile fieÅŸtecăruia judeÅ£ cum că de acum înainte iaste ca să să facă aici
într-acest oraÅŸ Craiova târg de doao ori într-u o săptămână, adecă marÅ£i ÅŸi
vineri . Pentru aceia fieÅŸte cine să ÅŸtie ca să vie aici la târg să vânză cele ce vor
avea de vânzare'" ' . Î nmulÅ£irea hanurilor construite de negustori e alt indiciu al
activizării pieÅ£ei craiovene 5 •
Centrele de exploatare minieră, Târgu-Ocna ÅŸi Baia de Aramă aveau ÅŸi ele
un nucleu , e drept foarte modest , de piaţă permanentă . La Târgu-Ocna erau
stabiliÅ£i , încă din primii ani ai stăpânirii austriece , 1 5 negustori greci care Å£i­
neau prlvălie6; dar esenÅ£ialul aprovizionării era rezolvat la târgul slptămânal7 •
I
2
lbid,,,. . L 1 -5/206, f. I 37 .
Hurmuzaki , VI, p. 398.
Åž. Papacostca, c,1 mai vechi statut tk brra.!l.ă �1te1u8ărea.scă din Å¢ara Românească, în
RA, 111 ( 1 9.50), nr. I , p. 2 1 8.
4 Arh . St. Sibiu, L 1-S/205 , f. 1 1 4 .
' „ . „ Valachus quidam Mihai Mantika nuncupatus, qui aulam quandam communitcr Han
vocatam hic loci c muro cxtrui curavit, pnietcr alia appcrtincntia 9 fomiccs contincntcm„ ; Arh.
St. Sibiu , L 1 -5/356, f. 174.
6 C. Giu�11eu, Material, I, p. 42 1 .
7
in oppido Oknac . ubi 1inguli! 1eptimani1 public11e fiunt nundinae"; C. Giu�scu ,
Material, l i , p. 96, I O I .
1
„.„
..
111
https://biblioteca-digitala.ro
haia de Aramă beneficia în continuare de privilegiul acordat de domni : scutire
de vama târgului pentru produsele necesare aprovizionării locuitorilor ÅŸi
exploatării miniere 1 •
Activitatea pieţii orăşeneşti se desfăşura sub supravegherea permanentă a
antorităţilor; controlul preÅ£urilor , întemeiat probabil ÅŸi pe realităţi locale an te­
ri Dare dar si stemati zat după model transilvan , când nu avea menirea să furni1.cze austriecilor produsele provinci ei în condiÅ£ii favorabile , era chemat să
impace, în cea mai bună tradiÅ£ie medievală, câÅŸtigul „drept" , deci limitat . al
producătorului , cu interesul , tot atât de legitim în ochii autorităţii , al consuma­
l• irului . Nartul , consacrat în organizarea vieÅ£ii economice a ţării , după pacea de
l a Kuci uk-Kainargi , de politica domnilor fanarioÅ£i , îÅŸi face pentru prima oară
a pariÅ£ia în documentele stăpânirii austriece - nu numai cu funcÅ£ia sa de preÅ£
maximal , dar cu însuÅŸi termenul , indiciu probabil al anteriorităţii sale faţă de
măsurile reorganizatoare ale autorităţii habsburgice . Limba textelor Adminis­
t raÅ£iei , atât de bogată în neologisme , nu a simÅ£it necesitatea unei inovaÅ£ii acolo
unde termenul local îÅŸi câÅŸtigase probabil încă cu mult timp înainte locul .
Regimul preţurilor maximale nu sustrăgea piaţa variaţiilor de preţuri şi
n ici nu îÅŸi propunea de altminteri să o facă . Nartul însuÅŸi nu era decât o re­
gl ::: mentare inspirată din cursul pieÅ£ii ÅŸi permanent adaptată la aceasta. lndi1..: :1Å£i ile izvoarelor în această privinţă sunt concludente: „instrucÅ£iile" înaintate
in 1 723 ispravnicilor Craiovei prevedeau în primul rând îndatorirea de a con­
trola piaÅ£a târgului ÅŸi de a oferi AdministraÅ£iei - prin rapoarte periodice
asupra evoluÅ£iei preÅ£urilor - o bază pentru întocmirea nartului: „întâi să cerce
:•Äƒ vază pentru cele ce să vând în târgu bucate de mâncare ÅŸi de băutură, pâine ,
vin, came , mied , rachiu , horilcă, bere , peÅŸte ÅŸi alte bucate de mâncare ce sânt
i băcănii , la fieÅŸtecare de această să aibă datorie în trei luni o dată să aducă
re :•.e la Chesariceasca Admini straÅ£ie să să pue narturi dupe cum va fi vremea
ele eftinătate au de scumpătă.Å£i , dupe cum va socoti Chesariceasca Adminis­
'. 1·0Å£ie să se pue narturi , aÅŸa să să Å£ie ÅŸi să să vânză . . ." 2.
Funcţia primordială a nartului era aşadar de a menţine la nivelul socotit
k �itim câÅŸtigul meÅŸteÅŸugarului ÅŸi al negustorului , în condiÅ£iile variabile ale
vi�ţi i , de a evita stocajul şi specula şi de a asigura cantităţile de marfă necesare
p1..' piaÅ£a orăşenească. E concepÅ£ia care a prezidat atât la introducerea nartului
cât ÅŸi la reglementarea activităţii breslelor meÅŸteÅŸugăreÅŸti ÅŸi, în parte cel puÅ£in,
h aceea a companiilor comerciale: „să se fixeze pentru alimente ... preÅ£ul just,
· ,_
1
Ibidem ,
p. 228 .
St. Sibiu , L 1 -51205 , f. 36; vezi şi C . Giurescu , Material, I I , p. 1 74; preţurile variau
) le la judeÅ£ la judeÅ£; pentru fixarea narturilor în locurile unde se aflau staÅ£ionate uni t�ţi mili tare
.w>lriece , care achizi1,ionau uneori produsele ţărăneşti la preţuri inferioare celor ale pieţii ,
Adm i nistraÅ£ia cerea vornicilor, în mai 1 732, liste de preÅ£uri locale; Arh . St. S i biu , L 1 -5 1354,
2 Arh.
1
f . 255 .
11 2
https://biblioteca-digitala.ro
dupl cum se constatl abundenÅ£a sau lipsa pentru fiecare din ele , aici în pro­
vincie . „ , prevedeau instrucÅ£iunile comandamentului austriac în 1722 1 •
Expresie a unei societlţi cu nivel de producţie scăzut, sub propriile ei
necesităţi de consum - cel puÅ£in pentru anumite sectoare ale activităţii de pro­
ducÅ£ie - nartul slujea în reguli generală la îngrădirea preÅ£urilor la mărfurile
care puteau constitui obiect de speculă. Abundenţa momentană a unui produs
flcea inutil nartul ÅŸi îi suspenda provizoriu aplicarea 2 .
Nartul mai îndeplinea, l a Craiova, o funcÅ£ie subsidiară ÅŸi specifică, legată
de poziÅ£ia dominantl a boierimii în oraÅŸ ÅŸi de tendinÅ£a acesteia de a acapara
mlrfurile la preţuri arbitrar fixate, sub nivelul pieţii . Preocuparea autorităţilor
de a pune capăt unui sistem care vicia grav activitatea târgului craiovean se
afli la originea unui ÅŸir de măsuri , parte integrantă a politicii de îngrădire a
arbitrariului boierimii ; instructiile transmise Administratiei în noiembrie 1 722
prevedeau ca punct însemnat: . să se vândă atât celui bogat cât ÅŸi celui sărac
toate produsele naturale la preţul fixat" 3 .
.
.
.
.
„
1 C . Giurcsc u ,
.
.
Matuial, I , p . 540; hotllrâre identică cu privire l a preÅ£ul produselor meÅŸte­
ÅŸugllreÅŸti , ibidem; evident , în măsura în care nartul e o realitate anterioară - ceea ce ni se pare
foarte probabil - sistemul controlului preţurilor presupune implicit o anumită etică economică,
aceea a „cchitlÅ£ii" preÅ£ului ÅŸi a satisfacerii interesului „general" .
2 AdministraÅ£ia înÅ£elegea foarte bine funcÅ£ia nartului , când, la 24 nov . 1 724 , explica
generalului Kooig!ICgg pricinile care au amânat punerea lui în aplicare ÅŸi propunea renunÅ£area la
regimul preÅ£ului maximal pentru produsele aflate în abundenÅ£i; „ ... alia alimentationis species
vero vcluti sunt triticum . caro et vinum et horensia olera. cum illa omnia . . . pro nune in suffi­
cienti ubcrtate repcriantur, nu11a pretii limitatione indigere videntur"; Arh . St. Sibi u , L 1 -5/354 ,
f. 1 8 ; prin stabilirea preÅ£ului mediu se fixa - se „rupea" - în chip obiÅŸnuit ÅŸi preÅ£ul unuia din
cele mai însemnate produse ale provinciei , mierea. Î n funcÅ£ie de abundenÅ£a sau sllrăcia produc ­
Å£iei , „ruptoarea" mierii era mai scăzută sau mai ridicată. La 7 sept. 1 725 , AdministraÅ£ia înÅŸti i nÅ£a
pc vomici , care la rlndul lor unnau să aducă la cunoÅŸtinÅ£a locuitorilor, „pentru rândul ruptorii
mierii , ci estimpu flcându-sc aici în Å£ară, mi�re puÅ£ină s-au socotit de s-au ruptu vadra câte
2 zloÅ£i vechi"; ibidem, L 1 -5/204, f. 47 ; în 1 725 , de asemenea an de producÅ£ie sclzută, preÅ£ul
vedrei de miere a fost stabilit la 20 petace; ibidem, f. 1 0 8- 1 08 v .; seceta din 1 733 a avut urmări
atit de grave pentru producÅ£ia de miere ÅŸi ceară încât, pentru a evita dispariÅ£ia totali a celor două
mlrfuri pe pi aÅ£i , formula controlului prin ruptoare a fost complet abandonatl: „ . . . pentru
acea."tl· ca s1
se dea parte acea paguba vânzătorilor ÅŸi sl lipsească modu cu care cumpllra nc­
guÅ£ltori i , clut1nd la 'tarea lucrului ÅŸi a vremilor, am hotllrât ca pentru ac�lea într-acest an sl nu
'I faci nici o rumptoare . ci sl fie slobod fieÅŸtecare vânzător sau cumpărător după plicirea lor,
cum sl va putea tocmi între dlnÅŸii sl vinzi ÅŸi s� cumpere miere ÅŸi ceară" ; T. G . Bulat, 1\cte
nouă din bihliott'Ca Brwunthal de la Sibiu, în RI, X V ( 1 929) , 1 -3 , p. 56-57 . f\'u numai
abundenţa, dar u neori şi lipsa acutl suspenda funcţia obişnuitl a preţului maximal . Tot prin
ruptoare IC stabilea •i preÅ£ul v i nului , firi însl ca intenenÅ£ia statului sl fie atcstatl; Arh. Olt., III
( 1 924) , nr . 10 , p. 5 1 &-S l 7 .
, .. . . .uti ha.:tcnus Crajon c turpiter ircpsissc pcrhibctur , ubi quidam majus , quidam lcvius ex
VL-io respectu ct sic di „tinctum �lvebant prctium , quae prava partialitas omnino, tollcnda essc
'#idctur, i ta li"i�m ut tam di viti quam pauperi statuto seme I p�ctio omnia naturalia acqualiter
divcndantur'', C. Giurc �u . Material, I , p . .540 .
1 13
https://biblioteca-digitala.ro
Două narluri s-au păstrat din timpul stăpânirii austriece: cel dintâi , din
2 ( ) decembrie 1 7 1 9 , care e ÅŸi cel mai vechi cunoscut din istoria Ţării Româ­
nc�t i , era destinat reglementării preţului principalelor produse alimentare pe
piaÅ£a Craiovei 1 • Cel de-al doilea, mult mai amplu , cuprinzând cataloage de
produse locale şi de import, datează din 1 727 2 .
Regimul preţului maxi mal putea fi ocol it de producători ş i negustori prin
al terarea calităţi i mărfii sau diminuarea cantităţii ei cu concursul măsurilor
necorespunzătoare . Eficacitatea sistemului presupunea aÅŸ<'. dar în egală măsură
control ul preţurilor şi al calităţii şi cantităţii produselor comercializate .
Hotărârea de a introduce sistemul de măsuri transilvan ÅŸi austriac în Olte­
nia , adoptată la începutul stăpânirii austriece 3 , s-a izbit de una din realităţile
majore ale economiei provinciei : orientarea comerţului spre Imperiul otoman .
Adaptate l a sistemul otoman , măsurile de greutate şi capacitate nu puteau fi
modificate fără o serioasă perturbare a traficului comercial . Patru ani după
hotărârea iniÅ£ială , un dregător cameral justifica renunÅ£area la reorganizarea
si stemului de măsuri după formula germană, prin constatarea că comerţul era
orientat în cea mai mare parte spre turci 4 .
Nici chiar hotărârea de a uniformiza măsurile în cadrul sistemului în vi­
goare nu a dat rezultatele aÅŸteptate ; în 1 7 3 5 , diversitatea măsurilor era atât de
mare , de la sat la sat , încât o comisie special constituită din reprezentanÅ£i ai
AdministraÅ£iei ÅŸi ai autorităţii camerale era trimisă în toate aÅŸezările provinciei ,
1
lată textul primului tarif maxi mal cunoscut în istoria Ţării RomâneÅŸti :
pretio rerum in
hac
Obrok boni tritici vendatur pro
Obrok tritici simplicioris
Hordei obrok
De mensura et
oppido oberrnndis:
50
1 12
thallero leonino et fiat
30
occarum .
nummi s .
4 4 numis.
25 nummi s .
Tritici turc ici obrok
Milli
20
nummi s .
Panis albus e x bona fari na pictus vendatur I nummo, habeatque
1 20
drachmarum pondus.
Nigrior autem pan n i s e x i n feriori farina vendendus est uno nummo e t contineat pondus
1 50 drachmaru m .
Occa carnis bovinae
nummi
ovillae
6
7
6
suil lae
caprinae
4
5
Vini occa
40 nummi
Vini adducti ex fec i bus vini
Ex pruni s , melle et caetera facti v i n i
adducti autem
2
3
4
25
nummi; Arh. S t . S i b i u ,
C. Gi uresc u , Material, l i , p . 1 46-- 1 74.
Hurmuzaki , V I , p . 334.
C. Giuresc u , Material, I, p . 559.
1 14
https://biblioteca-digitala.ro
L 1 -5/353 , f. 5 3 .
pentru a „îndrepta" pretutindeni „obroacele, ferdealele, ocalele ÅŸi cântarele" 1 .
TradiÅ£ia varietăţii a rezistat însă efortului uniformizator al austriecilor.
În ciuda unor progrese evidente , ora.,ul oltean continua să rămână foarte
apropiat de sat, nu numai prin nivelul dezvoltării sale demografice , ci şi prin
unele trl5lturi de viaţi social-economică; mulţi dintre locuitorii oraşului , chiar
ÅŸi ai Craiovei , erau încă direct legaÅ£i de activitatea agricolă. CreÅŸterea anima­
lelor era fără îndoială o îndeletnicire obiÅŸnuită a craiovenilor, dacă pentru 1 00
de familii de imigranÅ£i recent stabiliÅ£i în oraÅŸ se adoptase un regim fiscal mai
lesnicios , ,,întrucât cei mai mulÅ£i dintre ei sunt săraci , lipsiÅ£i de animale . " 2 . Åži
în oraÅŸ ca ÅŸi la sat, pentru o parte însemnată a populaÅ£iei , criteriul bunăstării ÅŸi
al impunerii fiscale era aşadar avuţia animalieră.
OraÅŸul se afla în dependenţă faţă de stăpânul său , în majoritatea cazurilor,
în perioada cercetată, împăratul , care preluase toate drepturile domniei ; îm­
păratul - preciza un text emis de Camera aulică - înÅ£elegea să exercite
asupra oraÅŸelor un drept de stăpânire „nu numai ca stăpân suprem" al provin­
ciei , „ci ÅŸi ca stăpân domenial" (dominus terrestris )3 . Cumularea celor două
titluri nu era o simplă subtilitate juridică; în virtutea poziÅ£iei de stăpân al
domeniului , împăratul , prin intermediul celui mai fidel reprezentant al inte­
reselor sale fiscale, Camera aulică, îÅŸi rezerva dreptul de a beneficia în oraÅŸe ,
ca orice stăpân de moÅŸie , de monopolurile feudale , monopolul cârciumei , cel
mai rentabil , în primul rând; începând din 1 723 , Camera a hotărât să-ÅŸi atribuie
în exclusivitate dreptul de a Å£ine cârciuma în oraÅŸe, hotărâre care nu numai a
deschis un conflict violent între AdministraÅ£ie ÅŸi slujbaÅŸii camerali , dar a
provocat ÅŸi reacÅ£ia locuitorilor, loviÅ£i în unul din cele mai de seamă izvoare de
venituri.
Controversa dintre cele două instituţii dezvă1uic unele aspecte esenţiale ale
economiei urbane; după argumentul de ordin istoric - obiceiul n-a fost
niciodată în vigoare de când a fost întemeiată Å¢ara Românească, susÅ£ineau
boierii - , urmează cel economic: locuitorii provinciei , afirmau ei , „în afară de
vini.arca animalelor ÅŸi a alimentelor, îÅŸi câÅŸtigau traiul ÅŸi prestau partea de
contribuÅ£ie care le era impusă din venitul obÅ£inut din vânzarea vinului în oraÅŸe ,
chip de întreÅ£inere comun sătenilor ÅŸi orăşenilor" 4 • Sub presiunea dublei reacÅ£ii
.
1 Arh . S t . 5ibiu ,
L 1 -5/206 , f. 1 1 v .- 1 2 ; E.
.
Condurachi şi N. Stoicescu , Cum măsurau
strămo1ii. MetroloKia antică # m„dil'vală P" lt'ritoriul român (în manusuis).
2
Arh . S t . Sibiu, L 1 -51354 , f. 1 76 v.
1
C . Giurescu, Matt'rial , I, p. 627 .
qu• 1u1tcntationis mcthodo pagenscs non abi.imi liter quam op� ·dani usi sunt . . ."
' „
( .20 martie 1 725); Arh . St. Sibi u . L 1 -5/354, f. 42 v.; în continuare, autorii memoriului uttau ci,
.
.
intrucll vln7.area anima lelor av1•ï¿½1\C de suferit, locuitorii daci li
1are.t \'inului , r-rau r>Ufi în imp051b1litatc de a-ÅŸi achi ta dlrile .
� refu!a
ÅŸi venitu! din vln-
1 15
https://biblioteca-digitala.ro
locuitorilor �; i a boierilor, autorităţile camerale au limitat la patru luni inter­
valul în care îÅŸ i rezervau monopol ul cârciumei în oraÅŸe 1 •
Åži dreptul de a Å£ine moară în oraÅŸ era de asemenea rezervat de stăpân sau
conccdat în schimbul unei redevenÅ£e; bulgarii aÅŸezaÅ£i în Râmnic , Craiova ÅŸi
Brădiceni au solicitat şi obţinut dreptul de a ridica mori , din al căror venit
urmau să predea a patra parte Cămării , începând cu al treilea an după con­
strucţie 2 .
Menţinerea oraşului sub autoritatea seniorială n u s e manifesta doar prin
monopoluri ; celelalte servituÅ£i feudale continuă încă pe aluc urca să-ÅŸi păstreze
toată vigoarea. CerneÅ£ii , aflat sub stăpânirea mănăstirilor Govora ÅŸi Tismana,
continua să fie îndatorat la prestaÅ£iile tradiÅ£ional e 3• Claca nu a dispărut din
mediul urban ; la Caracal ÅŸi Craiova, orăşenii erau îndatoraÅ£i să presteze jude­
Å£ului clacă , pentru „osteneala" pe care ÅŸi-o dădea cu îndeplinirea îndatoririlor
sale administrative ÅŸi judecătoreÅŸti ; „voi încă să aveÅ£i datorie într-un an să-i
clăcuiÅ£i trei zile la orice lucru vă va pune , iar nu mai mult" , primeau cara­
calenii poruncă din partea AdministraÅ£iei (28 aprilie 1 723)4 ; craiovenii înÅŸiÅŸi
nu erau scutiţi de această prestaţie 5 .
ReacÅ£ia la exploatare a oraÅŸului n u diferea d e aceea a satului ; loviÅ£i în
mijlocul lor de subzistenţă , numeroÅŸi „orăşeni" părăseau Craiova după intro­
ducerea monopolului Camerei la desfacerea vinului 6 . La Târgu-Ocna, cu prile­
jul conscripÅ£iei , „mulÅ£i locuitori fugind de acolo s-au dus la alte judeÅ£e până să
va isprăvi conscripţionul acesta" , reacţie identică cu aceea a sătenilor faţă de
operaÅ£ia catagrafierii . Faţă de sporirea sarcinilor fiscal e , locuitorii târgului
îl avertizau pe inspectorul cameral că se vor risipi „în Å¢ara împăratului ,
unde vom putea, ca nişte săraci să găsim loc să ne hrănim şi să ne chivera
1
În anul
1 725 ,
AdministraÅ£ia comunica oraÅŸelor regimul vânzării v i nului între
1
mai ÅŸi
I august, interval în care nu aveau dreptul să vândă nici boieri i , nici negustori i , nici ţăran i i ,
„ afară numai s ă s ă vânză v i n u l cinstitei cămări împărăte ÅŸti"; Arh . S t . Sibiu ,
L 1 -5/204 , f. 87;
2 OOO d e florini
ulterior, Camera a dat î n arendă monopolul celor patru Juni rezervate, obÅ£inând
la licitaţie;
2
ibidem, L 1 -5/354, f. 95 .
„Denique facultatem erigendi sibi proprii s sumptibus i ntertenendas necessarias molas , ex
quarum fructu primis duobus annis nihil , in anno vero tertio et sic consequenter non nisi quar­
tam reditus molaris partem regio fisco pendere teneantur . . . "; C. Giuresc u ,
Hurmuzaki ,
3
VI ,
p.
337 .
Material, I, p. 407 ;
ibidem.
Regim similar pentru dreptul de a tăia vite , „scaunul de came";
Nu numai îndatorirea de a presta otaÅŸtina - dijma din vin - , Arh . S t . B u c „ M-rea
Govora,
XXV/38, dar ÅŸi toate îndatoririle faţă de
L 1 -5/204 , f. 2 1 -2 1 v .
stăpânul moÅŸiei;
Doc. rel. agr., p . 363-3 64.
4
A r h . S t . S ibiu,
5
„Să aibă de l a toate casele câte vor fi în oraÅŸ, au slugi boereÅŸti , au grecu , au sârbu , au
haimanale, au dorobanţi , au măcar veri ce fel de om ar fi şi
ar
şădea cu casa lui în oraÅŸ, afară din
oamenii ce Å£in de iÅŸpectoru l , să-i lucreze tot omul de la toată casa câte trei zile într-un an , iar
c are nu va vrea să meargă să-i lucreze acele trei zile , să aibă a-i plăti zioa cu
L 1 -5/204, f. 36-37 .
Giuresc u , Material, I , p . 544.
Arh . S t . Sibiu,
6
C.
1 16
https://biblioteca-digitala.ro
11
bani buni ... ";
nisim" 1 • Fuga temporari sau definitivi de exploatare sau de prevestitorul ei
- catagrafia - era caracteristici aÅŸadar nu numai satului ci ÅŸi oraÅŸului .
Imperfect emancipat de autoritatea seniorală ÅŸi el însuÅŸi în parte supus
legilor care guvernau satul aservit, oraÅŸul nu putea deveni centru de libertate ÅŸi
zonl de refugiu pentru cei ce încercau să se sustragă dependenÅ£ei , în lumea
rurali. Porunca adresată de AdministraÅ£ie judeÅ£ului Craiovei , în februarie
1 734 , reamintea ci oraÅŸul - nici chiar cel mai de seamă - nu se putea sus­
trage îndatoririi de a-i restitui pe ţăranii fugari: „Cu aceasta tare Å£i să porun­
ceÅŸte ca sl aibi griji totdeauna ca să nu să priimească nici un om aici în oraÅŸul
Craiovei de acei de la ţară care vor veni după la satele dintr-aceste cinci judeţe
să se aÅŸeze aici în Craiova să ÅŸază, afară numai din cei streini ce vor veni de
peste Dunăre şi de peste Olt ... Că de să va afla numai un om de acela de la ţară
ci s-au priimit ÅŸi ÅŸade aici în oraÅŸul Craiovei , să ÅŸtii că pentru o familie de
acelea te vei globi cu acea gloabă care iaste rânduită la pârcălabii satelor
pentru aKmenea priimirea oamenilor de acel feliu" 2 •
Aspectele rurale ÅŸ i senioriale ale vieÅ£ii urbane s e împleteau , măcar în
câteva oraÅŸe , cu cele propriu-zis orăşeneÅŸti: existenÅ£a unei activităţi meÅŸteÅŸu­
găreÅŸti desprinse de agricultură ÅŸi organizată în bresle, un început de piaţă
permanentă, o populaÅ£ie simÅ£itor mai numeroasă decât a satelor, forme de
organizare administrativă specifice , sunt câteva din trăsăturile care disting
viaÅ£a unora dintre aÅŸezările orăşeneÅŸti - Craiova, Râmnic , Baia de Aramă ÅŸi
Târgu-Ocna - de lumea satului . Cel mai evident se manifestă aceste trăsături
- şi tendinţa lor de afirmare - la Craiova. Nu numai sporul demografic rapid
ÅŸi apariÅ£ia meÅŸteÅŸugarilor organizaÅ£i în bresle au diferenÅ£iat în răstimp scurt
oraÅŸul de aÅŸezările rurale; tot atât de caracteristică pentru acest proces a fost
tendinţa de afirmare a caracterului permanent al pieţii .
Activitatea urbanistică - alimentarea cu apă a oraÅŸului 3 , măsurile îm­
potriva incendiilor", instalarea ceasului public şi o dată cu el introducerea unei
I
fbid,m, IJ, p. 1 98- 1 99 .
2
Arh . St. Sibiu, L l -5'205 , f . 77 .
1 Porunca adrcsatl vornicilor s1 trimită căruÅ£e ÅŸi oameni care urmau să lucreze „pentru
aducerea apei pc supt plmlnt de la Fintlna Prcsccii aici la oraÅŸul Craiovei" (25 iunie 1 736);
Arh . St. Sibiu , L 1 -5/206 , f. 70 ÅŸi 78.
4 Porunci diferite cltrc locuitorii oraÅŸului cu privire la curăţirea coÅŸurilor, înlocuirea celor
de lemn prin altele din clrlmidl, ÅŸi alte mllsuri pentru prevenirea ÅŸi combaterea incendiilor; Arh.
St. Sibiu, L 1 -5'205 , f. 1 29 v . , 1 36 v . , 1 85 v .- 1 86; în 1 736 , AdministraÅ£ia anunÅ£a hotă.rârca de a
�oate pc toÅ£i Å£iganii din orq , „mlcar al cui sl fie , pentru pricina furtiÅŸagului cc au flcut ÅŸi fac ÅŸi
pentru primcjdiia focului" ; ibid,m, L 1 -5'206 , f. 47 ; tot pentru evitarea focului
se
interzicea
"flctarilor ncmţc'ti ca sl nu faci şire şi cili de fin prin curţile lor'': altor preocuplri Ic rllspundca
interdicÅ£ia impusl aceloraÅŸi mlcclari de a mai tlia în oraÅŸ vitele , în curÅ£i ; acestea urmau sl fie
tliate afarl din orq ti apoi carnea adusl la vln zarc , „în prlvlliilc de fllslric la uliÅ£e" , ibid,m,
f. 40 V .
1 17
https://biblioteca-digitala.ro
noi mental ităţi şi atitudini faţă de timp 1 e şi ea indiciul procesul ui rapid de
urbani zare a Craiovei .
Politica comercială austriacă . Austriecii au continuat , cu mijloace noi ,
efortul domnilor Ţării RomâneÅŸti - al lui Constantin Brâncoveanu mai
ales - de a promova comerÅ£ul ÅŸi de a crea condiÅ£ii favorabile expansiunii acti­
vităţii comerciale: „cu cât va înflori mai mult ÅŸi va fi încurajat mai puternic
comerÅ£ul , cu atât vor fi mai câÅŸtigate erariul ÅŸi provincia" , scria în 1 7 1 9 un
slujbaÅŸ cameral 2. Proiectul de organizare a provinciei întocmit de Eugeniu de
Savoia, pornind de la constatarea că exportul e orientat spre Imperiul otoman ,
recomanda adoptarea unei pol itici de încurajare ÅŸi extindere a acestui comerÅ£
tradiÅ£ional 3; propunerea s-a transformat într-o hotărâre de stat ÅŸi a fost trans­
misă ca atare autorităţilor local e 4 . Dacă ulterior măsurile autorităţilor austriece
au provocat în repetate rânduri restrângerea comerÅ£ului cu regiunile de sub
dominaÅ£ie otomană , explicaÅ£ia trebuie căutată nu într-o politică deliberată, ci în
general în incidenÅ£a asupra activităţii comerciale a unor preocupări de alt ordin
(considerente monetare , sanitare , instituirea unor priorităţi de aprovi zionare
pentru trupele imperiale etc .) .
Dar încurajarea comerÅ£ului însemna nu numai menÅ£inerea direcÅ£iilor tra­
diÅ£ionale de negoÅ£ , ci ÅŸi un ÅŸir de măsuri interne de sprijinire a activităţii ne­
gustori lor. Sprijin economic în primul rând: rezervarea pieÅ£ii interne ÅŸi apă­
rarea ei împotriva concurenÅ£ei străine . Mult anterioară veacului al XVIII-iea,
restrângerea negustorilor străini la comerÅ£ul cu ridicata - cel cu amănuntul
fiind rezervat negustorilor localnici - apare ca deziderat al ţării într-unul din
memoriile înaintate la Viena de boierii munteni în 1 7 1 7 5; negustorii munteni
reuÅŸiseră aÅŸadar să-ÅŸi impună revendicarea într-un memoriu boieresc . SituaÅ£ia
avea să rămână neschimbată în timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei ,
când interdicÅ£ia pentru negustorii străini de a vinde marfa cu amănuntul în­
lăuntrul provinciei e în repetate rânduri atestată documentar. În 1 7 1 9 , de pildă ,
negustorilor greci care deschiseseră prăvălii la Târgu-Ocna, li s-a pus în vedere
că în cal itate de străini (qua extranei) „nu le este îngăduit să-ÅŸi vândă marfa cu
1
Poruncă de rânduire a zece oameni care să lucreze „la turnul de la bcsercca cea mare unde
ibidem, f. 40 v .
Material, l , p . 403 .
i astc să să puc ceasornicul„;
2
3
C . Giurescu,
„ ..
. dic Fortsetzung dieses Traffico und Verschle issung der in widrigen nicht versilbern
kommcndcn zahl reichen Victualien mehrers zu befordern als abzuhindern w are ... ";
pescu ,
M.
Po­
Documellt, în Arh. Olt . , VI ( 1 927 ) , nr. 34, p. 43 3-45 1 .
4
H urmuzai<.i . V I , p .
5
„
.
. . parimentc
238-239
Ihm
ÅŸi
245-246 .
possino li forastieri introdursi nclle mercanzie e nelle arti senza la
l iccnza cld Prencipe . Li mercanti forastieri non possino vendere le loro robbe a minuto, ma li
\. e ndera n r o all' ingrosso alli mercantili dcl Paese"; C . G iurescu ,
1 18
https://biblioteca-digitala.ro
Material, I, p . 1 62 .
bucata, ci doar cu toptanul" (in grosso) 1 • Măsura urmărea. fără îndoială, să
rezerve piaÅ£a internă negustorilor localnici , dar răspundea în acelaÅŸi timp unor
preocuplri de natură mercantilistă; o parte însemnată a banilor scoÅŸi în can­
titate mare din provincie de negustorii străini care desfăceau marfa cu amănun­
tul puteau fi reÅ£inuÅ£i dacă li se refuza acest drept. Raportul de inspecÅ£ie înaintat
de generalul Tige autorităţilor vieneze ( 1 727) pune în evidenţă slaba eficienţă
a măsurilor de limitare a activităţii negustorilor străini , turci şi greci , care
„strlbat întreaga Å£ară . . ." , scoÅ£ând toÅ£i banii , fără vreun folos pentru provincie 2 .
Dar încurajarea activităţii comerciale postula ÅŸi măsuri de îngrădire a atot­
puterniciei stăpânilor ÅŸi a abuzurilor comise de ei în detrimentul negustorilor.
Carele negustorilor localnici sau străini care aduceau sau scoteau marfă din
provincie erau deseori oprite ÅŸi confiscate de stăpânii moÅŸiilor pe teritoriul
cărora erau silite să treacă, mărfurile lor azvârlite în drum, negustorii înÅŸiÅŸi
molestaÅ£i în fel ÅŸi chip 3. Invocând măsurile adoptate anterior de domnii Ţării
RomâneÅŸti pentru protejarea negustorilor împotriva arbitrarului puterii senio­
riale, rapoartele întocmite la începutul stăpânirii austriece dau în vileag nu
numai precaritatea condiÅ£iei ÅŸi activităţii mercantile, dar ÅŸi atitudinea ÅŸi menta­
litatea boierilor în raport cu negustorimea. Se cerea nu numai suprimarea
abuzurilor, dar ÅŸi reprimarea drastică a stăpânilor de moÅŸii - „fără a Å£ine
seama de calitatea persoanei" - pe ale căror domenii se petreceau jafuri şi
chiar ucideri de negustori . Pe deasupra, autorul memoriului - reprezentant al
intereselor camerale ÅŸi deci protector firesc al activităţii comerciale - preco­
niza ÅŸi obligaÅ£ia pentru toÅ£i stăpânii de moÅŸii de a oferi , în schimbul unei retri­
buÅ£i i , glzduire negustorilor în trecere ÅŸi mărfurilor lor „nu numai în satele lor,
ci ÅŸi între zidurile caselor lor" 4, ceea ce boierii considerau drept inacceptabil ,
ca un lucru „nepotrivit cu reputaÅ£ia lor" 5 • Manifestările boierilor, izvorâte din
1
C. Giurescu , Mat�rial, I, p. 42 1 . l n 1 726 , se reamintea inspectorului cameral textul
rescriptului imperial care interzicea negustorilor turci „vânzarea cu amănuntul ÅŸi statornicirea"
în provincie; ibid�m . 11 , p. 1 33 .
2 /bid�m . p . 224 .
1 ,,Mercatores in via molestare , conductos eorum currus pro vehendis merei bus injunctos
boves aut equos violenter illis arripere , ad privata scrvitia sub qualicunque etiarn praetextu
applicarc , in apcrto carnpo corum mcrccs ex curribus dcjicere , uti clapsis his tcmporibus
contigiHc constat, ne quiMl'lam impostcrum audcat; multo minus cos alio quodarnmodo vexare
aut in continuationc sui itincris pctulanter impcdire . Quac omnia uti tam publico quarn com­
mcrcio valdc pcmiciosa accidunt, tanto se-vcrius et graviorc sub pocna, refusioncquc damni
mcrcatori Cll indc damnificato pracstanda, inhibcnda erunr'; C. Giurcscu ,
4
" •••
Mat�rial, I, p. 359.
ut scilicct Dominus ilic tcrrcsbi s , absquc ulla suac pcnonac habita considcrationc , in
cujus tcrritorio, aut mcrcator, aut qualiscunquc alter , sive provincialis sive extrancus, occidctur,
aut bonis suis spoliabitur, aut latmnts sistcrc, aut damnificatis omnia cxaHc , ipscmct rcsarcirc
tcneatur . . ."; C. GiurcM:u , Mat�rial, I , p. 35&-359.
' "Ut bocronc!I, mcrcatores cum corundcm mcrcibus, curribus
ac jumcntis in domo.• suos
rcc ipiant contrariatur rcputationi corum . . . "; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/353, f. 27 .
1 19
https://biblioteca-digitala.ro
poziÅ£ia lor dominantă în societatea medievală românească, erau însă mai lesne
de condamnat decât de stârpit; câÅ£iva ani mai târziu , un text emis de generalul
Konigsegg semnala că nu numai pe domeniile lor boierii îi tratau după bunul
pi ac pe negustori ÅŸi mărfurile lor, dar că însăşi piaÅ£a craioveană , principal ul
centru de schimb al provinciei , avea de suferit de pe urma iniţiativelor anarhice
ale boierimi i ; scumpetea care se abătuse în vara anului 1 723 asupra oraÅŸului
era atribuită obiceiului unora dintre boieri de a-şi aroga drept de preemţiune
asupra mărfurilor aduse la târg de ţărani: „când oamenii aduc alimente de vân­
zare la piaţă , îi întâmpină în drum, îi duc cu sila la locuinÅ£ele lor ÅŸi , alegându-le
pe cele mai bune, le plătesc cu preÅ£ul care le convine" ; vânzătorilor, al căror
câÅŸtig fusese compromis „în chipul mai sus amintit de către boieri" , nu le mai
rămânea decât să încerce să-ÅŸi scoată paguba urcând preÅ£ul mărfurilor nereÅ£i­
nute de boieri 1 • AcelaÅŸi înÅ£eles îl are fără îndoială ÅŸi clauza din statutul lumâ­
nărarilor ÅŸi săpunarilor din Craiova, care stabilea preÅ£ul de vânzare a mărfii , cu
precizarea: „să aibe a vinde la toÅ£i într-un chip , ÅŸi la boieri ÅŸi la ţărani . . ." 2 .
Companiile comerciale. Ca ÅŸi în provinciile ereditare ÅŸi apoi în Transilva­
nia ÅŸi Banat , austriecii au înÅ£eles să controleze ÅŸi în Oltenia activitatea comer­
cială prin intermediul Companiilor comerciale . Instrument de promovare a
negoÅ£ului , stavilă în calea activităţii negustorilor străini înlăuntrul imperiului ,
mijloc de control al celor localnici ÅŸi punct de reazim pentru politica de expan­
siune comercială în răsărit, compania se încadra perfect în vederile sistemului
mercantilist, al cărui produs tipic era. Formulă caracteristică de organizare a
comerÅ£ului în veacul al XVIIl-lea, compania îÅŸi face apariÅ£ia încă din primele
texte referitoare la organizarea provinciei de către noii ei stăpânitori .
Puţin numeroasele ştiri rămase despre companiile comerciale din Oltenia, .
în măsura în care autoritatea locală sau superioară a avut a se ocupa de ele ,
privesc aproape exclusiv organizarea lor; dispariţia arhivelor companiilor face
imposibilă cercetarea activităţii lor comerciale, a nivelului de dezvoltare şi a
tehnicii comerciale folosite; ceea ce cunoaÅŸtem - prin prisma actelor de
stat - se referă mai ales la statutul lor juridic .
AtenÅ£ia austriecilor s-a îndreptat cu predilecÅ£ie spre negustorii bulgari sta­
biliÅ£i în provincie, ÅŸi pentru că în mare parte erau catol ici , dar mai ales pentru
atitudinea lor loială faţă de Imperiul habsburgic în timpul războiul ui . Stabil iÅ£i
în Å£ară încă din timpul lui Åžerban Cantacuzino ÅŸi Constantin B râncoveanu ,
bulgarii chiproviceni erau în Oltenia un element comercial foarte acti v 3 . În
1
2
Material , I, p . 586-587 .
Åž . Papac_1stc a , Cel mai vechi statut de breaslă meÅŸteÅŸugărească în Å¢ara Românească, în
C . G i urescu ,
RA , I I I ( 1 960), p . 2 1 7 .
3 C . Gi urcscu. Material , l , p . 395-396 .
1 20
https://biblioteca-digitala.ro
1 7 19. numărul bulgarilor nu depăşea 157 familii. grupate în trei comunităţi (la
Craiova 75 familii . la Râmnic 46 familii . la Brădiceni 36 familii) 1 • Ulterior
numărul lor a sporit atât prin admigrări din sudul Dunării ÅŸi de peste Olt cât ÅŸi
prin concentrarea în aceste aÅŸel.ări a celorlalte familii bulgăreÅŸti risipite în pro­
vincie. Majoritatea acestor bulgari - nu însă toÅ£i - se ocupau cu negoÅ£ul ; ei
revendicau un statut special sub protecÅ£ia Camerei . reluare în formă revizuită
ÅŸi lărgită a privilegiilor ÅŸi a protecÅ£iei acordate de domnie ÅŸi de Cămara dom­
neascl, mai ales împotriva arbitrarului boierimii 2• Revendicările comunităţilor
bulgare urmăreau aÅŸadar să creeze pentru negustori condiÅ£ia de excepÅ£ie în
raport cu formula socială dominantă. fără de care activitatea comercială era
permanent periclitată. NegoÅ£ul liber nu numai în Oltenia, dar ÅŸi în toate pro­
vinciile imperiului 3 • dreptul de a organiza târguri ÅŸi iarmaroace în locurile lor
de reÅŸedinţă 4 • autonomia administrativă ÅŸi judecătorească 5 • erau menite să
creeze ÅŸi în Oltenia statutul special de care avea nevoie activitatea comercială
pentru a se putea dezvolta. Ostilitatea boierimii oltene , stăpână pe Adminis­
traÅ£ie în primul deceniu al stăpânirii austriece , faţă de încercarea negustorilor
bulgari de a-ÅŸi da o organizare autonomă explică dificultăţile ÅŸi amânările
suferite atât de constituirea companiei comerciale cât ÅŸi de întocmirea ÅŸi pu­
nerea în aplicare a statutului comunităţii bulgare . Î n 1 72 1 , aÅŸadar trei ani după
primele dispoziÅ£ii ale autorităţilor vieneze în această privinţă, înfiinÅ£area com­
paniei era încă un deziderat; abia intervenÅ£ia hotărâtă a autorităţilor austriece a
precipitat constituirea companiei negustorilor bulgari şi apoi , după acelaşi
model . a unei a doua companii a negustorilor greci 6 .
Datele mai mult decât lacunare referitoare l a aceste companii n u oferă
decât câteva puncte de reper foarte aproximative . Caracteristic pentru activi­
tatea lor era comerţul extern , socotit şi de autorităţi a fi prin excelentă lucrativ
din punct de vedere al statului , pentru că era aducător de bani în provincie.
Când se opunea, în 1 730, creerii unei companii româneÅŸti , după modelul celor
bulgăreşti şi greceşti . Administraţia invoca drept argument faptul că. spre
I
fbid�m , p. 40 1 .
2 . und wurdcn von dcr Filrstlichcn Cammcr, von dcr sic allcin dcpcndirtcn, widcr alic
in!lultu!I dcrcn Bojcm protcgirt . . . "; C. Giurcscu, Matuial, I, p. 400 .
1 „Sive mcrcaturam cxcrccrc , mcrccsquc suas in omnibus hacreditariis provinciis vcnum
cxponcrc . . . cuiquc bulgaro sit libcrum"; ibid�m . p. 407 .
4 ,,Siquidcm natio mcrcaturam pracprimis cxcrccrc assucta sit pro foro hebdomadali ct
nundinis in quovis loco dcsignandis humillimc instat . ."; ibid�m .
' /bid�m . p. 407-408 .
" ,.Circa mcrcatorcs cxtrancos vei potius circa formam crigcndarum compagniarum, obscr­
vctur mcthodus in Transylvania cum Bulgaris recepta . . ." ; C. Giurcscu , Mal�rial, I , p. 499; în
1 723, c mcnţionatl pentru prima oarl compania negustorilor greci din Oltenia; Arh. St. Sibiu ,
L l -S/35, , f. 4 1 .
„
..
.
121
https://biblioteca-digitala.ro
deosebire de negustorii bulgari ÅŸi greci , cei români „ . . . nu practică aproape
deloc comerÅ£ul în afara provinciei" , activitatea lor restrângându-se la comer­
cializarea în Å£ară a produselor propriului lor meÅŸteÅŸug .
Scoase de sub autoritatea administraÅ£iei provinciale, companiile îÅŸi des­
făşurau activitatea sub supravegherea Camerei imperiale. Membrii lor, înregis­
traÅ£i nominal în cataloage revizuite ÅŸi confirmate de autorităţile camerale
- pentru a împiedica înscrierea în rândul negustorilor străini a localnicilor ÅŸi
evaziunea fiscală - plăteau anual Camerei o taxă, fie global ă, stabil ită pentru
întreaga comunitate , fie pc cap de familie . Constatând dezvoltarea luată de
compania comercială greacă - în curs de patru ani de la înfiinÅ£are numărul
membrilor ei se dublase - , austriecii au hotărât în 1 726 să sporească taxa
impusă de la 600 la 1 OOO florini anual 1 • O indicaÅ£ie numerică avem de abia în
1 73 3 , când directorul suprem al provinciei adoptase hotărârea ca „cumpaniia
grecească a neguţătorilor care s-au strâns la 1 42 de familii să să lase ÅŸi de
acum înainte la numărul acela, iar pentru mai mare folosul vistieriei în loc de
5 florinÅ£i care au dat peste an tacsa, de acum înainte să dea fieÅŸtecare câte
11 onn t"
.i 1 0 . . " 2
Supravegherea eficace a membrilor companiilor presupunea concentrarea
lor; e motivul care determină autoritatea să se opună dispersării şi să ia măsuri
pentru evitarea ei . TrimiÅ£ând vomicilor de Vâlcea, RomanaÅ£i ÅŸi Dolj „catalogul
neguţătorilor cumpaniei grecilor care şăd la Râmnic ÅŸi Ocna . . . , la Brâncoveni
ÅŸi la Craiova" , AdministraÅ£ia le atrăgea atenÅ£ia asupra îndatoririi celorlalÅ£i
negustori aÅŸezaÅ£i la Târgul Jiu ÅŸi „pe la alte locuri" de a se muta în cele patru
aÅŸezări amintite , „fiindcă numai la acele patru locuri , dupe hotărârea noastră ce
am făcut cu dumnealui Cameral InÅŸpector. . . de acum înainte l i s-au dat voe să
ÅŸază" . Membrii companiei erau îndatoraÅ£i să aibe certificate („foiÅ£e de mărtu­
risanie" ) , pe temeiul cărora se făcea confruntarea cu extractul oficial , „ca să nu
facă vicleÅŸug ÅŸi să păgubească cămara" . SancÅ£iunea care îi lovea pe cei ce
refuzau să se mute în centrele fixate era scoaterea din catalogul companiei ÅŸi
trecerea în dajdie al ături de contribuabilii de rând 3 .
Regimul privilegiat creat negustorilor bulgari ÅŸ i greci , organizaÅ£i în com­
panii , a pus în situaÅ£ie de inferioritate pe negustorii români . LipsiÅ£i de sprijinul
autorităţilor austriece , lovindu-se de ostilitatea boierilor din Administraţie ,
negustorii români au încercat să se infiltreze în companiile existente , în cea
greacă mai ales . Prevăzând această eventualitate , care contravenea intereselor
ÅŸi concepÅ£iei lor, boierii încercaseră încă din 1 7 1 9 să împiedice pătrunderea
românilor în companiile a căror înfiinÅ£are se discuta; resemnându-se cu crearea
.
.
1
C.
.
Gi urescu ,
Material , I I , p. 1 3 3 , 203 .
2 Arh . S t . S ibiu , L
3
1 -5/205 , f. 50
v.
Ibidem , f. 8-9 .
1 22
https://biblioteca-digitala.ro
companiilor bulglreÅŸti ÅŸi greceÅŸti , boierii ÎÅŸi manifestau opoziÅ£ia categorică
faţă de veleităţile negustorilor români de a beneficia de regimul de privilegiu
al companiÅŸtilor 1 •
Contracarat! tlÅ£iÅŸ sau tacit de ostilitatea autorităţilor camerale, Adminis­
traÅ£ia nu a reuÅŸit sl Împiedice un proces faţă de care dădea dovadă de atâta
aversiune; zece ani după negocierile iniÅ£iale, consilierii ÎÅŸi reafirmau viguros
punctul de vedere Într-un memoriu care dădea curs ostilităţi i boierilor faţă de
privilegiile acordate negustorilor bulgari ÅŸi greci , exorbitante după opinia boie­
rimii, ÅŸi invocând argumente fi scale, cereau din nou excluderea numeroÅŸilor
români infiltraÅ£i în companii 2 • Însemnătatea elementului românesc în compo­
nenÅ£a companiei greceÅŸti se constată din tendinÅ£a sa de a se separa ÅŸi a con­
stitui o companie proprie românească. ConsecvenÅ£i cu atitudinea lor ante­
rioară, boierii AdministraÅ£iei ÎÅŸi argumentau opoziÅ£ia faţă de această iniÅ£iativă
a membrilor români ai companiei greceÅŸti , contestându-le calitatea de negus­
tori autentici , Întrucât ÎÅŸi câÅŸtigau existenÅ£a din comercializarea produselor
activităţii lor de meÅŸteÅŸugari ÅŸi nu erau angajaÅ£i În comerÅ£ul extern 3 .
TendinÅ£a AdministraÅ£iei de a restrânge accesul meÅŸteÅŸugarilor În companii
se manifestă clar ÅŸi în porunca adresată vomicilor În septembrie 1 733 , prin
care le punea În vedere să nu admită Înscrierea în companii a imigranÅ£ilor din
regiunile de sub stăpânire turcească, „de vor fi meÅŸteri sau mojăci , numai aceia
care sânt neguţători " 4•
Patenta de membru al companiei deschidea accesul la activitatea comer­
cială propriu-zisă, de intermediar între producător ÅŸi consumator. Când , În sep­
tembrie 1 73 3 , Camera a hotărât să introducă monopolul fierului , concesionat
În Oltenia unui german , AdministraÅ£ia transmitea vomicilor hotărârea, aceÅŸtia
urmând să aducă la cunoÅŸtinÅ£a tuturor negustorilor care doreau să se aprovizio­
neze cu fier din cele patru oraÅŸe unde se aflau „magazăile pentru vânzarea
. . .
1
„
.
.
. ne sub nominc suac communitatis aut Compagniac etiam Valachos mercatores
misccant qui ipso rejcicndi forenr· . era condiÅ£ia formulată de boieri în legătură cu înfiinÅ£area
companiilor; Arh . St. Sibiu ,
L
1 -51353 , f. 3 1 ;
„
. . . ut mercatores in sui numerum non recipiant
Valachos nequc mercatores nationis Valachicac scd fiant homines ex propria sua natione . .
Arh. S t . Sibiu, L
2
.
";
1 -51353 , f . 29.
"Siquidcm inter Companias Mcrcatorum Bulgaricam ct Graccam multi Valachi in­
vcniantur qui in Provincia nihil contribuunt, opinio nostra est; justum cssc ut in Compania
Bulgarica sint puri Bulgari , similitcr in Graeca Compania meri Gracci . . ." ; C . Giurescu ,
Mat,rial, li, p. 295 .
1
„
. . homincs istos , vidclicct Valachos, in sacpius fata Graccorum Compagnia hactcnus
.
contcntos cuc pure pute provinciaks, nulla fcre commcrcia extra provinciam scd opificia solum
quacdarn manuaria cxcrccntcs , sunt coim plurimi cothumarii , sartorcs , scllari i , coriari i , pcllioncs
se per opificia sua ex rebus potiuimum in provincia procreabilibus alcntcs . . . "; Arh . St. Sibiu,
L l -Sl3S6 , r. 1 4 1 .
4 Arh . St. Sibiu , L l -Sl20S , f. 89.
1 23
https://biblioteca-digitala.ro
fierului" , „să aibă de la starostea locului acelui dă unde iaste , pecetea pentru
încredinÅ£area cum că iaste adevărat neguţător, ca să nu facă vreo înÅŸelăciune cu
necunoscuÅ£i neguţători la obiÅŸnuitu contraband . " 1 •
Deşi datele cu privire la organizarea propriu-zisă a activităţii comerciale
sunt mai mult decât sumare , exi stă indicii că formula monopolului s-a impus
tot mai mult în ultimii ani ai stăpânirii austriece . Nu numai documentul mai
sus menÅ£ionat ne îngăduie să asistăm la instituirea unui monopol acolo unde
înainte acÅ£ionase libera aprovizionare cu principala materie primă importantă
în provincie 2; un raport înaintat în 1 7 3 7 autorităţilor din Viena condamna sis­
temul de achiziÅ£ii instituit în provincie de inspectorul cameral , printre altele
pentru că încălca „monopolul negustorilor asupra exportului , atât al roadelor
cât ÅŸi al al tor mărfuri" 3 .
.
.
Drumurile . Considerente mil itare ÅŸ i economice i-au determinat pe aus­
trieci să acorde o atenÅ£ie deosebită reÅ£elei de căi de comunicaÅ£ie , pentru a în­
lesni circulaÅ£ia oamenilor ÅŸi a mărfurilor în provincie. Acestei preocupări i s-a
datorat în primul rând deschiderea pentru circulaÅ£ia carelor a trecătorii Turnul
Roşu şi a porţiunii care o lega de satul Cozia - anterior practicabile doar
călare sau cu piciorul - prin construirea unui drum mare , Via Carolina (după
numele împăratului Carol al VI-lea) . Începute din iniÅ£iativa generalului Stein­
ville în 1 7 1 7 4 lucrările au continuat ÅŸi în anul următor , pentru a nu fi încheiate
decât în 1 722 5 • Legăturile tradiÅ£ionale dintre cele două versante ale CarpaÅ£ilor
în acest sector au cunoscut o intensificare puternică ÅŸi o nouă amploare ca
urmare a deschiderii drumului carolin. Efecte similare pentru circulaţia pe
1 T. G. Bulat,
p.
Acte nouă din biblioteca Brukenthal de la Sibiu, în RI, X V ( 1 929) , nr. 1 -2 ,
57-58.
2
„ „ .
d i n zisa d ' întîi viitoarei luni l u i septembrie s ă n u mai fie slobod nimenea să aducă
fier, ori chesariceşti , ori turceşti , numai dumnealui Mihai Filip de Ofengold să fie slobod să
aducă de la Ardeal la această Å¢ară Rumănească dencoace de Olt ÅŸi să vânză . . . ; iar tot fierul acela
cât să află ÅŸi au fost mai nainte , de când s-au făcut opreala aceasta, să fie slobod ca să vândă";
ibidem.
3 C . Giuresc u , Material, I I I , p. 1 5 8 .
4
Descrierea Olteniei d e Schwantz von Springfels, î n Hurmuzaki , I X , 1 , p .
5
C . Giurescu ,
622-623.
Material, I , p . 322; revărsarea Oltului făcea uneori impracticabil drumul şi
necesita reparaÅ£i i ; ibidem , p . 606; satele din LoviÅŸtea au fost scutite de contribuÅ£ie în schimbul
obligaÅ£iei de a întreÅ£ine Via Carolina; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/204 , f. 12 v . 1 3 Celelalte drumuri
-
.
erau reparate de locuitorii satelor pe teritoriul c ărora trecea drumul; în schimbul obligaÅ£iei de a
furniza nutreÅ£, cai de schimb (Vorspann) ÅŸi găzduire slujbaÅŸilor în trecere, mai mult de
700
fa­
milii din satele de drum erau scutite de contribuÅ£ie ÅŸi de sarcinile c ătre stăpânii moÅŸiilor;
C . Giurescu,
Material, I I , p. 298. În etapa finală a stăpânii austriece , toate aceste sarcini au fost
Vorspann,
abolite ; reparaţiile la drumuri s-au efectuat cu oameni plăti ţi , iar sarcinile legate de
răscumpărate î n bani .
1 24
https://biblioteca-digitala.ro
ansamblu) provinciei au avut măsurile de consolidare şi extindere a reţelei de
drumuri existente 1 •
La sfârÅŸitu) stăpânirii austriace au fost introduse indicatoare de direcÅ£ii pe
drumurile principale; Ja 5 martie 1 737, Administraţia comunica vomicilor
hotărârea directorului suprem, „ca )a drumurile de obÅŸte cele mai mari care
u S I L V A N I A
� � " „
jl
o
�
>
z
m
)>
(,/)
(')
>
Drumurile Olteniei
merg de la Craiova la Râmnic , la Târgul Jiului, la RuÅŸava, la Vadul Diiului ÅŸi
la a)te locuri . . . unde să despart drumurile , ca să să ridice niÅŸte stâlpi mari de
lemn în care să sl facă scrisoare ÅŸi mână de arătare încotro merge" 2 •
1
Cele mai prcţiouc indicaţii referitoare la drumuri
se
glscsc în harta lui Schwantz von
Sprinsfels •i în lista intocmitl de AdministraÅ£ia imperiali: S�cificatio vianun re1iarum pro usu
provincia� ,„cnon comnwrcii d�nominandarum ( 1 7 oct . 1 7 1 9) ÅŸi dupl cele din porunca: Rân­
duiala drumurilor ( 3 1 ian . 1 723); Arh . St. Sibi u , L 1 -5/208, f. 7v .-8; proiectul de a deschide un
drum prin pasul Vulcan - dupl modelul drumului carolin - nu a fost realizat; C. Giurescu,
Mat�rial, I, p . SS2 ti Hurmuzaki , IX , 1 , p . 622.
1 Arh . St. Sibiu, L 1 -S/206 , f. 1 1 8 .
1 2.5
https://biblioteca-digitala.ro
O menÅ£iune deosebită merită înfi inÅ£area serviciului poÅŸtal, care asigura
corespondenÅ£a scrisă între Oltenia ÅŸi Transi lvania 1 •
5.
CIRCULATIA MONET ARÄ‚
ÅžI POLITICA MONETARÄ‚ AUSTRIACÄ‚
'
Încadrate în cursul veacului al XVI-iea în structura pol itică ÅŸi economică a
Imperiului otoman , Å¢ara Românească ÅŸi Moldova au încetat de a mai avea un
si stem monetar propriu . Încercările sporadice ale unora dintre domnii români
din a doua jumătate a secolului al XVI-iea şi din secolul următor de a emite
monetă proprie - strâns legate de momentele de răscoală antiotomană - au
fost tot atâtea manifestări ale 1 uptei pentru recâÅŸtigarea independenÅ£ei 2 . Dar, în
condiÅ£iile istorice create de hegemonia otomană în Europa sud-estică, durata ÅŸi
eficienÅ£a acestor emisiuni nu puteau fi decât cu totul l imitate .
Lipsite de un sistem monetar propriu 3 , ţările române au suferit toate vici­
situdinile politicii monetare a Imperiului otoman . Starea de înapoiere a aces­
tui a , în raport cu celel alte mari puteri europene , nu numai îl expunea l a un
regim de permanentă instabil itate a propriului sistem monetar dar îl ÅŸi făcea
inapt de a se opune invaziei monetei străine de proastă calitate şi speculaţiilor
monetare ale negustorilor ÅŸi zarafilor străini . Într-o vreme în care mercanti­
lismul european desfăşura o politică si stematică de apărare a valorilor mone­
tare naÅ£ionale ÅŸi de împiedicare a i nfiltrării monedelor străine de calitate infe­
rioară , pol itica monetară a Imperiului otoman se l imita la practica medievală
tradiÅ£ional ă a al terărilor de conÅ£inut ÅŸi a modificărilor de titluri monetare , rea­
lizate prin topire ÅŸi rebatere sau schimbări arbitrare - prin firman - ale valo­
rilor monetare . Măsurile de acest fel slujeau fără îndoială nevoile financiare
1 Până în 1 7 30 încă nu se instituise serviciul poÅŸtal ; C. Giurescu , Material , l , p . 365-366 ,
608 ; I I , p. 36 1 -362 ÅŸi 370-37 1 ; I I I , p. 47-48; din 1 735 însă , cel mai târziu , izvoarele
semnalează funcÅ£ionarea serviciului po�tal . La 1 9 dec . 1 735 , AdministraÅ£ia îl vestea pe inspec­
torul provincial că a trimis la S ibiu rapoartele „cu această poÅŸtă de marÅ£i . . ." ; Arh . St. Sibi u ,
L 1 -5/206, f . 2 1 ; un alt raport î i aminteÅŸte p e „poÅŸtea meÅŸterii care sânt pe drumul cel mare al
Sibiului până . . . în Craiova"; ibidem, f. 27 ; cf. ibidem , f. 1 1 5 .
2 Evident, n u avem în vedere contrafacerile de manete străine .
3 Î ndatorirea impusă domnilor români d e turci de a n u emite monetă proprie a fost
considerată de unii călători străini drept principala limitare a regimului de autonomie a Ţării
RomâneÅŸti; englezul E. Chishull constată în 1 702 că domnul Ţări i RomâneÅŸti se bucura de toate
atributele suveranităţii, cu excepÅ£ia dreptului de a declara război ÅŸi a aceluia „de a bate monetă
proprie" ; Ed . Chishull, Travel in Turkey and back to England, London , 1 747 , p. 85 ; se ştie că
una din principalele învinuiri aduse de turci lui Constantin Brâncoveanu a fost încercarea sa de
a emita monetă proprie , ceea ce de altminteri nu corespundea realităţii ; cf. N. Iorga, Constantin
Vodă Brâncoveanu. ViaÅ£a ÅŸi domnia lui, p. 205 .
1 26
https://biblioteca-digitala.ro
imediate ale puterii centrale , dar ele lisau firi apărare economia imperiului în
faÅ£a gravelor neajunsuri provocate de invazia monetei strline 1 •
Aplicarea forÅ£atl În ţările române a sistemului monetar otoman , adică a
cursului oficial al monetelor otomane ÅŸi al celor străine acceptate În circulaÅ£ia
imperiului , nu a fost decât complementul firesc ÅŸi necesar al Încadrării eco­
nomice a celor două ţări În ansamblul economiei otomane. Politica monetară a
PorÅ£ii a constituit aÅŸadar încununarea politicii sale economice faţă de cele două
lări române. De aceea au refuzat turcii , cu străsnicia cunoscută, tărilor române ,
dreptul de a bate monetă proprie ÅŸi tot de aceea emisiuni monetare româneÅŸti
au ÎnsoÅ£it cele mai însemnate afirmări ale luptei pentru independenţă a
poporului român În veacurile XVI ÅŸi XVII .
SituaÅ£ia nouă, creată de politica austriacă în Oltenia, prezintă ÅŸi sub acest
aspect o însemnătate deosebită, În primul rând pentru că anchetele efectuate de
autorităţile habsburgice pun în lumină realităţile monetare ale provinciei ÅŸi
îngăduie cunoaÅŸterea amănunÅ£ită a circulaÅ£iei monetare în Å¢ara Românească în
primele decenii ale veacului al XVIII-iea; în al doilea rând , pentru că dezvăluie
uncie aspecte esenÅ£iale ale vieÅ£ii economice a ţării în această perioadă.
.
.
.
I
Sistemul monetar. În vremea în care Oltenia a intrat sub stăpânirea austriacă, în provincie se aflau în circulaÅ£ie peste 30 de monete de provenienţă di­
ferită (turcească, polonă, ungară, austriacă, olandeză, veneţiană, raguzană etc .).
Numeroasele documente rămase din vremea ocupaţiei austriace - mărturie a
efortului perseverent al autorităţilor habsburgice de a reglementa după concep­
Å£ia ÅŸi interesele statului austriac problema monetară în Oltenia - îngăduie o
largă cunoaÅŸtere a ansamblului circulaÅ£iei monetare în provincie (sunt aÅŸadar
date a căror valoare informativă depăşeşte limitele Olteniei şi care se referă la
ansamblul circulaÅ£iei monetare în Å¢ara Românească) în primele decenii ale
veacului al XVill - lea . Documentul cel mai însemnat în această privinţă e pro­
iectul înaintat la 20 iulie 1 728 directorului suprem al provinciei , de către Ad­
ministraÅ£ie , în ajunul unor însemnate măsuri austriece de reorganizare a cir­
culaÅ£iei monetare a provinciei ; proiectul conÅ£ine un tabel cu monetele aflate în
circulaÅ£ie în Oltenia - cu indicarea cursului lor - ÅŸi , paralel , cu propuneri
referitoare la cursul ce urma sl fie fixat monetelor sau - în unele cazuri - la
scoaterea lor din circulaÅ£ie. IndicaÅ£iile primei coloane înlesnesc mult clarifi­
carea problemei circulaÅ£iei monetare a provinciei în această perioadă 2.
1
InformaÅ£ii de ansamblu ai.upra 5i5temului monetar ÅŸ i a politicii monetare otomane în
doua jumltatc a
veacului al XVII-iea,
ia R .
a
Mantran , Istanbul dans la seconde moitl du XV/1-e
siicle . bquuH d'histoir� instihltionnelle, iconomique et sociale , cartea a li-a, cap. I I , u
probliww dl l 'ar1n1t, p. 233-279.
l o.t fiind interc5ul deosebit al acestui document pentru i5toria monetari a Å¢lrii Roml­
RCfti , ii reproducem în între gi me:
1 27
https://biblioteca-digitala.ro
Monetele mărunte care slujeau în tranzacÅ£iile comportând sume mici erau
următoarele (pentru a înlesni calculele indicăm valoarea tuturor acestor mo20 iulie 1 728: Limitatio monetarum de pretio in quo hucusque in hac Austriaca Valachia
circulabantur, ad pretium quod deinceps vaiere possent
PRETIUM
Antiquum
Novum
Nurnrnus valebat 3/4 cruciferi guorurn guator
faciebant unurn groschurn.
Gresia sic dicta hucusque in cursu guidern non
rnulturn erat; si tarnen reperiebatur non plus
quarn unus nurnrnus valebat .
Crucifer, quorurn hactenus caesareae et aliae
rninores species non pluris aestirnabantur
quarn aliis nurnrnis.
Valeat 1/2 cruciferurn et sic 6 facient unurn
groschurn .
Maneat etiarn in hoc suo pre tio et sic duae
fac ient unarn polturarn , quatuor unurn gro­
schurn.
Nune in iusto suo pretio currant valeantgue
tres unurn groschurn et unus duos nurnrnos
cuiuscungue deinde sint speciei . Poloniei
autern tanguarn inutilis rnoneta penitus abro­
gentur.
Nune tanturnrnodo hungaricae in hoc pretio
conserventur et sic una faciet 3 nurnrnos sive
1 , 1 12 cruciferos .Polinicae vero pro rnoneta
abiecta habeantur.
Polturae turn hungaricae turn Polonicae duae
faciebant unurn groschurn .
Reperiuntur guidern certae rnonetae guae duos cruciferos valent, tarnetsi autern hic locorurn
potissirnurn sint incognitae per se in suo valore permaneant.
Para: rnoneta turcica exigui valoris est, tarnen
hic currebat per guatuor 1 12 nurnrnurn vei
duos 1/4 cruciferurn .
Grossus: diversae huius rnonetae dantur spe­
cies et in cornrnercio gualescungue fuerint per
duas polturas cursitabant.
Septenarius est gui hucusque vocabatur petak
et valebat guingue polturas cuiuscunque fue­
rint irnaginis, solum Poloniei gui sustakii no­
rninabantur guatuor faciebant polturas .
Marianus sic dictus krivak valebat undecim
polturas, sed cum sic in minori quam iusto
pretio fuerit , huius monetae species raro
vide ban tur.
lam guidem eradicari penitus deberent, ob ra­
tionem cornmercii autem pro I poltura circu­
lari poterunt.
Cum iste valor ubigue iarn sit receptus , irnpos­
terurn etiarn permaneat et sic unus groschus
faciet.
duas polturas
tres cruciferos
guatuor greslas
sex nummos.
Nune priores sint in suo proprio pretio scilicet
a septem cruciferis sive guatuordecim num­
rnis . Posteriores vero uti superius dictum de
laczakis et polturis pro abiectis habeantur.
Valeat autem nune suum pretium septem­
decim nempe cruciferos seu 34 nummos . I nter
has monetas reperiuntur aliguae , guae vocan­
tur Lunneburgicae, et i llae tantummodo 1 5
cruciferos seu 30 nummos , aliae autem ejus­
modi Bavaricae duodecim cruciferos seu 24
nummos valent, paucae tamen hucusgue hic
locorum apparuere .
1 28
https://biblioteca-digitala.ro
Tandem Polonicac quac sex groKhos sive 1 8
cruciferos valebant.
Orth . Dupliccs potissimum rcperiuntur alii
turcici alii polonici etc . Hi valebant 2S cruci­
fel'O!I et faciebant quartalitatem unius sic dicti
leonis vetcris, illi autcm constituebant quar­
taJitatcm lconis novi et sic faciebant cruciferos
22, 1 12 .
Tulth sive medii floreni de his ctiam dantnr
turcici ac dcinde cacsarei et aliorum princi­
pum, omncs suscipiebantur triginta tribus 3/4
cruciferis.
lnveniuntur subindc etiam medii leonini
thalcri ct illi facicbant SO cruciferos.
Florcnus: alius est cacsarcus, gallicus et
similes approbati valoris, alius est hic sic
dictus slot et tandem alius turcicus. Omncs hi
in commercio et per totam provinciam 67 , 112
cruciferis circulabantur.
Vigent ab aliquo temporc thaleri turcici novi
et illi valebant 90 cruciferos sive (j() polturas.
Leo antiquus valebat 1 00 cruciferos.
Thaleri cacs�i et alli approbati valoris ut
supra diximus a proportione slotonum per 4S
pmcholl circulabantur.
Aurei sive ducati communitcr in trcs IOrtcs
dividcbantur; 1 -mo. Venetici et illi hucusquc
commutabantur per 4 slotoncs et 3 petakoncs
quod facicbat 4 fi . , 17 1 12 grossos .
Secundo: C1iesarei Crcmniccnscs qui iam
duabus vei tribus polturis minus v. g . 4 fi . et
1 6 lfOll. Tertii aullcm sic dicti ordinarii
communiter quahtor 1lotonibu1 duobulqUC
petakonibu1 1U1Cipicbantur, quod adhac
cfflcicbM 4 fi . ct I S pouos; Arh . St. Sibiu, L I
Nune autem hac sicuti Lazkai polturac et
sustakoncs pcnitus abrogatac sunt. lam Turcici
valcant a proportionc dcgradati mangicr
21 ;3/4 cruciferos sive 43, 1 12 nummum. Polo­
niei autem ct rcliqui vigebunt etiam deinccpţ
scilicct 2S cruciferis, seu SO nummis.
Nune priorcs uti dictum tanquam medii man­
gier facient viginti octo et medium cruciferos
sive 57 nummos, rcliqui autcm 30 cruciferos
aut 60 nummos.
Sic etiam impostcrum pcrmanerc possunt.
lam cacsarei et reliqui licct approbati valoris
intrinseci, pluris tamen non valeant quam
unum florcnum, qui constituit sccundum mo­
dcmam rcductionem.
1 20 nummos
80 grcslas
60 cruciferos
40 polturas
20 groschos.
llli qui nominantur slot etiam ad facilitandum
commcrcium retineant unius talis floreni va­
lorcm, turcicus autem rcducatur ad
1 9 groschos
38 polturas
57 cruciferos
76 grcslas
1 1 4 nummos.
lam valebunt ctiam a proportionc dicti man­
gier 8S ,l/2 cruciferorum sive 57 polturas.
Et sic etiam impostcrum vaiere potcrit.
Justum autem est, ut non plus quarn suum
prctium valeant, id est duos florcnos.
40 groschos
80 polturas
1 20 cruciferos
I (j() grcslas
240 nummos.
Nune autem justus crcdimus omncs hi ducali
uno eodcm valorc sicut in confiniariis nobis
provincii& cacsaris per 4 fi. et S grossos iuxta
banc novam rcductioncm valcant.
-
S/3S6, f. 9S v.-98; tabelul nu cuprinde
date
1 29
https://biblioteca-digitala.ro
nete în bani 1 , care în documentele redactate în limbi străine apar ÅŸi sub
denumirea de dinarii ÅŸi nummi): greÅŸ/a (cu circulaÅ£ie încă restrânsă la această
dată) era echivalentul austriac al banului ; creiţarul (kreuzer, crucifer) , de
diverse tipuri , valorase un ban , dar fusese ridicat de austrieci la valoarea de
1 ,33 bani ; pa/tura sau polturacul (de provenienţă polonă sau ungară) valora
2 bani ; paraua (turcească) de diverse tipuri valora între 2 ÅŸi 41h bani 2; groÅŸul,
de diverse tipuri , valora 4 bani; pitacul imperial (sau septenarius , Siebner) ,
valora 1 0 bani, iar cel polon (sustak) , 8 bani ; crivacul (sau marianus , în docu­
mentele româneÅŸti mariiaÅŸ), întâlnit destul de rar în circulaÅ£ie din pricina valo­
rii sale reale superioare cursului oficial , valora 22 bani; tabelul Administraţiei
nu mai pomeneÅŸte costanda , fără îndoială foarte rar întâlnită la această dată ÅŸi
care valora 10 bani 3 .
Monetele de argint care slujeau l a reglementarea tranzacÅ£iilor mai în­
semnate se încadrează în două grupe după cum urmează sistemul talerului sau
al florinului (indicăm toate valorile în bani ÅŸi creiÅ£ari); talerul (imperial sau de
altă provenienţă , dar de conţinut identic) valora 1 35 creiţari (= 1 80 bani) ; leul
(sau talerul) numit vechi, valora 100 creiţari (= 1 3 3 bani ) , talerul turcesc nou ,
90 creiţari (= 1 20 bani) ; jumătate de taler (leu) valora 50 creiţari (= 66 ,50
bani) ; ortul polon era un sfert din leul vechi şi valora 25 creiţari (= 3 3 ,25 bani) ,
în vreme ce ortul turcesc, sfert al leului nou , valora 22 1 /2 creiÅ£ari (= 30 bani) .
Florinul (imperial , francez etc .) 4 ÅŸi repl icile sale cunoscute sub denumirea
de zlot (zlotul era principala monetă folosită ac negustorii turci în Å¢ara Româ­
nească în epoca aceasta) 5 , aveau toate , în ciuda varietăţii tipurilor lor, cursul
referitoare la monetele cu circulaÅ£ie foarte restrânsă sau întâmplătoare în provincie; informaÅ£ii
suplimentare se găsesc în proiectul Camerei aulice din 1 8 iulie 1 729, la C. Giurescu , Material,
II, p. 344-346 ÅŸi în diverse alte documente.
1 Î n dicÅ£ionarul de instituÅ£ii olteneÅŸti , întocmit probabil de N. de Porta, sub titlul bani, se dă
următoarea lămurire: „Bani . Denari minuti correnti 1 3 3 per un leonino"; C. Giurescu , Material,
I I , p. 1 40 .
2 „Abrogatis sic dictis parrallis (est turcica illa duobus nune nummis isthic currens
moneta „.); 2 sept. 1 729; C. Giurescu, Material, I I , p. 349; 3 bani (dinari) într-un calcul din
1 726, ibidem , p. 34 .
3 „Costandi . Moneta d'argento di valore de dieci bani"; C. Giurescu , Material, II , p. 1 40 .
4 Trebuie relevată deosebirea dintre florinul unguresc care valora 50 creiţari ş i florinul
renan , care valora 60 creiţari; C. Giurescu, Material, l , p. 392-470; un florin renan valora aşadar
1 2 florini ungureÅŸti ; ibidem , p. 389.
5 Dată fiind însemnătatea excepÅ£ională pe care avea s-o asume zlotul în evoluÅ£ia monetară
a provinciei în timpul stăpânirii austriece, socotim necesare câteva lămuriri suplimentare . Zlotu l ,
originar monetă de aur polonă, este în această perioadă o monetă de argint c u largă difuzare în
Europa; în cursul veacului al XVII-iea, apar numeroase imitaÅ£ii veneÅ£iene, engleze, olandeze ÅŸi
turceşti ale zlotului . Zlotul turcesc (zlota-guruş), deşi de titlu identic , se bucura de mai puţină
trecere decât ceilalÅ£i; la sfârÅŸitul veacului al XVII-iea ( 1 696- 1 697) , zlotul vechi turcesc este
1 30
https://biblioteca-digitala.ro
de 67 , 1 /2 creiţari (adică 90 bani): subdiviziune a florinului , tultul valora
33 .3/4 creiţari (= 45 bani).
Banii de aur (ducaÅ£i) în circulaÅ£ie in această perioadă erau fie cei veneÅ£ieni ,
fie imperial i (Kremnitz), fie alte sorturi; valoarea lor varia între 3 60 ÅŸi
400 bani .
În afara monetelor cu existenÅ£i reali, societatea medievali românească a
mai cunoscut - ca întreaga societate medievală europeană de altminteri - ÅŸi
moneta de calcul . FuncÅ£ia acesteia - după cum o indică însăşi denumirea
ei - era de a înlesni operaÅ£iile de calcul ÅŸi de fixare a valorilor absolute , în
împrejurările în care moneta reali, cu mari oscilaÅ£ii de curs ÅŸi de valoare de la
o Å£ară la alta ÅŸi de la regiune la regiune, era ea însăşi foarte adesea tratată ca
marfl ÅŸi deci inaptă de a sluji , în bune condiÅ£i i , ca măsură de valoare . Î n Å¢ara
Românească, funcÅ£ia monetei de calcul era îndeplinită în epoca cercetată de
ughi sau galben 1 •
Politica monetari austriaci. Aspect local al unei politici monetare de
ansamblu inspirate din doctrina mercantilistă - a cărei aplicare precede cu
mult intrarea Olteniei sub stăpânire habsburgică 2 - , măsurile monetare adop­
tate de autorităţile austriece în provincia recent cucerită urmăreau două Å£eluri
principale: să împiedice afluxul monetei turceÅŸti de calitate inferioară în Ol­
tenia - ÅŸi pe această cale în restul imperiului - ÅŸi să oprească exodul spre
devalorizat 'i îÅŸi face apariÅ£ia un zlot nou (gcdidzolta); pentru evoluÅ£ia zlotului turcesc în cursul
veacului al XVll-lea, vezi R. Mantran , Istanbul dans la seconde moitii du XV/1-e si;ck
Esqui.r.r� d'histoire institutionnelle, iconomique el sociale, p. 244 - 245; la 10 decembrie 1 7 1 9
cunul oficial al zlotului turcesc era fixat la 88 aspri pentru zlotul vechi ÅŸi 90 aspri pentru zlotul
nou; Hurmuzaki , VI , p. 285; prin zloÅ£i valahi erau dc!ICmnaÅ£i , în textele arde1cne ÅŸi austriece ,
norinii de Oldcnburg care circulau în Å¢ara Romlneascl; cf. Hurmuzaki , XV, 2, p. 1 53 8 ,
I � 1 54 1 , 1 546; într-un memoriu din 1 7 1 1 se indici cursul zlotului românesc î n Å¢ara
Romineucl ÅŸi Transilvania: ,,Zlot valahicus seu antiquus apud nos valet hungaricales n . 1 ,40
dcn . , qui per nummos valachicos computati faciunt nummos valachicos 93 1 12 . Cum autem in
Valachia de facto non nisi 89 nummos valachicos , id est hungaricales 1 32 , constat pretium
zlotonis valachici inter nos currcns superarct valachicum pretium cum nummis valachicis 5 1 12 ,
i d nte hungaricis dcnari is 7 , 1 12„ ; Hurmuzaki , XV, 2 , p. 1 549; zloÅ£ii turceÅŸti sau „aÅŸa-zis
rom&nc,ti" (slotones sic dicti va11achici) , ibidem, XV , I , p. 1 579; zlotul vechi sau românesc nu
trebuie confundat cu zlotul turccM: din veacul al XVII-iea; vezi de pildl distincţia dintre
valachici siv� alias antiqui dicti ÅŸi turcici slotones în raportul din 22 decembrie 1 724 al
Administraţiei cltre K�ig!ICgg; Arh . St. Sibiu, L t -S/355 , f. 52 v .
1 Raportul dintre ughi ÅŸi monctele de argint cele mai stabile , talerul ÅŸ i florinul rrnan, era,
în anii 1 7 1 9- 1 720 de: I ughi :: 1 , 1 12 taleri ÅŸi 2, 1 12 norini rcnani; cf. C. GiureM:u , Material, I ,
p . 4 1 9; definiÅ£ia galbenului în voi. l i , p . 1 4 1 : „Galbin , Moncta ideale cakolata per un talcro
leonino e mezzo" .
1 S . Becher, Da.r 6st�rr�ichi.sche M;;nrwr.rrn vom Jahrr 1524 bi.r 1838 in hi.rtorisch�r
.stari.sti.scMr und l'gi.rlalivrr Hinsicht, voi . I , p. 6S .
•
131
https://biblioteca-digitala.ro
Imperiul otoman al monetelor de calitate superioară - atât austriece cât ÅŸi de
altă provenienţă - ÅŸi în genere al metalelor preÅ£ioase 1 •
Efortul autorităţilor de la Viena de a adapta realităţile monetare ale ţării la
sistemul şi doctrina monetară a Imperiului habsburgic a fost generator de
grave complicaţii pentru viaţa economică a Olteniei şi a constituit una din cele
mai însemnate pricini de nemulÅ£umire a populaÅ£iei .
Dificultăţile inerente oricărei reorganizări de sistem monetar erau sporite
în gradul cel mai înalt, în cazul Olteniei , de situaÅ£ia specială a provinciei , în
primul rând de faptul că exportul ei era orientat în chip covârÅŸitor spre Impe­
riul otoman . Principalul adversar pe care l-a avut de înfruntat în Oltenia mo­
neta austriacă era aÅŸadar moneta turcească. Împotriva acesteia, rămasă acum
fără acoperirea politică a autorităţii otomane, dar al cărei aflux în provincie era
rezultatul necesar al amplului export de produse din Oltenia , aveau să-şi
desfăşoare efortul principal autorităţile camerale de la Viena. În cadrul unei
politici care s-a dezvoltat treptat ÅŸi nu a cunoscut toată amploarea decât în al
doilea deceniu al stăpânirii austriece, autorităţile centrale s-au străduit să
îngrădească circulaÅ£ia monetelor otomane ÅŸi apoi s-o suprime cu totul .
Împotriva monetei otomane care intra în cantităţi masive în Oltenia ÅŸi de
aici îÅŸi croia drum în Transilvania ÅŸi în restul imperiului , austriecii au luat
măsuri încă din primii ani ai guvernării lor2 . Instrumentul monetar principal al
1 Cât priveÅŸte acest al doilea aspect al politicii austriece , el se constată încă din primele luni
după pacea de la Passarowitz. La
13
dec .
1718
un ordin emis de Comisia aulică camerală inter­
zicea strict îndrumarea spre părÅ£ile turceÅŸti a manetelor austriece precum ÅŸi în genere a metalului
preÅ£ios, sub orice formă: „Die Ausfuhr der Kaiserlichen Speciesgelder, auch rohen Goldes und
S i lbers i n die Tiirkey ist verbothen" , Hurmuzak i , VI, p .
246;
porunci similare se repetă la
diverse intervale, ceea ce dovedeşte eficienţa lor doar relativă; la
5
dec.
1 734,
Administraţia
comunica vomicilor instituirea unei noi funcţii - a cămăraşului de arg i n t - care avea să
vegheze la aplicarea i nterdicÅ£iei de a se scoate argintul din Å£ară: „S-au arătat noao într-aceste zile
de la dumnealui Camaral işpector de Moderer, că i-au venit poruncă de la S ibii de la supt
rânduitul direcÅ£ionul Cămării , ca să s(ă) pue camaraÅŸ de argint, anume aici la Craiova, la Râmnic
la Ocnă ÅŸi la B ai a de Aramă ca să n u să scoaţă argintul din Å£ara aceasta într-alte locuri ÅŸi
pământuri striine, ci cu preÅ£ul obicinuit pe bani gata să să plătească ÅŸi să să răscumpere de la zi­
sul m ai sus cămăraÅŸ de argint. Deci dumneata acest lucru numaidecât să pui s ă să publicălui ască
la toate locurile judeÅ£ului aceluia pentru înÅŸtii nÅ£area tuturor, ca de să va întâmpla să aibă cineva
argint de vândut să facă ÅŸtire numaidecât au la unul au la altul din mai sus ziÅŸii c ămăraÅŸi"; Arh.
S t . Sibiu, L
1 -51205 , f. 1 90 .
2 Merită semnalat faptul c ă încă d i n timpul războiului , când boierii români negociau la
Viena viitorul statut al provinciei ÅŸi se străduiau să asigure autonomia ţări i în cadrul Imperiului
habsburgi c , ei au pus în discuÅ£ie ÅŸi problemele monetare . Cunoscând, fără îndoială, măsurile
monetare adoptate de austrieci în Transilvania ÅŸi consecinÅ£ele lor, boierii munteni cereau
într-unul din memoriile lor, menÅ£inerea fără modificări a valorii manetelor în circulaÅ£ie în Å£ară:
„ . . . che la maneta d ' oro e d ' argento che si spende in Valachia non possa esser diminuita o
accresciuta di prezzo ma che passi come s ' usa sin adesso"; C. Giurescu ,
1 32
https://biblioteca-digitala.ro
Material, I , p. 1 62;
comerÅ£ului otoman în provincie fiind zlotul , se înÅ£elege că împotriva acestuia
s-a îndreptat principalul efort al politicii austriece. Pentru a înÅ£elege însemnă­
tatea zlotului în circulaÅ£ia monetară a Olteniei , e suficient să amintim consta­
tarea autoritlÅ£ilor austriece potrivit cărora două treimi din sumele încasate prin
dări erau alcătuite din zloÅ£i turceÅŸti 1 • Dificultăţile întâmpinate de aplicarea
măsurilor de limitare a cursului zlotului ÅŸi apoi de înlăturare a sa din circulaÅ£ia
monetară a Olteniei s-au reflectat în oscilatiile
si
.
. revenirile care au caracterizat
politica monetară austriacă; totodată ele pun în evidenţă tendinÅ£a principală a
comerÅ£ului extern al provinciei în primele decenii ale veacului al XVIII-iea.
Reducând valoarea zlotului la prestaÅ£iile către stat 2 , austriecii nu ÅŸi-au
propus iniÅ£ial decât să înlăture deosebirea dintre cursul la care acceptau - prin
sistemul de dări - zloÅ£ii din Oltenia ÅŸi cel în vigoare în Transilvania. Dar cu­
rând, probabil pentru a evita inconvenientele care decurgeau din cursul dublu
al zlotului vechi şi pentru a suprima superioritatea acestuia - datorită cursului
legal ridicat de care beneficia în Imperiul otoman - în raport cu florinul ,
autorităţile austriece au procedat la o devalorizare mai radicală decât cea
anterioară. La 1 2 noiembrie 1 722, Administratia
transmitea vomicilor hotărâ.
rea autorităţilor superioare cu privire la cursul zlotului numit vechi , care urma
„să umble de acum înainte numai de 80 de bani , adică de 40 de pători (pol­
ture) , mai mult nu" . Noua hotărâre (aspect local al marelui conflict care opu­
nea Imperiul habsburgic celui otoman) urma să fie comunicată prin îngrijirea
dregătorilor din judeÅ£e în toate localităţile , cu mijloacele de publicitate
tradiÅ£ionale ale lumii medievale: „să strige cu trâmbiţă au cu tobă . . . iar de nu
va fi trâmbiţă au tobă să strige cu gura" 3 .
Măsura adoptată de austrieci avea să se repercuteze de îndată asupra vieÅ£ii
economice a provinciei . Î ntrucât debuÅŸeul principal al produselor Olteniei era
cf. N . Iorga, Istoria co�rÅ£ului românesc, voi . l i , p. 1 3; este de altminteri singura indicaÅ£ie cu
privire la „concepÅ£ia" monetari a boierimii române Înainte de 1 7 1 8 .
1 C . Giurescu , Material, l i , p. 286.
1 Contractul de arendare a oieritului , Încheiat la 30 noiembrie 1 720 intre Camera aulici ÅŸi
boierii arcndqi , limitcazl cursul zlotului romAnesc la I florin şi 6 creiţari , adică 66 creiţari
( = 90 bani); „ncc unus slot wallachicus in altiore quam unius floreni et sex crucigerorum valorc
obtrudctur"; C . Giurescu , Material, I , p. 477 ; faţl de cursul de pini atunci al zlotului (= 67 1 12
creiţari = 8 8 bani ), era aşadar o reducere de I 1 /2 creiţari ; acelaşi curs era confirmat i n anul
unnltor de contractul de arendare a dijmlritului ÅŸi a tutunlritulu i , in temeiul clruia, monctclc
urmau 11 fie acceptate la cursul din Transilvania: „solutio fiat in moneta bona et currcnti ,
exclusa prorsus omni turcica, in valorc non abusu inducto scd legitimo , quo ctiam in adjacenti
Provincia C.esarea Transylvani.e suscipitur, et sic slotones sic dicti veteres nonnisi 66 cru­
acccptabuntur"'; ibid�m. p. 524; potrivit textului citat s-ar plrca ci zlotul turcesc nu
cigeris
mai avea circulll(ic în Oltenia la accutl datl; totuÅŸi alte documente din anii urmltori îl amintesc.
1 Arh. St. Sibiu , L 1 -5f204, f. 58 v .-59; 40 polturc sau 80 bani erau echivalente cu (JO crei­
Å£ari .
„.
1 33
https://biblioteca-digitala.ro
Imperiul otoman - cum vor avea prilejul să arate în nenumărate rânduri auto­
rităţilor habsburgice superioare , dregătorii români sau germani ai Administra­
ţiei - era firesc ca provincia să fie alimentată constant şi masiv cu manetele
aflate în circulaÅ£ie la sud de Dunăre . Impunând zlotului în Oltenia un curs mult
inferior celui pe care îl avea în I mperiul otoman , austriecii au ridicat o
puternică stavilă în calea exportului produselor economiei oltene în regiunile
sud-dunărene 1 • Urmările acestei devalorizări aveau să fie îndurate fie de ne­
gustorii turci , cărora l i se impunea astfel să suporte pagubele însemnate rezul­
tate din scăderea puterii de cumpărare a zlotului în Oltenia, fie de populaÅ£ia
1 Pe de altă parte , măsurile monetare austriece nu puteau decât să stimuleze speculaÅ£iile
asupra deosebirilor de curs dintre diferitele monete. Ca pretutindeni în lumea medievală,
deosebirea dintre cursurile monetare de la provincie la provincie sau de la ţară la ţară a oferit şi
la noi un prilej de fructuoase speculaÅ£ii băneÅŸti . Sistemului monetar otoman , care prin însăşi
structura sa crea condiÅ£ii optime pentru comerÅ£ul de bani , i se adăugau acum în Oltenia, pentru a
favoriza această situaţie, măsurile monetare austriece; prin numeroasele modificări impuse
cursului manetelor - mai ales celor turceşti - autorităţile austriece au creat sau au agravat
deosebirile de valoare oficială a manetelor între Imperiul otoman , Oltenia ÅŸi Imperiul habs­
burgic (în primul rând Transilvania) , ceea ce a încurajat speculaÅ£iile monetare; de altminteri
documentele surprind destul de des aceste speculaţii , fie că le constată pur şi simplu existenţa ,
fie mai ales , dat fiind caracterul oficial al documentaÅ£iei de care dispunem, pentru a înregistra
încercări de a le stăvili. Cum însă nici o stavilă legală nu putea împiedica speculaÅ£iile monetare ,
se explică lesne atât persistenÅ£a acestora cât ÅŸi a măsurilor de stăvilire, de-a lungul întregii
perioade cercetate . Care erau beneficiarii ÅŸi care erau victimele acestui comerÅ£ de bani în Oltenia
e lesne de presupus şi de altminteri rezultă evident din izvoare . Raportul din 1 3 iunie 1 723 al
slujbaşilor camerali Uhlein şi Procop cerea să se pună capăt unui si stem practicat de oamenii
bogaÅ£i (ditiores) ÅŸi care păgubea atât pe locuitorii săraci cât ÅŸi interesele statului austriac: „Cer­
tus valor variarum in hac Provincia monetarum firmiter statuendus, et cum equidem abusus , gui
hucusgue in commutatione earundem a ditioribus practicabatur, publico bono et quam maxime
pauperi plebi valde nocivus fuerit, poena bene sensibilis in eos , gui tales monetas vei in majori
vei in minori pretio guam statutum sit lucri capiendi causa commutaverint, irremisibiliter
intligenda est" ; C. Giurescu, Material, I , p. 576; un an mai târziu , la 22 aprilie 1 724 , o poruncă
a AdministraÅ£iei către vomici ÅŸi ispravnici constata continuarea nestânjenită a practicii ÅŸi-i dez­
văluia în acelaÅŸi timp pe unii dintre beneficiarii e i : „ . . . s-au înÅ£eles cum că pricina banilor de
contrebuţie căci nu să aduc la vreme la dumnealui comisariul ţării nu iaste că nu să pot lua din
Å£ară, ci iaste că dumneavoastră, despre cum ce fel de bani luaÅ£i den Å£ară nu-i daÅ£i numai decât la
comisariat, ci-i Å£i neÅ£i la dumneavoastră până-i schimbaÅ£i cu alt fel de bani , deeci care schimbare
ar aduce zarafic dumneavoastră"; Arh. St. Sibiu , L 1-5/204, f. 7 1 v .-72; zece ani mai târziu
(9 mai 1 7 34) , AdministraÅ£ia cerceta cazul unui slujbaÅŸ care având a încasa bani (galbeni) pe
seama contribuÅ£iei „nu i-au luat tocma dupe cum umblă, c i i-au luat mai jos" . Împricinatul se
apărase , invocând porunca vornicului ; „au zis că aÅŸa are poruncă de la dumneata, galbeni c are
nu vin la cumpănă bine să-i ia cu preţ mai mic ... "; Arh. St. Sibi u , L 1 -5/205 , f. 1 32- 1 32 v.; la
4 noiembrie 1 7 35 , AdministraÅ£ia cerea celor 5 vomici ai judeÅ£ului să înfrâneze abuzurile comise
de dijmari ÅŸi vieri , care, pri ntre altele , erau vinovaÅ£i că „nu iau bani în preÅ£ul lor cel drept"; Arh.
St. Sibiu , L 1 -5/20 5 , f. 5; speculaţiile asupra deosebirii dintre valoarea reală şi cea nominală a
monetelor, precum şi asupra deosebirilor dintre cursul oficial al monetelor de la ţară la ţară au
continuat aÅŸadar în ciuda veleităţilor oficialităţii de a le pune capăt.
1 34
https://biblioteca-digitala.ro
locali, daci continua sl-ÅŸi vândl produsele la cursul vechi al zlotului . Evocând
gravele neajunsuri care rezultau pentru locuitorii ţării din aceastl situaţie ,
AdministraÅ£ia cerea directorului suprem - Ia 30 iunie 1 723 - să revină asu­
pra mlsurii şi sl restabilească cursul anterior acceptat al zlotului 1
Refuzul autoritlÅ£ilor camerale de a accepta punctul de vedere formulat în
cererile Administraţiei a dat curs liber tuturor consecinţelor care decurgeau din
aplicarea mlsurilor monetare adoptate. Pentru a preîntâmpina aceste conse­
cinÅ£e. dintre care cea mai gravi era sistarea comerÅ£ului dintre Oltenia ÅŸi Impe­
riul otoman ÅŸi , o datl cu aceasta, secarea principalului izvor din care se ali ­
menta cu bani provincia 2 , AdministraÅ£ia a propus , l a 24 noiembrie 1 724 , adop­
tarea unei formule de compromis care consta din acceptarea oficială a cursului
dublu al zlotului ; cursul nou de 1 florin (adică 60 creiţari 80 bani) , pentru
plăţile către casa camerală sau casa de război - deci bani care urmau să ia
drumul Transilvaniei ÅŸi în genere al provinciilor imperiului - ÅŸi cursul intern
(cel vechi , de 22 groşi , 66 creiţari sau 88 bani) , la tranzacţiile interne sau la
sumele destinate a fi întrebuinÅ£ate în provincie 3.
ÎnÅ£elegând urmările care aveau să rezulte pentru economia provinciei ÅŸi , pe
cale de consecinţă, pentru încasările imperiului , din aplicarea rigidă a politicii
monetare preconizate de autorităţile camerale, generalul Konigsegg ÅŸi-a însuÅŸit
punctul de vedere al AdministraÅ£iei , sugerând autorităţilor din Viena, la 4 mar­
tie 1 724 . să accepte formula cursului dublu al zlotului . Raportul lui Konigsegg
atrage atenÅ£ia asupra deosebirii esenÅ£iale, în această privinţă, între Transilvania
- importatoare de mlrfuri din Å¢ara Românească ÅŸi din provinciile imperiu­
lui - ÅŸi Oltenia - mare exportatoare de mlrfuri în Imperiul otoman ÅŸi în sub­
sidiar la VeneÅ£ia - ÅŸi deci asupra imposibilităţii de a le încadra într-o politică
monetari comuni 4•
•
=
1 „Cum paucac admodum aliac monetac nisi s1otones antiqui et Turcicae pccuniae pro
ovium , butyri , mc11is, aliarumque rcrum comparationc per quacstores al1atae in praememorata
provincia rcpcriantur et ex i11is s1otones turcicos miscri inco1ae a modo dictis quaestoribus in
valorc 44 polturarum pcrcipcrc in sortcm cac !W'CaC contributionis autem pro 40 po1turis erogarc,
ita et pctakoncs sive alias dictos scptenarios in valorc 5 polturarum acceptos, pro 4 po1turis et
uno crucigcro dare dcbcant, hancque ob causam damnum patiantur, gratiosum a1tefatae Suac
Exccllcntiae mandatum pracstolatur . quatenus ante Iatac monctae iuxta patriac consuetudinem in
eodcm mancant valorc , quo inco1ac prccipcrc solenr'; Arh . St. Sibiu , L 1 -51355 , f. 43 v .; cererea
Administraţiei a fost transmisl la 5 iulie de K�nigscgg Curţii din Viena; C. Giurcscu , Mat,rial,
I , p. 583-589.
1
. . . ncc ullac aliac monctac practer Turcicas , nisi simi1es antiqui slotones exindc per
qu1ie5torc1 .dferantur . . ."; Arh. St. Sibiu , L 1 -51354, f. 2 1 v .
„
) '""'""·
4 Hurmuulci, VI , p. 49 1 -492 ÅŸi C . Giurcscu , Mat,rial, I , p. 62�26; se pune în evidenÅ£i
- fn raportul lui K�ig1egg - faptul ci negustorii turci nu dispun dcctt de taleri , zloţi 'i
monctl turceucl; moncta strlinl de buni calitate care intri tn Imperiul otoman e topitl ÅŸi
1 35
https://biblioteca-digitala.ro
Dar, în ciuda acestor avertismente , politica monetară austriacă s-a menÅ£i­
nut nemodificată în această etapă 1 , iar consecinÅ£ele nu s-au lăsat aÅŸteptate . La
sfârÅŸitul aceluiaÅŸi an 1 724 , AdministraÅ£ia îl informa pe Konigsegg că la
calamităţile naturale - secetă şi epizootie - s-au adăugat efectele politicii
monetare , din pricina căreia negustorii din regiunile turceÅŸti au încetat de a
face obiÅŸnuitele achiziÅ£ii de mărfuri din provincie . Încetarea comerÅ£ului cu
Imperiul otoman - expunea în continuare raportul - a provocat o mare l ipsă
de bani în provincie, iar ţăranii , în imposibilitate de a găsi cumpărători pentru
produsele lor, erau complet l ipsiţi de bani şi deci de mijlocul de a face faţă
dărilor 2 • În timp ce AdministraÅ£ia înto.cmea memoriul amintit , autorităţile
camerale confirmau - prin anunţare publică la Craiova - noul curs impus
zlotului , a cărui nerespectare avea să fie sancÅ£ionată , pentru locuitorii pro­
vinciei , cu pedeapsa capitală , iar pentru negustorii străini cu arestarea ÅŸi con­
fiscarea mărfurilor 3 .
DeÅŸi lacunare , datele referitoare la evoluÅ£ia politicii monetare austriece în
Oltenia în următorii câÅ£iva ani par totuÅŸi să indice că realităţile locale au reuÅŸit
să se impună şi că autorităţile de la Viena au făcut concesii punctului de
vedere al AdministraÅ£iei . Unele documente din această perioadă înregistrează
existenÅ£a cursului dublu al zlotulu i , astfel cum îl propusese anterior Admi­
nistraţia 4 .
Începând c u anul 1 72 8 , politica de integrare tot mai strictă a Olteniei în
sistemul de guvernare i mperial - fără menajare a particularismului provinmetalul preÅ£ios e folosit pentru noi emisiuni monetare , din care vistieria otomană dobândeÅŸte
câÅŸtiguri însemnate.
1 La 25 martie 1 724 , instrucÅ£iunile adresate de AdministraÅ£ie vornicilor pentru încasarea
dăjdiilor prevedeau : „ÅŸi pentru bani să ÅŸtii dumneata să luaÅ£i zlotul vechiu de 80 de bani , iar
zlotul nou să nu să ia nicidecum"; Arh. St. Sibiu , L 1-5/204 , f. 70 v .
2
. mercatores . . . e x partibus Turcicis emendi causa non confluxerint ... e t hos Valachiae
Austriacae 5 districtus nullum (uti notum) praeter praememorata pecora ac victualia, dum illa
quaestoribus ex Turcia advenire solentibus vendere possunt, commercium habeant; si autem
vendere nequeunt, eadem provincia eo quod aliis ex regionibus nullae pecuniae in earn per
simile aut aliud commercium transferantur, in extrema liquidae substantiae caritate constituta
sit. . ." ; locuitorii nu îÅŸi pot vinde nici la preÅ£urile cele mai reduse mărfurile; 'Arh. St. Sibiu ,
L 1 -5/355 , f. 46.
3 Ibidem, f. 51 v .-52 v.
4 Textul înaintat la 14 decembrie 1727 de AdministraÅ£ie Directorului Suprem al provinciei
înregistra cursul zlotului de 20 groÅŸi (sau 60 creiÅ£ari) la plăţile către stat ÅŸi de 22 groÅŸi (sau
66 creiÅ£ari) „secundum ordinarium inter incolas foris in provincia cursum"; Arh. St. Sibiu ,
L 1 -5/356 , f. 68; la 5 iulie 1 726 o i nstrucÅ£iune a AdministraÅ£iei în legătură cu încasarea banilor
pentru carele de fân amintea; „ . . . ÅŸi zlotul să să ia de bani 88 ÅŸi petacul de bani zece ÅŸi pecum să
vor lua aÅŸa să vor ÅŸi da"; Arh. St. S ibiu , L 1 -5/20 8 , f. 1 1 5 v . ; în tranzacÅ£ii particulare, zlotul
valora 90 bani ; Arh. St. Buc . , ms. 449 (Condica m-rii Hurez) , f. 565 v .; la acelaÅŸi curs îl
înregistra de altminteri în 1 728 tabelul reprodus integral în paginile anterioare .
„.
.
1 36
https://biblioteca-digitala.ro
cial - se manifestl puternic ÅŸi pe plan monetar. Ofensiva împotriva zlotului se
adânceÅŸte , lupta întte cele doul sisteme monetare - otoman ÅŸi austriac - se
intensifici. Hotlrârea CurÅ£ii din Viena de a asimila regimul monetar al Olte­
niei cu cel introdus în Transilvania, ÅŸi de a impune un curs identic monetelor
turceÅŸti în ambele provincii s-a izbit de o puternică rezistenÅ£i atât din partea
populaÅ£iei - principala victiml a politicii monetare austriace - cât ÅŸi a Ad­
ministraÅ£iei oltene . Subliniind deosebirile esenÅ£iale între situaÅ£ia economică ÅŸi
mai ales între direcÅ£ia comerÅ£ului celor două provincii ÅŸi imposibilitatea de a le
supune unui regim monetar identic , AdministraÅ£ia - în fruntea căreia se afla
acum un german - propune o soluÅ£ie de compromis între vechea situaÅ£ie
monetari ÅŸi formula radicală a hotlrârii imperiale care prevedea o nouă re­
ducere a zlotului la 1 9 groşi (= 57 creiţari , = 76 bani), adică la nivelul fixat
pentru Transilvania. Administraţia propunea menţinerea cursului zlotului la
20 groşi (= 60 creiţari = 80 bani) pentru a nu spori şi mai mult deosebirea
dintte cursul oficial al zlotului ÅŸi cursul său pe piaÅ£i 1 •
Repetatele intervenÅ£ii ale boierilor olteni ÅŸi ale AdministraÅ£iei ţării în
cursul anului 1 728 nu au reuÅŸit sl modifice hotărârea autoritlÅ£ilor de Ia Viena,
în concepÅ£ia cărora noua măsură nu avea să fie decât o etapă în procesul de
eliminare totală, prin devalorizări succesive, a zlotului ÅŸi în genere a monetelor
de provenienţă otomani 2 . l n vara anului 1 729 , Camera aulică punea capăt
obiecÅ£iilor autorităţilor locale ÅŸi hotlra introducerea unui nou curs al zlotului în
Oltenia, anume de 1 7 groÅŸi (= 5 1 creiÅ£ari = 68 bani); singura concesie con­
simÅ£ită punctului de vedere al AdministraÅ£iei consta în acordarea unui regim de
tranziÅ£ie de la cursul în vigoare la cursul nou fixat, prin devalorizarea zlotului
în câteva etape de trei luni 3 .
1 Negustorii turci continuau d cumpere mlrfurile oltene c u zloţi de 22
1 /2 groÅŸi
(= 90 bani), in vreme ce autoritlţile austriece nu acceptau zlotul dedt la echivalenţa de 20 groşi
(= 80 bani) , cun pc care intenţionau d-l mai reduci inel; e de subliniat faptul ci Administraţia
propunea cursul de 20 grc>ti pentru zlotul vechi , acceptlnd cunul de 1 9 groşi pentru zloţii noi ,
ceea cc lui s1 se inţeleagl ci acettia fie nu au displrut niciodatl din circulaţia monetari a
provinciei , fie ci i�i f'lcuserl reapariÅ£ia în anii precedenÅ£i; Arh . St. Sibiu , L 1 -51356, f. 92 v .-95 .
1 Aprehensiunile Administraţiei c u privire la urmlrile eventualei inllturlri a zlotului din
circulaÅ£ia monetari a provinciei sunt categoric formulate in memoriul înaintat Directorului
Suprem la JO martie 1 729, tn problema monetari: ,.Ad totalem interea vero slotonum
reductioncm dare scmel pro scmpcr consilia nostra non praesumimus, cum inde incffabilem et
commercii ct provinci.e ruinam evcnturam csse videamus . . ." : Arh. St. Sibiu, L 1 -5/356,
r. 1 20 v .-1 2 1 .
1 Te•tul hotlrlrii Camerei aulice la C . Giurescu , Mat�rial, II , p. 34 1 -343; devalorizarea
zlotului nu era decll upcctu l principal al unei noi reglementlri monetare de ansamblu , in cadrul
CRta cn fiul cunul manetelor aflate în circulaÅ£ie în provincie ti se indica lista celor care
urmau d fie cu totul fnllturate tlin circulaţie; lista cuprinzlnd noul curs oficial al mone�lor,
publicatl de C . Giurc1eu, Mal,rial, l i , p. 344-34S ; seneratoare de complicaţii Kriouc pentru
1 37
https://biblioteca-digitala.ro
Promulgată în provincie cu întârziere de câteva luni , hotărârea avea să
provoace în scurt timp consecinÅ£ele prevăzute de AdministraÅ£ie - care , de
altminteri , nu erau decât repetarea pe scară mai mare a situaÅ£iilor create
anterior de primul val de măsuri monetare austriece - şi să se izbească de
situaÅ£i ile de fapt dominante în provincie . Dificultăţile inerente substituirii unui
sistem monetar prin altul şi adaptării populaţiei la noul regim monetar 1 , se
adăugau imposibil ităţii de a concilia două tendinÅ£e fundamentale contradic­
tori i: pe de o parte orientarea exportului provinciei înspre Imperiul otoman , iar
pe de alta eliminarea din circulaţia monetară a provinciei a monetelor turceşti .
Noua devalorizare a zlotului , aplicată din ultimul trimestru al anului 1 729 , a
provocat reacÅ£ia imediată a negustorilor sud-dunăreni care , în faÅ£a primejdiei
de a suferi pierderi sensibile cu prilejul obişnuitelor achiziţii de produse oltene ,
au renunÅ£at de a mai frecventa târgurile ÅŸi iarmaroacele provinciei . La 5 aprilie
1 73 0 , Camera aulică era informată de directorul suprem Wallis că negustorii
turci , care în chip obiÅŸnuit veneau în provincie încă din primele luni ale anului
pentru a cumpăra oi , au renunÅ£at de a-ÅŸi mai face achiziÅ£iile de îndată ce au
aflat noul curs al monetei ; atât de lucrativul export de oi al provinciei era ame­
ninÅ£at să înceteze cu totul 2. Refuzul Camerei de a lua în considerare plângerile
provinciei ÅŸi intransigenÅ£a ei în problemele de pol itică monetară 3 au provocat
din nou grave perturbări în viaÅ£a economică a provinciei , fără a reuÅŸi de alt­
minteri să-şi atingă ţelul : eliminarea monetei turceşti din circulaţie ; situaţie
care a determinat Administraţia să ceară - prin memoriul din 1 8 septembrie
1 730 - noi instrucÅ£iuni cu privire la aplicarea hotărârii din iulie 1 729 . Alter­
nativa cu care erau confruntate autorităţile se menţinea şi acum nemodificată:
aplicarea riguroasă a prevederilor monetare imperiale , cu riscul de a compro­
mite comerÅ£ul cu Imperiul otoman ÅŸi deci de a lipsi populaÅ£ia ţării de princi­
palul mijloc de a-şi procura bani şi de a face faţă obligaţiilor către stat, sau
acceptarea tacită a situaÅ£iei de fapt, circulaÅ£ia monetei turceÅŸti 4 •
provincie a fost înlăturarea din circulaÅ£ie a paralelor, monetă măruntă foarte larg folosită în
tranzacÅ£iile zi Inice; alte monete turceÅŸti scoase din circulaÅ£ie prin hotărârea din 1 8 iulie 1 729
erau ortul turcesc , tultul, talerul turcesc şi subdiviziunile sale (jumătatea şi sfertul de taler).
1 InsuficienÅ£a cantităţii de greÅŸle - monetă măruntă destinată să ia locul paralelor în
tranzacÅ£iile mici - ÅŸi dificultatea pentru locuitori de a deosebi diversele noi monete introduse în
Å£ară sunt semnalate în raportul adresat de Wallis ÅŸi Andler Camerei aulice , la 5 aprilie 1 730; cf.
C. Giurescu , Material, I I , p. 373-374.
2 Ibidem, I , p. 374; la sfârÅŸitul aceluiaÅŸi an tendinÅ£a constatată în primele luni era con­
firmată; ibidem , p. 4 1 8-4 1 9 .
3 Vezi de pildă răspunsul Camerei aulice l a întâmpinările provinciei; ibidem, p. 4 1 1 -4 1 3 .
4 Arh. St. S ibiu , L 1-5/356, f. 175 v .- 1 76; în alt caz similar - cel al Serbiei - se constată
tendinţa austriecilor de a acorda prioritate considerentelor monetare faţă de cele comerciale; vezi
Langer, Serbien unter der kaiserlichen Regierung, 1717-1739, în Mitteilungen des K. K. Kriegs­
Archivs, Neue Folge, III ( 1 889), p. 1 7 5 .
1 38
https://biblioteca-digitala.ro
Cu atit mai grave aveau sl fie consecinţele - şi fireşte şi reacţiile - �
vocale de încercarea austriacl de a înlltura cu totul zlotul din circulaÅ£ia mo­
netari a provinciei 1 • ceea ce trebuia - în baza hotlrârii imperiale - să devinl
fapt împlinit la sfârÅŸitul anului 1 730. O intervenÅ£ie hotlrâtl a AdministraÅ£iei în
favoarea suspendării hotlririlor monetare adoptate de Viena s-a produs în a
doua jumătate a lunii decembrie 1 730. aÅŸadar două săptămâni înainte de
intrarea în vigoare a măsurii . DeÅŸi întâmpinarea nu a obÅ£inut câÅŸtig de cauză de
îndatl . întrucât reacÅ£ia autorităţilor austriece superioare a fost categorică în
această privinÅ£l . real itatea a silit foarte curând politica oficială să se adapteze
şi sl facă concesii 2 . Refuzul negustorilor turci de a mai achiziţiona produsele
economiei oltene în condiÅ£iile monetare noi - înllturarea zlotului 3 - i-a silit
pe austrieci să revină , măcar parţial şi provizoriu - asupra măsurilor lor.
Presiunea realităţilor locale i-a constrâns pe austrieci la o primă concesie încă
în prima jumătate a anului 1 73 1 , adică la numai câteva luni după intrarea în
vigoare a hotărârii prin care i se refuza zlotului dreptul de a circula în pro­
vincie� la 30 aprilie 1 73 1 , Administraţia era autorizată să prelungească cu trei
luni circulaÅ£ia zlotului la ultimul curs fixat (5 1 creiÅ£ari = 68 bani)4• O nouă
amânare de trei luni era acordată la împlinirea termenului 5 , pentru a se repeta
1
O expunere foarte clari a perspectivelor pc care Ic deschidea pentru provincie aplicarea
riguroul a politicii monetare austriacc c cuprinsl în memoriul adresat lui Wallis de Admi­
nistraÅ£ie , la 1 8 decembrie 1 730, care se încheia cu cererea: „Cum omnc fcre commercium
provinciac hujus cum ipsismct partibus Turcicis sit, ncquc aliae indc monctac, ne scilicct
illarum , qua.Å£ in auro argcntoquc habcnt, quidam aliquas varias, ob majorcm ibi , hic autem
minorem valorcm iacturam patiantur, nisi talcs slotoncs sperari et obtineri possint, ad priorem
valorcm rcducantur" ; la plata dlrilor, fireÅŸte , ei ar fi fost primiÅ£i în valoare de 1 7 groÅŸi; Arh. St.
Sibiu , L 1-5/356, f. 190.
2 Rlspunsul lui Wallis (20 februarie 173 1 ) la întâmpinarea AdministraÅ£iei era categoric ;
dc'i rccu�tca consecinţele grave rezultate pentru provincie din sistarea comerţului c u Imperiul
otoman , ci punea caplt, de autoritate, discuÅ£iei , invocând hotărârea irevocabilă a conducerii
imperiului:
cum autcm haec ab altis instantiis resoluta sit et aliundc in ncgotio hoc mone­
tarum sufficicntcs relationcs ab hinc factac sint altioris rcs indaginis, neque contra eam objcerc
aut replicare quidquarn ultro licct"; C . Giurcscu , Matuial, II , p. 427-428; autoritlţilc camerale
din Oltenia refuzau sl mai accepte
pc scama restanţelor de contribuţie din 1 729 şi 1730
zloţi , nici chiar la cunul minim de 5 1 creiţari: Arh . St. Sibiu , L 1-15/356, f. 2 1 3.
1 La 1 3 aprilie 1 73 1 Administraţia raporta directorului suprem dl un grup de negustori turci
care vcniKl'I sl cumpere mlrfuri din Oltenia, avlnd a,Å£upra lor o sumll de .50 OOO florini ungu­
rc"i „in puris szlotoniooÅ£ valachicis consi�tentium" , au hotlrlt sl plrl.Å£Cascl Å£ara cind au aflat
ci zloţii au fost fnllturaţi din circulaţie; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/356, f. 240.
4 Arh. St. Sibiu, L 1 -Sf3S6, f. l4S .
' C . Oiure11eu . Mat�rial, I I , p. 453; mcritl semnalat faptul ci accutl ml.Å£url a fost, în parte
cel puţin, ti n:z:ultarul unei presiuni populare , ciupi cum rczultl din raportul lui Wallis şi
Rcbcnti1eh din 20 au gu s t 173 1 ; pe ntru a liniÅŸti mulÅ£imea adunatl la Craiova ( „ „ . zu ctwclchcr
Bcruhigung des darau f hnfig zusewarticten Volkcs" ) , ci au hotlrtt
printre altele
d prc­
lungcacl termenul IX accept� a zlotului în contul contribuÅ£iei la cunul de S I cn:iÅ£ari;
Hurmuzaki , VI , p. 41S .
„„.
-
-
-
-
1 39
https://biblioteca-digitala.ro
apoi din trimestru în trimestru până l a sfârÅŸitul stăpâniri i austriece în Å£ară .
Cursul dublu al zlotului - cel al pieţii şi al tranzacţiilor particulare şi cel
oficial - a continuat să constituie caracteristica dominantă a circulaţiei
monetare în Oltenia în timpul dominaÅ£iei austriece 1 •
Încercând s ă concilieze două realităţi inconcil iabile - un export orientat
spre Imperiul otoman ÅŸi o circulaÅ£ie monetară încadrată riguros în formula
monetară a sistemului imperial habsburgic - politica austriacă s-a soldat în
chip firesc cu un eÅŸec desăvârÅŸit.
Tabel de monete aflate în circulaÅ£ie în Oltenia
(echivalenÅ£e calculate în bani ÅŸi creiÅ£ari)
ban = dinar = greşlă
creiţar = 1 ,3 3 bani
poltura( c) = 2 bani
groÅŸ = 4 bani
para = 2 - 4 , 1 /2 bani
sustac = 8 bani
costanda = 1 O bani
1 Πn realitate se poate vorbi despre un curs triplu al zlotu lui; unul oficial , la prestaţiile către
stat, unul în raporturile interne de 60 creiÅ£ari , iar altul la care cumpărau negustorii turci pro­
dusele oltene . Cel dintâi s-a menÅ£inut în această perioadă la 5 1 creiÅ£ari , în ciuda repetatelor
cereri ale Admi nistraţiei şi ale boierimii oltene de a fi sporit ; cf. Hurmuzaki , VI , p. 427-428;
C . Giurescu, Material, II, p . 457 ÅŸi 459-462. Î n tranzacÅ£iile interne zlotul era acceptat la valoa­
rea de 20 groÅŸi sau 60 creiÅ£ari : Episcopia Râmnic cumpăra, la 2 sept. 1 73 1 , pământ lângă Bu­
neÅŸti , de la un oarecare Iane de la Ocna Mare , pe „taleri cincisprezece , care fac zloÅ£i româneÅŸti
douăzeci şi cinci şi zlotul de bani optzeci"; T. Bulat, Contribuţiuni documentare la istoria
Olteniei. Secolul XVI, XVII ÅŸi XVIII, p. 3 1 -32; cursul de 66 creiÅ£ari la vânzările către turci e
atestat încă în anul 1 732; C . Giurescu , Material, I I , p . 496-498 ; la 1 0 ianuarie 1 736, Camera
aulică confirmă diferenÅ£a de 1 5 creiÅ£ari între cursul minim ÅŸi cel maxim al zlotului; C. Giurescu,
Material, III , p. 82; o nouă încercare de reglementare din partea Vienei a cursului zlotului ÅŸi de
eliminare treptată a lui era comunicată vornicilor, de AdministraÅ£ie, la 24 iulie 1 736, cu însăr­
cinarea de a face public „cum că zloÅ£ii de la zioa viitoarei luni lui avgust până la sfirÅŸitul lui
octombrie la neguţătorii de obÅŸte sau la cumpărare ÅŸi vânzare să umble câte 19 groÅŸiÅ£e , iar de la
zioa întâi a lui noiembrie până la sfârÅŸitul lui ghenarie anului ce vine câte 1 8 groÅŸiÅ£e ÅŸi de la zioa
întâi a lui fevruarie până la sfârÅŸitul lui aprilie câte 1 7 groÅŸiÅ£e. Iar la casa ostăşească ÅŸi la
contrebuÅ£ion să nu să priimească mai sus decât 17 groÅŸiÅ£e, iar dupe aceia, trecând aceste 9 luni ÅŸi
de la zioa întâi a lui avgust numărând 3 soroace de tot ÅŸi însă într-acestaÅŸ chip să lipsească, ca
nici la casa, nici la contrebuţion nicicum să nu să ia şi la neguţătoria de obşte supt pierzarea şi
confiscaţiia nicidecum să nu umble"; Arh. St. Sibiu , L 1-5/206, f. 8 3 v.; confirmarea intenţiei de
înlăturare a zlotului din circulaÅ£ie, la 7 februarie 1 737 , ibidem, f. 1 1 0 v .-1 1 1 ; poruncă similară
pentru înlăturarea paralelor turceÅŸti în martie 1 730, ibidem, f. 1 33 ; dar l a 28 aprilie 1 7 37 ,
AdministraÅ£ia comunica vomicilor hotărârea „Directorului mai mare" „să mai umble zloÅ£ii o
vreme, iar parale de la mai întâi nicidecum să nu umble"; ibidem, f. 1 43 ; în iunie termenul de
circulaÅ£ie a zloÅ£ilor era prelungit până Ia sfârÅŸitul anului 1737 , ibidem, f. 1 7 5 .
1 40
https://biblioteca-digitala.ro
pitac (septenarius) = 10 bani
crivac (marianus. mlriiq) 22 bani
taler imperial = 1 80 bani (= 1 35 creiţari)
taler (leu) vechi = 1 33 bani (= 100 creiţari)
taler tmcesc nou = 1 20 bani (= 90 creiţari)
112 taler (leu) = 66.50 bani (= 50 creiţari)
ort polon ( 1/4 leu vechi) = 33,114 bani
ort turc = 114 leu nou = 30 bani (= 22, 1 12 creiţari)
florin unguresc = 66.50 bani
florin imperial (renan) = 90 bani (= 67 , 112 creiţari)
tult (= 112 florin) = 45 bani (= 3 3 ,3/4 creiţari)
zlot turcesc vechi = 88 bani
zlot turcesc nou = 90 bani (= 67 ,112 creiţari)
zlot valah = 89 bani
diverse monete de aur = 360
400 bani
=
-
https://biblioteca-digitala.ro
C A PITO L U L V I
BOIERI SI TÄ‚RANI
'
'
Dezvoltată pe temelia unei economii covârÅŸitor agrare , societatea olteană
îÅŸi structurase ierarhia în cadrele create de raportul economic dintre om ÅŸi
pământ ÅŸi de raporturile de drept statornicite între oameni în procesul de
exploatare a pământului .
Stăpânirea celei mai întinse părÅ£i a pământului conferea boierilor ÅŸi mănăs­
tirilor - cu situaţie economică şi regim al privilegiilor similare - poziţie
dominantă în viaÅ£a social-economică . Dar clasa stăpânitoare nu alcătuia un
corp omogen, deosebirile de avere ÅŸi de poziÅ£ie politică delimitau treptele bo­
ierimii , pe care austriecii au încercat să le definească riguros.
Cea mai mare parte a locuitorilor provinciei îÅŸi desfăşura existenÅ£a ÅŸi
'
a·ï¿½ tivitatea economică înlăun trul domeniului : dependenÅ£a economică faţă de
stăpânul de moÅŸie e caracteristica comună a tuturor locuitorilor domeniului ,
U.ar deosebirile de statut fragmentau masa populaÅ£iei dependente în rumâni ,
oameni cu învoială ÅŸi rob i . Munca gratuită a acestora satisfăcea cea mai mare
parte a nevoilor curÅ£ii boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti , pentru care mâna de lucru
salariată nu alcătuia decât un izvor subsidiar de forţă de muncă.
O secÅ£iune l argă din teritoriul provinciei reuÅŸise să se sustragă în veacurile
trecute tendinţei de expansiune a domeniului boieresc şi mănăstiresc; regiunea
de munte , zonă de protecÅ£ie ÅŸi din acest punct de vedere, favorizase supravie­
Å£uirea unei mase însemnate de ţărănime liberă, factor de seamă în istoria ţării .
1.
STRUCTURA SOCIALÄ‚ A POPULAÅ¢IEI
CovârÅŸitor agrară ÅŸi l ipsită de o viaţă urbană autentică, societatea o]teană,
în primele decenii ale veacului al XVIII-lea, nu cuprindea decât în proporÅ£ie cu
Lutul redusă ekmente exclusiv legate de activitatea de schimb şi de exploatarea
subsolului , a căror pondere în viaÅ£a social-economică era cu totul minoră .
1 42
https://biblioteca-digitala.ro
Din ansamblul populaţiei conttibuabile de 34 346 familii 1 , 32 8 1 3 famil ii ,
adicl 92% . aparţineau ţlrlnimii - libere sau dependente - şi probabil robilor
(al clror numlr rlmâne necunoscut). Imensa majoritate a populaÅ£iei provinciei
îÅŸi uigura qadar existenÅ£a direct din agricultură ÅŸi din creÅŸterea animalelor. în
c adrul populaţiei rurale precumpăneau ţlranii dependenţi 2, care alcltuiau
63 ,6% . faţl de 36,4% moşnenii sau megieşii 3 .
Clasa dominantl - boierii şi o parte din cler - al clrei număr nu e
înregistrat în catagrafii . constituia aproximativ 1 % din totalul populaÅ£iei 4•
Restul de aproximativ 7% - 2 432 familii - era alcătuit din orăşeni:
negustori , meşteşugari , mineri şi slujbaşi ai administraţiei centrale şi locale s .
Dintre aceştia doar puţini se desprinseseră c u totul de activitatea agricolă, care
continua sl furnizeze multora dintre ei o parte însemnată a mijloacelor de trai
ÅŸi a veniturilor lor. Unele dintre aÅŸezările urbane nu aveau decât statut juridic
de oraÅŸ , care acoperea însă o realitate social-economică rurală .
Structura sociaJI a populaÅ£iei Olteniei în 1 735
Ţărani dependenţi şi liberi
OrlÅŸcni
Boieri ÅŸi boiernaÅŸi
1
92%6
7 ,2%
0,80%
Pentru stabilirea procentului diferitelor categorii sociale, folosim datele catagrafiei din
1 735 (Hurmuzaki , VI, p. 5 1 8-525), cea mai cuprinzltoare ÅŸi mai apropiatl de realitate, pentru
ci eMe întocmitl la o datl clnd austriecii reuÅŸiserl sl înfrângi în marc ml.�url rezistenÅ£a bo­
ierimii. Evident, nici chiar în aceastl etapl finali, catagrafiile nu au pierdut caracterul de
aproximaÅ£ie; dar gradul de aproximaÅ£ie a fost mult restrâns în aceÅŸti ani, ceea ce conferi
ultimelor date demografice o valoare dcoscbitl. Totalul de 35 346 familii indicate în textul cata­
grafiei provine fie dintr-o grcÅŸcall de adiÅ£ionare în originaJ , fie dintr-o eroare de transcriere a
editorului. Totalul exact e cel indicat mai sus.
plurc11 inhabitantium non posse..�sionati ... sub nomine bimicorum dentur" , era informat
2
generalul Wallis în 173 1 de cltrc AdministraÅ£ie; vezi C. Giurcscu , Mat�rial, II, p. 446 .
1 Procentul celor doul categorii a fost calculat nu dupl datele catagrafiei din 1 735 , care
prin îmbinarea ncdiM:riminatl a unei plrÅ£i a moÅŸnenilor ÅŸi a Å£lranilor dependenÅ£i în aceeaÅŸi cate­
goric fiKall - mlrgin-.ii - face imposibil un asemenea calcu) , ci dupl indicaţiiJc conscripţiei
virmondicnc; calculul aparÅ£ine lui H . H. Stahl , ContribuÅ£ii la studiul sat�lor deYă�e rornâ­
rw1ti, voi. I , Conf�thraţii d' ocol, structuri t�ritoriale 1i tehnici a1ricol� , p. 334.
4 C la.u întlia era alcltuitl din 24 familii de mari boieri; clasa a doua cuprindea pe boier­
naÅŸi , al clror numlr nu dcpl.ÅŸca 200 familii; vezi Hurmuzaki , V I , p. 483; clua a �ia era al­
clruitl din aprollimativ 75 familii de aleÅŸi ÅŸi sutaÅŸi; vezi C. Giurescu , Material, li , p. 329.
' Cifrele referi� la populaÅ£ia e>rqclor reprczintl maximu) surprins în divenc izvoare, la
diferite dale .
• ln rcalit•. procentul populaÅ£iei runic cn ti mai mare dedt cel stabilit; cJcrul sltcK , care
nu c înregislnd tn catqrafic , sporea probabil cu cltcva procente partea satului tn ansamblul
populaţiei, ca 'i cca mai mare parte a slujbaşilor locali ai Administraţiei ti ai Camerei aulice.
Carw:tcrul l'\lnl al orafClor modifici ti mai muk tn favoarea satelor raportul procentual stabilit
pc baza dallelor COIHCripţici din 1735.
•• • • •
1 43
https://biblioteca-digitala.ro
Văzută prin prisma indicaţiilor celor mai generale furnizate de cifre , lumea
olteană se înfăţiÅŸează ca o societate agrară, în care , în faÅ£a domeniului boieresc
�i mănăstiresc , precumpănitor ca întindere , potenÅ£ial uman realizat ÅŸi volum al
producţiei , se află o puternică proprietate ţărănească liberă . Forţa de rezistenţă
a acestei proprietăţi faţă de tendinţa de expansiune a marelui domeniu explică
f�udalizarea incompletă a ţării ; ea a dat naştere uneia din trăsăturile cele mai
de seamă - deÅŸi doar insuficient analizată în implicaÅ£iile ei generale - ale
rncietăţii medievale româneÅŸti .
2.
BOIERIMEA
Stăpâni pe cea mai mare parte a solului ÅŸi a masei umane angajate în
exploatarea agricol ă, titulari ai dregătoriilor şi deci deţinători ai autorităţii de
stat , încărcaÅ£i de autoritate administrativă ÅŸi judecătorească, factor de putere
social-politică consolidată ÅŸi legitimată prin privilegii , boierii dominau întrea­
ga viaţă socială a Olteniei 1 • Austriecii nu au pus capăt acestei stări de lucruri ÅŸi
nici nu au avut intenÅ£ia să o facă, dar politica de reforme în care s-au angajat
i - a adus în repetate rânduri în conflict cu boierimea ale cărei privilegii s-au
s trăduit să le îngrădească. Pentru a fixa calitatea de boier ÅŸi a delimita dreptul
de participare la privilegi i , austriecii au iniţiat o anchetă sistematică asupra
boierimii ; angajaÅ£i într-un dialog foarte strâns , slujbaÅŸii austrieci - dornici să
li miteze cât mai mult categoria privilegiaÅ£ilor - ÅŸi dregătorii olteni - hotărâÅ£i
să-ÅŸi apere poziÅ£iile câÅŸtigate - au fost puÅŸi în situaÅ£ia de a defini însăşi clasa
boierească ÅŸi noÅ£iunea de boier. Pentru prima oară în istoria Ţării RomâneÅŸti
- - în l imitele documentaÅ£iei istorice cunoscute - era discutată problema bo­
i eriei ÅŸi se încerca definirea instituÅ£iei . DeÅŸi definiÅ£iile epocii sunt ezitante ÅŸi
i mprecise , ele constituie totuşi un excelent punct de pornire pentru investigaţia
5tiinţifică .
Ce era boierul în veacul al XVIII-iea? ÎntrebaÅ£i , contemporani i nu ÅŸtiu să
c, fere un răspuns categoric . Terminologia, interpreta cea mai fidel ă a gândirii ,
e ')SCilantă: „si au dat Ioan Vodă toate boeriile si cele mai mari s i cele mici . . .
scria Radu Popescu , stabilind identitatea noÅ£ională între boierie ÅŸi dregătorie 2;
dar foarte aproape în timp , AdministraÅ£ia craioveană reÅ£inea tocmai accepÅ£ia de
stăpân de moÅŸie pentru termenul de boier, când poruncea sătenilor de pe mo­
ÅŸiile m-rii BistriÅ£a să lucreze „după cum iaste porunca ÅŸi după cum l ucrează ÅŸi
b alte mănăstiri ÅŸi la boieri" 3 . Alte texte ale AdministraÅ£iei însă - probabi l
.
.
1
.
" '
Sub rapurtul poziÅ£iei ÅŸi al funcÅ£iei social-economice - stăpânirea pământului , relaÅ£iile
privilegii - există largi zone secante între boieri ÅŸi mănăstiri , ceea ce ju stifică asimi larea
lor în tratare , î n c u pr i n s ul acestui capitol.
2 Radu Popescu , Istoriile domnilor Ţării RomâneÅŸti, p. 238 .
3 Doc. rel. agr., p. 3 J 5 .
�1grare ,
1 44
https://biblioteca-digitala.ro
sub influenÅ£a austriacl - trldeazl necesitatea resimÅ£itl de autoritate de a dis­
pune de o terminologie mai precisă. aptl să exprime deosebirea dintre stlpânul
de moÅŸie ÅŸi dregltor: formulele „stlpânii moÅŸiilor" , „stlpânii moÅŸiei" 1 , „stl­
pânii plmânteni11 (domini terrestres) rlspundeau tocmai acestei necesităţi ; dar
evoluţia terminologici nu a deplşit niciodatl acest stadiu incipient .
O situaţie mai categorici reflectă textele slujbaşilor austrieci şi ale celor
care adoptaserl optica lor; pentru toÅ£i aceÅŸtia boieria însemna exclusiv dregă­
torie , Å£ara fiind lipsită de o nobilime propriu-zisă: „cuvîntul boier nu înseamnă
nimic altceva decât o persoanl care ocupă ea însăşi una dintre dregătoriile de
curte cele mai însemnate sau ai cărei părinÅ£i ÅŸi strămoÅŸi au fost în posesiunea
neîntreruptă a unor asemenea slujbe de curte11; astfel stând lucrurile - conti­
nua acelaÅŸi raport cameral - nu se poate susÅ£ine că „boier înseamnl baron sau ,
nobil , întrucât în Valahia nu există o adevăratl nobilime , cu excepÅ£ia câtorva
conÅ£i 2: totuÅŸi potrivit străvechiului obicei al ţării aceÅŸti boieri sânt asimilaÅ£i
nobililor" 3 . Cu argumentaÅ£ie de ordin istoric ÅŸi etimologic mai bogatl, nu însă
întru totul exactl . Nicolae de Porta, revenea în anii următori asupra acestui
chip de a înÅ£elege boierimea: „nu există nobilime la români , pentru că familiile
străvechi s-au stins din pricina turcilor şi a vicisitudinii vremurilor. Acei care
se numesc acum boieri sânt slujbaÅŸi ai voievodului , cei mai mulÅ£i sânt străini ÅŸi
de obârÅŸie prea joasă, după cum se poate constata din cercetarea dregătorilor
din zilele noastre ÅŸi din înseÅŸi diplomele voievozilor în care domnii îi numesc
pe dregltori , „boierii" lor, iar pe fiii acestora „slugile" lor; astfel se explică
faptul că boierii nu au nici un cognomen , în afară de cel al satului , al Å£inutului
sau al slujbei , sau doar nume adlugate şi că nici nu se folosesc de blazoane . ci
doar de unele fictive; de aceea, atât timp cât sânt în slujbă se bucură de trecere ,
dar când sânt destituiÅ£i ÅŸi-o pierd cu totul .„ 4; ÅŸi în alt loc: „ ... boier aÅŸadar nu
înseamnl nobil , ci slujbaÅŸ; însuÅŸi termenul derivă din cuvântul boierie , care
înseamnl slujbă . . .„ '; în sfârÅŸit , în vorbirea curentă , secretarul AdministraÅ£iei
credea ci glseÅŸte un argument suplimentar în favoarea tezei sale: „Si dice in
valaco idioma: Vodl m-a dat Bojaria şi m-a făcut bojar'' 6. Stabilind identitatea
intre boierie şi dregltoric , slujbaşii austriaci tindeau sl dovedeascl inexistenţa
unei nobilimi ereditare privilegiate în Å¢ara Româneascl ÅŸi deci revocabilitatea
privilegiilor acordate de domni .
. .
1 lhidrm , p.
3 1 1 , 3 1 2.
2 E vorba de titluri Ic acordare de au1tricci .
1 C. Giurc1eu , Mat�rial, I , p . .594-.59.5.
4 /biLhm, 1 1 , p. 44 .
' lbitkm , p. 82-83, paragraful d'
b�ronibu.r.
" lbitl�"' , p . I :!O.
1 45
https://biblioteca-digitala.ro
InvitaÅ£i să alcătuiască· li sta - catalogul - boierilor olteni , care urmau să
beneficieze de privilegii , boierii , consilieri ai Administraţiei , au fost sil iţi şi ei
să-şi justifice opţiunile şi să-şi divulge măcar indirect şi implicit concepţia
despre clasa căreia îi aparÅ£ineau: „ . . . i-am împărÅ£it pe boieri în trei clase sau
trepte , înscriindu-i în cea dintâi pe acei dintre boieri care sânt de obârÅŸie supe­
rioară , din neam vechi ÅŸi întotdeauna în dregătoriile mai de frunte , împreună
cu cei care deÅŸi sânt de cea mai înaltă condiÅ£ie, totuÅŸi nu au fost atât de tim­
puriu ridicaÅ£i în slujbe . Apoi sânt trecuÅ£i boiernaÅŸii , adică boierii de treapta a
doua , dintre care unii sânt de origine veche , însă în slujbe secundare , alÅ£ii care
nu aveau odinioară slujbe , alÅ£ii care au fost primiÅ£i de curând în starea boie­
rilor, pentru că stăpânesc bunuri , rumâni ÅŸi Å£igani robi „ . ÅŸi alÅ£i i , în sfârÅŸit, care
acum se află în slujba împărătească. În cele din urmă , în ultima categorie , sânt
adăugaÅ£i cei care odinioară , în vremea domnilor, contribuiau aparte ÅŸi nu erau
Å£inuÅ£i să suporte cu ţăranii nici una din celelalte sarcini ale provinciei" 1 •
DeÅŸi cuprinde referiri l a toate elementele constitutive ale clasei boiereÅŸti ,
memoriul boierilor olteni nu oferă o imagine foarte precisă nici asupra ceea ce
era efectiv boierimea l a începutul veacului al XVIII-lea ÅŸi nici măcar asupra
concepÅ£iei pe care boierii înÅŸiÅŸi ÅŸi-o făceau despre propria lor clasă . Criteriile
variate invocate de boieri - vechimea ÅŸi nobleÅ£ea familiei , dregătoria , stăpâ­
nirea pământului , a ÅŸerbilor ÅŸi a robilor - se întretăiau fără a se integra într-o
explicaÅ£ie de ansamblu . Din analiza textelor citate ÅŸi a altora similare se impu­
ne însă constatarea că, pentru contemporani , dregătoria era elementul hotărâ­
tor dacă nu exclusiv în definirea boieriei. Când , împotriva adversarilor lor, un
grup de mari boieri destituiţi din dregătorii invocau vechimea boieriei lor, ei
lăsau greul argumentării să apese tocmai pe dregătorie: „aparÅ£inem unor mari
ÅŸi străvechi seminÅ£ii ale Valahiei , strămoÅŸii unora dintre noi au fost bani în
aceste cinci judeÅ£e ÅŸi au guvernat provincia până l a moarte , iară ceilalÅ£i stră­
moÅŸi ai noÅŸtri au fost de veacuri în cele mai de seamă slujbe ale Valahiei ÅŸi
niciodată nobilimea ÅŸi demnitatea noastră nu au fost periclitate" 2. Trans­
formările survenite în organizarea statului , dezvoltarea aparatului de stat ÅŸi
hipertrofierea funcÅ£iei sale în viaÅ£a social ă , explică progresiva identificare a
boieriei cu dregătoria în mintea oamenilor veacului al XVIIl-lea, a căror optică
a fost adoptată ÅŸi de unii dintre i storicii români contemporani .
DocumentaÅ£ia epocii austriece nu a lăsat însă numai primele încercări
cunoscute de definire a boierimii , ci ÅŸi mijlocul de a le verifica; confruntarea
conscripÅ£iei satelor oltene cuprinzând lista stăpânilor de moÅŸii , pe de o parte , ÅŸi
a tabelelor de dregători pe de altă parte , revelă identitatea dintre cele două
categorii: boier însemna dregător, dar dregătorul , la rândul lui , era , cu excepÅ£ii
1
2
Arh. St. Sibiu , L l -5/354, f. 4 ( 1 7 febr. 1 723).
Hurmuzaki , VI, p. 51 l .
1 46
https://biblioteca-digitala.ro
nerelevante, stlpân de plmânt exploatat cu mâna de lucru a ţăranilor de­
pendenţi .
ObservaÅ£ia contemporanilor - a austriecilor în primul rând - referitoare
la boieria-dregltorie ÅŸi la funcÅ£ia hotlrâtoare a dregltoriei în definirea calităţii
de boier cuprindea neîndoielnic o parte însemnată de adevlr; ceea ce a scăpat
însă atenÅ£iei observatorilor austrieci era tocmai faptul că înainte ca ÅŸi în timpul
stăpânirii austriece libertatea de opÅ£iune a puterii centrale la numirea dregă­
torilor era limitată - teoretic cel puÅ£in - la categoria stăpânilor de moÅŸii .
Fără îndoială, unii dintre domni aduceau ÅŸi instaurau în dregătorii străini aflaÅ£i
în clientela lor, frângând monopolul boierimii autohtone , dar aceasta ÅŸi-a apă­
rat consecvent , veacuri în ÅŸir, ÅŸi în general cu succes , unul din drepturile sale
pe care le considera fundamentale . Cu excepÅ£ii care nu infirmă regula, dregă­
toriile au rămas în cele din urmă în mâinile stăpânilor de moÅŸii autohtoni ÅŸi ale
celor care reuÅŸeau să se strecoare în rândurile lor. Î n regulă generală, în ra­
portul stăpânire de moÅŸie dregătorie , primul termen avea caracter de factor
determinant.
Catalogul de boieri întocmit în timpul stăpânirii austriece oferă cea mai
puternică confirmare a constatării de mai sus . Alcătuit în 1 723 , dar referin­
du-se la situaÅ£iile anterioare instaurării stăpânirii habsburgice în provincie, ca­
talogul înregistra nu numai numele boierilor dar ÅŸi unele elemente referitoare
la evoluţia situaţiei lor . Destituiţi din dregătoriile lor, dregătorii nu pierdeau
cal itatea de boier; categoria mazililor (bojarones depositi în textele epocii) , a
boierilor lipsiÅ£i de dregătorii , fusese înadins creată pentru a evita el iminarea
din tagma boiereascl a acelora dintre boieri care nu mai ocupau o poziÅ£ie în
conducerea statului (mai târziu apare ÅŸi categoria neamurilor) . Cu totul alta era
însl sancÅ£iunea care îi lovea pe cei ce îÅŸi pierdeau averea, adică, în condiÅ£iile
epocii , stăpinirea moÅŸiilor; reduÅŸi la o condiÅ£ie economică modestă, la stăpâ­
niri de inoÅŸii restrânse, aceÅŸtia erau excluÅŸi din rândurile boierimii . AdnotaÅ£iile
catalogului nu lasl loc la îndoială în această privinţă: „Pârâienii , din familie
veche de boieri , dar din pricina vremurilor aduşi la sărăcie , au fost numlraţi
înlrc slujitori„ ; „Cătunaru , bunicul slu a fost boier mare , dar sărlcind (a fost
trecut) între slujitori" ; .RioÅŸanu, boiernaÅŸ din judeÅ£ul Gorj , slrlcit, (trecut)
intre slujitori„ 1 ; boierimea se epura astfel de acei dintre membrii ei care nu
mai reuÅŸeau sl-ÅŸi justifice prin stăpâniri de plmânt suficiente calitatea de
boier. Dregătoria era aÅŸadar determinantă pentru fixarea locului fieclruia din­
tre membrii clasei dominante în ierarhia boiercasdl; dar hotărâtoare pentru
înslÅŸi apartenenÅ£a la boierime era stăpânirea moÅŸiei .
FărA a fi consacrat cercetlri monografice boierimii , N . Iorga a intuit per­
fect această realitate: „boierii care au avut pământ s-au păstrat în dregătorii
•
1
Alte cazuri idrnrice la C . Giurescu , Mat�rlal, I, p. S�S70.
1 47
https://biblioteca-digitala.ro
aproape neîntrerupt . . . Dimpotrivă , câÅ£i s-au răzimat numai pe bani sau pe
sprijinul unor domni , au trecut răpede pe la Curte pentru a se întoarce în Ră­
sărit sau pentru a peri în nenorocire sau sărăcie" 1 •
AÅŸadar stăpânirea pământului nu numai deschidea accesul la poziÅ£ia domi­
nantă în stat , prin intermediul dregătoriei , dar conferea ÅŸi stabilitate acestei
poziÅ£ii . Statul ÅŸi aparatul de stat se aflau sub controlul stăpânilor de moÅŸii . La
rândul ei , dregătoria conferea boierului nu numai venituri directe însemnate ÅŸi
prestigiu social-politic , dar şi mijlocul sigur de a obţine degrevări de sarcini
pentru locuitorii moÅŸiilor sale , condiÅ£ie esenÅ£ială pentru dobândirea ÅŸi fixarea
mâinii de lucru necesare domeniului .
Clasa dominantă se deosebea însă de marea masă a populaÅ£iei nu numai
prin stăpânirea pământului ÅŸi dregătoriilor , ci ÅŸi printr-un întreg sistem de
privilegii , care în acelaÅŸi timp slujeau unele din interesele ei esenÅ£iale ÅŸi fixau
o limită de demarcaÅ£ie precisă între cele două secÅ£iuni fundamentale ale socie­
tăţii medievale: privilegiaţi şi neprivilegiaţi .
Boierimea era aÅŸadar clasa stăpânilor de moÅŸii exploatate cu mâna de
lucru a ţăranilor dependenÅ£i, înzestrată cu statut de privilegii ÅŸi care, deÅ£inând
monopolul dregătoriilor, domina viaÅ£a de stat. În această triplă ipostază
- stăpâni de pământ , dregători ÅŸi privilegiaÅ£i - ale cărei elemente compo­
nente sunt inseparabile se înfăţiÅŸează boierimea veacului al XVIII-lea.
Boierii stăpâni de moÅŸii . Stăpânirea moÅŸiei era factorul primordial care
determina situaÅ£ia boierului în viaÅ£a socială ÅŸi în stat . Pământul , ţărani i depen­
denÅ£i ÅŸi robii stăpâniÅ£i nu numai alcătuiau baza economică a poziÅ£iei lor so­
ciale, dar deschideau în acelaÅŸi timp boierilor calea spre afirmarea politică,
adică spre dregătorii 2. E ceea ce explică acuitatea şi conţinutul specific al
luptei pentru stăpânirea pământului ÅŸi pentru extinderea acestei stăpâniri de-a
lungul ultimelor veacuri ale istoriei noastre medievale; răstimpul stăpânirii
austriece în Oltenia nu putea să constituie o excepÅ£ie în această privinţă (pentru
întinderea ÅŸi gruparea domeniului boieresc vezi mai jos) .
Între preocupările de frunte ale boierilor în cursul negocierilor cu austrieci i
în vederea stabilirii statutului provinciei se înscria problema stăpânirii moÅŸiilor
ÅŸi a forÅ£ei de muncă fumizate , ca ÅŸi în trecut, de ţărănimea dependentă: . . . bo­
ierii să-ÅŸi poată stăpâni toate satele , bunuril e , viile ÅŸi supuÅŸii lor, după cum
„
1 N.
Iorga, Rostul boierimii noastre , în Istoria românilor în chipuri ÅŸi icoane , II , p . 1 65 .
Stăpânirea pământulu i , a rumânilor ÅŸ i a robilor era invocată de membrii AdministraÅ£iei
pentru a justifica încadrarea unui ÅŸir de persoane în rândul boierilor de treapta a doua; în 1 725 ,
la revizuirea catalogului , boierii considerau contestabilă înregistrarea în rândul boierilor a doi
fraÅ£i , negustori străini , pentru că nu stăpâneau moÅŸii în provincie: . . . nec praedia ulla hac in
provincia prius habentes ... "; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 5 1 .
2
„
148
https://biblioteca-digitala.ro
le-au stlpinit ÅŸi pini acum.„" 1 • Boierii stlpini de plmânt au desflÅŸurat o ex­
cepÅ£ional I energie pentru a-ÅŸi aplra stlpinirea asupra moÅŸiilor împotriva tu­
turor celor care o ameninÅ£au ÅŸi în acelaÅŸi timp pentru a o extinde, ori de câte
ori se ivea prilejul 2•
Despl.rÅ£irea Å£lrii sub doul stlpiniri diferite în urma tratatului de la
Passarowitz a deschis o probleml spinoasă, care avea să rămână la ordinea
zilei cit ÅŸi situaÅ£ia care a generat-o, anume aceea a stlpânirilor muntene ale
boierilor rimaÅŸi în Oltenia ÅŸi viceversa. lncă din timpul războiului, Ioan
Mavrocordat confiscase toate moşiile boierilor trecuţi de partea austriecilor şi
ca atare vinovaÅ£i de ,,hiclenie" 3. Hotărârea comună a CurÅ£ii de la Viena ÅŸi a
PorÅ£ii cu privire la libera stlpânire a moÅŸiilor de o parte ÅŸi alta a Oltului de
către stăpânii lor, indiferent de locul de reÅŸedinţă ales 4, a rămas caduci în ur­
ma refuzului lui Nicolae Mavrocordat de a o aplica s . Când orice nădejde de
recuperare li s-a părut pierdută, boierii olteni au descoperit un mijloc de com­
pensaÅ£ie , mlcar parÅ£iali, în acapararea moÅŸiilor din Oltenia ale boierilor mun­
teni . Cu perseverenţă nedescurajată de eşecuri , boierii au solicitat autorităţilor
dreptul de a lua la rândul lor în stăpânire aceste moÅŸii 6. Dar în calea acestei
aspiraţii a boierilor olteni se afla un concurent puternic: fiscul imperial . Zecile
de moÅŸii foste ale familiei Brâncoveanu, ale altor boieri ÅŸi ale mănăstirilor au
fost preluate pe seama Cămării imperiale 7 • ln decembrie 1 7 1 9, boierii insistau
C . Giurcscu, Material, I , p. 1 62.
2 latl, în ordine alfabetici, lista stlpânilor de moÅŸii laici din Oltenia: Amlrlscu , Arge­
•iu ( ?), Argetoianu , Blllceanu, Blllccscu , Blleanu , Birsan , Bârscscu, Bcngcscu, Bibcscu ,
Boldici , Brldescu , Brliloiu , BrltlÅŸanu , Brltcscu , BocÅŸan, Bujorcanu , Buzcscu , Cltunaru
(Cltuneanu?), Clluţoiu, Clzlncscu , Ccplcanu , Ccpturcanu , Ccmltescu , Cojocaru, Condoiani ,
ComcÅŸanu , Crbnaru, Dobriccanu , Dobroslovcanu , Fllcoianu , FlrclÅŸanu , Glncscu , Glogovca­
nu , GolcllCU, Golumbcanu , GrldiÅŸtcanu , Grcccanu, Hobanu , Livcanu , Lupoianu , Mlldlrlscu ,
Mllinescu , Mlrglritescu , Morunglavu , Nalaci ( !), Obcdcanu , Ollncscu , Orczanu , OteteliÅŸanu,
Plianu, P"1covcanu, Plrlianu, Pleşoianu, Pocnaru, Prcjbanu , Prcutcscu, Racoviţcanu, Rcnghea,
Rotianu , Romanescu , Rudeanu , Ruslnescu , Slnltcscu , Slulcscu , Scvcrinescu , Simonescu ,
Sllvitcscu, Socotcanu , Strlmbcanu, Åžlinoiu , Åžitoianu, Åžtirbei, Tifanul (?), Titoianu , Udroiu ,
Urdlreanu, Vlr�u. Vluto, Vlldlianu, Vlldescu , Zltrcanu; lista c firi îndoiall incomplctl,
ca ti izvorul pc care se tntcmciazl: conscripţia virmondianl (C. Giurcscu, Material, li,
p. 304-330). Principalele familii de stlplni de moÅŸii figurcazl toate , în schimb lipsesc uncie
dinm familiile de boicmqi .
1 De ucrnenca confiscate fuscscrl •i moÅŸiile din Muntenia ale mlnlstirilor oltene;
C . Giurcscu, Material, I , p. 327 .
' Hurrnuzaki , VI , p. 290.
' Potrivit unui memoriu boierc1e, Nicols Mavrocordat împlrÅ£ise boierilor rimaÅŸi crcdin­
cioti motiile confi1eate; Arh. St. Sibiu, L 1-51353 , f. 9 v .-10 v .
6 C . Giurc1eu , Mat1rial, I , p. 333-334, 3�337; A rh . St. Sibiu, L 1 -51353, f. 9 v.-IO v.
1 Lina satelor brlncovcnc.ai din Oltenia, la I . Lupq, Docunwnk i.rtorice prit1itoar� la mo1iill brdncowrw1ti din Trruuillldllia 1i Oltenia. 1654-llJ23, în A/INC, VI ( 1 93 1 - 1 935), p. 41-46.
1
149
https://biblioteca-digitala.ro
în termeni deosebit de energici pe lângă comandamentul austriac pentru a ob­
Å£ine satisfacÅ£ie: „cât timp Camera va avea în posesiunea sa bunurile principelui
Brâncoveanu ÅŸi ale altor munteni nu va fi l iniÅŸte în provincie" 1 • Dar străduinÅ£a
boierilor s-a lovit de refuzul categoric al Camerei de a se desesiza de moÅŸiile
confiscate ; ani de-a rândul , memoriile AdministraÅ£iei reaminteau revendicarea
boierimii oltene - de fapt a câtorva mari boieri - zadarnic de altminteri 2 •
Dacă posibilitatea de extindere a domeniului pe seama moşiilor confiscate
de Cameră le-a fost refuzată , marii boieri au găsit în schimb alte direcÅ£ii spre
care ÅŸi-au canalizat aviditatea de pământ: domeniul mănăstiresc ÅŸi stăpânirile
moÅŸneneÅŸti . Larga autoritate de care au dispus în primul deceniu al ·stăpânirii
austriece le-a îngăduit boierilor dregători să triumfe împotriva rezistenÅ£ei egu­
menilor - acolo unde nu au beneficiat chiar de conivenţa lor - şi a satelor de
moşneni , pentru a da curs liber tendinţei de expansiune a marel ui domeniu
boieresc . Un raport cameral din 1 727 care aprecia întinderea domeniului
cclesiastic în Oltenia la aproximativ 1 /5-113 din ansamblul teritoriului , excepta
moÅŸiile înstrăinate „în parte din pricina abuzurilor boierilor (ex praepotentia
boj aronum) , în parte cu învoirea a înÅŸiÅŸi egumenilor" 3 . ProporÅ£iile acestei
penetraÅ£ii boiereÅŸti în domeniul mănăstiresc nu pot fi cifric stabilite dar ele
trebuie să fi fost însemnate ; unul din proiectele de reorganizare a provinciei ,
întocmit în 1 726 de secretarul AdministraÅ£iei , pornind de l a constatarea că
„mai sus-zi ÅŸii domni (consilieri i , vomicii ÅŸi alÅ£i boieri ) , întemeiaÅ£i pe atot­
puternicia lor, ocupă pretutindeni stăpânirile mănăstirilor ÅŸi ale săracilor , co­
miÅ£ând astfel foarte multe acte de violenţă ÅŸi nedreptate" , considera absolut
necesară revizuirea tuturor titlurilor de stăpânire a pământului 4 .
1
Arh. St. Sibi u , L 1 -5/353, f . 84.
Î n 1 7 23 , C . Giurescu , Material, I, p. 579; în 1 725 , Arh . St. Sibiu, L 1 -5/355 , f. 55; în
1 726, ibidem, f. 76 v .-77 ; în 1 73 1 , ibidem, L 1 -5/356, f. 273; pe căi ocolite , unii boieri par a fi
reuÅŸit să intre, în chip excepÅ£ional , în stăpânirea unor moÅŸii revendicate de fisc; C . Giurescu,
Material, II, p. 279-280.
3 N. Dobrescu, Istoria bisericii, p. 204 şi 2 1 3-2 1 4 ; dorinţa egumenilor de a-şi agonisi averi
explică - potri vit altui raport cameral - uÅŸurinÅ£a cu care îngăduiau boierilor să pună stăpânire
pe satele şi supuşii mănăstirilor; ibidem, p. 204. Dar acolo unde lipsea conivenţa egumenilor,
boierii găseau alte mijloace pentru a-ÅŸi atinge Å£elul; în 1 722, locuitorii satului MăceÅŸul , al m-rii
Amota, câÅŸtigaÅ£i în c ine ÅŸtie ce chip de consilierul Staicu Bengescu , nu numai refuzau să
presteze mănăstirii obligaÅ£iile, „ci s-au închinat dumnealui consilierului Staico ÅŸi slujesc dum­
nealui ÅŸi m-rii nici un fel de ascultare nu dau
ÅŸi nu numai până într-atât, ci încă ÅŸi moÅŸia
muncesc să o închine consilierului „ ."; Doc. ref. agr„ p. 303 . Rezemat puternic pe poziÅ£ia sa
admini strativă, boierul Bengescu a rămas nestingherit în stăpânirea moÅŸiei MăceÅŸul , pe care ,
ze<..: e ani mai târzi u , mănăstirea o revendica din nou împotriva uzurpatorului ; N . Dobrescu,
op. cit„ p. 292 .
4 C. Giurescu , Materiti l , 11 , p. 75; în 1 73 1 încă, o parte însemnată din cele 1 65 stăpâniri ale
m-rii Tismana se aflau în mâini străine:
ex quibus multa quidem per alios jam occupatas esse
asseruntur' ' ; ibidem , p. 468 .
2
.„
„„.
1 50
https://biblioteca-digitala.ro
Victiml a aceluiaÅŸi impuls expansiv al domeniului boieresc , satul moÅŸ­
nenesc a cedat în curs de doar câÅ£iva ani în proporÅ£ii superioare unei treimi
( 1 33 sate din 323) cotropirii boiereÅŸti ; el a fost în cea mai mare parte restaurat
în situaÅ£ia sa anterioară de reacÅ£ia hotlrâtă a austriecilor, ameninÅ£aÅ£i atât în
interesele lor imediate , fiscale, cât ÅŸi în politica lor generală în provincie (vezi
mai jos paragraful închinat moÅŸnenilor) .
ln plin proces de expansiune , domeniul boieresc s-a văzut primejduit de un
concurent inoportun: capitalul negustoresc ÅŸi cămătăresc . Fără îndoială , locul
cu totul minor ocupat de activitatea comercială specializată ÅŸi de negustori în
viaÅ£a economică a ţării menÅ£inea încă în stadiu potenÅ£ial primejdia, dar boierii
au simÅ£it-o ca atare ÅŸi au înÅ£eles si-i prevină acÅ£iunea prin mijloace legislative .
Existenta unui proiect de hotlrâre întocmit de boierii AdministraÅ£iei , care
excludea pe străini de la stăpânirea pământului ÅŸi mai ales de la dreptul de a
cumpăra pământ boieresc , e atestată în 1 7 1 9 de un raport austriac: „ . . . Ad­
ministraÅ£ia de aici intenÅ£ionează sl întocmească o lege , în virtutea căreia nici
unui boier nu îi va mai fi îngăduit în viitor să-ÅŸi vândă vreunui străin bunurile
strămoşeşti (bona avitica) cu titlu definitiv (jure perpetuo), ci numai să le
arendeze pe timp limitat" 1 .
Măsura boierilor olteni nu era o inovaÅ£ie; încă din veacul al XVI-iea pă­
trunderea în Å£ară a negustorilor ÅŸi cămătarilor levantini la care boierimea, in­
capabili să-ÅŸi echilibreze bugetul în contact cu marfa de lux , se îndatora, a
deschis problema apărării stăpânirii boiereÅŸti asupra pământului 2• Adversarul
împotriva căruia înÅ£elegea AdministraÅ£ia să apere domeniul funciar boieresc
erau ÅŸi acum tot negustorii străini aÅŸezaÅ£i în Å£ari, în primul rând bulgarii . Î n­
cercând sl-ÅŸi impunl punctul de vedere împotriva rezistenÅ£ei autorităţilor ca­
merale , sub autorjtatea ÅŸi protecÅ£ia cărora se aflau negustorii străini , Admi­
nistraţia divulga aprehensiunea boierimii oltene faţă de negustori şi motivele
care o provocau: „sl nu li se dea negustorilor bulgari dreptul de a cumpăra
stlpâniri în provincie , întrucât negustorii sânt plini de bani ÅŸi ar achiziÅ£iona
bunuri multe ÅŸi mulÅ£i oameni din satele boierilor s-ar refugia în satele lor" 3 •
InsistenÅ£a boierilor a obÅ£inut iniÅ£ial câÅŸtig de cauzl ÅŸi un decret „promulgat în
târguri" , cu asentimentul generalului Steinville , dădea curs cererii Adminis1
/bid,m, I , p. 403 .
1 Un început de reacÅ£ie tn acest sens sc constatl inel din vremea lui Mihai Viteazul; un
document din 1 626, cuc sc referi la pierderea Ytului Dralca de cltrc Danciul vomic , pentru
dalorie la un ncgu�or. aminteşte hotlr�a domnului: .Astfel rlposatul Mihail vocii n-a voit sl
la.� ca s1 intre strlinii în '.Å£atclc boiereÅŸti . ci a dat Mihail voievod aceÅŸti mai sus spuÅŸi 1 30 OOO
a.'pri în mlna lui Mavrichi negustorul dinaintea tuturor boierilor ÅŸi a Å£lrii domniei melc";
Docwn,nla Rornania, Hi.1torica, B. Å¢ara RomâfWa.Jcă , voi . XXI , BucureÅŸti , 1 965 , p. 62�3.
' Arh . St. Sibiu, L 1 -5/353 , f. 29.
•
151
https://biblioteca-digitala.ro
traÅ£iei 1 • Ulterior însă punctul de vedere al negustorilor bulgari , sprijinit de
Camera imperială, a reuÅŸit să modifice dispoziÅ£ia 2 , deschizând o îndelungată
perioadă de opoziÅ£ie dârză a boierimii , al cărei moment culminant a fost
refuzul membrilor români ai AdministraÅ£iei de a ratifica privilegiul acordat de
împărat comunităţilor bulgare .
Boierii dregători . Pe măsura instituţionalizării statului feudal , a tranziţiei
de la statul întemeiat pe raporturile de dependenţă personală la statul în care
puterea se exercita prin intermediul unui aparat de stat , dregătoria era tot mai
mult chemată să îndeplinească o funcÅ£ie esenÅ£ială în viaÅ£a politică ÅŸi socială.
Dreapta ÅŸi credincioasa slujbă pe câmpul de luptă cedează tot mai mult locul
dregătoriei , pe măsura declinului militar al ţărilor române ÅŸi a afirmării apara­
tului de stat şi a funcţiei sale administrative, judecătoreşti şi mai ales fiscale .
DominaÅ£ia otomană, prin imensele sarcini impuse ţărilor române , a influenÅ£at
masiv evoluÅ£ia vieÅ£ii lor de stat, favorizând dezvoltarea unui larg aparat de stat,
intermediar ÅŸi beneficiar al exploatării . Fluxul neîntrerupt de avuÅ£ie îndrumat
din câÅŸtigul ţărănimii spre haznaua împărătească sau cămara domnească lăsa
să se scurgă un ÅŸuvoi însemnat în punga boierului dregător: atracÅ£ia exercitată
de acest mijloc de câÅŸtig rapid ÅŸi comod a fixat vocaÅ£ia administrativă a boie­
rimii române . Dar dregătoria nu era pentru boieri doar un mijloc de înavuÅ£ire;
ea conferea în acelaÅŸi timp titularilor ei prestigiu ÅŸi autoritate în raporturile cu
marea masă a populaÅ£iei ÅŸi , transformată în privilegiu al clasei dominante ,
căreia îi era exclusiv rezervată, ea i-a îngăduit să îngrădeasoo puterea domniei
ÅŸi s-o tuteleze potrivit intereselor ei . Lupta pentru dregătorii ÅŸi pentru insti­
tuirea şi conservarea monopolului boieresc asupra dregătoriilor - al celor
însemnate se înÅ£elege - tindea să dea satisfacÅ£ie în acelaÅŸi timp intereselor
economice ale boierimii şi efortului ei de afirmare şi consoli dare politică . .
Deosebit de viguros au ÅŸtiut să-ÅŸi apere boierii acest interes fundamental ÅŸi în
cadrul negocierilor cu austrieci i : . . în sfatul , demnităţile ÅŸ i dregătoriile ţării ,
atât cele bisericeÅŸti cât ÅŸi cele l aice, să nu poată fi introduÅŸi străini c i doar lo­
calnici " , cerea încă de l a începutul anului 1 7 1 7 boierimea munteană 3 . Åž i apoi ,
memoriu după memoriu s-au făcut ecoul acestei revendicări fundamentale a
boierimii , care consta în înlăturarea străinilor, singurii concurenÅ£i posibili l a
„.
1 „Ut advenis praeter solas patriotas juxta receptam aliarum Caesarearum regionum con­
suetudinem, praediorum et vinearum in Valachia Cis-Alutana emendi facultas ne conferatur,
veluti id adhuc tempore Excellentissimi domini Mareschalli Comitis a S tainville , jam venti­
latum , ejusdcmque ex consensu in foro publico promulgatum est . . ." ; C. Giurescu , Material, I ,
p. 584.
2 Ibidem , p. 589 .
3 Ibidem , p. 1 62 .
1 52
https://biblioteca-digitala.ro
beneficiul dregltoriilor. Rlmas în Å£ari, la Râmnic , episcopul Damaschin îi
sfltuia din deplrtare pe boierii trimiÅŸi sl negocieze la Viena statutul provin­
ciei, în vara anului 1 7 1 8: . . . ÅŸi pe deasupra tuturor, să nu se amestece strlinii
Între noi , mai ales grecii - trldltorii ÅŸi năruitorii Å£lrilor - lucru care dinttu
început l-au solicitat ÅŸi ne-a fost acordat prin decretul din anul trecut. Clei,
daci din nou se introduc grecii ÅŸi străinii , de boieri ce se va mai alege?" 1 •
Indemnul episcopului era prea în vederile boierimii penttu a fi uitat de nego­
ciatorii olteni; noul memoriu adresat împăratului de deputăţia olteană - care
invoca vechiul regim al ţării (,Ja solita nostra costituzione") ÅŸi concesia obÅ£i­
nutl de la autoritlÅ£ile habsburgice în cursul negocierilor din anul anterior solicita înllturarea străinilor din demnităţile laice ÅŸi bisericeÅŸti de treapta întâia
ÅŸi a doua, de la arenda ocnelor ÅŸi a dijmelor ÅŸi de la „orice alt venit al ţării" ,
toate rezervate localnicilor, adici boierilor 2 .
ConcepÅ£ia că dregltoria este izvor de câÅŸtig ÅŸi privilegiu de clasă era atât
de puternic Înrădăcinată în mentalitatea boierilor încât în cuprinsul aceluiaÅŸi
memoriu ei cereau subvenţionarea tuturor boierilor lipsiţi de dregătorie , dintr-o
coti speciali suplimentari asupra contribuÅ£iei: „Åži câÅ£i dintre boieri nu vom
avea dregătorii în slujba împăratului spre a ne putea întreÅ£ine din venitul lor, să
avem obiÅŸnuitul ajutor din zeciuiala tributului , astfel cum a fost întotdeauna în
vigoare în Å¢ara Românească ÅŸi cum se practică ÅŸi acum, care (zeciuială), în­
trucât va fi suportatl de popor nu va provoca nici un prejudiciu tributului anual
destinat Cămării" 3• Dacă existenÅ£a acestei instituÅ£ii , a cotei adiÅ£ionale prelevate
asupra populaÅ£iei penttu întreÅ£inerea boierimii , în epoca anterioară nu poate fi
confirmată documentar, pretenţia boierilor olteni - indiferent de caracterul
real sau fictiv al argumentului invocat - nu e mai puţin revelatoare penttu
locul ocupat de dregătorie în sistemul de venituri al clasei dominante .
Listele de dregători - consilieri ai Administraţiei , vomici de judeţe şi
ispravnici de plăşi - păstrate din timpul stăpânirii austriece se suprapun lis­
telor de stlpâni de moÅŸii , divulgând astfel identitatea membrilor aparatului de
stat superior ÅŸi caracterul de clasă al acestuia 4 • Boierimea ÅŸi-a apărat cu
„
fbitJ�m, p. 325-326.
1 lbidlm, p. 333-334; pentru drcgltoriile de treapta intli ÅŸi a doua, cererea era explicit
formu lllll : „el abbia (viitorul domn) boiui nclli ncccssarii officii primi et sccondi per scrvizio
I
Ccaareo" .
1 lbitkm, p.
33S; patru mui boieri destituiţi din Administraţie arltau ci au fost despuiaţi de
„venituri" , fii nd utfcl redu•i 11-•i întrcÅ£inl casele doar din „gospodlriilc" proprii , adicl din
motii; Hurmuzaki , VI, p. S I I ; venitul prin excelenţi pentru boieri era qadar fumizat de slujbe .
4 latl de pildl componenţa formaţiei administrative confirmate de generalul Steinville la
I S oct . 1 7 1 9: prc,cdintc al Adminiltraţici O. Cantacuzino; consilieri: Grigore Bllcanu, Radu
Golc1eu , Ilic Åžtirbei ti B.-bul Cornea Brliloiu (dupl moartea acestuia Staico Bengescu); în
judeţe ; Vdlua: Ilic �t.cli'81'U , vomic; Vllduţ Zltrcanu, Atanasie Romanc1eu, Preda Bujorcanu
1 53
https://biblioteca-digitala.ro
vehemenţă poziÅ£ia în stat ÅŸi în timpul stăpânirii austriece ; accentuarea contro­
lului direct al austriecilor asupra AdministraÅ£iei ÅŸi începutul de germanizare a
aparatului de stat , în al doilea deceniu de stăpânire asupra provinciei , a fost
unul dintre factorii hotărâtori ai alienării boierimii faţă de stăpânirea habs­
burgică.
Regimul privilegiilor . Stăpână pe mari întinderi de pământ exploatate cu
mâna de lucru a ţăranilor dependenÅ£i ÅŸi în acelaÅŸi timp pe aparatul de stat,
boierimea ÅŸi-a asigurat un întreg sistem de privilegii utile ÅŸi onorifice care-i
consacrau poziÅ£ia eminentă în societate . Pri vilegiile utile însumau în societatea
medievală ansamblul avantajelor dobândite legal de clasa dominantă în de­
trimentul autorităţi i centrale ; puterea clasei dominante în diversele etape de
dezvoltare a societăţii feudale se măsoară nu numai cu gradul de extindere a
domeniului , dar ÅŸi cu acela de însuÅŸire , prin intermediul privilegiului , a pre­
rogativelor puterii de stat ÅŸi a veniturilor publice .
Cel mai însemnat dintre aceste privilegii erau scutirile de dări . Trecerea de
la privilegiul acordat individual mănăstirilor ÅŸi boierilor, la privilegiul recu­
noscut boierimii ca clasă, în ansamblul ei , este un proces cu mult anterior vea­
cului al XVIII-lea ÅŸi s-a aflat în legătură directă cu transformăril e petrecute în
structura statului şi a clasei dominante . Austriecii au găsit un regim constituit
de privilegii fiscale de care au trebuit să Å£ină seama în politica de reorganizare
a provinciei . Efortul sistematic de centralizare , de recuperare a veniturilor pu­
blice înstrăinate în favoarea clasei dominante privilegiate , a fost principalul
factor generator al conflictului dintre austrieci ÅŸi boieri . Lupta pentru îngră­
direa şi refularea privilegiului , perseverent urmărită de austrieci , a provocat
reacÅ£ia vehementă a boierimi i . „ApăsaÅ£i-i tare pe boieri - recomanda un sluj­
baÅŸ cameral - ÅŸi veÅ£i vedea câte mii ÅŸi mii de florini va câÅŸtiga anual era­
riul" 1 ; atacat , privilegiul a ÅŸtiut să desfăşoare o excepÅ£ională putere de rezis­
tenţă, care nu o dată i-a silit pe austrieci să cedeze .
Disocierea clasei dominante de marea masă a populaţiei şi-a găsit expresia
cea mai puternică în domeniul fiscalităţii . Scutirile totale sau parÅ£iale de la
plata dărilor au devenit principalul semn distinctiv al condiţiei de privilegiat ;
ÅŸi Chirică RoÅŸianu, ispravnici; RomanaÅ£i: Åžtefan PârÅŸcoveanu , vomic; I strate Urdăreanu , M atei
Fărcăşanul, DumitraÅŸcu B ârsanu, Matei Rusănescu , ispravnici; Dolj: Constantin Poenaru ,
vornic; Gheorma Portărescu, Stoichiţă Golumbanul, Mihai Săulescu , Iane VârâÅ£ean u , ispravnici ;
Gorj: Matei Brăiloi u , vornic; Matei Glogoveanu , B arbu Rioşanu , Matei Bălăcescu şi Barbu
Urdăreanu , ispravnici; Mehedinţi: Constantin Argetoianu , vornic ; Matei Poenaru , Drăghici
Cătunaru , Milco B ăjescu şi Papa Lupoianul , ispravnici; Arh. St. Sibiu , L 1-5/355, f. 1 4 v .- 1 5 ;
cu excepÅ£ia ultimilor doi ispravnici de MehedinÅ£i , toÅ£i ceilalÅ£i se află în lista stăpânilor de moÅŸii.
SituaÅ£ie identică în 1 728; vezi listele de dregători la C. Giurescu , Material, l i , p . 257-26 1 .
1 C. Giurescu , Material , I , p. 600 .
1 54
https://biblioteca-digitala.ro
astfel înÅ£elegeau lucrurile ÅŸi membrii AdministraÅ£iei când convocau la Craiova
pe boierii ÅŸi boiema.tii din cele cinci judeÅ£e pentru a-ÅŸi justifica cu acte „bo­
ieriile lor"· , ca „sl sl aleagl neamurile boiarilor din Å£lranii care sânt să dea
dajde , ci care nu va veni pânl la soroc ca să-ÅŸi arate d.reptlÅ£ile lui de boieriia
ce are , sl ÅŸtie ci va rlmânea de va fi dajnic cu Å£ara„ ( 1 6 dec. 1 722)1 • Privilegiul
ÅŸi regimul fiscal de excepÅ£ie constituiau limita de demarcaÅ£ie între două lumi ;
catalogul boierilor olteni întocmit de AdministraÅ£ie cuprindea, după boieri ÅŸi
boiernaÅŸi , o a treia categorie, anume a celor care „s-au aflat întotdeauna deo­
sebiÅ£i de Å£lrani . . . ÅŸi care , în timpul voievozilor, contribuiau separat ÅŸi nu erau
Å£inuÅ£i să suporte nici o altă sarcină a provinciei împreună cu ţăranii" 2 • Sepa­
rarea de masa contribuabililor de rând îi apropia aÅŸadar pe beneficiarii acestei
situaÅ£ii de starea boieriei ÅŸi constituia chiar una din premizele intrării în rândul
boierilor, după cum supunerea la dări era considerată o asimilare cu ţăranii 3 •
Instabilitatea vieÅ£ii politice în epoca dominaÅ£iei otomane , succesiunea
rapidă nu numai a domniilor ci ÅŸi a fonnulelor de guvernare internă - al­
ternarea tendinÅ£elor autoritare ÅŸi centralizatoare ÅŸi a precumpănirii marii boie­
rimi - explică fluctuaÅ£iile regimului privilegiilor fiscale în cursul veacurilor
XVII-XVIII . ConsfinÅ£ite ÅŸi lărgite în timpul unor domnii , contestate ÅŸi re­
strânse sub altele , privilegiile reflectă în modificările lor însăşi evoluÅ£ia
poziÅ£iei în stat a clasei dominante .
Instaurarea stăpânirii austriece părea să ofere boierilor prilejul de a realiza
unul din dezideratele lor majore: scutirea totală de dări . Parte integrantă a
formulei boiereşti de organizare sociali şi politică , dezideratul a figurat printre
revendicările de frunte ale reprezentanÅ£ilor clasei dominante în negocierile cu
austriecii . Memoriul din 27 februarie 1 7 1 7 cerea răspicat scutirea boierilor de
toate dările , contribuÅ£ie ÅŸi dijme4 •
În anul următor boierii solicitau din nou împăratului regim de scutire fis­
cală totali, statut în care vedeau unul din Å£elurile principale ale luptei de eli­
berare de sub ,,autoritatea arbitrară a voievozilor de sub dominaţia turcească" .
I Arh . St. Sibiu , L 1-5/204, r. 9.
2
Un raport cameral explici sacrificiile pecuniare consimţite de unii dintre locuitorii mai
instlriţi ai utelor pentru a iefi din mua contribuabililor de rlnd prin tendinţa lor de a se apropia
de starea boierilor:
în timpul voievozilor ci plltcau sume mari pentru a dobândi , ca unii cc
erau mai tnstlriÅ£i , o preeminenÅ£i în raport cu condiÅ£ia rurali (ex 50rtc rustica) ÅŸi pentru a-ÅŸi putea
cl.'6tori copiii cu (odraslele) boierilor ÅŸi pc accasUl calc sl poetl intra în stlpinirca bunurilor
acestora; ci nldljduiMJ astfel s1 doblndcucl cu timpul ÅŸi uncie drcgltorii"; C. Giurcscu ,
Ma1�rial , I , p . 596-597 .
1 ln 1 720 , boierii insistau � nu fie supuÅŸi la plata anuali a oieritului , „ne fiant communcs
cum rustici�„.
• "Chc li baroni pouino goderc tutti li loro villaggi , bcni , vignc . sudditi chc hanno sin· adcs­
IO p>duto, ' clw non pouino don contribwziorw o tkcima, �r t11tt� '' cru� eh� appart'nKono a
loro propri, ccwrw tJ11 i11JttJli, vini, 1rani, fi,ni �te ." (s. n.); C. Giurcscu, Mat�rial, I , p. 1 62.
" . „
1 55
https://biblioteca-digitala.ro
în vremea cărora - se plângeau ei - „noi înÅŸine plăteam tribut" 1 ; ÅŸi cererea
avea să revină ca leit-motiv în toate memoriile înaintate austriecilor de boierii
olteni în cele două decenii de stăpânire habsburgică. Pentru a obÅ£ine acest
privilegiu ei nu se sfiau să invoce - ca ÅŸi în cazul regimului relaÅ£iilor agra­
re - exemplul Transilvanie i , deşi se opuneau categoric asimilării cu provincia
vecină sub raport administrativ 2 .
Necesitatea de a reglementa regimul fiscal al boierimii ÅŸ i de a-i statua pri­
vilegiile s-a aflat la originea întocmirii catalogului boierilor olteni 3 . Grupate în
trei categorii sau trepte, familiile marilor boieri , ale boiernaÅŸilor, ale celor care ,
fără a aparţine boierimi i , se desprinseseră sub raport fiscal din masa populaţiei
de rând , precum ÅŸi mănăstirile - de asemenea împărÅ£ite în trei categorii ÅŸi
asimilate în această privinţă boierilor - beneficiau de un ÅŸir de privilegii , fie
comune , fie speciale.
Scutite de plata b irului - a contribuÅ£iei - nu au rămas decât cele 24 fa­
milii de mari boieri ÅŸi mănăstirile, indiciu al preeminenÅ£ei lor între privilegiaÅ£i .
Dar erariul imperial , ca ÅŸi domnia de altminteri , nu înÅ£elegea să renunÅ£e total ÅŸi
definitiv la concursul lor pecuniar; darul benevol (donum gratuitum) era for­
mula menită să concilieze privilegiul neimpozabilităţii cu impunerea efectivă,
învăluită în ficÅ£iunea actului l iber consimÅ£it . Darul benevol avea caracter
excepÅ£ional , impunerea lui era legată de împrejurări speciale: început de dom­
nie nouă, necesităţi de război etc . Austriecii nu au inovat de altminteri în
această privinţă: darul benevol prelevat de ei asupra boierilor şi mănăstirilor nu
era decât echivalentul împrumutei sau împrumutării: „era în vigoare aici în
Å£ară înainte , în vremea domnilor , un obicei păstrat neîntrerupt până în zilele
noastre , ÅŸi anume acela de a face un dar benevol domnului , la intrarea în
domnie" 4 .
1
2
Ibidem, p . 334-335.
„.
„ siamo esenti da qualsiasi contribuzione e gabella, siccome sono anche li magnati di
Transilvania"; ibidem, p. 334.
3 Î n cursul celor două decenii de stăpânire austriacă s-au întocmit mai multe cataloage de
boieri ; în vigoare însă a rămas cel întocmit de AdministraÅ£ie, la 3 iulie 1 723, sub titlul:
„Specificatio bojaronum primariorum et secundariorum depositorum ab officiis, capitaneorum
militum, sutassorum, qui nunquam praestiterunt dismaritum, sed ojeritum singulis tribus annis,
demonstrans a tempore vaivodarum usque ad deditionem horum quinque districtuum huic
Caesareo Dominio, quo in ordine fuerint" ; C. Giurescu , Material, I , p. 567-570; observaţiile
marginale ale inspectorului cameral Uhlein, ibidem, p. 57 1 -574. Nu s-a păstrat varianta defini­
tivă a catalogulu i , dar e neîndoielnic că ea urma, în linii generale , proiectul din 1 723; o primă
listă cuprinzând cele trei categorii de privilegiaÅ£i , întocmită de boieri , în Hurmuzaki , V I ,
p. 320-324 . Neîndoielnic asemenea liste sau cataloage existau ÅŸ i înainte, în vremea domnilor, ca
ÅŸi întreaga ierarhie pe care austriecii nu au introdus-o ci au preluat-o din Å£ară.
4 Hurmuzaki, VI, p. 307-308; de fapt, domnii prelevau „împrumute" ori de câte ori aveau
nevoie.
1 56
https://biblioteca-digitala.ro
ln virtutea acestui obicei , împlratul , devenit principe al Olteniei , a prelevat
în 1 720 de la privilegiaÅ£i un dar de 1 5 OOO taleri 1 • Aplsltor prin cuantumul ÅŸi
repetarea lui a devenit darul benevol la sfârÅŸitul stăpânirii austriece, în anii de
rlzboi ; când, la I aprilie 1 735 , AdministraÅ£ia vestea vomicilor hotărârea CurÅ£ii
de a se impune „pe boierii cei mari ÅŸi pe boiernaÅŸi un donum gratuitum" ,
aceÅŸtia erau convocaÅ£i de urgenÅ£i la Craiova: „să se afle aici negreÅŸit cu toÅ£ii
până la 8 zile ale aceÅŸtii luni , dupl calindariul nou , sl-ÅŸi facă cisla între ei ÅŸi să
aduci ÅŸi câte ceva bani cu dânÅŸii ca sl dea la vistieria împărătească mai în grab
o sumă de bani..." 2 • Nerăbdarea vistieriei împărăteÅŸti era fără îndoiall foarte
mare ÅŸi zelul boierimii în a o satisface foarte redus dacă, la scurt interval , Ad­
ministraÅ£ia se vedea silită să-ÅŸi trimeată călăraÅŸii pentru a-i constrânge pe bo­
ieri să răspundă la convocare ÅŸi să-ÅŸi ofere „darul benevol" , ameninÅ£ându-i cu
grele pedepse pe recalcitranţi 3; simulacrul de negociere care fixa cuantumul
darului benevol 4 era menit să salveze ceea ce putea fi salvat din ficÅ£iunea gra­
tuităţii şi caracterului spontan al darului .
Åži mai înverÅŸunată a fost rezistenÅ£a boierimii la încercarea austriecilor de a
desfiinÅ£a privilegiile de care se bucurase în trecut la plata dijmelor pe oi , porci,
vin ÅŸi stupi . esenÅ£iale pentru că acopereau câteva din capitolele de venituri cele
mai însemnate ale moÅŸiei . Rămas în provincie , episcopul Damaschin îi aver­
tiza pe boierii trimiÅŸi la Viena în 1 7 1 8 , pentru a negocia statutul provinciei , că
încasatorul veniturilor camerale a început să impună în judeÅ£e dijmăritul - pe
porci , vin ÅŸi stupi - poruncind să-l plătească cu toÅ£ii „ÅŸi boieri ÅŸi clerici ÅŸi dre­
gătorii de frunte ÅŸi logofeÅ£ii ÅŸi toate stările , cu excepÅ£ia doar a câtorva mari mă­
nlstiri ÅŸi a doisprezece boieri , de unde veÅ£i înÅ£elege domniile voastre ce fel de
nelegiuiri întreprinde" 5 • Indignarea episcopului , împărtăşită de întreaga boie­
rime , Å£âÅŸnea dintr-o veche tradiÅ£ie de rezistenÅ£i a privilegiaÅ£ilor împotriva în­
cerclrilor autorităţii de stat de a-i despuia de privilegiile câÅŸtigate ÅŸi apărate cu
înverÅŸunare de clasa dominantă în veacurile trecute . În trecut, într-una din cele
mai rlsunltoare înfruntări dintre autoritatea domnească ÅŸi privilegiu în istoria
Å¢lrii RomâneÅŸti , Leon Vodă se vlzuse silit sl renunÅ£e , în 1 63 1 , la unul din
Å£elurile principale ale politicii sale interne: „aÅŸijderea ÅŸi domnia mea încă am
tocmit ÅŸi întlrit leglturl cum alte obicee ce n-au mai fost înainte vreme să nu
1 Repartizat pc categoriile de boieri ÅŸi pc mAnlstiri ; vezi lista celor care au contribuit la
darul benevol din 1 720; ibitkm, p. 3�324.
2 Arh. St. Sibiu, L l -Sl20S , f. 229 v .
1 /bi.dim, f . 230 v. l n noiembrie acelqi an , erau trimişi clllraşi pri n judeţe pentru a colecta
darul; ibitkm, L l -S/206, f. 1 3 v . ln acc lqi an clerul fusese impus la un dar benevol de S OOO
florini; N. Dobrc1eu , /1toria bi1,ricii, p. 332-333, 33S; suma s-a menÅ£inut 'i în anul urmilor;
ibid,m, p. 3SS .
4 /bitkm .
' C . Q;urescu, Mat,rial, I , p. 32S-326.
1 S7
https://biblioteca-digitala.ro
se mai facă , nici să se ia boiarilor oierit de oi , nici dijmă den stupi , nici gorÅŸti­
nă de în porc i , nici vinărici , nici a boiariu mari , nici a mic, nici a boiari mazili ,
nici a roÅŸii , nici a logofeÅ£i domneÅŸti , ce să fie în pace cum au fost de veac" 1 • Cu
aceeaÅŸi hotărâre au reacÅ£ionat boierii la încercarea lui Constantin Brâncoveanu
de a-i impune la plata anuală a oieritului , silindu-l în cele din urmă să renunÅ£e
la proiectul său , în schimbul unei sume globale de răscumpărare . Cu nici un
preÅ£ - informează un raport cameral austriac - boierii ÅŸi clerul , „care s-au
ridicat împreună împotriva iniÅ£iativei domneÅŸti , nu au acceptat" să lase violat
acest privilegiu ÅŸi străvechi obicei al lor 2 • Ceea ce nu consimÅ£iseră domnilor ,
privilegiaÅ£ii nu intenÅ£ionau să conceadă nici împăratului 3 . Lupta dintre Camera
imperială, hotărâtă să abroge scutirile acordate din venitul dijmelor, ÅŸi privi­
legiaÅ£i s-a rezolvat printr-un compromis care , adaptat în linii generale l a si­
tuaÅ£iile constituite , a salvat privilegiul . În temeiul acestui compromis, oieritul
era prestat de boierii mari o dată la trei ani - ca în timpul lui Brâncoveanu ÅŸi în fiecare an de boierii de treapta a doua; de plata dijmăritului au rămas
scutite ambele categorii 4 . Încercările repetate ale boierilor de a se emancipa
complet de plata dijmelor s-au lovit de rezistenţa Camerei imperiale , după cum
ÅŸi efortul acesteia de a-i supune la regimul comun , sau de a-i apropia de acesta,
a întâmpinat opoziÅ£ia lor categorică 5 . În 1 73 1 , stările privilegiate - boieri
mari , cler ÅŸi boiernaÅŸi - s-au ridicat vehement împotriva încălcării privile­
giilor lor; marii boieri ÅŸi episcopul au condamnat încercarea de a-i supune
anual la plata oieritului 6, în vreme ce o delegaÅ£ie de boiernaÅŸi se ducea la Sibiu
pentru a obÅ£ine anularea hotărârii de a-i supune la plata dijmăritului 7 .
Străvechi privilegiu al clasei dominante , scutirea de vămile interne a fost
înscrisă, la cererea delegaÅ£ilor olteni , în decretul imperial de organizare a Olte­
niei : „ . „ bucatele boierilor ÅŸi ale mănăstirilor în hotarăle ţării să fie slobode de
toată vama „ ." 8 . Privilegiul avea însemnătate deosebită pentru că punea în con­
diţii de superioritate domeniul boieresc şi mănăstiresc la valorificarea pe piaţă
a produselor lui . Venitul vămii interne - raporta un observator cameral - era
1 B ibi . Acad„ PeceÅ£i 1 85 (copie Ia Institutul de istorie „N. Iorga").
C . Giurescu, Material, I, p . 394.
2
3 Lupta di ntre cele două tendinÅ£e s-a prelungit până la abolirea dijmelor, în veacul
al XIX-iea.
4 C. Giurescu, Material , I , p. 542 ÅŸi voi . I I I , p. 32.
5 N. Dobrescu , /storia bisericii, p. 289 ÅŸi Hurmuzaki , VI , p. 427 .
6 AdministraÅ£ia către „cei ce au cumpărat slujba dijmăritului": „pentru boiernaÅŸii care au
mersu la S ibii de au jăluit la măriia sa gheneralul cum că i-aţi apucat dumneavoastră de au dat
dijmărit.„"; comandamentul a dispus restituirea sumelor încasate celor nedreptăţiÅ£i; Arh. St.
Sibiu , L l -5/204, f. 1 3 v .
7 Arh . St. Buc „ m s . 330 (M-rea Tismana), f . 7 .
8 C . Giurescu , Material, I , p . 370 .
158
https://biblioteca-digitala.ro
grav diminuat de acest privilegiu, deoarece „boierii ÅŸi clerul trimit în chip obiÅŸ­
nuit cel mai mult spre vânzare pe piaÅ£i" 1 • Încercarea de a recupera pentru Ca­
mera imperiali veniturile de care o frustra scutirea de vama internă a marilor
boieri şi a mAnlstirilor s-a izbit de rezistenţa categorici a acestora; acoperit de
strlvechiul obicei (pristina con.suetudo) ÅŸi de decretul imperial 2 , ambele pe
acelaÅŸi plan invocate de boierii din AdministraÅ£ie , privilegiul a rezistat până în
1 73 1 , când austriecii s-au hotărât si suprime vlmile interne.
Unul din cele mai fructuoase privilegii ale marilor boeri era dreptul de a
arenda în exclusivitate, de la domnie, oieritul ÅŸi dijmăritul; venitul o dată
arendat, marii boieri fie îl încasau direct, fie îl subarendau boiernaÅŸilor ÅŸi ne­
gustorilor, realizând firi cel mai mic efort câÅŸtiguri însemnate 3 • Hotărârea
Camerei de a llrgi cercul beneficiarilor şi de a lăsa liberă licitaţia, pentru a
spori venitul arendei ÅŸi a sflrâma privilegiul marilor boieri , a provocat reacÅ£ia
înverÅŸunatl a acestora 4 • Å¢inta reacÅ£iei boiereÅŸti au fost mai ales negustorii ,
care , dispunând de bani , îi puteau concura cu uÅŸurinţă la libera licitaÅ£ie. AÅ£âÅ£ată
de ace5t concurent primejdios. conştiinţa de clasă a boierilor privilegiaţi se
afirma ră"picat: „negustoriu să rămână negustor ÅŸi să nu se amestece în trebu­
rile ÅŸi afacerile provinciei . . .'' s . O delegaÅ£ie de trei boieri , trimeasă în Transil­
vania, era înslrcinată să pledeze pe lângă conducerea austriacl În favoarea
punctului de vedere boieresc (aprilie 1 720)6 • Boierii au obÅ£inut din nou con­
cesia oieritului , dar nu În virtutea privilegiului , care nu a fost restaurat, ci prin
supralicitare. În anii următori , anunÅ£urile cu privire la deschiderea licitaÅ£iei
erau adresate În chip egal boierilor ÅŸi negustorilor 7; măsura avea să fie gene­
ral izatl în Întreaga Å£ari două decenii mai târziu de cltre politica de reforme a
lui Constantin Mavrocordat.
Zadarnic a rlmas ÅŸi efortul boierilor ÅŸi mănăstirilor de a redobândi alt
privilegiu abrogat de austrieci , anume merticele de sare acordate de domni din
venitul ocnelor. Privilegiul era însemnat pentru ci furniza gratuit gospodăriei
feudale sarea atât de necesari în alimentaÅ£ia vitelor; uneori merticele acordate
de domni erau atAt de mari incit cantitlÅ£ile care prisoseau erau comercializate11•
I
/biLJ,m , IJ, p. 1 9 1 .
/bid,m .
, /biLJ,m , I , p. 36 1 •i li , p. 85-86.
4 fbid,m, I , p. 403.
' Arh. St. Sibiu, L 1 -S/353 , f. 28 v .
6 C . Giure1CU, "'°''rial, I , p. 469-4170.
1 Arh . St. Sibiu . L 1-S/204, f. 1 0 1 v .� C. GiureKu , Mat,rial, 11 , p. 86.
1 Hunnuzaki . VI. p. 282-283; poUivit unul calcul cameral , cantitatea totali de sare acordatl
fnainte mlnlatirilor oltene era de 3 860 bolovani , fiecare de cite 200-)(X) ocale; N. Dobrescu ,
Istoria bis,ricii, p. 30; în 1 725 , mlnlstirilc mai primeau doar 1 96 bolovani de sare ; ibitklft,
p 1 68; tn 1 726, tă acc 1'1 tain redus pare a fi fost suprimat; Arh. St. Sibiu , L 1 -S/JSS, f. 70.
2
1 59
https://biblioteca-digitala.ro
Până târziu memoriile boiereÅŸti au invocat vechiul privilegiu pe care îl doreau
restituit 1 •
Sub titlul de regalia , Camera a recuperat unele din veniturile înstrăinate de
domni în favoarea mănăstirilor: venitul integral sau parÅ£ial al vămilor de hotar
ÅŸi al vămilor unor târguri , vinăriciul , dijmăritul ÅŸi oieritul din unele sate , con­
cedat câtorva mănăstiri , parte din venitul domnesc produs de vama peÅŸtelui 2 .
Dezinteresul boierimii faţă de aceste privilegii care nu erau comune a lăsat fără
apărare mănăstirile în faÅ£a Camerei .
Gospodăria mănăstirească ÅŸi bisericească era exploatată aproape în exclu­
sivitate cu concursul forţei de muncă gratuite a locuitorilor dependenţi de pe
domenii; pentru a putea beneficia însă din plin de potenÅ£ialul uman disponibil ,
stăpânii de moÅŸii trebuiau să-l ferească de concurenÅ£a la exploatare a statului ,
silit să apeleze tot mai frecvent pentru satisfacerea obligaţiilor publice la
contribuÅ£ia în bani , produse ÅŸi muncă a masei rurale . Într-o primă etapă a
organizării feudale , acest interes fundamental al stăpânilor de domenii era
realizat prin imunitate , scutire globală a satelor mănăstireşti sau boiereşti de
îndatoriri către stat. Treptat , pe măsura amplificării nevoilor publice ÅŸi a con­
solidării puterii de stat, imunitatea a lăsat loc scutirilor parÅ£iale , în virtutea
cărora un număr anumit de locuitori ai domeniului - variabil de l a caz la caz
în funcÅ£ie de poziÅ£ia social-politică a stăpânului moÅŸiei - era scutit de o parte
sau de ansamblul îndatoririlor faţă de domnie . DegrevaÅ£i de sarcini către stat ,
posluÅŸnicii , al căror nume le trădează funcÅ£ia socială, îndeplineau slujbele
cerute de stăpânii de moÅŸii . Lupta între statul centralizator ÅŸi clasa privile­
giaÅ£ilor explică variaÅ£iile în timp ale numărului posluÅŸnicilor; în ciuda efor­
turilor unora dintre domni de a o suprima , instituţia posluşaniei şi-a păstrat
neÅŸtirbit însemnătatea socială până în plin veac al XIX-lea, continuând în
formă modificată unul din principalele aspecte ale imunităţii evului mediu
timpuriu.
Politica austriacă s-a străduit să recupereze venitul atât de însemnat pier­
dut de vistierie în favoarea stăpânilor de domenii; scutirile acordate la începu­
tul stăpânirii habsburgice în Oltenia pentru un număr mare de posluÅŸnici , sau
pentru sate întregi , sunt cazuri excepÅ£ionale; în 1 728 boierii cereau - lară suc­
ces de altminteri - să l i se l ase scutit satul de reÅŸedinţă 3 . Numărul posluÅŸni­
cilor scutiÅ£i fiind redus, privilegiul era acordat în favoarea acelora dintre ei
care îndeplineau funcÅ£ii speciale în gospodăria domeniului boieresc ÅŸi mănăsti­
resc: păstori , vieri , paznici ai stupilor, grădinari , morari , tâmplari , bucătari ,
Hurmuzaki , VI, p. 427 .
Privilegiile mănăstirilor preluate de fisc ÅŸi rezumatele tuturor actelor de stăpânire ÅŸi pri­
vilegi i , la N. Dobrescu , op. cit., p. 23 1 -276.
3 C. Giurescu , Material, II, p. 292-293 .
1
2
1 60
https://biblioteca-digitala.ro
vânltori . pescari . caretaÅŸi . etc . 1 • TendinÅ£a constantl a stlpânilor de moÅŸii de
a-ÅŸi lărgi privilegiul ÅŸi - inttucât În timpul stlpânirii austriece mijlocul de a
satisface acest deziderat pe caJe legaJă le era refuzat - de a spori prin tlinuiri
numărul scutiÅ£ilor - a determinat reacÅ£ia autorităţii austriece . Decretul impe­
riaJ din 1 729 a desfiinÅ£at - probabil penbU prima oară în istoria Å£lrii - poslu­
ÅŸania. Încercând sl prevină adoptarea acestei hotărâri . a clrei iminenţă o pre­
simÅ£eau . boierii îÅŸi manifestau răspicat opoziÅ£ia faţă de tendinÅ£a de a-i despuia
de un privilegiu considerat de ei esenţiaJ pentru bunul mers aJ gospodăriei lor.
Întreaga însemnătate a instituÅ£iei posluÅŸaniei se întrevede În textul memoriului
lor; arătând că „boierii , firă ÅŸerbi (posluÅŸnici), păstori ÅŸi vieri nu pot să sub­
siste . . ." ei implorau În continuare: „să nu ni se ia aceastl milă, căci ar urma
ruina deslvârÅŸitl a boierilor'' 2• Hotărârea Vienei era însă irevocabilă: pregătit
de rapoartele slujbaÅŸilor cameraJi din provincie, care puseseră în evidenţă nu
numai paguba directl suf�ritl de stat, dar ÅŸi marile neorânduieli provocate de
obiceiul boierilor de a-i scuti pe cei mai înstăriÅ£i dintre ţărani , care erau astfel
scoşi din cislă , decretul imperiaJ suprima toate scutirile anterior acordate ,
indiferent de provenienţa şi vechimea lor. Lovitura era prea grea pentru ca cei
loviÅ£i sl nu reacÅ£ioneze; invocând perioada anterioară decretului , când benefi­
ciau de posluÅŸnici scutiÅ£i , memoriul colectiv înaintat la 20 iunie 1 73 1 de egu­
menii mănlstirilor oltene solicita insistent restabilirea privilegiului în virtutea
căruia avuseseră dreptul de a Å£ine „slugi ÅŸi păstori scutiÅ£i" de toate prestaÅ£iile în
bani , produse ÅŸi muncă. De doi ani de zile , de la promulgarea decretului impe­
riaJ , - arătau autorii memoriului - „doar Dumnezeu ÅŸtie cu câte greutăţi ÅŸi
lipsuri ne întreÅ£inem , ÅŸi cu câtă scădere a gospodăriilor noastre sânt întreÅ£inute
mănăstirile, căci satele aÅŸezate pe moÅŸiile mănăstirilor sânt atât de apăsate de
contribuÅ£ii , munci ÅŸi cărături , încât, îngrozite , unele din ele s-au spart, aJtele
sânt pe cale sl fugă . . . Iar slugile ÅŸi păstorii noÅŸtri au fost supuÅŸi la dări , pres­
taÅ£ii în natură ÅŸi munci , fapt pentru care au părăsit paza animaJelor noastre ÅŸi
acum sântem lipsiÅ£i de păstori care să le Îngrijească , ÅŸi nici alte slujbe nu mai
putem dobândi de la ei" 3 • Memoriului mănăstirilor îi făcea ecou, la numai
câteva zile după aceea , un memoriu boieresc , nu mai puÅ£in insistent4 • Un
ln 17 23 , epiKopul 'i egumenii cereau sl li se acorde "vcluti pristino tcmporc, ita ct nune
aliquot Krvi ac putorcs necesarii cum ad custodicndas apcs turn ad alia cuiuslibct gcncris ani­
mantia a contributionc immuncs pcrmittercntur''; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/354 , f. I ; clţiva ani mai
tlrziu , boierii cereau dreptul de a ţine oameni scutiţi: "putores ovium, pccorum, equorum, s. v.
porcorum, bubalorum, vinicol111e , agricolae, mercenarii , molitorcs, hortulari, apiarii, clavigeri in
aliisque rcbua oeconomicis n011tri s inscrvient.cs"; Hunnuzaki , VI , p. 5 1 2; alte indicaţii privitoare
la urcinile fndeplinite de poslutnici , la C. Oiurcscu , Material, l i , p. 74 'i III, p. 54-55.
i C. Oiurc1eu, Mat,rial, 11 , p. 2�29 1 .
1 /bidnn , p. 439-440 .
• Hurmuzaki , VI , p. 42�26 'i 5 1 2 .
1
161
https://biblioteca-digitala.ro
întreg sistem tradiÅ£ional de exploatare rezemat pe privilegiu se apăra împotriva
politicii de stat. Răspunsul CurÅ£ii la memoriul clerului - păstrat în traducere
românească în arhiva m-rii Hurez - nu putea lăsa loc nici unei nădejdi : „Ce
iaste pentru scuteala ce au cerut episcopul dimpreună cu toţi egumenii pentru
slugi ÅŸi păstori care au fost mai nainte scutiÅ£i , s-au aflat cum că aceia până
acum au fost pagubă slujbei stăpânului acel feliu de scuteală ÅŸi de acum nu să
poate să fie, pentru confozie" 1 .
Pentru a putea beneficia în continuare integral de munca posluÅŸnicilor,
stăpânii de moÅŸii s-au văzut siliÅ£i să-i scutească pe propria lor socoteală de cota
de contribuÅ£ie care le revenea . Locul obiÅŸnuitelor acte de concesiune de pos­
luÅŸnici pe seama vistieriei îl ia acum alt tip de document: cererea stăpânului de
moÅŸie de a plăti contribuÅ£ia pentru oamenii pe care dorea să-i reÅ£ină ca posluÅŸ­
nici 2• Singura concesie a statului era scutirea, în unele cazuri , a posl uÅŸnicilor
de celelalte sarcini publice , mai ales de munci şi cărături 3 . Dar cum nici măcr
această scutire parţială nu a fost respectată, boierii şi clerul au redeschis
dialogul cu austrieci i , într-o supremă încercare de a reÅ£ine forÅ£a de muncă
indispensabilă gospodăriei feudale . Întreaga nostalgie pentru vechea formulă a
posluÅŸaniei se reflectă în memoriul privilegiaÅ£ilor deposedaÅ£i: „Nu mici ne erau
bucuria ÅŸi ajutorul pe care le aveam de la ÅŸerbii scutiÅ£i care până l a un anumit
timp ne-au fost concedaÅ£i din mil a prea milostivului nostru stăpân pentru
ajutorarea gospodăriei noastre; de atunci însă nu numai acei ÅŸerbi au fost puÅŸi
la contribuÅ£ie, dar ÅŸi cei pe care îi mai aveam ca păstori , vieri , paznici ÅŸi cărora
le plăteam noi contribuţia pentru că aveam nevoie de munca lor pentru
gospodăria noastră , domnii vomic i au poruncit pârcălabilor să-i ia l a muncile
ÅŸi sarcinile publice; iară dacă lucrurile vor rămânea astfel , gospodăria noastră,
1
Arh . St. Buc., ms. 449 (M-rea Hurez), f. 276.
Î n martie 1735 , AdministraÅ£ia aproba cererea episcopiei de a Å£ine trei oameni „să fie
pentru slujbele episcopiei" , cu adaosul: „ ... numai să le plătească birul de la episcopie"; Arh . St.
Sibiu, L 1-5/205 , f. 226 v .; alt document din aceeaÅŸi vreme se referă la slugile lui Radu Olă­
nescu , „care le plăteÅŸte dumnealui birul"; ibidem, f. 228 v.; indicaÅ£ii identice referitoare la birul
slugilor plătit de boieri , Arh. St. Sibi u , L 1-5/355 , f. 86 v.
3 Arh. St. Buc., M-rea Hurez, Y/28 ; în legătură cu cererea episcopului catolic Stanislavich,
Administraţia comunica vornicilor că i-a acordat dreptul de a ţine 23 posluşnici , printre care
2 vânători , 2 grădinari , 2 pescari ÅŸi 3 vieri , dintre birnicii „cu putere de mijloc", scutiÅ£i „de
lucrurile de obÅŸte" ; dar, adăuga instrucÅ£iunea trimeasă vornicului , „contribuÅ£ionul lor tot vei lua,
însă de la luminatu l . . . episcop"; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 3 1 v .-32; vierii lui Gheorghe
Cantacuzino erau scutiÅ£i de „lucrurile de obÅŸte, fiindcă fără aceia plăteÅŸte stăpânul lor dajdea
pentru dânÅŸii . . . "; ibidem, f. 44 v. În alte cazuri însă AdministraÅ£ia refuza această concesie; în
dec. 1 736 cererea egumenului m-rii Strehaia de a scuti doi oameni de „naturale ÅŸi podvoade" era
respinsă cu justificarea: „cum că de vreme că i aste poruncă de la înălÅ£ata curte împărătească ca
să nu fie nimeni scutiţi , nu iaste cu putinţă ca să i se dea acel fel de carte de oameni scutiţi" ;
ibidem, L 1 -5/206, f. 99-99 v .
2
1 62
https://biblioteca-digitala.ro
ÅŸi altminteri modestl, va cunoaÅŸte o mare primejdie" 1 • HotlriÅ£i să-ÅŸi apere
privilegiul , unii dintte stlpânii de moÅŸii au încercat să se opună aplicării decre­
tului imperial � în noiembrie 1 735 , AdministraÅ£ia era silitl să intervină pentru a
aduce la ascultare pe egumenul Tismanei , ai cărui posluşnici nu numai ci erau
scutiÅ£i de muncile publice, „ci ÅŸi la contrebuÅ£ion s-au pus egumenul împotrivă
să nu-i îngădue să dea ca alÅ£ii" ; egumenul era invitat să înceteze opoziÅ£ia la
încasarea dării , „iar de nu, ÅŸi socoteÅŸte să fie pentru ajutoriu mănăstirii , să le
plătească sfinÅ£i ia sa contrebuÅ£ionul ce-i va ajunge" 2 • Adaptarea la noua for­
mulă se dovedea dificilă ÅŸi sfârÅŸitul dominaÅ£iei austriece câÅ£iva ani mai târziu a
pus capăt experienÅ£ei . Reluarea încercării de către Constantin Mavrocordat, în
cadrul reformelor sale, a eÅŸuat, posluÅŸania rămânând una din principalele
instituÅ£ii sociale ÅŸi fiscale până în epoca regulamentară .
. Treptele boierimii. Dacă cele trei trăsături dominante care îi defineau
esenÅ£a erau comune întregii boierimi , deosebirile de avere ÅŸi de poziÅ£ie social­
politicl fragmentau clasa dominantă în câteva secÅ£iuni orizontale, cărora le
corespundea ierarhia privilegiilor.
Un grup restrâns de latifundiari ÅŸi mari dregători - sau descendenÅ£ii
acestora - alcătuiau categoria marilor boieri, sau boieri de gradul întâi . Un
slujbaÅŸ cameral considera că doar 1 7 familii erau îndreptăţite să revendice
apartenenÅ£a la categoria marilor boieri 3; boierii înÅŸiÅŸi susÅ£ineau că existau
3 1 familii autentic boiereÅŸti în provincie4. SoluÅ£ia finală a limitat la 24 numă­
rul familiilor de mari boieri s .
Marii boieri erau nu numai un grup restrâns, dar ÅŸi foarte puternic sudat
prin legături de rudenie ÅŸi manifestând o evidentă tendinţă de închidere;
caracteristică pentru această tendinţă e cererea repetată a marilor boieri de a li
se îngădui sl încheie clsătorii cu familiile boiereÅŸti din Muntenia, întrucât
- arltau ei - „noi cei care aparÅ£inem familiilor de treapta întâia sântem cea
mai mare parte înrudiÅ£i prin sânge ÅŸi clsltorii ÅŸi abea daci mai putem să ne
clsltorim între noi„ 6. Posibilităţile de căsltorie fiind puÅ£ine, marii boieri nu se
1 C. Giurcscu,
Mat�rial, III , p. 54.
2 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206 , f. 12 v.
J C . Gwrescu, Mat�rial, I, p. 595 .
4 Arh . St. Sibiu, L 1 -51353 , f. 99 v .
' Nici un izvor nu a pbtrat lista definitivi a marilor boieri ; u n proiect din 1 72 1 cuprindea
urmltoarcle nume: Argetoianu , BIJcanu , Dinescu, Bengcscu , Brliloiu, BrltlÅŸanu , Bujorcanu ,
Buze1eu, Clzlncscu , Clmpincanu , Fln:lfanu , Glogoveanu , Golescu, Miclescu , Obedeanu ,
Otetelipnu , Plrtcoveanu, Poienaru , Socoteanu, Strlrnbeanu , Åžtirbei , Urdlrcanu, Zltrcanu;
C. Giurc1eu, Mat,rial, I , p. 486; un memoriu boieresc din 1 734, în care nu apar declt o parte din
cele 24 funilii , adluga, la numele cunoscute , pe acela al familiei Fllcoianu; C. Giurcscu,
Mat,rial. 111, p. 52.
" Hurmuzaki , VI , p. 426-427; Arh. St. Sibiu, L 1 -51356, f. 273; cele mai numeroa.�
indicaÅ£ii pentru înrudirile între boieri , la C. Giurcscu , Mat,rial, l i , p. 257-26 1 ; alte indicaÅ£ii în
1 63
https://biblioteca-digitala.ro
gândeau să-ÅŸi căsătorească odraslele în rândul micii boierimi , ci , pentru a ieÅŸi
din impasul matrimonial în care se aflau , se străduiau să forÅ£eze bariera foarte
strictă dintre cele două provincii.
Repul sia marilor boieri la gândul încuscririi în lumea boiernaÅŸilor îÅŸi are
explicaÅ£ia în marea distanţă de avere ÅŸi poziÅ£ie socială care separa cele două
trepte ale clasei dominante .
Boiernaşii, sau boierii de treapta a doua, alcătuiau un grup mai numeros ,
de provenienţă variată, dar de condiÅ£ie economică mult mai modestă decât
aceea a marilor boieri . Întreaga provincie număra aproximativ 200 boiernaÅŸi 1 ,
dintre care aproape două treimi erau grupaÅ£i în Vâlcea ÅŸi Gorj . Catastiful de
boiernaÅŸi alcătuit în 1 723 din iniÅ£iativa comandamentului austriac cuprinde
246 boiernaÅŸi , la care au fost adăugaÅ£i însă căpeteniile de slujitori ÅŸi sutaÅŸii cu
regim fiscal similar (73 în Vâlcea , 74 în Gorj , 44 în Dolj , 29 în RomanaÅ£i ÅŸi 26
în MehedinÅ£i) 2 • Catastiful alcătuit doi ani mai târziu - de data aceasta com­
plet separat de alte categorii fiscale - indica 1 83 boiernaşi . Mulţi dintre
aceştia aparţineau ramurilor mai sărace ale marilor familii boiereşti (Brăiloiu ,
Pârâianu , Obedeanu, Glogoveanu etc .) , când nu erau de-a dreptul familii de
foşti mari boieri decăzuţi (Rudeanu) . De asemenea , mulţi dintre ei aparţineau
aceleiaÅŸi familii ; în Vâlcea , de pildă, din 73 boiernaÅŸi , 1 0 aparÅ£ineau familiei
Zătreanu , 5 familiei Romanescu, 4 familiei Bujoreanu , 8 ţamiliei Roşianu ,
3 familiei Sănătescu, 4 familiei Măldărescu etc . , care deseori îÅŸi împărÅ£eau
stăpânirea unui sat sau a unei părÅ£i de sat . Dar categoria boiernaÅŸilor îÅŸi ali­
menta cadrele nu atât din procesul de descompunere ÅŸi regrupare a stratului
superior, al marii boierimi , cât mai ales prin ascensiunea unor elemente noi ,
mai ales din rândul moÅŸnenilor înstăriÅ£i ; procentul însemnat de boiernaÅŸi în
Gorj ÅŸi Vâlcea se explică prin persistenÅ£a masivă în aceste judeÅ£e a moÅŸnenilor,
zonă socială de recrutare a unei părţi a membrilor treptei a doua de boieri;
labilitatea l imitei între categoria boiernaÅŸilor ÅŸi aceea a moÅŸnenilor se între­
vede din efortul depus de AdministraÅ£ie pentru a împiedica asimilarea sub ra­
port fiscal a celor din urmă cu cei dintâi: . numai iată că Å£i se porunceÅŸte
dumitale cu mare tărie - se adresa Administraţia unui vomic - afară din
boiernaÅŸii care sânt la catalog , nimenea altul , nici din moÅŸneni nici din alÅ£i
oameni mai cu putere să nu să pue ajutor, au la bir între boernaÅŸi , ci să fie
numai singuri boiernaÅŸii " 3. Confuzia lesnicioasă între cele două categorii
putea fi şi izvor de necazuri pentru unii moşneni; e situaţia lui Atanasie
„ .
.
. . .
acelaÅŸi volum, p. 1 , 70, 246 , 454; N. Iorga, Studii ÅŸi documente , VI , p. 490, XIV, 273; Bibi.
Acad„ foto VU7 1 9 .
1 Hunnuzaki , VI , p. 483; C. Giurescu , Material, li , p. 329 .
2 Arh . St. Sibiu , L 1 -5/20 8 , f. 46 v.-5 1 .
3 Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205, f. 72 v .
1 64
https://biblioteca-digitala.ro
Rlscliatul care , fugit din provincie în timpul rlzboiului , ÅŸi-a vlzut stăpânirile
de plmint supuse confiscării , la înapoiere , în 1 726. Era fiscul îndreptăţit sau
nu sl-1 lipseascl de plmântul său pe fugarul înapoiat? Litigiul declanÅŸat de
iniţiativa autoritlţilor camerale prezintă o speţă interesantă; dacă fugarul era
boiernaÅŸ - dacă adică aparÅ£inea clasei dominante , considerată stare poli­
tică
, fuga ÅŸi înstrăinarea sa prelungită constituia un delict politic , un act de
hiclenie , iar confiscarea moşiei o măsură perfect legitimă; dacă era moşnean ,
delictul îÅŸi pierdea caracterul politic , fugarul îÅŸi recupera de drept pământul ,
având a suporta doar sarcinile care grevaseră asupra lui . Întregul efort al
AdministraÅ£iei , sprijinitoare a împricinatului împotriva Camerei , se întemeia
pe afirmarea calităţii sale de moÅŸnean 1 •
Unii dintre boiernaÅŸi erau moÅŸneni privilegiaÅ£i , intraÅ£i aÅŸadar în tagma
boierească prin intermediul privilegiului . Permeabilitatea era mult mai mare la
treapta de jos a boierimii decât la cea superioară , ceea ce nu împiedica însă
afi rmarea ÅŸi în rândurile boiernaÅŸilor a unei mentalităţi intolerante , de grup
social refractar primenirii din straturile inferioare . Când s-a alcătuit catalog1;1l
boierilor în 1 723 , boiernaÅŸii au protestat vehement împotriva adăugirii , în
rândurile lor, „spre paguba ÅŸi înjosirea lor" , a „unor oameni de rând ÅŸi a altora
aflaÅ£i în slujba marilor boieri" , arătând că preferă să renunÅ£e la privilegii „decât
sl se lase înscriÅŸi alături de aceÅŸti oameni" 2 •
Deosebirile de situaÅ£ie materială între boiernaÅŸi se reflectă în actele vremii:
listele
de impunere , în primul rând , unde sumele limită impuse boiernaÅŸilor
în
pe seama contribuÅ£iei sunt 1 0 ÅŸi 75 taleri anual 3 . În rândurile aceleiaÅŸi familii
de boiernaÅŸi jocul complex al factorilor sociali ÅŸi economici realizase o dife­
renÅ£iere însemnată 4 . Apropierea de condiÅ£ia moÅŸnenilor prin situaÅ£ie econo­
mici crea ÅŸi reacÅ£ii comune în faÅ£a exploatării fiscale; în 1 726, conducerea
austriacl era încunoÅŸtiinÅ£ată că birul boiernaÅŸilor nu a putut fi împlinit deoa­
rece unii dintre ei , din pricina sArăciei (ob paupertatem) , „s-au risipit ÅŸi se
ascund prin judeţe" s .
-
"Qui Rcskcjatu1 cum non boiarenasch ud rMdiasch, id ute po.sseissionatw.r liber rusticw
l -S/354, f. 1 6 1 v.
2 C. Giurcscu , Material, I, p. 644 .
1 Arh. St. Sibiu , L 1-5/208 , f. 46 v.-5 1 .
• Un cump1u: cota de bir impusl în 1 723 celor trei boiernaÅŸi Slnlll:scu , iniÅ£ial în comun ,
apoi ICpWat, 11e dovedise prea grea pentru unu) din ci , MucÅŸ Slnltescu; neputlnd suporta cei
lO taleri 1a � fu1e1e impus, acesta 90Jicita Administraţiei o de�varc. Administraţia, )a rtndul
ci, K adresa ce1or1a1ti doi membri ai familiei , invitlndu-i sl-şi asume o parte din contribuţia
reclamantului: "care viind aicea la noi 'i spunlnd ci iute neputincios •i voi slnteÅ£i cu putere,
i.rl ci am IOCOlit sl vi cisluiţi intR voi , puind ti banii VQftri ti acei 20 de 1ei 1a mijloc, şi pi
can: cit i1 va ajunge pc dreptate, pi lllOfi i , pi vii , pi dobitoace ti pi altele cc veţi mai avea,
fifleeaR pi pitinÅ£a lui li dea„; N. Iorga, Studii 1i tlocumen� . XIV, p. 272.
' Arh . St. Sibiu, L 1 -S/3S4, f. 160 v .- 1 6 1 .
1
1it .
.
.
"; Arh. St. Sibiu , L
https://biblioteca-digitala.ro
BoiernaÅŸilor le erau rezervate dregătoriile inferioare; în timpul stăpânirii
austriece cei mai mulÅ£i dintre ispravnicii plăşilor se recrutau din rândul lor.
Între numărul restrâns al familiilor boiereÅŸti ÅŸi marea masă a locuitorilor
de rând se afla un grup redus de oameni , desprinÅŸi prin situaÅ£ie materială ÅŸi
regim fiscal din rândurile populaÅ£iei rurale: aleÅŸii în număr de 7 5- 1 00 1 erau
ţărani liberi înstăriÅ£i care ieÅŸeau din cislă ÅŸi îÅŸi asigurau un regim fiscal aparte 2 .
Majoritatea , dacă nu toÅ£i , proveneau din rândul moÅŸnenilor Uumătate din ei
erau în Vâlcea) ; în 1 737 , doi moÅŸneni lipsiÅ£i de mijloace protestau împotriva
înscrierii lor în rândul aleÅŸilor, arătând că până atunci plătiseră birul cu moÅŸ­
neni i , „iar acum s-ar fi apucând cu vătăşei să dea la aleÅŸi câte fl. 25 . . . ÅŸi ei zic
că nu ÅŸtiu nimic de acea aleÅŸie" 3 •
Ridicarea din rândul moÅŸnenilor în cel al aleÅŸilor nu prezenta doar avantaje
ÅŸi în orice caz presupunea un anumit nivel de avuÅ£ie ; sacrificiile consimÅ£ite de
acei dintre ţărani care optau pentru condiÅ£ia de aleÅŸi - arăta un slujbaÅŸ came­
ral - se explicau prin aspiraÅ£ia lor de a pătrunde în rândul boierimii 4 . Când a
întocmit în 1 722 lista aleÅŸilor, AdministraÅ£ia nu uita să explice austriecilor că
cei mai mulÅ£i doreau să treacă în rândul boierilor 5 . O oscilaÅ£ie vădită se mani­
festă în privinÅ£a fixării locului lor în ierarhia socială; în funcÅ£ie de unghiul de
vedere diferit - cel de origine sau cel fiscal - aleÅŸii erau consideraÅ£i când
ţărani cu statut fiscal propriu, când a treia treaptă de boieri , sau „boieri aleÅŸi" .
Austriecii , care înclinau spre cea dintâi interpretare , au sfârÅŸit, din considerente
fiscale, prin a renunÅ£a l a intenÅ£ia iniÅ£ială de a desfiinÅ£a categoria aleÅŸilor . Situa­
ţie aproape identică, cu singura deosebire că plăteau o sumă mai mare l a bir,
aveau sutaÅŸii 6 •
BoiernaÅŸi, aleÅŸi ÅŸ i sutaÅŸi s e grupau în clientele ale marilor boieri dregători ,
intrând sub „protecÅ£ia" lor ÅŸi beneficiind pe calea aceasta de cele mai variate
avantaje: scutiri fiscale, numiri în slujbele ÅŸi dregătoriile inferioare etc .
1
Hurmuzaki , V I , p. 5 1 8-522; C. Giurescu, Material, II , p. 329.
2 DicÅ£ionarul de instituÅ£ii , alcătuit probabil de Nicolae de Porta, îi defineÅŸte: „Alessi:
uomini facoltosi di mezza sfera, cioe ne bojari , ne villani , i quali pagano nelle contribuzioni una
determinata somma separatamente dall 'ordine de ' Bojari e de'villani"; C. Giurescu , Material , I I ,
p. 1 40 .
3 Arh . St. Sibiu , L 1 -5/206, f. 1 46; v . şi situaţia similară a unui ales care dorea să fie impus
ca moÅŸnean; AdministraÅ£ia respingea cererea sa „fiindcă s-au rânduit contrebuÅ£ionul pe numele
ÅŸi rânduiala familiilor, nu poate să să scoaţă de la aleÅŸi să să pue la moÅŸneni"; Arh . St. S ibiu ,
L 1-5/205 , f. 7 V .
4 C. Giurescu , Material, I , p. 505 .
5 „Hic annectimus registrum alessionum in 5 districtibus cum quibus , quoniarn complures
in numero bojaronum esse volebant ... "; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/353, f. 1 79 .
6 „Sutassi: Domini come gli alessi, m a che contribuivano p i u degli Alessi"; C . Giurescu ,
Material, I I , p. 1 4 1 .
1 66
https://biblioteca-digitala.ro
3. LOCUITORU
DEPENDENÅ¢I IN CADRUL DOMENIULUI
Variat ca întindere ÅŸi locuit de o populaÅ£ie în general redusă, domeniul
boieresc ÅŸi mănăstiresc alcătuia ÅŸi în veacul al XVIII-iea realitatea economică
dominantă în societatea româneascl. ln cadrul domeniului se producea cea mai
mare parte a bunurilor destinate consumului pe domeniu însuÅŸi sau valori ­
ficării pe piaÅ£i, pe cea externă mai ales întrucât cea internă, slab dezvoltată, nu
absorbea decât în măsură cu totul redusă excedentul produsului domenial .
Stăpânii de moÅŸii ÅŸi ţăranii realizau pe domeniu produsele alimentare ÅŸi
meÅŸteÅŸugăreÅŸti necesare traiului zilnic ÅŸi dobândeau din surplusul de produse
pus în circulaÅ£ie sumele de bani cu care cei din urmă făceau faţă apăsătoarelor
sarcini fiscale, iar cei dintâi îÅŸi sporeau veniturile obÅ£inute din dregătorii ÅŸi din
participarea la exploatarea fiscală a marei mase a populaţiei .
Unitate economică, domeniul constituia în acelaÅŸi timp ÅŸi cadrul teritorial
înllunttul căruia se dezvoltau relaÅ£iile de producÅ£ie în sectorul dominant al
vieÅ£ii economice: agricultura. Dar, în acelaÅŸi timp , domeniul mai păstra încă ÅŸi
unele din trlslturile , desigur atenuate, ale vechilor imunităţi , în virtutea cărora
stăpânul moÅŸiei exercita un ÅŸir de atribuÅ£ii ale autorităţii de stat. Unitate de
producÅ£ie ÅŸi consum , cadru teritorial al relaÅ£iilor agrare , asupra căreia se exer­
cita - în parte cel puÅ£in - autoritatea administrativă ÅŸi judiciară a stăpânului ,
sub acest triplu aspect se înfăţiÅŸează domeniul în Oltenia, în vremea când
provincia a intrat sub stăpânirea habsburgică.
lntlnderea ÅŸi tendinÅ£a de expansiune a domeniului. Constituit ÅŸi conso­
lidat de-a lungul veacurilor precedente - din epoca anterioară întemeierii Ţării
RomâneÅŸti - domeniul boieresc ÅŸi mănăstiresc ocupa în Oltenia, la începutul
veacului al XVIII-iea, locul de frunte în raport cu proprietatea ţărănească liberă,
atât în privinÅ£a numlrului de sate, cât ÅŸi a suprafeÅ£ei ÅŸi a potenÅ£ialului uman. Din
cele 74 1 aÅŸelAri consemnate în conscripÅ£ia vinnondiană ( 1 722-1 728) , 386 erau
boiereÅŸti , mlnăstireÅŸti ÅŸi fiscale 1 ÅŸi 340 aparÅ£ineau moÅŸnenilor2 • Precumpănitor
în regiunea ÅŸesului , în judeÅ£ele Dolj , RomanaÅ£i ÅŸi MehedinÅ£i , satul aservit se afla
în minoritate în regiunea dealurilor ÅŸi a muntelui , în judeÅ£ele Gorj ÅŸi Vâlcea.
Sate boie�şti , mlnhti�$ti $i fiscale
Dolj
R omana�
Mchedinti
Vllcca
Gorj
84
81
67
68
86
Sate moÅŸneneÅŸti
52
23
45
85
1 35
1 Din categoria &fCZlrilor fiKalc flccau parte satele foste brlncovcncÅŸti , satele unor boieri
rlrnafi fn Muntmia, confi11eate de austrieci, •i oraÅŸele.
1 Situ�• a 1 5 ute nu c indicatl tn conKripÅ£ie , astfel lnclt ele rlmtn în afara calculului; tn
ar„ •zlrilor COMelllMllC , an numlr mprcci abil de Hte a 1elpat conKripÅ£ici din 1 722 ÅŸi anexei
din 1 728.
1 67
https://biblioteca-digitala.ro
Dacă din punct de vedere numeric satul aservit ÅŸi cel liber se aflau în
echilibru , cu o uÅŸoară întâietate a celui dintâi , superioritatea domeniului feudal
e categorică în privinÅ£a suprafeÅ£ei ocupate 1 •
O mare varietate de situaÅ£ii înfăţiÅŸează domeniul feudal sub raportul întin­
derii ÅŸi al gradului de concentrare a moÅŸiilor. Câteva mari familii boiereÅŸti ÅŸi
mănăstirile de frunte stăpâneau un mare număr de moÅŸii - complexe dome­
niale întinse , constituite în veacurile anterioare , rezultat al unui îndelungat
efort de concentrare . Mai întins ÅŸi făcând dovadă de vitalitate ÅŸi de forţă de
expansiune mult mai mare decât domeniul mănăstiresc , domeniul boieresc nu­
măra 244 sate (la care se adaugă 3 8 sate fiscale , aproape toate sate boiereşti
preluate de fisc) , faţă de 1 04 sate ale mănăstirilor ÅŸi ale Episcopiei de Râmnic .
PoziÅ£ie proeminentă în stăpânirea boierească ocupau familiile Brăiloiu ÅŸi
Bengescu2, cea dintâi stăpânind 28 sate , dintre care 16 în Gorj , 5 în Dolj , 2 în
Vâlcea, 4 în MehedinÅ£i ÅŸi 1 în RomanaÅ£i , cea de a doua cu un total de 2 1 sate
dintre care 1 6 în Gorj , 2 în Dolj , 2 în MehedinÅ£i , 1 în Vâlcea (spre deosebire de
domeniul familiei Brăiloiu împărÅ£it între mai multe ramuri , cel al familiei
Bengescu era concentrat în întregime în stăpânirea boierului Staico Bengescu) .
În ÅŸirul familiilor boiereÅŸti care stăpâneau între 1 0 ÅŸi 20 sate se află ÅŸi boierii
Poienaru , cu 1 6 , 1 12 sate (7 în MehedinÅ£i , 5 , 1 12 în Dolj ÅŸi 4 în Gorj ) , boierii
Fărcăşanu cu 1 4 , 112 sate (6 în RomanaÅ£i , 3 în Dolj , 3 , 1 12 în Vâlcea ÅŸi 2 în
MehedinÅ£i) ÅŸi boierii Obedeanu cu 1 1 moÅŸii (dintre care 10 în Dolj ÅŸi 1 în Me­
hedinÅ£i) . Un număr mai mare de familii boiereÅŸti stăpâneau între 2 ÅŸi 1 0 sate:
familia Cantacuzino 8 sate (5 în Gorj ÅŸi 3 în MehedinÅ£i) , familia Strâmbeanu
7 , 1 12 sate (3 , 112 în MehedinÅ£i , 3 în Gorj ÅŸi 1 în Dolj) , familia Golescu 6 moÅŸii
(3 în RomanaÅ£i , 2 în Dolj ÅŸi 1 în MehedinÅ£i) , familia Glogoveanu 6 , 1 12 moÅŸii
(4 , 1/2 în MehedinÅ£i ÅŸi 2 în Gorj ) , familia Argetoianu 4 sate (3 în MehedinÅ£i ÅŸi
1 în Dolj ) , familia OteteliÅŸanu 4 sate (3 în Vâlcea ÅŸi 1 în MehedinÅ£i) , famili a
PârÅŸcoveanu 4 sate (toate în RomanaÅ£i) , familia Socoteanu 3 sate în Dolj , fami­
lia Åžtirbei 4 sate (2 în Gorj , 1 în Dolj ÅŸi 1 în MehedinÅ£i), familia Urdăreanu
4 sate (2 în Gorj , 1 în MehedinÅ£i ÅŸi 1 în RomanaÅ£i) , familia Zătreanu 4 sate
(3 în Vâlcea ÅŸi 1 în RomanaÅ£i) . Marea majoritate a boierilor ÅŸi a boiernaÅŸilor
stăpâneau 1 -2 sate , jumătăţi sau chiar părÅ£i ÅŸi mai mici de sate .
Domeniul mănăstiresc este mai bine cunoscut decât cel boieresc datorită
conservării în proporÅ£ie mult mai mare a arhivelor mănăstireÅŸti decât a celor
1 Nu dispunem de date contemporane asupra suprafqei moÅŸiilor. Raportarea la harta
trupurilor de moÅŸie de la I nstitutul de statistică dovedeÅŸte însă larga superioritate a suprafeÅ£ei
moÅŸiilor boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti în raport cu cele ale satelor moÅŸneneÅŸti .
2 Caracterul lacunar al izvorului pe care se întemeiază indicaÅ£iile de mai sus face imposibilă
individualizarea pe ramuri de familii a domeniilor, ceea ce , fireÅŸte , alterează în oarecare măsură
perspectiva reală. Am socotit totuÅŸi utile totalizările obÅ£inute pe familii boiereÅŸti pentru apre­
cierea poziţiei lor sociale.
1 68
https://biblioteca-digitala.ro
boiereÅŸti . Datele inventarului de documente aflate în posesia mlnlstirilor,
alcltuit din iniÅ£iativa autoritlÅ£ilor austriece, înglduie reconstituirea domeniului
mlnlstin:sc; cele mai în ti nse domenii aparÅ£ineau m-rii Tismana (3 1 sate întregi
ÅŸi 1 3 plrÅ£i de moÅŸie), Episcopiei Râmnicului (21 sate întregi ÅŸi 1 5 părÅ£i de mo­
şie) , m-rii Cozia (2 1 sate şi 4 părţi de moşie) , m-rii Bistriţa ( 1 5 sate şi 4 părţi
de moşie) , m-rii Segarcea ( 1 4 sate şi 5 plrţi de moşie) , m-rii Bucovăţ ( 10 sate
ÅŸi o parte de moÅŸie), m-rii Clluiul ( 1 5 sate ÅŸi 2 părÅ£i de moÅŸie), m-rii Dintrun­
lemn (9 sate şi 5 plrţi de moşie) , m-rii Motru (8 sate şi 3 plrţi de moşie) , m-rii
Jitianu (9 sate şi 6 părţi de moşie) şi m-rii Sadova (8 sate) . Celelalte mănăstiri
ÅŸi schituri nu stlpâneau mai mult de 5 sate .
Structura economică a domeniului . Domeniul era în primul rând o
unitate de producÅ£ie menitl sl asigure întreÅ£inerea stăpânului , a curÅ£ii sale ÅŸi a
tuturor locuitorilor sli . Austriecii înÅŸiÅŸi au avut prilejul să constate că cea mai
mare parte a procesului de producÅ£ie ÅŸi consum se desfăşura în circuit închis:
pdnă ,; puţinii negustori aflători aici se aprovizionează şi trăiesc din
gospodăria proprie, ca ÅŸi restul locuitorilor" (s. n .) 1 •
Doul dintre produsele domeniului asigurau cea mai mare parte a veni­
turilor băneÅŸti ale stlpânilor de moÅŸii ÅŸi ale ţăranilor: animalele , destinate va­
lori ficării pe piaţa externi , deci principalul izvor de bani al provinciei , şi
băuturile alcoolice vândute în Å£ari , mai ales în cadrul pieÅ£ei forÅ£ate a dome­
niului , sub protecÅ£ia monopolului cârciumei . Vânzarea cerealelor constituia
doar un izvor accesoriu ÅŸi n�constant al veniturilor stăpânilor de moÅŸii ca de
altminteri ÅŸi al Å£lranilor; chiar ÅŸi situaÅ£ia favorabilă creată vânzirii cerealelor în
primul deceniu al stlpânirii austriece prin apariÅ£ia unui substitut de piaţă
interni - unitlÅ£ile militare staÅ£ionate în provincie - nu a putut modifica
organizarea economici a domeniului ÅŸi ierarhia veniturilor sale 2 •
•• . . .
1
C . Giurescu , Mat�rial, I , p . 370.
2 Din timpul stlpinirii austriece s-au plstral cele mai vechi socoteli de venituri ÅŸi cheltuieli
ale motiilor mlnlstire,ti , c;n înglduie o privire - e drept foarte sumari ÅŸi incomplet! - ÅŸi
uupra structurii economice a domeniului . latl, de pildl, cum se repartizau veniturile m-rii
Hurez a clrei Kaml de venituri şi cheltuieli e cea mai veche din cite se plstrca.zl pentru Ţara
RomineL�I; 11euna datl de egumenul Harion în faÅ£a consilierilor AdministraÅ£iei în 1 726 e
dc01Cbit de inllructivl pentru tnţelcgerea izvouclor de venituri ale domeniului mlnhtiresc . Din
venitul total de 683 I 12 taleri ÅŸi 1 1 8 bani „395 pol Ici , bani 1 1 8, au dat o foac ci au luat dupc
vinuri fi dupe rachiu; 28' Ici au dat altl foac dupe ve,!ritul cc au luat de la oi ÅŸi de la Pocnariul ,
'i clupe vaci , ti de l a suhaturi •i de la alceJc••; N. Iorga, Studii 1i docuwwnt�. voi. XIV , p . 28. ln
1 736, venitul totaJ de 922 taleri realizat de m-rea Cozia se descompunea astfel : 574 tl . din
vlnzarea viflului ti a rachiului, 100 taleri din suhat , 8 1 din vlnzarea animalelor, 76 taleri din
fncuarea unor cllri , !\3 taleri din albinlrit, 20 taleri din cereale ÅŸi 1 8 taleri din surse de venit
nedefinite; tn acclqi an, F.piscopia Rlmnic realizue l 903 taleri , dintre care I 994 taleri din
comcn:: iali urea vinului ÅŸi a rachiului , 577 taleri din vlnzarca animalelor , 1 83 taleri din dlri ÅŸi
1 69
https://biblioteca-digitala.ro
Din orientarea economiei domeniului decurgea ÅŸi organizarea sa . Stăpânii
de moÅŸii îÅŸi consacrau atenÅ£ia acelor sectoare ale agriculturii care le îngăduiau
să întreÅ£ină turme ÅŸi cirezi numeroase ÅŸi să obÅ£ină cantităţi mari de băuturi
alcoolice. Demn de remarcat e ÅŸi faptul că în aceste direcÅ£ii - l a cositul fâ­
nului ÅŸi în viticultură - făceau constant stăpânii de moÅŸii investiÅ£ii pecuniare ,
pentru a dobândi mâna de lucru salariată ÅŸ i a acoperi golul permanent de
muncă agricolă rezultat din slaba populare a domeniului.
Aspectul esenÅ£ial al structurii domeniului a fost determinat pretutindeni în
societatea medievală de raportul dintre terenul rezervat de stăpân pentru ex­
ploatarea proprie - rezerva seniorială - ÅŸi pământul lăsat în folosinÅ£a ţăra­
nilor . Numărul redus ÅŸi calitatea izvoarelor aflate la îndemâna cercetătorilor
istoriei agrare medievale româneÅŸti l ipsesc investigaÅ£iile în problema evoluÅ£iei
rezervei senioriale de o bază sigură; abia de la mijlocul secolului al XVIII-iea ,
sămile de venituri şi cheltuieli ale mănăstirilor oferă un punct de reazim mai
solid pentru aprecierea raportului dintre rezervă şi delniţe 1 , iar pentru o vedere
de ansamblu sigură, pe bază de informaţie cifrică şi dec! aptă de a fi statistic
interpretată, istoricul trebuie să aştepte epoca regulamentară 2, care marchează
însă începutul unei reînnoiri ÅŸi în domeniul relaÅ£iilor agrare .
ExistenÅ£a rezervei senioriale în Å¢ara Românească în primele decenii ale
veacului al XVIII-lea este incontestabilă; mărturii directe sau indicaÅ£ii indi­
recte atestă cu prisosinţă faptul că boierii şi mănăstirile - cel puţin unii dintre
ei - îÅŸi rezervau pentru exploatare directă o parte din pământul moÅŸiilor aflate
în stăpânirea lor. Mai greu , dacă nu imposibil , de stabilit e gradul de gene­
ralizare , caracterul ÅŸi întinderea rezervei .
Indiciul principal al existenÅ£ei rezervei este îndatorirea impusă ţăranilor de
a presta o anumită cantitate de muncă agricolă în folosul stăpânilor de moÅŸii .
Luând cunoÅŸtinţă de situaÅ£iile statornicite în provincie în domeniul relaÅ£iilor
agrare , un demnitar austriac sugera, în primii ani după încheierea păcii , ca, în
aÅŸteptarea rezolvării problemei rumâniei , să se statornicească prin reglementări
doar 30 taleri din vânzarea cerealelor; venitul de 443 taleri al m-rii Sadova, în anul 1 737 ,
provenea din exploatarea următoarelor capitole: 1 30 taleri din vânzarea animalelor, 1 03 taleri
din vânzarea cerealelor, 78 taleri din dări , 73 din vânzarea vinului ÅŸi a rachiului , 58 taleri din
suhat; cf. S. Columbeanu , Economia domeniului feudal din Å¢ara Românească în secolul
al XV/11-lea (în manuscris). Valoarea de indiciu general a acestor date , pentru ansamblul do­
meniului mănăstiresc , rezultă din analiza sămilor mănăstireşti din următoarele două deceni i ;
S . Columbeanu , Date privitoare la economia agrară din Å¢ara Românească în prima jumătate a
secolului al XVIII- iea , în Studii, XV ( 1 962) , nr. 1 , p. 1 1 1 -1 34 .
1 S . Columbeanu, op. cit., p . 1 34 .
2 1 . Corfus, Renta feudală în Å¢ara Românească în ajunul aplicării Regulamentului Organic
(1831), în Studii, XVII ( 1 964), nr. 5 , p. 1 00 1 - 1 020 ÅŸi idem, EvoluÅ£ia rezervei feudale din Å¢ara
Românească sub Regulamentul Organic până la 1 848, în Studii, XVIII ( 1 965) , nr. 4 ,
p. 807-832.
1 70
https://biblioteca-digitala.ro
de stat regimu]
obligaÅ£iilor de clacl, deoarece „stlpinul moÅŸiei îÅŸi duce Å£lranii
dupl bunul slu plac la lucru, ori
de câte ori
ÅŸi atâta timp cit ii convine , de unde
rezultl cu necesitate ci domnul profitl întotdeauna de vremea favorabilă, în
timp ce ţlranilor dependenţi , din pricina vremii neprielnice , li se prăpădesc
adesea ogoarele ÅŸi gospodlriile'" 1 • Constatarea neechivoci a autorului e doar
una dintre numeroasele mlrturii aJe epocii stApânirii austriece cu privire la
existenÅ£a rezervei ÅŸi la utilizarea mâinii de lucru servile. AceeaÅŸi situaÅ£ie o dez­
vlluie - într-un caz special însA - porunca AdministraÅ£iei care , la 7 octom­
brie 1 736, reamintea locuitori]or de pe moÅŸii]e mănăstirii Brâncoveni o dispo­
ziÅ£ie anterioara: „ . . . v-am fost dat învAÅ£ltură ÅŸi poruncă ca sA scoateÅ£i pJugurile
sl faceÅ£i arltură de grâu pe seama mănAstirii ÅŸi aÅ£i făgăduit că veÅ£i face , iar în
urmi aÅ£i stltut împotrivă ÅŸi n-aÅ£i vrut sl faceÅ£i . . . ; pentru care cu aceasta vi se
porunceÅŸte cu tArie ca numaidecât sl scoateÅ£i toate p1uguri1e ce aveÅ£i în satu
sl faci slrnlnlturl cât va fi de trebuinÅ£l pe seama mănăstirii , ci mlnăstirea
n-are bo1• . . .H 2 .
Dezvoltarea rezervei cereaJiere - ÅŸi în genere a agriculturii - s-a izbit
de-a lungul întregii noastre istorii medievaJe de slaba populare a domeniului ÅŸi
de rezistenÅ£a Å£lrlnimii împotriva clicii . Redusă din punct de vedere numeric ,
forţa de munci a domeniului nu putea fi supusă unei exploatări excesive , fără
a expune pe stlpânii de moÅŸii la sancÅ£iunea economică cea mai gravă: fuga
Å£lrlnimii . Å¢lranii înÅŸiÅŸi ÅŸtiau prea bine că fuga , sau ameninÅ£area cu fuga,
tempera întotdeauna încercările stApinilor de a introduce sau extinde rezerva ÅŸi
deci de a impune sau spori claca; informând AdministraÅ£ia asupra refuzului
Å£lranilor din satele mlnlstirii de a se conforma îndatoririi de a presta munca
legiuitl, egumenul Climent al Bistriţei solicita intervenţia autoritAţii de stat,
deoarece „eu cum zic ceva numai se laudl că va să treacă Dunlrea sau Oltul'• 3 .
Locuitorii OreviÅ£ei , fugiÅ£i în timpul războiului , condiÅ£ionau , în cadrul nego­
cierilor purtate cu autoritlÅ£ile cameraJe care preluaseră stlpinirea satului , îna­
poierea lor, de menţinerea vechiului regim, anume răscumpărarea printr-o
suml globaJI a tuturor îndatoririlor cltre stlpânul moÅŸiei 4• Unica posibilitate
pentru stlpinii de moÅŸii de a crea o rezervă cât de cât întins!, apt.I nu numai să
satisfaci nevoile de produse agricole aJe domeniului , dar ÅŸi un surplus în­
semnat pentru piaţi, era de a concentra un numlr mai mare de braţe de munci
decit acel obişnuit . ln chip excepţionaJ dregltorii , marii dregltori mai aJes ,
datoritl scutirilor de dlri cltre stat pe care le puteau oferi ţlranilor, reuşeau să
conccntreu un numlr suficient de braţe de munci pentru a-şi extinde rezerva;
1 Hunnuzak.i , VI , p. 3 1 6.
1 Arh. St. Buc „ M-«a Brtncoveni , XIV/ 1 7 .
1 Doc . �I. a1r„ p . 347.
4 Arh. St. Sibiu , L 1 -S/3S3 , r. 43 V .
171
https://biblioteca-digitala.ro
numerosii tărani adunati în satele consilierilor Administratiei si ale vomicilor
de judeÅ£e - informa un memoriu - „sânt siliÅ£i de boieri , patronii lor, să le
cultive ogoarele ÅŸi viile; aceÅŸtia însămânÅ£ează cantităţi mari de grâu , orz ÅŸi rea­
lizează recolte foarte îmbelÅŸugate . . . îndestulătoare nu numai pentru întreÅ£inerea
lor, dar ÅŸi pentru a trimite pe piaţă mii de măsuri de grâu , orz ÅŸi mei . . ." 1 • PreÅ£ul
acestui efort de grupare a unui număr mare de braţe de muncă pe moşiile
marilor dregători care au fost astfel în măsură să dezvolte o rezervă autentică e
concludent pentru condiÅ£iile demografice ale relaÅ£iilor agrare ; relatând feno­
menul regrupării ţăranilor din provincie pe domeniile demnitarilor, secretarul
Administraţiei nu uita să adauge: . . şi din această pricină cea mai mare parte
a provinciei - lipsită de ţărani - rămâne în inactivitate" 2 • De altminteri ,
situaÅ£ia privilegiată a câtorva mari demnitari , denunÅ£ată de memoriul unor
boieri - mai puÅ£in avantajaÅ£i în această privinţă - avea caracter de două ori
excepÅ£ional . ExcepÅ£ional în primul rând , pentru că de ea nu putea beneficia
decât un număr foarte restrâns de demnitari ; în al doilea rând , pentru că era
destinată să înceteze o dată cu dregătoriile lor. CâÅ£iva ani mai târziu, destituiÅ£i
din dregătorii , aceiaÅŸi mari boieri , atât de invidiaÅ£i în trecut de boierii fără
dregătorii , se vedeau părăsiÅ£i de ţăranii adunaÅ£i în anii precedenÅ£i pe domeniile
lor, pentru că nu le mai puteau oferi „protecÅ£ie" împotriva apăsării fiscal e . În
memoriul adresat contelui Wallis , ei se plângeau nu numai că cei mai mulÅ£i
dintre ţăranii lor au fugit, dar ÅŸi că „e de temut că ÅŸi cei care au mai rămas încă,
să nu fugă şi ei , de frică să nu fie siliţi să plătească contribuţia fugarilor, iar noi
să rămânem astfel în sate cu desăvârÅŸire pustii. Căci în ultimii doi ani nu am
putut să ne lucrăm deloc moÅŸiile cu satele ÅŸi oamenii noÅŸtri , într-atât de mult
au fost constrânÅŸi la muncile ÅŸi celelalte sarcini publice . . . " 3 . Rezerva, marea
rezervă destinată producÅ£iei pentru piaţă, fusese ÅŸi în acest caz excepÅ£ional o
realitate de scurtă durată.
Experienţa marilor dregători olteni oferă nu numai spectacolul unui mare
eÅŸec dar ÅŸi explicaÅ£ia lui: dacă stăpânii de moÅŸii din Å¢ara Românească nu au
putut dezvolta o mare rezervă destinată culturii cerealelor - atunci când au
întreprins o asemenea încercare - faptul se datorează în primul rând impo­
sibilităţii de a concentra constant mâna de lucru necesară pe domeniile lor.
SituaÅ£ia demografică a ţării , de la sfârÅŸitul veacului al XVI-iea cel târziu ÅŸi
până în primele decenii ale veacului al XIX-iea, era incomparabilă cu dezvol­
tarea durabilă a unei mari rezerve destinate exploatării pe piaţă a produselor
cerealiere . FoÅŸtii dregători erau l ipsiÅ£i nu numai de mâna de lucru abundentă
c are le îngăduise o clipă să-ÅŸi extindă simÅ£itor culturile, dar, reduÅŸi la condiÅ£ia
.
'
.
'
„ .
Giurescu, Material, II, p. 1 84.
Ibidem , p. 74.
3 Hurmuzaki , VI, p. 425 .
1 C.
2
1 72
https://biblioteca-digitala.ro
'
comuni a stlpânilor de moÅŸii ÅŸi firi posibilitlÅ£i de a oferi „protecÅ£ie" ţăranilor
împotriva fiscului , ei îÅŸi vedeau periclitate ÅŸi veniturile domeniale obiÅŸnuite ,
destinate întreÅ£inerii propriei gospodării: „ . . . ÅŸi astfel nu am putut dobândi nici
un câÅŸtig din satele noastre, care nu ne-au putut fumiza nici măcar alimentele
necesare întreÅ£inerii caselor noastre" 1 •
Pentru a putea folosi mâna de lucru a domeniului la cultura terenurilor
plstrate în rezervi. stlpânii de moÅŸii trebuiau sl-ÅŸi ocrotească ţăranii împotriva
exigenÅ£elor statului - în primul rând a celor în muncă, corvoadele. Å¢lranii de
pe moÅŸiile boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti „după ce se elibereazl de muncile publice
ÅŸi se înapoiazl acasă, trebuie sl slujească ÅŸi să lucreze (servire et laborare) ÅŸi
pentru domnii stlpâni ÅŸi pentru ei înÅŸiÅŸi ÅŸi nu pot face faţă în atâtea părÅ£i" ,
explicau în 1 728 generalului Tige consilierii AdministraÅ£iei , solicitându-i în
acelaÅŸi timp eliberarea Å£lranilor lor de muncile publice , pe seama moÅŸnenilor2•
Una dintre condiÅ£iile esenÅ£iale pentru eventuala dezvoltare a rezervei era aÅŸa­
dar scutirea Å£lranilor de pe domeniu de sarcinile către stat, în primul rând de
corvoadele atât de apăsătoare impuse pentru efectuarea lucrărilor publice (dru­
muri , construcÅ£ii) ÅŸi a transporturilor; în 1734 boierii - de data aceasta în
bloc - se plângeau că Å£lranii nu le mai prestează zilele legiuite din pricina
continuei lor folosiri la muncile publice 3 . Constatarea ne apropie cu un pas de
rerolvarea atât de controversatei probleme a rezervei . Boierii solicitaseră aus­
triecilor scutirea de lucrările publice în favoarea fiecărui boier de categoria
întâia. a câte unui sat ÅŸi anume a satelor în care „îÅŸi au reÅŸedinÅ£a" (in quo suam
residentiam habent), iar în favoarea consilierilor a câte două sate4; cererea
boierilor de a li se acorda scutiri pentru satele de reşedinţă (situaţia nu e
diferitl în cazul domeniului mănăstiresc)5 e revelatoare pentru organizarea
domeniului ÅŸi mai ales pentru problema rezervei: în măsura în care a existat,
rezerva cerealieră a foJt un fenomen legat de satul de reşedinţă şi era aşadar
legali de necesităţile de aprovizionare a curţii boiereşti . Evident, constatarea
nu poate fi riguros generalizat!; nu întotdeauna ÅŸi nu întreaga forţă de muncă
eliberată prin scutiri fiscale era utilizată la cultivarea rezervei: lucrul la curte şi
clrlturile mai ales absorbeau o parte însemnată a muncii ţăranilor de pe do­
menii . Dimpotrivă, în unele cazuri se constată existenÅ£a rezervei pe moÅŸii
relativ deplrtate de satele de reÅŸedinţă, dar în reguli generală, rezerva trebuie
clutatl în aceste sate. Boierii înÅŸiÅŸi cunoÅŸteau prea bine deosebirea dintre cele
1 Jbid,m, p.
SI I .
11. p. 292 .
/bid,m. III, p. SS .
• /biUm, 11, p. 292-293.
' Vezi în Keutl privintl lista privilegiilor mlnlstirilor oltene întocmitl de austrieci , din
c� 1e conltad ci 1eutirilc erau acordate în general satelor unde se aflau mlnlstirilc; N. Do­
brc1eu . Istoria bi,r,ricii, p. 23 1 , 276.
2 C . Giu�scu . Mat,rial,
J
1 73
https://biblioteca-digitala.ro
două modalităţi de exploatare a moşiilor lor şi făuriseră şi terminologia
adecvată . Când , în urma păcii de la Passarowitz, Oltenia ÅŸi Muntenia au rămas
sub dominaÅ£ii politice diferite , boierii cu stăpâniri în ambele provincii au fost
siliţi să opereze schimburi de moşii pentru a l imita pagubele rezultate din noua
situaÅ£ie politică. Rămasă în Muntenia, boieroaica AncuÅ£a Cantacuzino renunÅ£a
în favoarea fratelui ei , Mihai Cantacuzino, la patru moÅŸii din judeÅ£ul Vâlcea
(Stolniceni , Ruda , ColibaÅŸi ÅŸi Doba) , obÅ£inând în schimb satul Mărgineni .
ExplicaÅ£ia acestui schimb aparent neechivalent, furnizată de însăşi semnatara
actului , e revelatoare pentru organizarea domeniului în veacul al XVIII-iea:
. . care moÅŸii fiind numai de dijmă, neavând alt nimic ÅŸi fiind făr case, făr
rumâni, făr Å£igani, făr vii, ce cum am zis mai în sus avându numai dijma lor ce
după an s-ar face . . " erau l arg compensate de domeniul reÅŸedinţă de la Măr­
gineni „scaun bătrân de la moÅŸ ÅŸi de la strămoÅŸ , cu casele de piatră , cu curtea
de piatră , cu rumâni , cu Å£igani , cu vii în trei locuri . . . ÅŸi cu moara ÅŸi cu toate
moÅŸiile du pin prejurul satului" 1 • Deosebirea dintre satul de reÅŸedinţă, rezervat
- în parte măcar - exploatării directe ÅŸi înzestrat cu mâna de lucru a ÅŸerbilor
ÅŸi a robilor , indispensabilă acestui gen de exploatare în condiÅ£iile social­
economice ale epocii , ÅŸi satul lăsat în întregime pe seama ţăranilor în schimbul
rentei în produse , departe de a constitui o situaÅ£ie specială pentru întinsul
domeniu al familiei Cantacuzino , era o realitate caracteristică pentru ansam­
blul relaÅ£iilor agrare din Å¢ara Românească. „Satele de dijmă" - pentru a fo­
losi formula concisă a terminologiei contemporane - alcătuiau fără îndoială
majoritatea covârÅŸitoare a satelor aparÅ£inând domeniului mănăstiresc 2 ÅŸi pro­
babil o parte însemnată a celui boieresc . AÅŸezate deseori l a mare depărtare de
resedinta mănăstirilor si a boierilor, aceste sate beneficiau de o adevărată
autonomie pe care incapacitatea de organizare ÅŸi gestiune a stăpânilor lor era
silită să le-o acorde . Mănăstirile mai ales se resemnau mai uşor cu formul a
exploatării în dijmă a satelor lor; referindu-se l a împotrivirea generală a satelor
mănăstirii de a presta zilele de lucru hotărâte prin aÅŸezământ , egumenul
„ .
.
.
.
.
1
Bibi . Acad., CXU 1 32.
Lista punctelor vamale de pe linia Dunării ÅŸi a Oltului, întocmită în 1 7 1 9 de IgnaÅ£iu Haan ,
indică ÅŸi obligaÅ£iile unora dintre satele mănăstireÅŸti menÅ£ionate , anume dijma câmpului ÅŸi a
bălÅ£ilor; satul Jdegla, al m-rii Hurez, „care a avut până acum dijma din roadele câmpului ÅŸi din
pescuit"; C. Giurescu, Material, l , p. 378 . Situaţie similară aveau toate satele pentru al căror
regim agrar tabelul ne oferă indicaÅ£ii; de ex . satul UrâÅ£i al m-rii VieroÅŸi din Muntenia, care ridica
de aici „decimas ex frugibus campestribus et piscatione"; ibidem, p. 379; m-rea Tismana ÅŸi
Segarcea din satul BistreÅ£ul; ibidem; satul Potel, care aparÅ£inea Tismanei „cum decimis ex
frugibus campestribus et piscatione .. "; ibidem, p. 380; satul Orlea al m-rii Cozia; ibidem etc. Nu
trebuie uitat, fireÅŸte , că toate erau sate de „margine" ÅŸi ca atare menajate atât sub raportul in­
datoririlor faţă de stăpânul moÅŸiei cât ÅŸi sub acela al regimului fiscal. Concludentă în această
privinţă - cel puţin pentru domeniul mănăstiresc - e şi porunca Administraţiei ( 1 4 mai 1 734)
care interzicea egumenilor să arendeze moÅŸiile aflate în vecinătatea mănăstirilor.
2
.
1 74
https://biblioteca-digitala.ro
Climent al Bistriţei cerea Administraţiei: . . . să fie porunca ... la aceste sate să
lucreze 50 de zile sau să-şi dea dijma şi suhatul . . ." 1 ; uşurinţa cu care egumenul
BistriÅ£ei acorda sătenilor latitudinea de a opta între prestarea rentei în muncă ÅŸi
a celei în produse dovedeÅŸte cât de puÅ£in înrădăcinată era , cel puÅ£in în cazul
mJnlstirilor. founula exploatării proprii a rezervei 2 . Cât de puÅ£in înclinate erau
mănăstirile să dezvolte producÅ£ia cerealieri proprie - ÅŸi aceasta într-o perioa­
dl favorabili comerÅ£ului cu grâne - se constată ÅŸi din repetatele îndemnuri
ale AdministraÅ£iei , în ciuda cărora egumenii neglijau cultura propriilor moÅŸii 3 •
Îndemnurile ÅŸ i dojanele AdministraÅ£iei cuprind o însemnată revelaÅ£ie de
istorie agrară: în ciuda injoncÅ£iunilor autorităţii centrale , interesată să dispună
de cantităţi de grâne mai mari . în ciuda unei conjuncturi mai favorabile decât
în trecut producÅ£iei de cereale, marele domeniu, cel mănăstiresc cel puÅ£in, se
dovedea refractar sau incapabil de a folosi pentru cultura cerealieră va.stele
întinderi de pământ care-i stăteau la dispoziÅ£ie . Concludentă în aceeaÅŸi
direcÅ£ie e ÅŸi hotărârea prin care AdministraÅ£ia interzicea egumenilor să aren­
deze moÅŸiile din apropierea mănăstirilor - în principiu destinate a fi exploa­
tate în folosul gospodăriei mănăstireÅŸti - îngăduindu-le în acelaÅŸi timp să le
dea în arendă pe cele mai depărtate4•
Nu întotdeauna răspunderea acestor situaÅ£ii revenea lipsei de interes sau
incapacităţii egumenilor. O succesiune de acte ne îngăduie să urmărim soarta
încercării aceluiaÅŸi egumen al Coziei de a introduce rezerva pe moÅŸia Orlea.
Aşezată pe Dunlre , la mare distanţă de mănăstire, Orlea aparţinea categoriei
numeroase a ,,moÅŸiilor de dijmă" . cu alte cuvinte era complet lipsită de rezer­
vi s . Împrejurări necunoscute - dar care se aflau desigur în legătură cu efortul
ausbiecilor de a impune extinderea terenurilor agricole - l-au determinat pe
egmnen , în al doilea deceniu al stlpânirii austriece, să introducă cultura grâului
la Orlea, pe seama mlnăstirii . ln 1 73 1 , egumenul se jeluia Administraţiei că
„
1 Doc . r�l. agr., p. 347; cazul m-rii BistriÅ£a nu e izolat. Firi a putea fi gencralizatl, con­
statarea ci tn numeroase cazuri stlplnii de moşii - mlnlstirile mai ales - renunţau la clacl in
fav011rca dijmei •i ci dreptul de alc�rc era lisat tn aceste cazuri , ţăranilor, confirmi observaÅ£ia
de mai SUI.
i
De remarcat de altminteri ci unul din accstc sate , Costqtii , era llngl mlnutirc ÅŸi , potrivit
jalbei egumenulu i , de'i locuit de 1 50 de funilii „nu mi-au lucrat in accutl vui preÅ£ de
20 taleri'"; ibium. ln ucmc:nea condiţii , evident satul de rcfCdinţl al Bistriţei nu putea dezvolta
o rt:urvl inscmnatl.
1 Vezi mai 1u 1 , p. 7�7 1 .
4 Arh . St. Sibiu, L 1-Sf20S , f. 1 30 .
' Porunca adrcsatl locuitorilor din Orlea de Constantin Brlncovcanu , la 4 iunie 1 700, nu
prevedea altl lndaaorin: dccll aceea de a preata dijml din toate produsele , inclusiv din peÅŸti;
Doc . r�l . a1r., p. 1 16; în lista punctelor vlmalc, mai sui discutatl, satul Orlca a� cu men­
ţiunea: ...t monuterium Ca.ia, cui tkcinwu u fru1ibtu c�stribus pr"stabant ( 1 . n.).
lncol.e 1Unt liberi''; C . Giurc1eu , Mat,rial, I, p. 380.
1 75
https://biblioteca-digitala.ro
sătenii de la Orlea „pentru a-ÅŸi putea paÅŸte vitele" pe moÅŸie nu îngăduie mă­
năstirii să facă agricultură şi solicita concursul autorităţilor pentru a putea
frânge rezistenÅ£a ţăranilor 1 • Nu cunoaÅŸtem evoluÅ£ia conflictului în anii imediat
următori , dar intervenÅ£ia hotărâtă a AdministraÅ£iei în 1 73 5 i-a silit pe ţărani să
cedeze , provizoriu cel puÅ£in . Zapisul înmânat de săteni egurrfenul ui dezvăluie
gravitatea mijloacelor de constrângere , sub apăsarea cărora sătenii au fost siliÅ£i
să accepte i ntroducerea rezervei ÅŸi deci a clăcii: „Deci acum ne-au adus aicea
la Craiova cu treapăd cinstita AdministraÅ£ie ÅŸi ne-au pus la grea închisoare ,
căci stăm împotrivă de nu dăm atletul sfintei mănăstiri ÅŸi căci arăm pe alte
moşii iar pe moşiia mănăstirii numai paştem vitele şi arăm puţin lucru şi era să
ne înparţă prin alte sate ÅŸi să aducă într-această moÅŸie alÅ£i oameni din alte
sate" . Urmează angajamentul ţăranilor de a lucra pe seama mănăstirii o parte
din moÅŸie: „ . . . deci noi . . . ne legăm cu zapisul nostru l a sfânta mănăstire , ca să
avem pentru suhat a clăcui cu plugul , de un plug de primăvară arătură 1 4 stân­
jeni şi de toamnă iar arătură 1 4 şi să avem noi a secera aceste bucate şi a le
căra în gropi ÅŸi la arie ÅŸi să închidem ÅŸi ariia sfintei mănăstiri ÅŸi să ne dăm
dijma din tot ce să va ara pe moşie . . . şi să cosim cu coasa doao zile dimineaţa
ÅŸi să-l strângă Å£igani i , iar de-I vom strânge noi să avem a cosi numai o zi" 2 .
Concesia smulsă ţăranilor din Orlea în închisoarea d e la Craiova n u era însă
destinată să aibe durată îndelungată; golurile documentaÅ£iei ne împiedică să
ÅŸtim dacă mănăstirea a reuÅŸit să-ÅŸi impună rezerva în anii imediat următori , dar
porunca adresată în 1 749 de Grigore Ghica aceluiaÅŸi sat le reamintea locuito­
rilor îndatorirea de a presta dijmă din produsele solului ÅŸi din venitul bălÅ£ii ÅŸi
<le a respecta monopolul cârciumei , fără a cuprinde nici o aluzie la obligaÅ£ia de
clacă 3 . Vicisitudinile conflictului dintre mănăstirea Cozia şi săteni i din Orlea,
provocat de încercarea egumenului de a cultiva grâne pe seama m-rii , pune în
lumină alt factor care a împiedicat vreme îndelungată introducerea ÅŸi extin­
derea rezervei agricole: împotrivirea ţărănimii . Refuzul ţăranilor de a accepta
introducerea rezervei era provocat în primul rând de ostilitatea lor faţă de în­
datorirea de a presta clacă în folosul stăpânului moÅŸiei; necesitatea de a menaja
1 „Fehrers umb verordnung an die lnsassen ihrer Possession Orla, dass weilen sye das
Kloster nicht ackerbauen lassen umb ihre Viehe darauf wayden zu konnen . . . "; N. Dobrescu ,
Istoria bisericii , p. 29 l .
2 Doc. rel. agr., p. 352-353; în 1 83 1 încă, sătenii din Orlea nu prestau clacă, ci o răs­
cumpărau în bani.
3 Ibidem, p. 486-487; e drept că o altă poruncă domnească din iunie 1747 , adresată colectiv
locuitorilor din satele Jiblea , Căli măneÅŸti ÅŸi Orlea, ale Coziei , prevedea îndatorirea de a presta
cele 1 2 zile de clacă introduse prin aÅŸezământul lui Constantin Mavrocordat; dar întrucât docu­
mentul cuprinde formularul-tip al poruncilor domneşti , el nu poate fi socotit o dovadă că pe
moşia Orlea sătenii prestau efectiv clacă; ibidem , p. 476.
1 76
https://biblioteca-digitala.ro
mina de lucru existent! pe domeniu sau de a o atrage din afarl prin condiţii
favorabile explici, pe lângl alÅ£i factori , absenÅ£a rezervei .
Desigur situaÅ£ia constatată la Orlea ÅŸi în genere în satele de pe linia Du­
nlrii - moÅŸii „de dijml" prin excelenÅ£i - era departe de a fi generali. DeÅŸi
foarte parcimonioase în această privinÅ£l, documentele revelă ÅŸi alte tipuri de
domenii , în care exploatarea flcea un loc mai însemnat rezervei . AÅŸezată la
deal , mlnlstirea de clluglriÅ£e Surpatele stăpânea o parte din· moÅŸia de ÅŸes Vui­
peni , de unde îÅŸi trăgea cea mai mare parte a produselor agricole de care avea
nevoie; în acest scop mlnăstirea întreÅ£inea pe moÅŸie terenuri proprii destinate
culturii cerealiere, viÅ£ei de vie ÅŸi fâneÅ£elor. Spre deosebire de cazul satului
Orlea unde suita documentelor oferă o viziune dinamică a evoluţiei relaţiilor
dintre stăpânul moÅŸiei ÅŸi sileni , unicul document referitor la moÅŸia Vulpeni a
m-rii Surpatele nu îngăduie decât înregistrarea unui instantaneu, suficient însă
pentru a înÅ£elege organizarea acestui tip de domeniu. Locuitorii moÅŸiei - ru­
mâni ÅŸi „săteni" , adică oameni liberi cu învoială - se îndatorau prin aÅŸe­
zlmânt să presteze un ÅŸir de munci pe seama mănăstirii . În primul rând munci
agricole: „să facă toÅ£i cu plugurile clacă, arătură de primăvară o zi ÅŸi de toamnă
iar să faci clacă cu toate plugurile arătură din grâu 2 zile"; la secerat rumânii ÅŸi
„sătenii" se îndatorau la 3 zile de lucru , „iară ce va mai trece să se dea la
săcerători , numai ei să-l care la arie , iar de treerat să treere o parte rumânii i
sătenii , iar două părÅ£i să se dea în treeriÅŸti ÅŸi să-l bage în gropi rumânii i
sătenii; precum ÅŸi porumbul cât să va ara cu claca i cu plugurile mănăstirii , ei
si-i prăşească, să-l culeagă, să-l pue în pătule
Din livezile moÅŸiei locuitorii
se îndatorau să facă „trei oameni o clae de fin" de dimensiunile indicate . Dar
mănăstirea avea pe moÅŸie ÅŸi o viÅ£l de vie proprie care trebuia îngrijită: „viia de
la Vulpeni numai să o tae stariţa, iar săpatul de primăvară, hărăcitul , plivitul i
prăşitul de vară ÅŸi îngrăditul , ei să le lucreze deplin" . În sfârÅŸit, urmau înda­
toririle de transport ÅŸi reparaÅ£ii : „în toÅ£i anii să ducă la mănăstire câte o sută
obroace de grâu de al mănăstirii . . . ; carăle mănăstirii să le dreagă ei , lâna ÅŸi
brânza mănăstirii să o ducă ei la mănăstire" . În schimb , toÅ£i locuitorii erau
scutiţi de prestarea dijmei 1
Tipul de organizare domenială revelat de „aÅŸezământul" din 1 735 referitor
la moÅŸia Vulpeni - opus celui al moÅŸiilor de „dijmă" - e deosebit de instruc­
tiv pentru că pune în lumini câteva aspecte însemnate ale relaÅ£iilor agrare din
această perioadă . Demn de a fi relevat e în primul rând faptul ci rumânii ÅŸi
locuitorii liberi de pe moÅŸia mlnlstirii Surpatele erau supuÅŸi aceloraÅŸi înda­
toriri de munci, fără nici o deosebire de pe urma statutului lor personal .
Aceastl asimilare în regimul obligaÅ£iilor de muncă a marcat o etapă însemnată
în evoluÅ£ia relaÅ£iilor agrare din Oltenia ÅŸi apoi din ansamblul Å¢Arii RomâneÅŸti ,
. . .„ .
•
I lbitJml, p. 3, 1 -3,2.
177
https://biblioteca-digitala.ro
întrucât a pregătit desfiinÅ£area rumâniei (vezi mai pe l arg în această privinţă
paragraful referitor la rumânie) .
Dacă muncile esenÅ£iale erau realizate prin apelul la mâna de lucru de­
pendentă a domeniului , se constată însă ÅŸi folosirea, ca sursă subsidiară de
muncă agricolă , a muncii salariate: „să secere rumânii i cu sătenii trei zil e , iar
ce va mai trece să se dea la săcerători ... " , „iar de treerat să treere o parte
rumânii i sătenii , far 2 părÅ£i să se dea în treeriÅŸte" ; „ . . . viia de la Vulpeni numai
să o tae stariÅ£a" , celelalte munci revenindu-le rumânilor ÅŸi „sătenilor" . Însem­
nătatea informaÅ£iei constă nu atât în indicaÅ£iile referitoare la salariatul agricol
cunoscut ÅŸi din alte documente - ÅŸi care de altminteri nu era decât un i zvor
subsidiar de muncă pentru stăpânii de moÅŸii , de mijloace de întreÅ£inere pentru
ţărani - cât mai ales în revelarea limitelor pe care rezistenÅ£a ţărănimii ÅŸi
teama de a nu provoca pierderea forÅ£ei de muncă prin fugă le impunea exploa­
tări i . Rezultat al „mediaÅ£iei" AdministraÅ£iei în conflictul dintre mănăstire ÅŸi
ţărani i care „de la un an încoace au stătut ei împotrivire de n-au lucrat ce au
fost tacsa, după rânduiala ÅŸi obiceiul ce au avut ei ÅŸi dupe cum i aste porunca
prea înălÅ£atei cărÅ£i" , aÅŸezământul îngrădeÅŸte sarcinile nu numai ale oamenilor
cu învoială, dar ÅŸi ale rumânilor - îndatoraÅ£i înainte l a lucru fără soroc - ÅŸi
sileÅŸte pe stăpânul moÅŸiei să facă apel la izvoare de muncă subsidiare .
Alt tip de domeniu cu rezervă, exploatat în întregime cu mâna de lucru a
oamenilor cu învoială , este cel pe care ni-l face cunoscut o conscripÅ£ie aus­
triacă din anul 1 726 (cea mai veche conscripÅ£ie cunoscută până acum a unui
domeniu în Å¢ara Românească) . E vorba de moÅŸia Gârla , aÅŸezată la vărsarea
Oltului în Dunăre , fostă raia turcească pe teritoriul Ţării RomâneÅŸti , complet
devastată ÅŸi golită de populaÅ£ie de oÅŸtirile turceÅŸti în retragere; după încheierea
păcii a fost preluată de fisc ÅŸi arendată unui slujbaÅŸ cameral , prin îngrijirea că­
ruia au fost atrase de peste hotare şi colonizate 1 77 familii (aşadar o populaţie
numeroasă) . Dintre acestea doar 1 1 2 familii participau la îndeplinirea îndato­
ririlor faţă de arendaÅŸ , restul fiind alcătuit sau din recent imigraÅ£i ÅŸi „însurăţei"
(neo-uxorati) , temporar scutiÅ£i de obl igaÅ£i i , sau de „nevolnici" ÅŸi văduve , în
întregime ÅŸi definitiv scutiÅ£i . Domeniul beneficia de un regim fiscal special ,
care explică densitatea ÅŸi stabilitatea populaÅ£iei sale; Å£inând seama de faptul că
fusese cumplit pustiit, fiscul stabilise o arendă globală fixă de 600 florini
renani , renunÅ£ând în acelaÅŸi timp la încasarea dărilor din sat (suma arendei a
fost impusă de arendaÅŸ locuitorilor satului ÅŸi cisluită între ei; dat fiind numărul
lor mare , cota care revenea fiecărei famil i i era inferioară contributiei; aren­
daÅŸul mai încasa , tot pe seama lui , oieritul ÅŸi dijmăritul); alt avantaj însemnat
decurgea din scutirea satului de prestaÅ£ii în lucru către stat. ApăraÅ£i printr-un
regim special de apăsarea fiscal ă , locuitorii domeniului Gârla îÅŸi puteau con­
sacra în întregime efortul muncii în interesul arendaÅŸului ÅŸi pentru propria lor
178
https://biblioteca-digitala.ro
gospodlrie. Din cele 39 zile efectuate de slteni , 1 5 zile au fost prestate la di­
vene munci agricole. 6 la cositul şi căratul finului . iar 1 8 zile Ia diverse
clrlturi ÅŸi Ia repararea morii arendaÅŸului . Pe lingi acestea, comunitatea sl­
teascl mai elibera din cisll pe doi dintre membri ei . puÅŸi la dispoziÅ£ia aren­
daÅŸului ca paznici de cai ÅŸi de boi .
SituaÅ£ia constatatl la Gârla, oferi exemplul - desigur puÅ£in răspândit la
aceastl datl - al unei exploatlri directe de proporÅ£ii însemnate - prin pu­
nerea în valoare a rezervei de cltre un arendaÅŸ străin . ReuÅŸita acestei încercări
- care a provocat invidia boierimii oltene ÅŸi a declanÅŸat ancheta - dovedeÅŸte
cât de hotlritor a acÅ£ionat în sens negativ asupra dezvoltării agriculturii Ţării
RomineÅŸti exploatarea fiscali. A fost suficient sl se creeze o zonl de stabili­
tate a îndatoririlor fiscale - fixate Ia un nivel suportabil - pentru ca în câÅ£iva
ani un teritoriu în întregime pustiit sl se transforme într-unul din domeniile
cele mai bine populate ÅŸi mai producătoare de venituri ale provinciei 1 •
Unitate de producÅ£ie , domeniul era în acelaÅŸi timp ÅŸi principalul consu­
mator al propriilor sale produse . În primul rând, fireÅŸte, consumul de cltre
fiecare producltor al propriei sale producţii: al ţăranilor de pe loturile lor, al
stlpânilor din dijma prestatl de ţărani sau , în măsura în care întreÅ£ineau re­
zervi, din producţia acesteia.
Dar domeniul îndeplinea ÅŸi funcÅ£ia de piaÅ£i forÅ£atl pentru unul din cele
mai însemnate produse ale economiei boiereÅŸti ÅŸi mlnlstireÅŸti , principalul iz­
vor al veniturilor domeniale: bluturile alcoolice (vin, rachiu ÅŸi mied). în cadrul
pieÅ£ei restrânse pe care o constituia fiecare moÅŸie, stlpânul îÅŸi rezerva fie în
exclusivitate dreptul de a Å£ine cârciuma, fie prioritatea la vânzarea bluturilor
sale , dupl epuizarea cărora le era înglduit ÅŸi ţăranilor să puni în vânzare
propriile lor bluturi . lnsemnltatea acestui monopol - firi îndoială cu mult
anterior stlplnirii austriece - nu a sclpat nici lui Eugeniu de Savoia, a.I cărui
proiect de organizare a Olteniei prevedea îngrădirea dreptului boierilor de a
Å£ine cârciumi pc propriile lor moÅŸii ÅŸi stlvilirea încerclrilor lor de a-l extinde
asupra satelor fiscale ÅŸi a staÅ£iilor vamale 2• Semn prin excelenÅ£i al autoritlÅ£ii
superioare a stlpinirii domeniului , al dreptului slu de a-i organiza viaÅ£a econo­
mici şi de a trage foloasele de pe urma acestui drept, monopolul băuturilor era
combltut în primul rând de Å£lranii care contestau legitimitatea stlpânirii unei
moÅŸii de cltre boieri sau mlnlstiri . Pentru ci nu recunoÅŸteau mlnlstirii
1 Con1eripţia domeniului Olrla, la C. Oiurescu , Mat�rial, 1 1 , p. 32-38; cf. Ş. Papacostea,
Contribuţi� la pr�rna relaţiilor a1ra" tn Ţara Rorrta.r
t!M că Cn pri1rta jwnătate a vMCului
al XVlll-l«J, tn SMIM, 111 ( 19S9), p. 280-28 1 , nota 6.
J M . Popncu, Doc111JW1t1, fn Aria. Oli., VI ( 1 927), nr. 34, p. 443 iti 4S l , „K&an1c den
nohilibua dic P.nichtun1 cler Wirtshaula' unei der Wcin1ehmk zwar auf ilwn cigenen, aber nicht
filk.aJilChcn GUtern ader Oreiuiptcn aataaet werden„ .
179
https://biblioteca-digitala.ro
Polovragi stăpânirea peste moÅŸia cu acelaÅŸi nume , sătenii se opuneau instalării
cârciumei mănăstiresti în satul lor: „ . . . aici la noi Chesariceasca Administratie
au dat jalbă părintele egumenul polovrăgeanul cu un memurial , zicând cum că
voi sânteÅ£i rumânii m-rii Polovragilor ÅŸi s-au apucat să facă acolo pe moÅŸiia
m-rii o cârciumă de piatră ÅŸi voi nu îngăduiÅ£i . . ." 1 •
Monopolul băuturilor se transforma în unele cazuri într-unul din cele mai
apăsătoare abuzuri ale stăpânului moÅŸiei . Stăpânul Islazului a impus celor
1 46 familii de pe domeniul său să cumpere cu preÅ£ îndoit faţă de cel curent o
mare cantitate din vinurile sale , „împovărare nelegiuită care s-a ridicat până la
800 taleri , în vreme ce contribuÅ£ia faţă de împărat este de doar 666 taleri" .
Formă de exploatare deosebit de apăsătoare , pentru că impunea ţăranilor să
fumizeze prestaÅ£ii din bunul care le stătea cel mai puÅ£in la îndemână , banii ,
monopolul băuturilor a fost factorul principal care i-a determinat pe locuitorii
Islazului să părăsească laolaltă satul şi să treacă Dunărea 2 .
Însemnat ÅŸ i lesne de realizat , câÅŸtigul dobândit din cârciumă i-a îndemnat
pe numeroÅŸi stăpâni de moÅŸii să-ÅŸi lărgească veniturile, încălcând monopolul
vecinilor mai puÅ£in în măsură să se apere , mănăstirile în primul rând. Solicitată
să apere dreptul Tismanei , Administraţia interzicea boierilor şi boiernaşilor,
care transformaseră satele mănăstirii în piaţă de desfacere a rezervelor lor de
băuturi alcoolice, de a mai încălca monopolul stăpânului învecinat (25 aprilie
1 7 3 5 ) ; în acelaÅŸi an „s-au făcut un patent l a m-rea Dentr-un lemnu ca să nu fie
nimeni slobod, nici ofiÅ£iariu judeÅ£ului nici boiernaÅŸ nici alt nimeni , ca să vânză
vin sau rachiu pin satele ÅŸi moÅŸiile unde va avea m-rea" 3 . Deosebit de remu­
nerator era monopolul pe moÅŸiile în care se Å£ineau târguri ÅŸi bâlciuri . Se în­
Å£elege lesne străşnicia cu care egumenul m-rii Hurez îÅŸi apăra , cu concursul
AdministraÅ£iei , câÅŸtigul dobândit din exerciÅ£iul acestui drept. Interzicând cate­
goric tuturor - „ÅŸi nu numai pe lăcuitorii satelor aceÅŸtii mănăstiri . . . , ci ÅŸi
ofiÅ£iarii judeÅ£ului ÅŸi pe alÅ£i lăcuitori din alte sate ÅŸi pe alÅ£ii striini" - vânzarea
vinului, rachiului sau a miedului , pe moÅŸi ile mănăstirii , „nici l a zilele în care
să face târgu de săptămână, nice la bâlciurile ce să fac peste an" , AdministraÅ£ia
confirma dreptul egumenului de a-ÅŸi apăra monopolul: „s-au dat volnicie sfin­
ţii sale părintelui Dionisie egumenul să pue să se tae cercurile buţilor sau altor
vase ce s-ar găsi vânzându-să cu orice feli de băuturi în târgu au la cârciume
.
.
1 Doc. re/. agr. , p. 33 1 ; afirmarea de către săteni a dreptului lor de stăpânire, la Al . Åžtefu­
lescu , Gorjul istoric ÅŸi pitoresc , p. 1 24.
2 C . Giurescu, Material, l i , p. 235-236.
3 Arh. St. S ibiu , L l -51205 , f. 249; din 1 6 iunie 1 735 , altă poruncă a Administraţiei - de
data aceasta cu caracter general - către vomicii judeÅ£elor în problema monopolului , impunând
respectarea strictă a dreptului stăpânului de moÅŸie de a dispune liber asupra vânzării băuturilor;
Arh. St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 253-253 v .
1 80
https://biblioteca-digitala.ro
afarl. au sA se ia cu vas cu tot pe seama m-rii" 1 . Uneori . stlpânul împărÅ£ea cu
sătenii dreptul de a vinde băuturile pe moÅŸii 2 •
Pentru că lovea în unul din principalele lor izvoare de venituri . au com­
bltut boierii cu înverÅŸunare taxa impusl de Camerl asupra tuturor cârciumilor
din provincie . inclusiv a celor domeniale. Invocând din nou vechiul obicei al
provinciei , boierii solicitau printt-un memoriu special contelui Wallis ca „sta­
rea boierilor sl se bucure de obiÅŸnuita imunitate în vigoare până acum în pri­
vinta
' cârciumilor lor" 3 .
tn aceeafi mlsurl c u monopolul băuturilor, îndatorirea impusă locuitorilor
moÅŸiei de a-ÅŸi mlcina cerealele la moara stăpânului era o manifestare a drep­
tului acestuia de a organiza viaÅ£a economică a domeniului ÅŸi de a b'age foloa­
sele de pe urma acestui drept. Mai rar menÅ£ionată în documente - probabil
pentru ci era mai puÅ£in generatoare de conflicte ÅŸi contestaÅ£ii decât dreptul de
a Å£ine cârciumi - moara seniorială constituia un însemnat izvor de venituri 4 •
Un conflict tipic în jurul dreptului de a construi ÅŸi Å£ine moară e cel revelat de
zapisul referitor la un grup de ţărani care , fără a avea asentimentul m-rii Tis­
mana, stăpâna moÅŸiei , începuseră să construiască o moară „din jos de moara
cea mare a m-rii lângă Dunăre"; sesizat, egumenul a reacÅ£ionat, pentru a apăra
dreptul mlnlstirii , „iar sfinÅ£iia sa ne-au oprit să facem moara zicând sfinÅ£ia sa
că va avea pagubă moara sfiinÅ£iei sale pentru a noastră" . ArgumentaÅ£ia egu­
menului lasă sl se întrevadă însemnătatea venitului apărat: „ . . . una că vor veni
oameni de peste Dunăre din RâÅŸava sau de la alte sate de peste Dunăre ÅŸi fiind
aceastl moarl a noasb'ă aproape , să vor opri la a noasb'i, iar a mănăstirii moară
va sta; al doilea fiind moara aproape una de alta va înneca a noastră pe a mi­
nlstirii moară, al treilea când vor veni cari cu grăunţă de aici din Å£ari ÅŸi fiind a
noasb'l moarl în drum ÅŸi să vor opri la moara noastră, iar la a mănăstirii nu vor
merge ÅŸi se va face lipsă" . Învoiala încheiată consacra dreptul seniorial întrucât
silenii recunoÅŸteau egumenului dreptul de a dărâma moara, „ . . . sau să ne-o
ia pe seama mănăstirii" , oricând va socoti ci venitul morii mănăstireÅŸti e
periclitat s .
Semne precursoare ale autorităţii senioriale exercitate de boieri , moara şi
circiuma boicreasdl îÅŸi flceau apariÅ£ia în satele moÅŸneneÅŸti care se aÅŸezau sub
1 Doc . rrl. a1r . , p. 36 1 -362.
J lncuviinÅ£arca datl locuitorilor din Å¢lnÅ£lrcni de a Å£inc „ÅŸi o clrciuml a lor în sat" ; ibidrm,
p. 364; de ucmcnca locuitorilor din Cerncţ; ibidrm, p. 363 .
1 C . Giurc1CU, Matrrial, 111 , p. I �14; în ciuda protestelor repetate ale boierilor, taxa asupra
clrciumilor domeniale a fOlt menţinut&; statul devenea astfel plnaş la beneficiul monopolului
clrciumii , fngrldind autoritatea stlptnilor de m°'ii ÅŸi în acea.Å£tl privinÅ£l; ibidrm, p. S3.
4 M<W"a domeniului Glrla a raportat, în cei aproape doi ani asupra clrora s-a întins ancheta,
470 obroKe de flinl •i mllai ; C. Giurescu , Matrrial, l i , p. 36.
' Arh . St. Buc ., ms. 330 (m-rca Tismana), f. 87 v .-88.
181
https://biblioteca-digitala.ro
protecÅ£ia marilor dregători 1 (vezi în privinÅ£a aceasta mai pe larg paragraful
despre moÅŸneni).
Forţa de muncă a domeniului . Problema fundamentală a domeniului
feudal era aceea a forÅ£ei de muncă . Ca pretutindeni în societatea medievală, ÅŸi
în ţările române , nivelul foarte scăzut al tehnicii lăsa tot greul muncii agricole
pe seama forÅ£ei de muncă umane ÅŸi a tracÅ£iunii animale. Preocupare perma­
nentă pentru stăpânii de moÅŸii în întregul ev mediu românesc , problema mâinii
de lucru a căpătat caracter deosebit de acut în primii ani ai stăpânirii austriece
când crizei endemice a forÅ£ei de muncă agricole , rezultată din structura demo­
grafică a ţării în epoca stăpânirii turceÅŸti , i s-au adăugat acÅ£iunea devastatoare
a războiului austro-turc şi mai ales politica sistematică de pustiire a provinciei
adoptată de către turci , din clipa în care au înÅ£eles că vor fi siliÅ£i să o pără­
sească . E ceea ce a dat amploare tuturor fenomenelor izvorâte din criza mâinii
de lucru , oferind în acelaÅŸi timp un material abundent observaÅ£iei istorice.
Soluţiile preconizate de boieri pentru rezolvarea acestei probleme acute
s-au menÅ£inut în cadrul formulei sociale tradiÅ£ionale de exploatare a dome­
niului feudal , întemeiată aproape exclusiv pe folosirea mâinii de lucru a ţără­
nimii dependente ÅŸi a robilor. Marile dislocări de populaÅ£ie ÅŸi fuga în masă a
ţărănimii nu au putut pune c apăt dependenţei populaţiei rurale, rezultată din
însăşi structura social-economică a ţării; dominaÅ£ia necontestată a boierimii în
cadrul unei societăţi covârÅŸitor întemeiate pe o economie agrară realizată în
formula marelui domeniu avea drept corolar necesar dependenţa ţărănimii .
Slaba dezvoltare a economiei de schimb ş i a oraşelor a lăsat intactă puterea
politică a boierimii ÅŸi a făcut posibilă supravieÅ£uirea marelui domeniu înte­
meiat pe munca ţărănimii dependente până târziu în veacul al XIX-iea. În
aceste condiÅ£i i , fuga ţăranilor dependenÅ£i , în ciuda proporÅ£i ilor de masă ale
fenomenului , nu putea fi un factor de adevărată emancipare (spre deosebire de
ţările Europei apusene în ultimele secole ale evului mediu , când fuga s-a
desfăşurat în condiÅ£iile unei societăţi în plin proces de expansiune a vieÅ£ii eco­
nomice, de urbanizare şi de descompunere a senioriei rurale) . Ţărani i fugari se
puteau emancipa temporar prin fugă de dependenÅ£a faţă de un stăpân de moÅŸie,
dar numai pentru a intra din nou , la interval mai scurt sau mai îndelungat, în
larga reţea a relaţiilor de dependenţă care dominau raporturile agrare din ţările
române . În aceste condiÅ£ii de ordin general trebuie căutată ÅŸi explicaÅ£ia carac­
terului limitat al reformelor prin care Constantin Mavrocordat a desfiinţat
rumâni a în Å¢ara Românească ÅŸi vecinia în Moldova, la mijlocul veacului
al XVIII-iea.
1
. mussen die Leuth im Dorf selben entweders ein Miihl zuerbauen gestatten , oder den
Weinschank iiberlassen . . "; C. Giurescu , Material, I I , p. 273 .
„ ..
.
1 82
https://biblioteca-digitala.ro
Ţlrlnimea independentl alcătuia majoritatea populaţiei provinc1e1 şi
depăşea în chip sensibil din punct de vedere numeric pe moÅŸneni . Din punctul
de vedere al raporturilor cu stăpinii de moşii , ţăranii dependenţi erau fie
rumini - adică ţărani personal dependenÅ£i - fie oameni cu învoială, de­
numiÅ£i impropriu uneori în istoriografie oameni liberi . Din punctul de vedere
al erariului imperial ei alcătuiau însă cu toÅ£ii o singură categorie, aceea a bir­
nicilor 1 înregistrarea lor nediscriminată sub o singură rubrică în conscripÅ£ii ÅŸi
catagrafii , întocmite toate în scopuri fiscale, zădărniceÅŸte orice încercare de a
fixa raportul numeric dintre cele două categorii 2 •
DiferenÅ£iali sub raportul condiÅ£iei juridice , ţărănimea dependentă era pu­
ternic diferenÅ£iali ÅŸi din punctul de vedere al situaÅ£iei materiale . Mai precise în
aceastl privinÅ£l, înttucit problema era direct legată de interesele fiscale, izvoa­
rele cuprind indicaţii utile pentru cunoaşterea stratificării ţărănimii dependente
în primele decenii ale veacului al XVIII-iea. Rezultate din cunoaÅŸterea reali­
tlÅ£ii locale, propunerile AdministraÅ£iei (23 iunie 1 73 1 ) preconizau încadrarea
Å£lranilor dependenÅ£i de pe moÅŸiile boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti în trei categorii de
stare materiali, după întinderea ÅŸi calitatea pământului pe care-l aveau în folo­
sinÅ£l ÅŸi dupl numlruJ animalelor de care dispuneau: „în cea dintâi clasă a sate­
lor bimiceşti 51 fie cuprinşi cei care locuiesc de mult pe moşiile mănăstirilor şi
ale boierilor ÅŸi care Å£in pământ îndeajuns de întins pentru gospodăria lor ÅŸi pen­
tru întreÅ£inerea animalelor. În clasa a doua sl fie înscriÅŸi cei care locuiesc pe
pământuri de întindere mijlocie - ogoare ÅŸi moÅŸii - aflate însă nu în stăpâ­
ni� lor. A treia categorie să fie alcătuită din cei care locuiesc pe moşii mici şi
posedl mai puÅ£ine animale decât ceilalÅ£i . Întrucît se întâmplă ca unii birnici să
locuiascl ÅŸi în satele megieÅŸeÅŸti , ÅŸi acestora să li se aplice criteriul proporÅ£iunii ,
după numărul animalelor şi după starea mai buni sau mai rea a locului" 3 .
•
1
DicÅ£ionarul de instituÅ£ii oltene întocmit în 1 726, probabil de N . de Porta, pentru infor­
marea autoritlÅ£ilor austriece îi defineÅŸte astfel: „Birnici . Villani contribuenti sotto ii signore
terrcstre e chc non hanno bcni stabili„ � C. Giurcscu, Mat�rial, I I , p. 1 40 .
2 lncercarca de a substitui acestei lacune a documentaţiei statistice u n calcul pe baza
documentelor de motie , puÅ£ine la numlr ÅŸi care cuprind doar în mici mlsurl referiri la condiÅ£ia
juridici a locuitorilor, nu ar putea oferi dcclt rezultate vagi ÅŸi o imagine de ansamblu probabil
falsl. Cercetarea statistici nu
poate fi Întreprinsl dcclt în cazurile În care dispunem de
izvoare
statistice sau cel puÅ£in un numlr de documente acoperind majoritatea situaÅ£iilor, daci nu tota­
litatea lor. ln cazul de faţl, indicaţiile cu caracter general cele mai prcţiouc sunt cele fumizate
de rapoartele austriece ÅŸi de memoriile boiereÅŸti . Evident ci concluziile întemeiate pe acest
mascrial prezint.I un gnd destul de marc de aproximaţie .
1 C. Giurcscu , Mat,rial, 11 , p. 442; o porunci a Administraţiei (26 ian. 1 735), referitoare la
implrÅ£.irca locuitorilor unei fl'K)fii intrate În stlpAnirca a trei boieri , prevedea: „ . . . la fieÅŸtecare
pmte li li odbeucl CMlmeni În trei mlini , de frunte , de mijloc ÅŸi de coadl, iar sl nu ia o parte
IDl mmcni de cei de frunte fi altl parte s1 ia de cei de mijloc fi de cOlldl , ci sl ia tot o potrivi ... ;
.
Arh . St . Sibiu, L 1 -S/205 , f. 202 v .; vezi şi Hurmu.zaki , VI , p. 3 1 �3 1 1 .
"
1 83
https://biblioteca-digitala.ro
Formula, a fost adoptată ÅŸi a stat la baza catagrafiilor întocmite în interes fiscal
în anii următori 1 •
Rumâni ÅŸi oameni cu învoială, aÅŸezaÅ£i în sate alcătuite fie în exclusivitate
de una din cele două categorii , fie în sate mixte 2 , furnizau cea mai mare parte
a forţei de muncă necesare exploatării domeniului boieresc şi mănăstiresc .
Alături de aceÅŸtia un rol însemnat în viaÅ£a economică a domeniului au conti­
nuat să-l ocupe robii ţigani .
Rumânia si rumânii . Rumânia continuă încă să furnizeze domeniului o
parte însemnată a forÅ£ei de muncă necesare valorificării sale. Expresie a unei
societăţi agricole în grav deficit de mână de lucru , succesivele valuri de rumâ­
nire care s-au abătut asupra populaÅ£iei rurale de la sfârÅŸitul veacului al XVI-lea
până în primele decenii ale veacului al XVIIl-lea au împins în servitute o parte
însemnată a ţărănimii - moÅŸneni ÅŸi oameni cu învoială. Permanent alimentată
de-a lungul întregului veac al XVIl-lea cu elemente noi , care umpleau cu
prisosinţă golurile provocate de fugă ÅŸi eliberări , rumânia ÅŸi-a menÅ£inut funcÅ£ia
esenÅ£ială în cadrul relaÅ£iilor agrare . Instabilitatea demografică provocată de
expl oatarea fiscală ÅŸi golurile demografice lăsate de perioadele în care terito­
riul ţărilor române era transformat în teatru de război se află la originea poli­
ticii de aservire în masă a ţărănimi i , soluÅ£ie optimă, dacă nu singura pe care o
întrevedea boierimea pentru problema mâinii de lucru .
SituaÅ£ia paroxistică generată de un sfert de veac de înfruntare militară între
poloni ÅŸi turci pe teritoriul Moldovei , îmbinată cu o exploatare economică ÅŸi
fiscală !ară precedent, i-a determinat pe boierii moldoveni să încerce , la
sfârÅŸitul veacului al XVII-iea ÅŸi la începutul celui de al XVIII-lea, vecinirea în
masă a ţărani lor l iberi de pe domeniile lor: „făcuse boierii obiceiu nou de
zicea: c ine au ÅŸezut în sat boieresc 1 2 ani să rămână vecin" 3 . Nu alta a fost
soluÅ£ia preconizată de boierii olteni pentru a rezolva criza acută a mâinii de
.
1
Vezi de pildă catagrafia întocmită în august 1 73 5 , publicată în Hurmuzak i , VI ,
p . 524-525 ; în raport cu stăpânii de moÅŸii ÅŸi cu obligaÅ£iile de muncă pe domeniu , criteriul de
clasificare a ţăranilor dependenÅ£i a fost, într-o primă perioadă, stăpânirea animalelor de trac­
Å£iune; C. Giurescu , Material, I , p. 504 , 506-507 ; hotărârile cu privire la zilele de lucru erau
comunicate de Administraţie locuitorilor din satele Călimăneşti , Enăteşti şi Săvastreni la 8 iulie
1 722 şi prevedeau : . . lunile de vară şi de iarnă să lucreze omul care va fi toporaş (s. n .) 3 zile
de lună şi de iarnă doao zile de lună, iar care va fi cu carul sau cu plugul (s. n .) să lucreze doao
zile în luna de vară ÅŸi în luna de iarnă o zi" ; Doc. ref. agr., p. 303 .
2 Vezi lista punctelor vamale alcătuită în 1 7 1 9 de IgnaÅ£iu Haan; în dreptul satului Groj­
dibodul, de pildă, se află adnotaÅ£ia: „lncolae sunt subditi"; în dreptul satului Orlea: „lncolae sunt
liberi"; în dreptul satului Nedeia: „Incolae sunt partim liberi partim subditi"; C. Giurescu ,
Material, I , p. 380 .
3 Nicolae Costin , LetopiseÅ£ul Ţării Moldovei, la M . Kogălniceanu , Cronicele României,
voi . I I , ed. a 2-a, p. 4 1 .
„
.
1 84
https://biblioteca-digitala.ro
lucru agricole provocatl de pustiirea provinciei de către turci ÅŸi tătari în timpul
rlzboiului aus�turc. Intervenind, într-o supremă încercare de a stăvili prac­
ticil e care stânjeneau grav programul de repopulare a Olteniei , generalul
Kănigsegg, directorul suprem al provinciei , denunÅ£a în instrucÅ£iunile transmise
la 1 1 septembrie 1 722 Administraţiei oltene efortul clasei dominante oltene de
a-i aservi în masă pe coloniÅŸtii veniÅ£i de peste hotare: „Să fie interzis de acum
înainte ca vreunul dintre boieri sau vreuna dintre mănăstiri să-i mai aducă cu
sila, ca până acum, pe coloniÅŸtii străini pe moÅŸiile lor, căci aceste silnicii au
determinat numeroase familii să nu mai vină în părÅ£ile crăieÅŸti , de teamă ca să
n11fie trecute în rândurile robilor sau ale iobagilor după o ÅŸedere de trei-patru
ani pe pământul boierilor sau al mănăstirilor (s. n .) . Din pricina gravităţii sale
se recomandl acest punct (instrucÅ£iunile cuprindeau un ÅŸir de puncte referi­
toare la diverse aspecte ale vieÅ£ii provinciei) înaintea tuturor celorlalte" 1 .
CâÅ£iva ani mai târziu, un memoriu înaintat autorităţilor austriece de secre­
tarul AdministraÅ£iei considera ca una din condiÅ£iile esenÅ£iale pentru norma­
li:zarea vieÅ£ii provinciei stârpirea acestui obicei al boierilor de a-i reÅ£ine cu sila
pe ţăranii imigraÅ£i pe moÅŸiile lor 2• Ceea ce conducerea austriacă ÅŸtia din infor­
maÅ£iile cu caracter general primite din provincie , ÅŸtiau ÅŸi mai bine , din expe­
rienţă directă, ţăranii olteni . Pentru a scăpa de soarta generală care îi pândea pe
ţăranii liberi aşezaţi pe moşii boiereşti şi mănăstireşti , solicitau moşnenii din
Bllteni ÅŸi Răşina (Gorj) - duÅŸi cu sila într-un sat al vomicului Matei Brăiloiu
- dreptul de a se reîntoarce în satele lor sau în oricare alt sat liber, întrucât
„fiind ţărani liberi nu vor să devină iobagi" 3• Rumânirea arbitrară - în termi­
nologia epocii ,,rumânirea în silă" - prin simpla asimilare a oamenilor liberi
cu rumânii ca urmare a ÅŸederii pe moÅŸii un număr de ani , tot mai redus de
altminteri , a devenit acum modalitatea dominantă a procesului de aservire4•
1
N . DobrcKu ,
Istoria biuricii, p . 1 42. Noul luni mai târziu , austriecii au repetat reco­
se pune caplt rumlnirii în sili a ţăranilor imigraÅ£i ,
mandarea, insistlnd asupra necesitlţii de a
pricini a încetinirii imigraÅ£iei ÅŸi a fugii peste hotare a celor de curând aÅŸezaÅ£i în Å£ari; C . Giu­
rescu , Matf!rial, I , p.
538.
1 „Nemini sub quocunquc praetextu allicerc ac in suo pago retinere liceat exteros qui se ad
putes Caesarca.s recipiunt. . :' ; C . Giurescu , Matf!rial, II, p . 74.
1 . . .quia dum liberi sunt rustici nolunt fieri jobbagioncs . . ."; Doc. rf!I. agr. , p. 289.
„
4 Evident eronatl este concepÅ£ia lui C . Giurcscu care consideri ci un proces masiv de eli­
berare a ruminilor în veacul al XVII-iea a golit de substanÅ£l instituÅ£ia rumâniei ÅŸi ci lui Con­
stantin Mavrocordat nu i-ar mai fi rlmu dcclt sl elimine din terminologia sociali termenul de
rumln: C . Q;ure!Cu , /Aspri! nundni, în voi . Studii tk istorii! socială, p. 204-205 . Concluzia c cu
atll mai surprinzltoare cu cit se afli tn flagrantl contradicţie cu materialul documentar austriac
pu� în circuitul ÅŸtiinÅ£ific în cca mai mare parte de acelaÅŸi istoric . Eroarea a fost prcluatl de
C. C . Giu�11eu , Istoria romdnilOI', voi. III , 2, p. 722 . Evident ci, în condiÅ£iile documentaÅ£iei de
istoric 10Ciall pa.tnlc pentru veacurile XVII-XVIII, nu se poate stabili raportul dintre rumlni ÅŸi
09men ii cu
tnvoiall de pc domeniile mlnhtircÅŸti ÅŸi boiercfti . D• cercetarea materialului do­
in Oltenia dovcdqtc ci, in primele decenii ale veacului
cumentar.din vremea l&lplnirii austriece
1 85
https://biblioteca-digitala.ro
Ca ÅŸi legarea de glie, rumânirea în masă a ţăranilor imigraÅ£i aÅŸezaÅ£i pe
moÅŸiile boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti - ÅŸi cu atât mai mult a celor proveniÅ£i din­
lăuntrul provinciei - a fost răspunsul stăpânilor de pământ la fuga în masă a
ţărănimii . Pentru că nu preconizau încă altă soluÅ£ie la problema mâinii de lucru
necesare punerii în valoare a moÅŸiilor lor, s-au opus cu străşnicie boierii olteni
intenÅ£iei manifestate de austrieci de a desfiinÅ£a rumânia, pentru a fundamenta
relaÅ£iile agrare exclusiv pe îndatoririle fixate prin aÅŸezăminte de stat.
ÎnÅ£elegând foarte clar funcÅ£ia economică a ÅŸerbiei ÅŸi însemnătatea exploa­
tării mâinii de lucru servile pentru gospodăria lor, boierii olteni au solicitat ,
încă din primii ani ai stăpânirii habsburgice , conservarea intactă a raporturilor
de clasă statornicite în Å£ară cu veacuri în urmă: „Cerem cu supunere ExcelenÅ£ei
voastre (comandantul austriac , n . n .) , ca prin ocrotirea sa să stăruie la Augusta
Curte pentru ca iobagii «rumânii» să rămână în aceeaÅŸi stare ca până acum .
Căci dacă s-ar schimba n-am putea fi numiţi boieri adevăraţi, ca aceia din
Valahia turcească, Moldova, Polonia, Moscovia, Ţara Ungurească etc. Căci
pe iobagi îi avem din moÅŸi strămoÅŸi ÅŸi cu ajutorul lor ne asigurăm veniturile
noastre, fără care ÅŸi starea noastră ar scădea" 1 • Boierii olteni ÅŸtiau că, apă­
rând rumânia, ei apărau o stare de lucruri care se identifica cu unul din inte­
resele lor fundamentale .
Rumânii (denumiÅ£i în textele româneÅŸti din vremea stăpânirii austriece:
rumâni ÅŸi iobagi, în cele l atine: jobbagiones, subditi, veri- sau avitici subditi
ÅŸi în textele germane: Rumoni sau Obligat - Bauern) se regăsesc ÅŸi acum în
toate ipostazele în care îi surp1ind ÅŸi documentele epoci i anterioare . Ei sunt
frecvent menÅ£ionaÅ£i în vânzările de moÅŸii ÅŸi în actele de danie 2 .
al XVIII-iea, rumânia continua s ă fie o instituÅ£ie vie, care mai îndeplinea încă o însemnată
funcţie socială. Impresia contrarie se explică prin evidenta rarefiere şi apoi dispariţia aproape
totală a actelor prin care ţăranii se vindeau rumân i , cu sau fără ocinele lor. Nu s-a Å£inut însă
seama, în aprecierea evoluÅ£iei fenomenului în ansamblul său , de proporÅ£iile vaste ale procesului
de rumânire „în silă" . Rezultat al unui act arbitrar nu numai în esenÅ£a dar ÅŸi în forma sa juridică,
fenomenul rumânirii în silă, în ciuda proporÅ£iilor sale de masă, nu a lăsat decât foarte puÅ£ine
urme documentare . Primii ani ai stăpânirii austriece au constituit tocmai unul din momentele în
c are tendinÅ£a aceasta a stăpânilor de moÅŸii s-a manifestat din plin. Pentru controversa din
istoriografia noastră cu privire la evoluÅ£ia rumâniei ÅŸi la locul ei în sistemul relaÅ£iile agrare , vezi
Florin Constantiniu ÅŸi Åž . Papacostea , Aspecte ale rumâniei în ultimele decenii ale veacului al
XVII-iea în RA, III ( 1 960), nr. 2, p. 226-247 ÅŸi Åž. Papacostea, ContribuÅ£ie la problema relaÅ£iilor
agrare în Å¢ara Românească în prima jumătate a veacului al XVIII-iea, în SMIM, III ( 1 959),
p. 267-274. Recent teza lui C. Giurescu , a fost reluată de D. Mioc , H . Chircă şi Şt. Ştefănescu ,
L 'evolution de la rente feodale en Valachie et en Moldavie du XNe au XVIIIe siecle, în
Nouvelles etudes d 'histoire , Bucarest, 1 960 , p. 22 1 -252 .
1 Hurmuzaki , VI , p. 335-336; cf. N. Iorga, Istoria românilor, VII , p . 77-78.
2 Cu titlu de exemplu semnalăm câteva cazuri reprezentative; în vânzări de moÅŸii: fiicele lui
Vintilă BucÅŸanul dau zapis lui Radu Golescu , la I sept. 1 724 , prin care îi confirmă vânzarea
părÅ£ilor din moÅŸia Grojdibrod (RomanaÅ£i) „toată partea noastră cu toÅ£i rumânii, câÅ£i ar fi partea
1 86
https://biblioteca-digitala.ro
Continui - in ciuda veleitlţilor iniţiale ale austriecilor de a desfiinţa
rumânia - ÅŸi vinzlrile de rumâni firi moÅŸie, deci doar forÅ£a de munci des­
prinsl de plmint 1 • Daci eliberlrile prin rlscumpirare sau testament nu lip­
sesc 2 , sunt frecvente ÅŸi pricinile de rumânie care, rezolvate după procedura
tradiÅ£ionali, confirmi ÅŸi ele constatarea că instituÅ£ia rumâniei nu încetase de a
preunta interes pentru stlpinii de moÅŸii 3 .
noutrl . . ." ; I. lon3'ClJ , Bis�rici, chipuri ÅŸi docurMnt� din Olt, p . 22; la 3 iunie 1 724, Admi­
niltraÅ£ia intlrcfte lui Dositei Brliloiu stlpinirca uupra satului Bori.ÅŸti (Gorj) „cu toÅ£i ruminii ÅŸi
cu tot venitul..:'; Arh. St. Buc ., ms. 328 (m-rca Tismana), f. 367 v.-368.
Oauza "insl moÅŸic firi rumlni" sau „însl moÅŸic stearpă firi rumâni" , menÅ£inută pini
tirziu În veacul al XVIII-iea în formularul actelor de vânzare a moÅŸiilor, cvidcnÅ£iaz.I ÅŸi ca rostul
înKmnat plstrat de ruminic în relaÅ£iile agrare ale veacului al XVIII-iea (de ex. actul prin care
foca BrltlÅŸanul vinde lui Drlghici BrltlÅŸanul partea sa din LeoteÅŸti pc OlteÅ£, „din apă, din
clmp. din pldurc , din siliÅŸtea satului , din olar pân în otar, cât sl va alege, însă moÅŸiia fir
rumini ... "; Arh. St. Buc ., M-rca Brâncoveni , XXVl/5 .
Rumlnii apar ÅŸi în testamentele ÅŸi în actele de danie către mănăstiri: la 20 februarie 1 722,
Dumitrana, fiica spătarului Diicul Buiccscul , dăruia m-rii Dintrunlcmn partea ci din moşia
GropÅŸani , „cu toÅ£i ruminii ciÅ£i sl vor afla" , refuzând însă stareÅ£ei dreptul de a le acorda rls­
cumplrarca; Arh. St. Buc., ms. 443 (m-rca Bucovăţ) f. 10 v.-1 1 .
1 La 1 2 sept. 1 726, C-tin BrltlÅŸanul vindea cu zapis lui Ilic OteteliÅŸanu „pc Anghel cu fiiul
du ruminul micu din sat din SutcÅŸti , însă rumân fir-de moÅŸic ÅŸi fir-de vie , în bani gata zloÅ£i
ÅŸaizlci , ca 51 fie dumnealui rumini în veci ohamnici"; o clauzl finali prevedea despăgubirea
cumplrltorului printr-un alt rumân , daci cel cumpărat ar fi fost revendicat de rudele vânză­
torului; Arh. St. Buc., M-rca Hurezi , V bis/6.
1 La 20 iulie 1 723, doi rumini sc răscumpărau pc 26 taleri; Doc r�I. agr. , p. 308; diata bo­
ieroaicei Maria Bengcscu, intocmitl la 3 mai 1736, �lib�ra pe rumânii din cinci sat�: BcngeÅŸti ,
NcgocÅŸti , RacoviÅ£a, PluÅŸcu ÅŸi Poiana ÅŸi „pc toÅ£i clÅ£i sânt fugiÅ£i în Å£ară" , întărind cu blestem ho­
tlrtrea testamentari ÅŸi interzicind verilor ci , cele mai apropiate rude în viaţă, de a-i revcndica:
"ci Al nu mai aibl voc a mai îndrlzni ca să sc mai apuce cu prinsoarea rumâniei ... pentru ci
n-are nimeni nici o treabă cu dânÅŸii , ci au fost osebiÅ£i ai miei de la rlposatul tatul micu ...";
N. Al. Boiccscu , Diiata Mari�i Diicul B�ng�scu, în Arh. Olt. , XX ( 1 94 1 ), nr. 1 1 3-1 1 8 , p. 83.
1 La 9 iunie 1 722, AdministraÅ£ia dldca clÅŸtig de cauzl m-rii Amota, în litigiu cu un grup de
rumlni CIR IC afirmau oameni liberi:
51 aibl a ţinea Şi a stlpini pc actstc nemuri de rumini
cc scriu mai sus cu buni pace dupl cum i-au stlpAnit ÅŸi pânl acum"; Doc r�I. agr., p. 297-298;
porunca din 10 iunie 1 722 confirma stlplnirca aceleiaÅŸi m-ri asupra rumânilor din Dobriccni ,
jud. Vllcea, ibidem, p. 299-30 1 ; împotrivirea rumlnilor din BogdlncÅŸti ÅŸi Dobriccni a continuat
Inii în ciuda accatei hotlrtri a AdministraÅ£iei , ibidem, p. 3 1 3-3 1 4; o împotrivire tot atât de
lnvCflUnad au opus stlplnului lor, Gheorghe Cantacuzino, locuitorii din satele Runcul ÅŸi Do­
briÅ£a care nu IC n:cufK>fteau rumini, ibidem, p. 3 1 7-3 1 9; înfringcrca rezistenÅ£ei lor a necesitat
intervenÅ£ia unitJijlor austriece staÅ£ionate în provincie, ibiMm, p. 333-334; o hotlrlrc similari
din 21 mai 1 734 confirmi mptul de 1tlplnirc al lui Åžtefan Plrtcovcanu a.supra rumânilor s1i
din Grozl•qti , ibidelfl, p. 343-34S � alta din 1 4 iunie 1 736, stlpinirca m-rii Strimba asupra
unor nunAni care IC afirmau oameni liberi , Bibi. Acad., XC/229; pini la sflrÅŸitul stlpinirii
austriece au continuat pricinile de rumlnic; la 28 iunie 1 734, Administrapa însircina pc un cl­
llraf ..al ia pc Oprea Blcilii din satul Zlbalul 'i pc Ghiorghc Lupoiq, care s-au dovedit ci slnt
rumlni dum(ncalui) Pavel Ciulei , si-i aduci aici cu buni pazl ..."; Arh. St. Sibiu, L 1 -51205 ,
.
n···
.
1 87
https://biblioteca-digitala.ro
Documentele din timpul stăpânirii austriece oferă material suplimentar
faţă de izvoarele epocii anterioare ÅŸi îngăduie o definire mai circumstanÅ£ială a
rumâniei ÅŸi a principalelor ei trăsături . Caracteristica fundamentală a situaÅ£iei
rumânilor era dependenÅ£a personal ă, care îi situa în afara categoriei oamenilor
liberi . DistincÅ£ia între liber ÅŸi neliber - esenÅ£ială în fixarea locului în societate
pretutindeni în lumea medievală ÅŸi al cărei criteriu era dependenÅ£a personală,
ereditară - este clar marcată ÅŸi în societatea medievală românească. E ceea ce
ÅŸtiau ÅŸi boierii AdministraÅ£iei când indicau organelor locale chipul în care ur­
mau să-i aleagă de aici înainte pe slujbaÅŸii vămilor din rândul ţăranilor: „ . . .nici
să fie rumâni mănăstireÅŸti au boiereÅŸti , ci numai oameni slobozi" (s. n .) 1 • Cât
de mult se apropiase rumânia de robie în realitatea socială ÅŸi în însăşi menta­
l itatea contemporanilor, o l asă să se întrevadă jalba unui ţăran din satul Seaca
al mănăstirii Dintrunlemn , care căuta sprijin la AdministraÅ£ie împotriva încer­
cării stareÅ£ei de a-l rumâni în pofida faptului că neamul său se răscumpărase de
rumânie; pledându-ÅŸi cauza, el îÅŸi încheia plângerea arătând că „nu iaste cu
dreptate să fiu ÅŸi prădat cu bani ÅŸi să rămâiu ÅŸi robu" (s. n .)2• Agravarea tuturor
aspectelor dependenÅ£ei personale a rumânilor faţă de stăpânii de moÅŸii , până la
asimilarea ţăranilor rumâni cu robii , corespunde în întregime stărilor de lucruri
revelate câteva decenii mai târziu în Moldova de hrisovul de desfiinÅ£are a
veciniei . Rezultat al unui proces de lungă durată, degradarea condiÅ£iei rumâ­
nilor până la treapta cea mai de jos a societăţii feudale apare acum o realitate
desăvârÅŸită. DependenÅ£a personală a rumânilor însemna pentru stăpânii de mo­
ÅŸii dreptul de a-i subordona întru totul autorităţii lor senioriale ÅŸi de a dispune
după bunul plac de forţa lor de muncă. Realizarea acestei situaţii presupunea
însă desesizarea autorităţii centrale de categoria rumânilor - ca de altminteri
ÅŸi de aceea a robilor - în privinÅ£a regimului relaÅ£iilor agrare ÅŸi a autorităţii
judecătoreÅŸti , exercitate de stăpânii de moÅŸii asupra ÅŸerbilor lor. E situaÅ£ia pe
care au descoperit-o austriecii de îndată ce au început să cerceteze problema
raporturilor dintre stăpânii de moÅŸii ÅŸi ţărani .
f. 1 44 v .; la 4 iunie 1736 „s-au dat carte de comisie pe doi boiari ... să cerceteze lucru pentru
pricina unui rumân . . . "; ibidem , f. 66 v .-67 ; în acelaÅŸi an , AdministraÅ£ia dădea câÅŸtig de cauză
unor săteni revendicaÅ£i ca rumâni de egumenul m-rii Strâmba; Alex . Åžtefulescu , Strâmba ,
p. 1 23-1 24; o pricină de rumânie din ultimul an al stăpânirii austriece , în Doc. rel. agr . , p. 367 .
În 1 7 33 , boierii Brăiloiu , victime ale unui furt comis de un locuitor, îl eliberează pe acesta din
închisoare cu condiÅ£ia să le plătească o despăgubire de 200 florin i , „iar nedându-ne banii să ne
fie el rumân cu toÅ£i feciorii lui"; Arh . Ist. a B ibi. Acad., Filiala Cluj , fond S zendrey; aÅŸadar
boierii continuau să dobândeacă rumâni când li se oferea prilejul, tocmai pentru că rumânia era
formula cea mai convenabilă de exploatare a mâinii de lucru agricole .
1 Doc. rel. agr., p. 309-3 1 0 .
2 /bidem, p . 346 .
1 88
https://biblioteca-digitala.ro
Deosebit de clar se aflau lucrurile în privinÅ£a regimului juridic al rumâ­
nilor. Constatând stlri de lucruri pe care se străduia să le modifice , decretul
imperial din 22 februarie 1 7 1 9 încerca să sustragă justiÅ£iei stăpânilor de moÅŸii
- adică bunului lor plac - atât pe rumâni cât ÅŸi pe robi : „nici să fie slobod
mai mult la stăpânii plmânteni , la iobagii . adică rumânii lor, au la eghiptianii ,
adică ţiganii , să faci după voia tirlniei , ci greşind ei să-i chieme la judecată ca
ÅŸi pre alÅ£i ai noÅŸtri" supuÅŸi ÅŸi să-i judece după rânduiala leagii ÅŸi să-i pedepseas­
că. Iar când să va întâmpla să omoarl stăpânii pământului pe un iobag , adecă
rumân , sau Å£igan ca aceia, din voia lor, să fie Å£inuÅ£i ca ucigătorii . . " 1 . Ceea ce
se cuvine reÅ£inut deocamdată din acest însemnat text, asupra căruia vom avea
prilejul de a reveni, este asimilarea până ÅŸi în situaÅ£ia cea mai gravă - uci­
derea nesancţionată - a celor două categorii . Efortul austriecilor de a infiltra
justiÅ£ia de stat în relaÅ£iile dintre locuitorii aflaÅ£i în dependenţă personală ÅŸi stă­
pânii de moÅŸii avea să se lovească de rezistenÅ£a celor din urmă, pentru care ex­
ploatarea în condiÅ£ii optime a mâinii de lucru servile presupunea desăvârÅŸirea
sistemului de exploatare economică printr-un ansamblu de măsuri juridice .
Inexistenţa unui sistem de reglementări oficiale, de stat, ale raporturilor
dintre stăpânii de moÅŸii ÅŸi locuitorii dependenÅ£i ai domeniului îi lăsa pe aceÅŸtia
în întregime la discreÅ£ia bunului plac al stăpânilor lor 2 . Răspunsul autorităţilor
habsburgice la cererea boierilor olteni , din toamna anului 1 7 1 9 , de a se men­
Å£ine nestrămutată rumânia, cerere în sprijinul căreia invocau situaÅ£iile din
Muntenia, Moldova, Polonia ÅŸi Ungaria, reflectă pe lângă incertitudinile ini­
Å£iale ale austriecilor în problema rumâniei ÅŸi stadiul de dezvoltare al instituÅ£iei:
„Nu numai a-l tunde , dar ÅŸi a-l lipsi de toate drepturile sale pe ţăranul de­
pendent, după cum s-a statornicit aici obiceiul (s. n .) , este neomenesc ÅŸi în
afara pietăţii creştine� ar fi fost preferabil să se invoce exemple bune din
Moldova, Polonia. Moscovia ÅŸi Ungaria ÅŸi nu dintr-acestea care tind Ia jupui­
rea celor slraci . Se va face în această privinţă cum va porunci împăratul , între
timp însă domnii boieri să nu-i încarce mai mult decât legiuit pe ţăranii lor
dependenţi" 3. Situaţia revelată de replica austriacă la cererile boierimii oltene
explici predilecÅ£ia acesteia pentru formula de exploatare a pământului prin
intermediul rumâniei ÅŸi tendinÅ£a boierilor nu numai de a o conserva dar ÅŸi de a
o extinde asupra Å£lranilor care-ÅŸi păstrau încă libertatea personală.
Tot atât de perseverent ca ÅŸi în trecut urmăreau stăpânii de moÅŸii pe
ruminii fugari în afara sau înlluntrul Å£Arii în scopul readucerii lor la urmă. În
.
1 Arh . St . Buc . , ms . 330 (Condica m-rii Tismana) , f. 7; originalul latin al textului la C. Giu­
Matrrial, I , p. 3' I .
1
Hurmuzaki . VI, p . 3 1 '-3 1 6; capitolul Von drnrn UntrrthaMn, Jobbagrn otkr
Lri�igrrwre .
racu,
J /bidnrt, p. 33, .
https://biblioteca-digitala.ro
virtutea dependenÅ£ei faţă de persoana sa, stăpânul îÅŸi putea urmări oriunde în
Å£ară rumânii pe care , cu sau fără concursul slujbaÅŸilor autorităţii , îi aducea din
nou pe moÅŸia de unde fugiseră. Dubla „legătură" care încerca să fixeze de
pământ masa rurală - dependenÅ£a rumânului faţă de stăpânul moÅŸiei ÅŸi lega­
rea de glie a întregii ţărănimi ca măsură fiscală 1
era departe de a fi suficien­
tă pentru a împiedica fuga ţărănimii dependente sau l ibere; dar stăpânii de
pământ aveau dreptul de a-ÅŸi recupera forÅ£a de muncă pierdută prin fuga rumâ­
nilor 2 . CorespondenÅ£a întreÅ£inută de boierii olteni cu autorităţile austriece din
Transilvania dă la iveal ă faptul că boierii şi mănăstirile ţineau evidenţa şi a
rumânilor lor fugiÅ£i dincolo de hotarele ţării . Nobililor ardeleni - susÅ£inuÅ£i de
comandamentul austriac - care îÅŸi revendicau iobagii fugiÅ£i în Oltenia, boierii
olteni le opuneau cereri similare privitoare la rumânii ÅŸi robii refugiaÅ£i din Å£ară
în Transilvania 3 .
Pe plan juridic nimic altceva decât voinÅ£a stăpânului n u putea pune capăt
nexus-ului de dependenţă personală; moartea însăşi nu întrerupea legătura pen­
tru că ea îngloba întreaga seminÅ£ie ÅŸi se transmitea automat din generaÅ£ie în
generaÅ£ie . Chiar ÅŸi copiii născuÅ£i în afara domeniului , din rumâni fugari , conti­
nuau să aparÅ£ină stăpânilor, să fie căutaÅ£i ÅŸi aduÅŸi la urmă de aceÅŸtia 4 . Carac­
terul personal , corporal , al servituÅ£ii făcea aÅŸadar indisolubilă - în afara
iniÅ£iativei stăpânului - dependenÅ£a ÅŸerbului .
-
1 Legătura fiscală - adică legarea ţăranilor de pământ - nu e caracteristică pentru statutul
juridic al ţărănimii dependente. Întreaga ţărănime - inclusiv moÅŸnenii - era supusă acestei
legături generale.
2 Faptul era afirmat răspicat ÅŸi de austrieci , „ „ . dominus terrestris fugitivum subditum suum
de jure repetere valebit, vicissim vero etiam aequitati consentaneum est ut ille peregrinos
restituet suis dominis"; Hurmuzaki, VI, p. 334.
3 La 20 iunie 1 720 , Administraţia se adresa comandantului austriac din Transilvania:
„ „ . Excellentiam Vestram, submisse rogamus „ . dignetur nobis de hac re scriptotenus suos
ordines dare et apud praetitulatum Transilvanicum Gubemium quoque nobis talem literalem
assecurationem procurare , juxta cujus tenorem ac vigorem nostri quoque universi in Tran­
silvania fugientes jobbagiones et Zingari restituantur" (s. n .) ; Doc. re/. agr„ p. 288; alte
documente în aceeaÅŸi privinţă, ibidem, p. 29 1 -295 , 30 1 -302. În 1 73 1 , egumenul m-rii Tismana
solicita din nou austriecilor „um ihre in S iebenbiirgen entwichene Zigeuner und Unterthanen
zuriickbringen zu konnen"; Hurmuzaki , VI, p. 486. De fapt, întrucât numărul iobagilor fugiÅ£i din
Transilvania în Oltenia îl depăşea pe cel al rumânilor ÅŸi robilor refugiaÅ£i din Oltenia în
Transilvania, boierii invocau dreptul de reciprocitate mai mult cu intenţii defensive .
4 La 22 iunie 1 736, Admini straÅ£ia dădea carte lui Matei Milescu „ca să aibă a Å£inea ÅŸi a
stăpâni pe Barbu!, feciorul Vladului rumânul ca pe un iobagi, pentru că încă ÅŸi dinainte vremee
fugind mulÅ£i iobagi de la părintele d-lui , Staico Milescu, au fost fugit ÅŸi acel Vladul rumânul cu
părinÅ£ii lui ÅŸi umblând fugariu până ÅŸi-au pierdut numele s-au fost însurat la Apele Vii ... de s-au
fost luat pe o soră a lui Ilie Căldăruşă Apele Viianul şi au făcut pe acest B arbu! . .."; deşi după
îndelungată trecere de vreme ÅŸi deÅŸi născut în afara domeniului, Barbul , denunÅ£at de un „co­
lăcaÅŸ" din Apele Vii , este revendicat de stăpânul său ÅŸi, în cele din urmă, dat rămas de judecata
AdministraÅ£iei ; Bibi . Acad„ LXXIV/203.
190
https://biblioteca-digitala.ro
Politica austriad 1n problema ruminiei . ln Å£lrile române ca ÅŸi în restul
Europei , instituÅ£ia ÅŸerbiei sustrăgea în evul mediu , total sau parÅ£ial , autorităţii
statului o parte însemnatl a ansamblului locuitorilor. Era firesc ca statul aus­
triac , aflat într-un stadiu de centralizare avansat ÅŸi în concepÅ£ia de guvernare a
diruia îÅŸi flcuserl apariÅ£ia germenii formulei luministe , sl încerce sl restabi­
leascl controlul puterii centrale asupra întregii populaÅ£ii; e ceea ce ÅŸi-au propus
sl realii.eze în Oltenia autorităţile habsburgice situate într-o poziÅ£ie mult mai
favorabili decât domnia în privinÅ£a raportului de forÅ£e cu boierimea ÅŸi deci mai
în mlsurl sl îngrădească puterea exercitată de aceasta asupra ţăranilor depen­
denÅ£i . Pentru a-ÅŸi atribui o parte cât mai mare din forÅ£a de muncă ÅŸi resursele
Å£Jrănimii , pentru a-ÅŸi spori aÅŸadar veniturile din noua lor stăpânire, autorităţile
imperiale trebuiau să restrângă dependenÅ£a masei rurale faţă de stăpânii de
moÅŸii. Din aceste considerente s-a inspirat politica CurÅ£ii din Viena în proble­
ma rumâniei .
Fără a aplica formula abolirii rumâniei , sugerată de unii dintre slujbaÅŸii
camerali (perspectiva, considerată de boieri catastrofală pentru poziţia lor de
clasă, provoc?se aprehensiunea şi reacţia lor categorică), conducerea austriacă
s-a străduil să obÅ£ină pe cale ocolită asimilarea de fapt a rumânilor cu ţăranii cu
învoială. Pornind de la constatarea că majoritatea rumânilor fuseseră reduÅŸi la
condiÅ£ia servilă prin acte de silnicie , prin acte de ,,rumânire în silă" - ceea ce
confirmă însemnătatea excepÅ£ională a acestui izvor de alimentare a rumâniei
- austriecii au început prin a cere boierilor ÅŸi mănăstirilor să-ÅŸi justifice titlu­
rile de drept pe care îÅŸi întemeiau pretenÅ£iile de stăpânire asupra rumânilor 1
Refuzul boierilor de a produce titlurile juridice solicitate de austrieci - sau
mai degrabă imposibilitatea în care se aflau de a o face - a furnizat autorită­
Å£ilor habsburgice cel mai temeinic argument pentru a contesta caracterul legal
al instituÅ£iei rumâniei . „Oameni dependenÅ£i sau iobagi nu se recunosc nimănui
în Oltenia, cu excepÅ£ia Å£iganilor, ÅŸi dacă vreunul dintre boieri ar formula vreo
asemenea pretenÅ£ie să producă temeiul scris al dreptului său" , răspundea gene­
ralul Virmond , la 1 6 decembrie 1 72 1 , cererii boierilor de a se aplica rumânilor
regimul de munci impus în Transilvania iobagilor2 . Dialogul dintre austrieci ÅŸi
•
1
Raportul înaintat Consiliului de rlzboi de un demnitar austriac - probabil generalul
Stcinvillc - formulcazl pentru prima oarl sugestia de a se cerc stlpânilor de moÅŸii înfllÅ£i ÅŸarca
titlurilor juridice pc care se întemeia stlpAnirca rumlnilor. Dupl citcva informaÅ£ii cu caracter
istoric uupra originii instituÅ£iei . autorul raportului continua: „Ist demnach mei nes Erachtcns
nNig, dau dcrgleichen Edclleutc und KIOstcr schriftlich authcntice dozircn sollcn, von woher
und auf was Wcisc sic dic Lcibcigcnen an sich bckombcn, woraus man nachmalcn aburthcilen
k�nte wckhc ihm possirlich odcr nicht possirlich scicn". La sfirşitul raportului era sugcratl şi
formula radicali, de desfiinţare a rumlnici :
. auch cndlichen dic Lcibcigcnschaft aus den
habcndcn Motiven ganz und gar aufhObcn 101lte"; Hurmuzaki , VI , p. 3 1 5-3 1 6.
2 C. Giurescu, Mat�rial, I, p . 494; la cererea AdministraÅ£iei ca bulgarii stlplni de ,.sate , ti­
rani •i iobagi" s1 dcpindl, din punct de vedere fiscal , de autoritlÅ£ilc provinciale , nu de cele c•
mcralc , generalul K�ipcgg suprima cuvlntul iobagi în rlspunsul slu; ibid�m. p. 496 ÅŸi 499.
„. .
191
https://biblioteca-digitala.ro
boieri pe această temă avea de altminteri să se prelungească încă mulÅ£i ani
după această dată. În 1729, boierii , puÅŸi din nou în faÅ£a exigenÅ£ei austriece de
a-ÅŸi justifica prin acte stăpânirile, invocau distrugerile de documente provocate
de războaie şi pustiiri .
Un pas mai departe decât această contestare a caracterului legal al rumâ­
niei au realizat austriecii prin crearea unui regim juridic unitar pentru ansam­
blul ţărănimii dependente din Oltenia . Introducând justiÅ£ia de stat în raporturile
dintre stăpânii de moÅŸii ÅŸi rumâni , autorităţile austriece au dislocat într-un
sector esenÅ£ial regimul autorităţii nelimitate a boierilor asupra rumânilor ÅŸi
deci însăşi instituÅ£ia ÅŸerbiei (rumâniei) . Eugeniu de Savoia preconizase în
proiectul de organizare a Olteniei , înaintat împăratului în toamna anului 1 7 1 8 ,
instituirea unor comisii itinerante care urmau să colecteze periodic plângerile
rumânilor - supuÅŸi de boieri ÅŸi mănăstiri unui regim „prea despotic" - pen­
tru a le înainta instanÅ£elor judecătoreÅŸti 1 • ÎnsuÅŸindu-ÅŸi , în parte cel puÅ£in , ideea
care se afla la baza propunerii prinţului Eugeniu de Savoia , decretul imperial
din 22 februarie 1 7 1 9 a suprimat dreptul stăpânilor de moÅŸii de a-ÅŸi judeca
singuri rumânii ÅŸi a asimilat cu crima de omor uciderea rumâni lor.
În aceeaÅŸi direcÅ£ie au acÅ£ionat ÅŸi reglementările urbariale austriece care au
încercat să uniformizeze din punct dC' vedere legal regimul de obligaÅ£ii ale ţăr­
anilor faţă de stăpânii de moÅŸi i . Străduindu-se să pună capăt dreptului acestora
de a folosi nel imitat munca rumânilor - sau în formularul poruncilor adresate
de cancelaria domnească rumânilor recalcitranÅ£i : „orice lucru va avea ÅŸi verice
v-ar cere să faceÅ£i , să săriÅ£i cu toÅ£ii ÅŸi să lucraÅ£i ca niÅŸte rumâni.„ ce sunteÅ£i" austriecii au amputat de alta din caracteristicile ei esenÅ£iale instituÅ£ia rumâniei .
MutaÅ£ia însemnată care a intervenit în regimul rumânilor în timpul stă­
pânirii austriece apare cu evidenţă în unele dispoziÅ£ii referitoare la organizarea
judecătorească a provinciei . Când delimita în 1 723 competenÅ£a judiciară a
vomicilor, AdministraÅ£ia nu uita să amintească pricinile pe care , potrivit ho­
tărârilor anterioare , ÅŸi le rezerva: „Vomicul la toate lucrurile să aibă a judeca,
afară din moÅŸi i , din rumâni , din Å£igani , din mori , din vii . " 2 • Rumânii se aflau
aÅŸadar înglobaÅ£i în masa bunurilor care constituiau obiect de stăpânire; zece
ani mai târziu , când politica austriacă în problema rumâniei îÅŸi dăduse roadele ,
poruncile AdministraÅ£iei reflectă fidel modificarea: „aÅŸijderea să publicăluieÅŸti
la toţi lăcuitorii acelui judeţ care vor avea judecăţi de moşii , ţigani , vii , mori şi
de datorii mai mult decât o sută de lei, să vie la această chesaricească Admi­
nistraÅ£ie să se judece „ ." 3 . DispariÅ£ia rumânilor din înÅŸiruirea categorii lor de
bunuri c are intrau în competenÅ£a judiciară a AdministraÅ£iei nu se datorează
.
.
Popescu , Document, în Arh. Olt„ VI ( 1 927) , nr . 34, p. 443.
Arh. St. Sibiu, L l -5/208, f. 37 v.
3 Doc. rel. agr„ p. 337 ; acelaÅŸi text repetat î n 1 735; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/205 , f. 224.
1 M.
2
1 92
https://biblioteca-digitala.ro
unei omisiuni; dimpotrivl. ea marcheazi trecerea lor din categoria obiectelor
de proprietate în
aceea a oamenilor juridic liberi .
Oamenii cu invoiali (oameni care şăd pe moşie, oameni slobozi şi şed pe
moşii boiereşti şi mănăstireşti, oameni străini fără moşie, megiiaşi . prin
asimilare cu moÅŸnenii sub raportul libertăţii personale - în textele româneÅŸti �
inquilini, incolae, liberi rustici qui in mona.steriorum dominorumque fundis
degunt, advenae, adică străini aÅŸezaÅ£i pe moÅŸie - în textele latine) constituie ,
după rumâni, a doua mare categorie a ţărănimii dependente din Å¢ara
Românească de la sfârÅŸitul veacului al XVI-iea ÅŸi până la mijlocul secolului
al XVIII-iea . Izvoarele principale din care s-a alimentat această categorie au
fost: ţăranii moÅŸneni care-ÅŸi vindeau ocinele , fără a-ÅŸi închina ÅŸi „capetele" ,
rumânii eliberaÅ£i legal sau prin fugă, în sfârÅŸit, coloniÅŸtii străini aÅŸezaÅ£i pe teri­
toriul ţării . Numărul lor a fost în permanentă fluctuaÅ£ie , în funcÅ£ie de alternarea
valurilor de rumânire ÅŸi a celor de eliberare prin fugă; în scădere gravă în
etapele de afirmare a politicii boierimii - până la totala dispariÅ£ie în urma
legăturii lui Mihai Viteazul la sfârÅŸitul veacului al XVI-iea - numărul lor spo­
rea în perioadele de criză a boierimi i . Cele două războaie din prima jumătate a
veacului al XVIll-lea, deplasările masive de populaÅ£ie care le-au însoÅ£it ÅŸi noua
politică a puterii centrale au dat procesului de eliberare nu numai proporţii de
masă , dar ÅŸi caracter ireversibil ; ultima mare încleÅŸtare între cele două formule
de dependenţă - cea personală realizată prin instituÅ£ia rumâniei , promovată
de boierime , cea reală care tindea să încadreze relaÅ£iile agrare în regimul regle­
mentărilor de stat , expresie a noii politici a statului centralizator - s-a desfă­
ÅŸurat în sfertul de veac care a precedat reforma socială a lui Constantin
Mavrocordat - 1 720- 1 746 - ÅŸi s-a încheiat cu desfiinÅ£area rumâniei .
Spre deosebire de rumâni , a căror îndatorire principală era lucrul , oamenii
cu învoială, până În vremea stăpânirii austriece , nu prestau decât excepÅ£ional
un cuantum redus de muncă (trei la ÅŸase zile pe an în primele decenii ale vea­
cului al XVill -lea). Principala lor îndatorire faţă de stăpânii moÅŸiilor era dijma.
Masiva lor înmulÅ£ire în Oltenia în urma războiului ÅŸi piedicile opuse de
austrieci formulei tradiÅ£ionale a boierimii care consta în rumânirea ţăranilor
liberi aşezaţi pe domeniile lor au modificat simţitor datele problemei agrare şi
au contribuit în mlsură însemnată la reglementarea relaÅ£iilor agrare prin aÅŸe­
lA.minte de stat .
Robia cu caracter domestic - trlsătură caracteristici a societăţii feudale
europene , care a folosit forÅ£a de munci a sclavilor în sectoare neesenÅ£iale ale
vieÅ£ii economice pini în plin secol al XV-iea - continui sl fumizeze dome­
niului boieresc 'i mlnlstiresc din ţlrile romine o parte insemnatl a forţei de
munci pânl la mijlocul secolului al XIX-iea, indiciu al lentei dezvoltlri so-
193
https://biblioteca-digitala.ro
cial-economice . Robii ţigani (mancipia, zingari) erau folosiţi la muncile de
curte cu caracter domestic , dar într-o măsură însemnată ÅŸi în meÅŸteÅŸugul dome­
nial ÅŸi , în chip excepÅ£ional , la muncile agricole auxiliare . Raportând situaÅ£iile
constatate în Å£ară , descrierea lui Schwantz indică ÅŸi funcÅ£ia robilor Å£igani , sin­
gurii pe care austriecii îi recunoÅŸteau a fi sub regimul dependenÅ£ei personale:
„ . . . doar Å£iganii trebuie să 1 ucreze boierilor ca ÅŸerbi personal dependenÅ£i
(Leibeigene) , ca bucătari , brutari , lăutari , aurari . . . iar ţigăncile ca femei de
casă , doici . . . " 1 . FuncÅ£ia principală a robiei în ţările române a fost aceea de a
furniza curÅ£ilor boiereÅŸti ÅŸi mănăstirilor cantitatea de muncă foarte însemnată
reclamată de slujbele domestice („servesc în casele boiereÅŸti de la Å£ară sau
oraÅŸ")2. ÎntreÅ£inuÅ£i în general de curte , pe seama veniturilor stăpânului de mo­
ÅŸie, robii erau un element indispensabil gospodăriei domeniale; însemnătatea
funcÅ£iei lor economice se deduce nu numai din aprecierile generale ale con­
temporanilor, dar mai ales din preţul foarte ridicat la care erau tranzacţionaţi
(între 30 ÅŸi 40 taleri un Å£igan)3 . Necesităţile de robi fiind doar în mică măsură
acoperite de fondul de robi existent, stăpânii (boieri ÅŸi mănăstiri) nu pierdeau
nici un prilej care li se oferea pentru a spori numărul ţiganilor lor . Un astfel de
prilej l-a fumizat fuga unui număr însemnat de robi din Muntenia , pe care
boierii îi reclamau Camerei , ca fiind ai rudelor lor de peste Olt.
MeÅŸteÅŸugul domenial - fierăria ÅŸi meÅŸteÅŸugurile de curte - era în mare
parte satisfăcut de mâna de lucru a Å£iganilor robi 4 . Uneori robii erau folosiÅ£i ca
forţă de muncă auxiliară în agricultură; zapisul încheiat de sătenii din Orlea cu
egumentul Coziei, prevedea ÅŸi îndatorirea pentru cei dintâi de a cosi fân , două
zile, „ . . . ÅŸi să-l strângă Å£iganii , iar de-1 vom strânge noi să avem a cosi numai
o zi" 5 .
Utilizarea integrală a muncii robilor , după bunul plac al stăpânilor lor,
presupunea nu numai subordonarea lor totală în fapt, dar ÅŸi un regim juridic
corespunzător. Robii erau în întregime despuiaÅ£i de personalitate juridică; viaÅ£a
ÅŸi bunurile lor erau l a discreÅ£ia stăpânilor lor, care îi tratau după bunul lor
plac 6: „toÅ£i boierii au Å£igani ÅŸi se folosesc ÅŸi abuzează de ei ca de robi , ÅŸi la fel
Hurmuzaki , IX, I , p. 637 .
M. Popescu , Spicuiri , în Arh. Olt„ VI ( 1 927) , nr. 3 1 , p. 2 1 6 .
3 „PreÅ£ul unui Å£igan e de obiceiu de 30 tl."; ibidem; „Ordinarium vero unius personae zin­
garae cujuscunque sexus pretium in 40 thaleris consistit"; C. Giurescu, Material, I I , p. 284; în
1 7 1 8 , vânzarea unui Å£igan „în preÅ£ taleri ÅŸaizeci ÅŸi cinci"; G. Potra , ContribuÅ£iuni la istoricul
Å£iganilor din România , p. 283 .
4
. . dintre Å£igani, unii sânt meÅŸteÅŸugari , mai ales fierari"; M . Popescu , op. cit., p. 2 1 6 .
5 Doc. rel. agr., p. 353 .
6 Vezi mai sus , la paragraful despre rumânie , aliniatul din decretul imperial care asimila cu
crima de omor uciderea robilor; e de altminteri singurul aspect al robiei pe care au încercat să-l
modifice austriecii.
1
2
„
.
1 94
https://biblioteca-digitala.ro
ca şi pe robi pot si-i vindl şi si-i asupreascl cum vor. Ţiganul nu are dreptul
de a aplrea în justiÅ£ie„ („Non habet cingarus jus in judicio loqui")1
Din acest statut juridic decurg toate trăsăturile robiei , abundent reflectate
ÅŸi în documentele stlpinirii austriece: dreptul stăpânilor de a-i vinde pe robi ,
de a-i schimba 2 , de a-i dona, de a-i Ilsa moÅŸtenire. Dreptul de urmărire a Å£iga­
nilor - populaÅ£ie eminamente mobilă - în virtutea dependenÅ£ei personale ,
îngăduia stipinilor de moÅŸii să-i caute în Å£ară ÅŸi peste hotare pentru a-ÅŸi re­
cupera forţa de muncă pierdută. Deosebit de frecvente , aducerile la urmă ale
Å£iganilor fugiÅ£i în Å£ară ÅŸi cererile de restituire a celor din Transilvania ÅŸi Banat
atestl interesul deosebit al stipânilor de moÅŸii pentru conservarea forÅ£ei de
muncă a robilor 3 .
•
Munca salariată. Întemeiat în chip covârÅŸitor pe munca gratuită a ţărani­
lor dependenÅ£i - rumâni ÅŸi oameni cu învoială - ÅŸi a robilor, domeniul făcea
doar în mică măsură apel la mâna de lucru salariată. Munca salariată era doar
un izvor accesoriu de forţă de lucru pentru stăpânji de moÅŸi ÅŸi de câÅŸtig pentru
ţăranii dependenÅ£i , uneori ÅŸi pentru moÅŸneni . ExistenÅ£a muncii salariate în agri­
culturi, în formele constatate în Å¢ara Românească în veacul al XVIII-iea, nu
marchează un început de destrămare a raporturilor de producÅ£ie feudale - fe­
nomenul se regăseÅŸte ÅŸi în antichitatea târzie ÅŸi în societatea feudală apuseană
în plină epocă a ÅŸerbiei - , nu pentru că ar fi fost cantitativ nerelevantă, cât
mai ales pentru că nu a generat un nou tip de relaÅ£ii sociale. Munca salariată în
veacul al XVIIl-lea nu a dat naÅŸtere unui salariat agricol , în sensul de categorie
socială desprinsă din raporturile de producţie şi dependenţă feudale; atestată
1 Magazin istoric JWntnA Dacia , VI , p. 56.
2 Schimburile de robi ţigani sunt deosebit de frecvente , din pricina situaţiilor de familie
complicate rezultate din apartenenÅ£a robilor înrudiÅ£i la diverÅŸi stăpâni; iată un caz caracteri�c:
la 2 aprilie 1 730 un Å£igan al m-rii Tismana obÅ£inea învoirea ca fiul său să se căsătorească cu o
roabl a unui boier; roaba urma sl rlmlnl în continuare la boier "pân vom aduce schimb de
potriva Å£igancci dumnealui„; N. Iorga, Studii ÅŸi doctuMnt� . VI, p. 49 1 ; situaÅ£ie ascmlnltoan:
aveau doi robi , dintre care unul aparţinea boierului Constantin Blllcescu , altul m-rii Strehaia:
,,deci, fiindcl acel Å£igan au avut Å£igancl la mine ÅŸi nevrind sl ÅŸazl Å£iganul la Strehaia firi Å£igan­
ci, au fugit" . Un schimb de ţigani a pus caplt conflictului iscat de pc urma acestei situaţii , dar
vaJoarca Å£iganilor schimbaÅ£i fiind neechivalcntl, adaugi boierul, „am mai dat la slujba mlnlstirii
doul iepe , una cu mlnzu , alta stcarpl . . ."; G. Potra, Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din
Romdnia , p. 286- 1 87 .
1 lntcrprctl pc llngl austrieci a reclamaÅ£iei boierului Matei Poienarul, Administra(ia soli ­
cita tn 1 722: ..qualiCnus aliquos eiuldcm subditos ac zingaros in illo Banatu reparabiles ( !) . . .
regianmc dipctur"; Arh . St. Sibiu, L 1 -S/353, f. 1 84 . ln 173 1 , m-rea Tismana cerea austriecilor
..ein Puz und p-oCcctioncs ... umb ihrc in SicbcnbOrgcn entwichcne Untcrthancn zurUckbringcn
zu kOnncn„ � Hurmuzaki , VI, p. 486� la 3 1 mai 1 73 1 , AdministraÅ£ia acorda m-rii Govora volnicie
li caute în cele cinci judeÅ£&: ale Ol�nici pc Å£iganii m-rii „si-i duci si-i qczc la sf. m-re Govora
unde dnt şi alţi ţigani ai mlnlltirii"; Arh . St . Buc . , M-rea Govora, XXV/40.
1 95
https://biblioteca-digitala.ro
documentar din secolele anterioare , ea continuă să coexiste în formă em­
brionară, cu munca servil ă , fără a submina prin nimic situaţia dominantă a
acesteia.
Ca pretutindeni ÅŸi în ţările române , culturile speciale au fost sectorul de
producţie agricolă care a apelat cu predilecţie la munca salariată . Grija mai
mare reclamată de aceste culturi - la noi viţa de vie - făcea preferabilă
utilizarea muncii salariate , ÅŸi faptul era bine cunoscut de altminteri ÅŸi de con­
temporani . Când recomandau autorităţilor camerale utilizarea muncii salariale
la lucrul viilor foste brâncoveneÅŸti , devenite vii fiscale, boierii AdministraÅ£iei
dovedeau cu prisosinţă că nu ignorau superioritatea munci i salariate faţă de
alte modalităţi de lucru: argumentul principal invocat de ei era faptul că
„ . . . viile vor fi lucrate cu mai mult zel ÅŸi pricepere pe bani peÅŸin . . . " , de către
vieri angajaÅ£i contra plată, „la vremea lucrului" , în contul provinciei 1 • Reali­
tăţile economice ÅŸi sociale dominante s-au opus ca această înÅ£elegere teoretică
a superiorităţii muncii salariate să disloce relaţiile de producţie din agricultură,
întemeiate pe concesiunea dreptului de folosinţă a pământului pe de o parte ÅŸi
pe prestaÅ£iile în muncă pe de alta.
Nu numai viile domneÅŸti foloseau mâna de lucru salariată; socotelile m-rii
Hurez păstrează menţiuni relativ frecvente cu privire la angajarea oamenilor
pentru lucrul viilor 2 • Uneori munca salariată nu venea decât să fumizeze supli­
mentul de efort care nu putea fi impus ţăranilor dependenÅ£i: „viia de la Vulpeni
numai să o tae stariţa , iar săpatul de primăvară, hărăcitul , plivitul , prăşitul de
vară ÅŸi îngrăditul ei (rumânii ÅŸi sătenii cu învoială) să le lucreze deplin" 3 .
Destul de frecvent folosită era munca salariată la cositul fânului , mărturie
nu numai a locului deosebit de însemnat ocupat de fâneÅ£e în economia pro­
vinciei , dar ÅŸi a insuficienÅ£ei forÅ£ei de muncă de care dispunea în chip obiÅŸ­
nuit domeniul mănăstiresc şi boieresc . Semnificativ e faptul că mănăstirea
B istriÅ£a recurgea la retribuÅ£ia în bani a locuitorilor din CosteÅŸti - propriul ei
1 „Ut pro vineis fiscalibus non constituantur certi vineatores sed tempore earundem cul­
turae et labarum conducantur a provincia pro pecuniis ad quarum inspectionem et curam certus
semper ordinabitur ispravnik . Quo facto et vineae majori cum alacritate et i ndustria exco­
lentur. .. "; Hurmuzaki , VI, p. 333 .
2 Vezi de pildă adeverinÅ£ele de împrumut date de egumenul mănăstirii creditorilor săi , cu
menÅ£ionarea utilizării sumelor împrumutate: „ . . .ne-au făcut bine cu taleri 1 00 pentru lucrul
viilor ..." ; . . ne-au făcut bine de ne-au dat taleri 20, însă bani cu osteneală· la lucrul viilor de la
SuteÅŸti . ."; N . Iorga, Studii ÅŸi documente , XIV, p. 22-23; „seama ce au dat părintele Ilarion"
arhimandritul Hurezului , de veniturile ÅŸi cheltuielile mănăstirii , cuprinde la cheltuieli menÅ£iu­
nile: „Dat-am seama ce au cheltuit ÅŸi la lucrul viilor de la Troian , lei 1 47 ... ÅŸi la lucrul viilor de
la Suteşti , lei 70" ; ibidem , p. 28; alte indicaţii , p. 30, 45 .
3 Doc. rel. agr„ p. 35 1 .
„
.
.
1 96
https://biblioteca-digitala.ro
sat
pentru cositul fânului în afara hotarelor satului („pe zi câte bani 1 5
de om") 1 •
Uneori . cel puÅ£in când aplsarea fiscali era atât de mare Încât ii silea pe
ţlrani sl caute izvoare de venit suplimentare faţă de cele obişnuite , cea mai
mare parte a Å£lranilor încerca să faci rost de sumele necesare angajându-ÅŸi
forÅ£a de muncă în schimbul unei retribuÅ£ii pecuniare . în primul rând la muncile
agricole de toamnă; în august 1 73 1 , de pildă, vomicii judeÅ£elor raportau că
,,toÅ£i săracii s-au pus în miÅŸcare , unii cu coasa ca să cosească unde ar găsi prin
provincie , chiar şi prin alte judeţe , iar alţii la alte munci , pentru a-şi agonisi
banii de contribuÅ£ie" 2• AÅŸadar, când activitatea agricoli era în toi , când forÅ£a
de lucru a domeniului se dovedea insuficientă pentru a-i face faţă, stăpânii de
moÅŸii apelau la acest izvor subsidiar de muncă. Î n chip excepÅ£ional , când prin
jocul protecţiilor fiscale şi al regrupării populaţiei pe domenii , unele moşii
rămâneau lipsite de forÅ£a de muncă de bază - a ţărănimii dependente stlpânii acestor moÅŸii erau siliÅ£i să utilizeze integral sau în cea mai mare parte
munca salariată pentru minimul de agricultură pe care erau nevoiţi s-o facă
pentru întreÅ£inerea propriilor lor case 3 •
AvantajaÅ£i pentru că puteau strânge mai mulÅ£i ţărani pe moÅŸiile lor ÅŸi folosi
mai eficient forÅ£a lor de muncă decât ceilalÅ£i stăpâni de moÅŸii , boierii dregători
aveau la îndemână ÅŸi un alt izvor de lucru pe care nu neglijau să-l utilizeze din
plin . Încercând să suprime practica dregătorilor de a impune locuitorilor aflaÅ£i
sub autoritatea lor administrativă prestarea unor munci în interesul gospodăriei
lor , poruncile repetate ale AdministraÅ£iei divulgă în acelaÅŸi timp larga răspân­
dire a sistemului . Adresând porunci stricte vomicilor de judeÅ£e, la 1 8 februarie
1 733 , AdministraÅ£ia îi înÅŸtiinÅ£a că întrucât „s-au ÎnÅ£eles cu jalbă de la multe
locuri , cum că nu să Å£in acelea care sânt oprite de la măriia sa mai marele nos­
tru derector şi poruncite de la noi , adecă lucrurile şi clăcile ale dumneavoastră
vomicilor, ale ispravnicilor, ÅŸi încă să întind ÅŸi pân 'la vătăşii de să fac în
cinste , care cade foarte cu greu lăcuitorilor; pentru aceia, acum tare să porun­
ceşte ca nu numai dumneata şi ispravnicii şi vătăşăii de plasă să fiţi opriţi de
tot de acest felin de lucruri firă platl, să fiţi opriţi , ci să publicăluieşti la toţi
llcuitorii judeÅ£ului ca sl ÅŸtie să nu lucreze la nimeni fărl plată„ ." 4 • Între mâna
-
/bid,m, p. 372; în 1 7 3 1 sltcnilor din Rogova ai Tismanei li se Ilsa latitudinea de a-ÅŸi
rbcumplra ziua de lucru cu 20 bani; Arh . St. Buc. , ms. 330 (m-rca Tismana), f. SO v.; locuitorii
1
Craiovei aveau dreptul sl rlscumpcrc ziua de clacl datoratl judeţului, cu 1 1 bani ziua.
z C. Giurescu, Mat,rial, li, p. 460 'i 462 .
1 Vezi de pildl jalba boierilor lipsiţi de drcgltorii ale clror moşii fuscscrl golite de ţlranii
atrqi pc moÅŸiile marilor drcgltori: . .. al contrario li padroni dc'villaggi altrui , con csscrli stati
fu11iti c di1viati li rustici , rcmangano incolti , e qucl poco di cultura chc fanno, li conviene
cffctuarlo a denari contanti .. ."'; C. Giurescu , Mat,rial, li , p. 1 84 .
4 Doc . rrl. a1r., p . 337 .
„
197
https://biblioteca-digitala.ro
de lucru salariată şi cea gratuită, boierii o preferau pe cea din urmă nu numai
pentru că era mult mai comodă şi mai avantajoasă - chiar dacă nu şi cea mai
eficientă - dar şi pentru că corespundea unei vechi tradiţii de exploatare a
muncii servile. Muncile gratuite impuse de dregători s-au aşternut ca o a doua
reÅ£ea de muncă servilă - pe lângă cea datorată stăpânilor de pământ - asupra
unei părÅ£i a ţărănimii 1 •
Concurenţa pentru braţele de muncă . Departe de a putea fumiza forţa
de muncă necesară unei mari exploatări agricole proprii , prin rezervă, nivelul
numeric obi şnuit - foarte scăzut - al populaţiei domeniului menţinea l a
limita inferioară beneficiile dobândite prin exploatarea în dijmă . D e aici lupta
acerbă a stăpânilor de moÅŸii pentru a spori , prin orice mijloace , numărul ţăra­
nilor lor despre care ÅŸtiau prea bine ÅŸi mărturiseau că sunt „stâlpii veniturilor
noastre" . Două erau izvoarele care puteau furniza noi braÅ£e de muncă dome­
niului boieresc ÅŸi mănăstiresc : curentul de i migraÅ£ie - coloniÅŸtii aÅŸezaÅ£i în
provincie de peste hotare - ÅŸi fuga locuitorilor înlăuntrul ţării - ţărani fugari
de pe alte moÅŸii în căutare de condiÅ£ii fiscale ÅŸi agrare mai uÅŸoare .
ImigraÅ£ia a constituit în tot timpul ocupaÅ£iei austriece - dar mai ales în
primii ani după încheierea păcii de l a Passarowitz , când golul demografic ÅŸi
scutirile fiscale au determinat un puternic aflux de populaÅ£ie - izvorul princi­
pal de recrutare a braÅ£elor de muncă . Locuitori ai provinciei , deportaÅ£i în nu­
măr mare în timpul războiului ÅŸi care îÅŸi redobândiseră l ibertatea sau fugiÅ£i din
proprie iniÅ£iativă peste hotare , români din Å£ara rămasă încă sub stăpânire tur­
cească ÅŸi străini , bulgari ÅŸi sârbi , veniÅ£i să beneficieze de scutirile fiscale acor­
date imigranÅ£ilor, treceau în număr mare Dunărea ÅŸi Oltul . Dar de abia sosiÅ£i în
provincia proaspăt „eliberată" de sub dominaÅ£ia otomană, ei deveneau obiectul
ÅŸi victimele sforţării neînduplecate a stăpânilor de moÅŸii de a umple rândurile
rărite de război ale ţăranilor lor. Străduindu-se să capteze , înaintea altora,
curentul de forţă de lucru agricolă, boierii îndrumau cu sila pe noii sosiÅ£i pe
mosiile lor: ,,Încă nu încetează domnii boieri să ducă cu sila, cu bâte si
ciomege , spre moÅŸiile lor plebea sărmană, refugiată de dincolo în aceste părÅ£i ,
de îndată ce o surprinde pe malul de dincoace" , observa l a câÅ£iva ani de l a
încheierea păcii ( 1 9 iunie 1 723) u n slujbaÅŸ cameral 2 .
AduÅŸi c u sila, ţăranii erau reÅ£inuÅ£i c u sila pe moÅŸii ; încercând să legitimeze
situaÅ£ia de fapt creată prin aceste mijloace , boierii îi rumâneau pe ţăranii
imigraţi , după un scurt răstimp de şedere pe moşii (vezi mai sus paragraful
.
.
1 Alte indicaÅ£ii asupra sistemului la C. Giurescu , Material, l , p. 536-537; „ldeo ex toto sint
prohibiti (vornicii ÅŸi ispravnicii) ex quopiam pago districtuum et plassarum suarum ad sua
servitia, ut araturam , messem tritici , falcationem foeni , vei alios labores adigere"; ibidem, I I ,
p. 295 ; vezi ÅŸi p. 70.
2 Ibidem, I , p. 564.
198
https://biblioteca-digitala.ro
consacrat rumâniei) . Rumânirea le dldea stlpânilor de moÅŸii dreptul de a-i
ciuta ÅŸi readuce în eventual itatea fugii lor de pe moÅŸie . Î mprejurările puse în
lumini de izvoarele epocii stlpânirii austriece dau la iveaJă unul din episoadele
luptei continue - de la sfârÅŸitul veacului al XVI-iea ÅŸi până la abolirea ru­
mâniei de cltre Constantin Mavrocordat - între stăpânii de moÅŸii ÅŸi ţărani , în
cursul ci.reia , în funcÅ£ie de conjunctura generală sau de împrejurările speciale ,
se impunea fie tendinÅ£a celor dintâi de aservire a masei ruraJe, fie efortul de
eliberare de rumânie a celor din urmă. Alternarea acestor tendinÅ£e contra­
dictori i , vaJ urile de rumânire ÅŸi de eliberare de rumânie , au dat conÅ£inutul
esenÅ£iaJ relaÅ£iilor agrare între sfârÅŸitul veacului a1 XVI-iea ÅŸi mijlocul celui de
.
a1 XVIII-iea .
În ciuda constatărilor repetate ale austriecilor , procesul de îndrumare ÅŸi
reÅ£inere silitl a imigranÅ£ilor a continuat ani în ÅŸir; în 1 726 încă, secretarul Ad­
ministraÅ£iei recomanda atenÅ£iei autoritlÅ£ilor, ca punct esenÅ£ial pentru reorgani­
zarea provinciei , situaÅ£ia creatl de această practică a boierilor, insistând asupra
necesitlÅ£ii absolute de a-i pune capăt 1 • Rodul acestor preocupări a fost pre­
luarea funcÅ£iei de repartiÅ£ie a imigranÅ£ilor de către autoritatea centraJă; re­
comandările înaintate Camerei aulice în 1 728 cu privire la principalele ne­
orânduieli constatate în provincie de un înaJt dregător, trimis în inspecÅ£ie ,
prevedeau , printre aJtele , ÅŸi acest punct 2 .
În loc de a-ÅŸi mai procura singuri , de pe maJul râului , braÅ£ele de muncă de
care aveau nevoie , stlpânii de moÅŸii se adresau acum AdministraÅ£iei care în­
deplinea funcţia de oficiu de repartizare a imigranţilor.
La 1 6 noiembrie 1 732,
AdministraÅ£ia îl înÅŸtiinÅ£a printre altele pe egumenul m-rii B istriÅ£a că „ . . .de la
măria sa mai sus numitul directorul mare s-au făcut această milă şi ajutorare
mănăstirilor că să aibă den oamenii cei streini care vin despre părţile turceşti
aici în Chesariceasca V aJahie ÅŸi la fieÅŸtecare câtă sumă va avea să va face
înÅŸtiinÅ£are de la noi , precum ÅŸi acea m-re să aibă acest feliu familii zece . . " 3;
.
doi ani mai târziu , AdministraÅ£ia amintea vomicului de Vâlcea o poruncă ante­
rioară în favoarea tuturor mănăstirilor: „ca să aibă din oameni cei striini care
vor tr�e dincolo de Olt dincoace scutiÅ£i ÅŸi fieÅŸtecare m-re câÅ£i oameni să aibă
ÅŸi cu ce f�Ii de rânduiaJA . " 4 • Când se considerau uitaÅ£i sau nedreptăţiÅ£i la
. .
această distribuire oficiaJI a forÅ£ei de muncă, boierii , obiÅŸnuiÅ£i în trecut să ÅŸi-o
dobândească singuri , solicitau ei înÅŸiÅŸi AdministraÅ£iei cota de braÅ£e de lucru de
I
fbid�m, 11, p . 74 .
/bid�m . p. 274.
1 Doc . �I. 06r . , p . 336 .
4 Arh . St. Sibiu , L l -5!205, f . 1 6 1 ; l a 1 7 martie 1 735, Administraţia acordl m-rii Ţlnţlrcni
'8pk familii venite de peste Olt, indiclnd egumenului condiţiile fiscale şi de regim agrar ale
imigranţilor; ibitkm , f. 225 V .
2
1 99
https://biblioteca-digitala.ro
care aveau nevoie . În primăvara anului 1 734 , AdministraÅ£ia transmitea vorni­
cului de Vâlcea, cu aviz favorabil , cererea boierului Iordache Fărcăşanu de a i
se da din lazaretul de la Râmnic 50 de familii de imigranÅ£i , „să le ducă la casa
lui la Doba să facă sat tot într-acel judeÅ£" 1 •
Mai la îndemână decât coloniÅŸtii veniÅ£i de dincolo de hotare erau ţărani i
dinlăuntrul ţării care erau ademeniÅ£i sau aduÅŸi c u sila p e moÅŸii . Intensa con­
curenţă între stăpânii de moÅŸii pentru a-i atrage pe ţărani, lupta surdă purtată
de la moşie la moşie pentru captarea braţelor de muncă , dezvăluie şi ele una
dintre realităţile de seamă ale societăţii româneÅŸti medievale: permanentul
deficit grav de braţe de muncă pentru agricultură, care a constituit una dintre
trăsăturile dominante ale istoriei noastre agrare în veacurile XVI-XVIII .
Plângerile înaintate AdministraÅ£iei de victime - boierii care erau des­
puiaÅ£i de ţăranii lor - ÅŸi în genere menÅ£iunile izvoarelor asupra acestei concu­
renÅ£e sunt mai mult decât abundente . Procesul avea proporÅ£ii mult prea mari ,
iar AdministraÅ£ia era prea înfeudată unui grup restrâns de mari boieri , consi­
l ieri ÅŸi vomici - în primul deceniu al stăpânirii austriece - pentru ca stă­
vilirea fenomenului să fie posibilă.
Invocând concursul AdministraÅ£iei , boierul Åžtefan Brăiloiu arăta că oame­
nii din satul său Cerăt „au mersu pen alte sate ale dumnealor consiliarii lor ÅŸi
acei oameni n-au fost veniÅ£i de curând, ce sânt şăzători de multă vreme ." 2, iar
boierul Ioan Mihalcea se adresa Camerei aulice , arătându-i că ţăranii aduÅŸi de
el „cu multă osteneală" de departe în cele două sate pe care le stăpânea în
provincie, i-au fost luaÅ£i de doi mari dregători: „dintr-un sat - Roj iÅŸtea mi-au luat ţăranii, din care jumătate i-a luat consilierul Bengescu în satul său;
de asemeni , acelaşi consilier a luat pe ţăranii din Zănoaga şi i-a dăruit ginerelui
său vomicul Glogoveanu"; fireÅŸte că jalba adresată de reclamant Adminis­
traÅ£iei , unde îi întâlnise pe boierii incriminaÅ£i - de data aceasta nu în calitate
de stăpâni de moÅŸie , ci de mari dregători - fusese întâmpinată cu cea mai
mare ostilitate 3 . În 1 728 , un dregător cameral considera că haosul care rezulta
din concurenÅ£a stăpânilor de moÅŸii pentru braÅ£e de muncă nu putea fi curmat
decât prin măsuri drastice împotriva tuturor marilor boieri (potentiores) care
nu s-ar supune obl igaÅ£iei de a restitui stăpân\lor lor pe rumâni i sustraÅŸi prin
diverse metode 4 • Îngrădită de intervenÅ£ia mai categorică a autorităţii centrale
în al doilea deceniu al stăpânirii austriece , lupta între stăpânii de moÅŸii pentru
braţe şi atragerea ţăranilor de pe un domeniu pe altul , produs necesar al reali. .
1
Ibidem, L 1-5/205 , f. 1 23 .
2 /bidem, L 1-5/204, f . 1 4 ( 4 martie 1 723).
C. Giurescu, Material, I, p . 65 1 .
„Die Potentiores, so denen armen Bojaren und Klostern ihre Rumuni oder obligat Bauern
entziehen , sollen solche denen veris dominis restituiren"; C. Giurescu , Material, I I , p. 273-274.
3
4
200
https://biblioteca-digitala.ro
tlţii demografice , a continuat să fie una dintre caracteristicile principale ale
vieÅ£ii agrare a Å£lrii 1 • ConcurenÅ£a între stăpânii de moÅŸii pentru braÅ£ele de mun­
ci a creat condiţii favorabile fugii ţlranilor şi a fost aşadar unul din principalii
factori ai instabilitlÅ£ii masei rurale . Boierimea s-a dovedit incapabilă să asi­
gure stabilitatea propriei ei formule de organizare a raporturilor agrare .
Reglementarea raporturilor agrare. Marea inovaţie a regimului austriac
în problema relaÅ£iilor agrare a fost legiferarea îndatoririlor ţăranilor faţă de
stlpânii de moÅŸii . DeÅŸi politica de reglementare oficială a raporturilor agrare
nu ÅŸi-a atins decât parÅ£ial Å£elul , însemnătatea mlsurilor adoptate în această
privinţă în timpul stăpânirii austriece nu trebuie minimalizată� de aici înainte ,
în tot timpul epocii fanariote ÅŸi după sfârÅŸitul acestei epoci , în perioada regu­
lamentară , domnia, punând capdt unei tradiÅ£ii seculare, avea să stabilească
prin aÅŸezăminte de stat regimul îndatoririlor reciproce ale ţăranilor ÅŸi ale
stăpânilor de moÅŸii. Aceste aÅŸezăminte au creat cadrul general pentru unifor­
mizarea regimului de obligaţii ale tuturor ţăranilor aşezaţi pe moşii boiereşti şi
mlnăstireÅŸti , pentru contopirea rumânilor în masa ţăranilor clăcaÅŸi ÅŸi deci
pentru desfiinÅ£area rumâniei . Ele sunt emanaÅ£ia unui stat care nu se mai dezin­
teresează de raporturile dintre cele două clase fundamentale ale societăţii şi
care , dimpotrivă , se pretinde arbitru al acestor relaÅ£ii . O etapă însemnată era
astfel marcată nu numai în istoria relaÅ£iilor agrare din Å¢ara Românească, dar ÅŸi
în aceea a evoluÅ£iei statului ÅŸi a politicii de centralizare .
Reglementarea oficială a relaÅ£iilor agrare în primii ani ai stăpânirii aus­
triece a fost rezultatul unei duble iniţiative: a boierilor olteni , pe de o parte , a
autoritlÅ£ilor austriece , pe de alta. Convergente în privinÅ£a modalităţii , aceste
iniÅ£iative erau contradictorii în intenÅ£iile care le-au generat ÅŸi în scopul urmărit.
ln concepÅ£ia boierilor, reglementarea însemna o cantitate de muncă sporită
impusl Å£lranilor cu învoiall - a căror îndatorire fundamentali fusese pâni
atunci prestarea dijmei - dar în acelaÅŸi timp menÅ£inerea nealterată a regimului
de dependenÅ£i totali a rumânilor 2 • Pentru austrieci , ale căror interese fiscale
erau subminate de arbitrariul boierimii , reglementarea însemna dimpotrivi
ingrldirea exploatlrii în limite compatibile cu interesele statului ÅŸi dreptul de a
supraveghea raporturile dintre stlpinii de moÅŸii ÅŸi ţărani . Pentru a putea or­
ganiza sistematic exploatarea fiscali a ţărănimii , austriecii au înÅ£eles ci era
1 La 1 7 martie 1 736 „s-au flcut porunci la clpitanu] de clllraÅŸi ca sl rlnduiascl un clllraÅŸ
11.ngl Con1tantin Poenariul sl mcargl fmprcunl cu plrcllabul de la satul Clpinttnii sl caute pc
oamenii care au fugit la anii trecuÅ£i din satul Clpinttnii cu meÅŸteÅŸugul Poenariului de când au
fost ispravnic , au vrut si-i mute în 1atul Almljul..."; Arh . St. Sibiu, L l -5!206 , f. 45 v .
46; alt
conflict tntre lllplni i de '"°'ii pentru Å£lrani, în acelaÅŸi an , ibid�m. f. 88 v .
1 Vezi memoriul din 20 oct. 1 7 1 9 prin care boierii flcca� cunoscut austriecilor punctul lor
de vedere în problema relaÅ£iilor agrare; Doc . r�I. a1r. , p. 285-286.
-
20 1
https://biblioteca-digitala.ro
necesar să-i sprijine pe ţărani împotriva „tiraniei strigătoare la cer" a boieri­
lor 1 ; pentru a beneficia din plin de forţa de lucru a ţăranilor lor, boierii erau
siliÅ£i să-i „protejeze" împotriva exigenÅ£elor fiscale austriece , „protecÅ£ie" care a
generat cel mai acut conflict între boierimea olteană ÅŸi autoritatea centrală. În
concurenţă pentru exploatarea masei rurale , austriecii ÅŸi boierii ÅŸi-au descope­
rit vocaÅ£ia de „protectori" ai ţărănimi i . Un episod tipic al conflictului dintre un
stat absolutist şi o clasă dominantă refractară procesului de centralizare s-a
desfăşurat în Oltenia în cele două decenii ale stăpânirii austriece , iar pe fun­
dalul acestui conflict a continuat lupta surdă dar permanentă a ţărănimii îm­
potriva dublei exploatări agrare şi fiscale.
Îndatoririle ţăranilor faţă de boierii ÅŸi mănăstirile pe ale căror moÅŸii lo­
cuiau rezultau din dreptul de folosinţă a pământului ÅŸi, în cazul rumânilor, pe
lângă acesta, din dependenÅ£a personală faţă de stăpânii lor. Dreptul de folosinţă
era nelimitat ÅŸi era recunoscut ca atare de un memoriu boieresc din anul 1 73 1 ,
în cuprinsul căruia un grup de mari boieri se plângeau că, din pricina înda­
toririlor apăsătoare impuse de stat, ţărani i nu mai puteau presta zilele de lucru
legiuite , datorate - explicau boierii - pentru că „îÅŸi pasc animalele pe mo­
ÅŸiile noastre ÅŸi beneficiază liber de toate folosinÅ£ele posesiunii" 2 (s . n.). S itua­
ţia relevată de boierii olteni era rezultatul evident al unei l argi disproporţii
între întinderea pământului disponibil ÅŸi slaba dezvoltare demografică a ţării 3 .
AÅŸadar în schimbul acestui drept de folosinţă pe care situaÅ£ia demografică
a ţării îl lăsa practic nelimitat , ţăranii aÅŸezaÅ£i pe moÅŸiile boierilor ÅŸi ale mă­
năstirilor erau îndatoraÅ£i să-i asocieze pe stăpânii de moÅŸii la roadele muncii
lor - sub forma dijmei ÅŸi a suhatului - ÅŸi să presteze o cantitate de muncă în
folosul gospodăriei acestora.
1 Decretul imperial din 22 februarie 1 7 1 9 fixa membrilor Administraţiei printre altele
îndatorirea: „Horum porro munus erit . . . plebem contra injuriam Dominorum terrestrium tueri";
C. Giurescu, Material, I , p. 350; instrucţiunile transmise generalului Steinville , pe marginea
decretului , prevedeau: .. die Untherthannen gegen die erschallende Tyranney der Boiaren und
des Adels nach Billigkeit schiizen . . "; ibidem, p. 352.
2 ... non absimiliter quod eorum pecora in nostris pascant territoriis et omnes possessionis
usus libere capiant .. ." ; Hurmuzaki , VI , p. 425 - 426; altă afirmare categorică, de provenienţă tot
boierească, a dreptului de folosinţă al ţăranilor asupra păşunilor, pădurilor - exploatate liber de
ţărani ÅŸi pentru vânzarea lemnului - ÅŸi a terenurilor agricole: „Dominis autem terrestribus
servire tenentur ex eo quia fundos eorum suis pecoribus depascunt nullam taxam solventes,
sylvas eorum resecant pro lignis ad aedificia, ad venditionem et focum nihil praestantes, pro
aratura tritici , hordei , milli , kukuruz aliisque seminaturis ac hortis nihil pendunt decimas „.";
C. Giurescu, Material, II, p. 292.
3 Când cercetările de demografie istorică vor fi mai avansate , când evoluÅ£ia demografică a
Ţări i RomâneÅŸti în veacurile XVIII-XIX va fi temeinic cercetată, se va putea stabili locul fac­
torului demografic în răsturnarea acestei situaÅ£ii în cadrul relaÅ£iilor agrare ÅŸi afirmarea tot mai
categorică a tendinÅ£ei boierilor de a îngrădi dreptul ţăranilor de a folosi moÅŸia.
,„
.
„
·
202
https://biblioteca-digitala.ro
Dijma a continuat sl constituie . pânl în primele decenii ale veacului
al XIX-iea. principala modalitate de exploatare a muncii ţărănimii de către
stlpânii de moÅŸii . Predominarea exploatării .în dijml" a moÅŸiilor ÅŸi slaba
dezvoltare a rezervei în ansamblul domeniului boieresc ÅŸi mănăstiresc se află
•
la originea acestei situaÅ£i i . Dijma, îndatorire universali a tuturor locuitorilor
domeniului , liberi sau rumâni , era prestată de ţărani din toate produsele câm­
pului ; rezervându-i locul întâi în memoriul asupra relaÅ£iilor agrare din Å£ară,
boierii îi defineau în acelaÅŸi timp aspectele: „Boierii aveau ca venit de l a
oamenii ÅŸ i rumânii locuitori în satele lor decima , care se numeÅŸte dijmă, din
grâu , din orz , din ovăz , din mei , din porumb , din cânepl , din fân ÅŸi din le­
gumele de orice fel , a zecea parte , iar din vin , din douăzeci de vedre una , din
stupii de albine , din douăzeci câte unul , adică din roiurile lor'' 1 .
Încasarea dijmei era deseori izvor de conflict între ţărani ÅŸi stăpânii de
moÅŸii , mai ales când aceÅŸtia se schimbau sau erau înlocuiÅ£i de arendaÅŸi care
încercau să sporească venitul moÅŸiei agravând modalităţile de prelevare a pro­
duselor datorate de săteni în contul dijmei sau a echivalentului lor în bani .
ConscripÅ£ia moÅŸiilor fiscale OreviÅ£a ÅŸi BolboÅŸani - exploatate în dijmă constată în 1 732 că, în urma pretenÅ£iilor sporite ale arendaÅŸilor la prelevarea
dijmei din grâu ÅŸi din vin , „locuitorii s-au îndepărtat foarte de cultura ÅŸi semă­
natul plmântului . . . ÅŸi unii chiar au plrăsit viile aflătoare pe această pose­
siune" 2 .
SituaÅ£ii similare se constată l a încasarea suhatului , taxa datorată de săteni
pentru animalele pe care le întreÅ£ineau pe moÅŸie; în aprilie 1 736, Adminis­
traÅ£ia, sesizată de locuitorii satelor Bârca ÅŸi Marmurile , că arendaÅŸii „nu Å£in în
1 Doc . rel. agr. ,
p. 285-286; oarecare incertitudine domnea în privinÅ£a dijmei din vin; în
genere, cum indici memoriul boierilor, otaÅŸtina, dijma din vin a stlpânului de pământ, era de o
vadrl din doulzeci , spre deosebire de vinlrici, dijma din vin prelevatl de domnie, care se' ridica
la a zecea parte; greu de înÅ£eles aÅŸadar este textul învoielii dintre un grup de slteni ÅŸi egumenul
Ti1manci care le înglduia sl planteze vii la Orlea „„. care cit vrea„. ÅŸi vinlrici adecl zeciuiala
plmlntului s1 nu dea pini în ÅŸapte ani , iar atuncea împlinindu-sl sorocul ÅŸi viind viile pe rod, sl
aibl a da la 1flnta m-re dupl obiceiu dijma plmintului , din 10 vedre numai vadrl, însl vadra
dreaptl de 1 2 oei, iar mai mult alt nu , precum iute obiceiul ÅŸi precum ÅŸi în alte moÅŸii unde sânt
plaiuri de vi i în plmlntul m-rii iul.ÅŸi asemenea am dat cartea noastrl sl aibl a da„." ; Doc. rel.
agr. , p. 3 1 9-320; pcnb'U variaţiile dijmei din vin, vezi studiul lui D. Mioc şi M . B llan As�cte
ale rentei funciare feudale ht Å¢ara Romdnească. Vinăriciul boieresc (OIQftina), în SA/, VII
( 1 96S), p. 1 27- 1 46 .
1 Abuzul comis de mRndqi consta în faptul ci „au luat dijma griului nu dupl vechiul
obiceiu, din snopi, ci din griul mlcinat ÅŸi curat.„", iar „dijma vinului nu din must, dupl obiceiu ,
ci din vin purificat ÅŸi curai, cu aceeaÅŸi mlsurl cu CllR luau ÅŸi mustul"'; N. Dobrcscu, op. cit. ,
p. l06. „otticciut" constituie 'i tn .celte situa(ii poziÅ£ia de aplrarc a sltcnilor împotriva
inovaţiilor ltlplnilor de motii şi ale ucnda.filor; la tnccpubll stlplnirii austriece , locuitorii din
OreviÅ£a rduzuerl 11 • tntomcl adt timp cit nu li se garanta menÅ£inerea vechiului regim de
fndmloriri; Artt . St. Sibiu, L 1 -Sll-' 3 . f. 43 v.
,
203
https://biblioteca-digitala.ro
obiceiul ce l-au avut, ci le ia suhat de vaci mari i cai câte bani 1 6 ÅŸi de cele
mici de la două câte bani 1 6 , de boi câte bani 7 ÅŸi de un râmător iar bani 7 , ÅŸi
de stupi din 10 roi , unul (regula generală era din 20 stupi unul) ÅŸi din fân de o
clae bani 40 , de o şiră bani 8 şi la un an trecut toate le-au plătit de le-au căzut
mai greu decât contrebuÅ£ionul lor. . ." , poruncea vornicilor să intervină pentru a
pune capăt încălcării obiceiului 1 •
Păgubitor pentru ţărani era ÅŸi obiceiul unora dintre stăpânii de moÅŸii de a
amâna ridicarea dijmei din produse 2.
Lucrul constituia îndatorirea caracteristică condiÅ£iei rumânilor ÅŸi , înce­
pând din a doua jumătate a secolului al XVII-iea, o îndatorire subsidiară a oa­
menilor liberi cu învoială. ForÅ£a de muncă a rumânilor era folosită de stăpânii
de moÅŸii la muncile agricole - atunci când întreÅ£ineau rezervă de culturi
cerealiere , de vii ÅŸi de fâneÅ£e - dar mai ales la muncile de curte . Utilizarea
rumânilor la muncile cu c aracter servil a fost unul din aspectele de seamă ale
procesului de asimilare cu robii , în veacul al XVII-iea ÅŸi al XVIII-iea. Dis­
pariÅ£ia rumâniei a însemnat ÅŸi încetarea obligaÅ£iei pentru foÅŸtii rumâni de a
presta munci de curte ÅŸi concentrarea îndatoririi lor asupra muncilor agricole .
Claca, termenul folosit de poruncile domneÅŸti din epoca fanariotă , în­
seamnă munca agricolă prestată în comun de ţărani . Substituirea termenului
de lucru prin acela de clacă în actele referitoare la raporturile dintre ţărani ÅŸi
stăpânii de moÅŸii în secolul al XVIII-iea nu a fost o simplă reînnoire de ter­
minologie ci indiciul unei însemnate modificări în evoluÅ£ia socială a Ţării
RomâneÅŸti : desfiinÅ£area dependenÅ£ei personale ÅŸi a muncilor cu caracter servil .
Precizarea „însă clacă iar n u lucru" din formularul poruncilor domneÅŸti refe­
ritoare la munca ce urma să fie prestată de ţărani stăpânilor de moÅŸii însemna
în acelaÅŸi timp îndatorirea pentru ţărani de a presta munci agricole în comun ,
iar pentru stăpâni de a nu le mai impune îndeplinirea unor munci cu caracter
servil 3 •
1 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/206 , f. 5 7 v . ; de subliniat e faptul că, în regulă generală, exploatarea
fiscală apăsa mult mai greu pe umerii ţărănimii decât cea a stăpânilor de moÅŸii .
2 Porunca AdministraÅ£iei către vomici , l a 2 8 iunie 1 737 , lua din timp măsuri c a toÅ£i stăpânii
de moÅŸii „numaidecât după ce să vor secera grânele , adică grâu , orz ÅŸi ovăz , fără îndelungire
numaidecât să-ÅŸi ia dijma lor care să cade , ca să nu să oprească lăcuitorii pentru dijmă cu
bucatele lor în câmpu , ÅŸi să poată treera al lor. ."; ibidem, L 1 -5/206 , f. 1 9 1 .
3 Vezi Doc. rel. agr. , passim; semnificaÅ£ia termenului clacă e foarte precis surprinsă în câ­
teva din izvoarele stăpânirii austriece. DicÅ£ionarul anonim de instituÅ£ii româneÅŸti întocm�t de un
slujbaÅŸ al AdministraÅ£iei pentru uzul autorităţilor austriece defineÅŸte claca: „Claka. Radunanza
di molti villani che seminano o mietono a piacere de! bojaro per fas et nefas"; C. Giurescu,
Material, II, p. 140; în 1 726, într-un raport înaintat de N . de Porta Consiliului de război: „Klaka,
hac est quod tempore araturae omnes simul conveni unt arantque ... idem de messe, falcatura et
caeteris . . "; ibidem, p. 73; distincÅ£ia între „lucru" ÅŸi „clacă" , atât de categoric afirmată de
.
.
204
https://biblioteca-digitala.ro
Numărul zilelor de munci nu fusese niciodată reglementat în trecut; al
rumânilor pentru ci teoretic îndatoririle lor erau nelimitate ÅŸi fixarea lor lăsată
la bunuJ plac al stăpânului , al ţăranilor cu învoială pentru că obligaÅ£iile lor erau
stabil ite în baza unei înÅ£elegeri cu boierul sau mănăstirea pe a clror moÅŸie se
aÅŸezau . Referindu-se la situaÅ£ia acestor ţărani cu învoială, boierii arătau aus­
triecilor că .nu aveau zile statornicite de lucru în fiecare săptămână în care să
fi fost obligaÅ£i a presta munci stăpânilor de pământ, ci , când le erau de trebu­
inţă erau chemaÅ£i , iar dacă la aceÅŸti stăpâni de moÅŸii nu trebuiau să îndepli­
nească vreo muncă, ţăranii ÅŸedeau doar degeaba, până când erau chemaÅ£i la
lucru; atunci se înflÅ£iÅŸau doar spre amiază ÅŸi aduÅŸi cu sila" . În încheierea aces­
tor observaÅ£ii referitoare la regimul anterior al oamenilor cu învoială - care
cuprindeau ÅŸi o indicaÅ£ie evident greÅŸită, întrucât aceÅŸtia nu puteau fi chemaÅ£i
la lucru când le erau de trebuinţă. stăpânilor lor, ci aveau de îndeplinit câteva
zile de munci pe an (între trei ÅŸi ÅŸase) - boierii olteni solicitau reglementarea
prin aÅŸezământ a îndatoririlor ţăranilor de pe moÅŸiile lor; solicitare la care
austriecii au răspuns afirmativ , dar într-un chip care se îndepărta mult de inten­
Å£iile boierilor. DocumentaÅ£ia cunoscută până acum nu oferă indicaÅ£ii asupra
pricinei care a provocat amâllarea cu mai bine de doi ani a reglementării
relaÅ£iilor agrare; judecând însă dupl elementele fumizate de corespo'ndenÅ£a
dintre boieri ÅŸi conducerea austriacă, în 1 72 1 - 1 722 , în jurul problemei agrare,
se poate deduce ci divergenÅ£ele puternice între cei doi factori hotărâtori au
prelungit timp îndelungat negocierile .
Formulat prima oarl în memoriul din 1 7 1 9 mai sus amintit, punctul de
vedere al boierilor a fost precizat la sfârÅŸitul anului 1 72 1 când austriecii au
precipitat adoptarea soluÅ£iei . Potrivit boierilor deosebirea dintre rumâni ÅŸi ţăra­
nii cu învoială trebuia să fie menÅ£inută, cei dintâi urmând a fi supuÅŸi regimului
de lucru al iobagilor din Transilvania, cei din urmă la îndatorirea de a presta o
zi de lucru pe slptlmână, fiind însă scutiÅ£i de dijmă. „ToÅ£i ţăranii care locuiesc
pe moÅŸiile stăpânilor de pământ - cereau boierii la 1 6 decembrie 1 72 1
generalului Virmond - ÅŸi se întreÅ£in pe acestea, arând, semănând, cosind ÅŸi
folosind pădurile, sl fie cu totul scutiÅ£i de dijme , dar sl fie în schimb îndatoraÅ£i
sl lucreze cite o zi tn fiecare slptlmină, eliberaţi fiind de toate celelalte munci
ÅŸi slujbe , iar iobagii sl fie constrânÅŸi să lucreze stlpânilor lor după chipul
adoptat în Transilvania" 1 • Răspunsul prompt al generalului Virmond marchca7.l toatl distanÅ£a dintre punctul de vedere boieresc ÅŸi cel austriac ; acceptând
•
poruncile domnilor fanuioÅ£i , apare ÅŸi în unele din documentele stlplnirii austriece; un text din
173 1 dcolebcttc , tn fnÅŸirarea fndatoririlor Å£lranilor „soliti labores per quamlibet scptimanam" ÅŸi
„klaka" prcstatl de cinci ori pc an; ibid�m . p. 450; situaÅ£ie de tranziÅ£ie în care muncile de curte
ale r°"ilor rumAni coexistau cu munca agricoli.
1 C. Gi urcscu, Mat�rial, I, p. 49S .
205
https://biblioteca-digitala.ro
cererea boierilor ca îndatoririle de dijmă să fie abandonate în schimbul obli­
gaţiilor de muncă, austriecii au redus simţitor cuantumul propus de memoriul
boieresc: „ScutiÅ£i întru totul de prestarea dijmelor, (ţăranii) vor lucra personal
(adică fără inventar propriu) câte două zile pe lună iama, iar vara câte trei zile,
în locul unde îÅŸi au ÅŸederea, sau cel mult la două miliarii distanţă. Iar dacă
stăpânul pământului ar locui mai departe , sau ar dori (să i se presteze) muncile
la un loc mai îndepărtat , poate fi răscumpărată ziua de muncă cu cinci groÅŸi ;
cât despre munca (prestată) cu animale, care se va face câte o zi în timpul ier­
nii ÅŸi câte două vara , poate fi răscumpărată cu jumătate de florin renan" 1 • De­
cepÅ£ia cea mai gravă a boierimii avea însă să fie provocată de aliniatul referitor
l a rumâni , care refuza să recunoască instituÅ£ia ÅŸerbiei în Oltenia , impunându-le
să-ÅŸi justifice cu acte toate pretenÅ£iile de stăpânire asupra ÅŸerbilor.
Încercând să salveze ceea ce se mai putea salva din cererea lor, boierii au
solicitat un minimum de trei zile pe lună de la toţi ţărani i , indiferent dacă
munca era prestată cu sau fără inventar: „ . . . rugăm prea plecat pe ExcelenÅ£a
voastră ca munca cu braţele ce urmează să fie prestată de numiţii ţărani să se
extindă la trei zile iam a ÅŸi tot atâtea vara ÅŸi de asemenea ÅŸi cea (prestată) cu
animalele să fie extinsă la trei iama ÅŸi tot atâtea vara, astfel încât să nu fie nici
o deo�ebire între ţăranii care lucrează cu animalele ÅŸi cei care lucrează fă­
ră " 2; intervenÅ£ia nu a obÅ£inut însă succes în această etapă; intransigent pe
punctul său de vedere , Virmond a respins amendamentul propus de boieri .
Poruncile AdministraÅ£iei din cursul anului 1 722 care comunicau ţăranilor aÅŸe­
zământul agrar din 1 7 2 1 - cel dintâi din istoria ţării - reproduc hotărârea lui
Virmond: „însă zilele de lucru sânt acestea - comunica l a 8 iulie 1 722 Admi­
ni straţia , locuitorilor refractari din trei sate ale m-rii Cozia - de lunile de vară
să lucreze omul care va fi toporaş trei zile de lună şi de iarnă doao zile de lună,
j ar care va fi cu carul sau cu plugul să lucreze doao zile în l una de vară ÅŸi în
luna de iarnă o zi" 3 .
Boierii nu s-au resemnat însă c u acest aÅŸezământ care l i se părea a fi de­
osebit de „păgubitor pentru mănăstiri ÅŸi stăpânii de pământ" ; întreaga chestiu­
ne a fost deferită Curţii de l a Viena şi, după moartea generalului Virmond,
insistenÅ£a boierimii a reuÅŸit să smulgă o însemnată concesie: introducerea
regimului de o zi de muncă pe săptămână, indiferent dacă sătenii lucrau cu sau
rară inventar animalier. Instrucţiunile adresate Administraţiei de generalul
Konigsegg la 1 1 noiembrie 1 722 cuprindeau, la punctul 1 4 , prevederil e noului
. . .
1 Ibidem, p. 498; documentul greÅŸit datat 13 dec."; în realitate e din 17 decembrie. PreÅ£ul
de răscumpărare a zilei de lucru era aşadar de 20 bani pentru munca prestată cu braţele şi de
45 bani cea prestată cu inventar animalier.
2 Ibidem, p. 506-507 .
3 Doc. rel. agr., p. 302-303 .
„
206
https://biblioteca-digitala.ro
sl fie indeajuns stlpânilor de plmânt câte o zi pe săptă­
mâni, fle iama, fie vara, in care zi fiecare ţăran sl lucreze oriÅŸice ii va fi repar­
aÅŸezlmint agrar:
„...
tii.at , firi deosebire de muncă - fie cu carul . fie cu plugul ÅŸi cu boii înjugaÅ£i ,
fie
cu
mâna - mai ales acei care trebuiesc priviÅ£i mai degrabă ca coloniÅŸti
strlini sau inquilini şi nu ca adeviraţi ţărani dependenţi strhnoşeşti şi care deci
nu pot fi constrânÅŸi atât de strict la munci , ca ÅŸi robii . Iar daci siptimâna s-a
scun fărl a fi fost prestat! munca , si nu fie Å£inut Å£iranul si suplineasci în
săptămâna următoare ziua nelucrată . . ." 1 • AÅŸezământul generalului Konigsegg
flcea o dublă concesie punctului de vedere al boierilor: cel dintâi , explicit, în
privinţa zilelor de lucru, cel de-al doilea prin recunoaşterea deosebirii dintre
cele două categorii de ţărani de pe moşiile boiereşti şi mănăstireşti : coloniştii
- ţărani cu învoială - ÅŸi rumânii . Ezitarea autorului aÅŸezhnântului ÅŸi impre­
ciziunea textului expl ică confuzia care a caracterizat primii ani de aplicare a
noii reglementări agrare; alături de porunci care încadrează pe rumâni în regi­
mul general de obligaÅ£ii fixat de aÅŸezământ 2 , se află altele care continuă ve­
chea discriminare între rumâni ÅŸi oameni cu învoială , manifestare a tendinÅ£ei
stlpânilor de moÅŸii de a menÅ£ine nealterată vechea formulă de exploatare a
muncii rumânilor 3 • O dată însă cu instaurarea controlului direct al ausÅ£riecilor
Giurcscu . Material, I . p. 536-537 .
Porunca AdministraÅ£iei dtrc rumânii din BogdăneÅŸti ÅŸi Dobriccni ai Amotci : „ . . . cătră
accutl vi facem în ÅŸtire pentru rândul lucrului, că veÅ£i ÅŸti că poruncă iastc de la măriia sa
gheneralul comcndant, dcrcctorul nostru grof Kinccsck , pentru cei cc şăd pe moÅŸiile mănăs­
tirilor ÅŸi ale boiarilor să aibă a lucra la stăpânul moÅŸici în toate săptămânile, de săptămână o zi ,
şi dijmă 111 nu plătească. Deci fiindcă şi voi că şădeţi pe moşiia sfintei m-ri să căutaţi după cum
iute porunca mirii Ylc gheneralului să daÅ£i ascultare ÅŸi să lucraÅ£i de toată săptămâna o zi ...";
Doc. rel. agr. , p. 304; obligaţii identice erau impuse locuitorilor cc urmau a fi adunaţi - evident
oameni liberi - de egumenul m-rii Brâncoveni pe moÅŸia Grădini; ibidem, p. 305.
1 Porunca adrcsatl la 12 august 1 723 locuitorilor din satul Călui făcea distincÅ£ia între înda­
toririle robilor ÅŸi ale rumânilor pe de o parte („ ... să căutaÅ£i fieÅŸtecare după datoria lui , la c�lc cc
vi va porunci intre ct!lc cc vor fi lucrurile şi trebile sfintei m-ri să ascultaţi şi să vă supuneţi
poruncilor'') 'i cca a oamenilor cu învoiall, „megieÅŸi" , pe de alta („ ... cei cc vor fi megieÅŸi ÅŸi vor
fi flzind pc motiilc sfintei m-ri sl aibă a lucra un om au cu carul au cu miinilc, într-o săptă­
mlnl o zi ÅŸi dijma plmlntului din bucatele cc va fi având sl nu pllteascl, dupl cum iaste
porunca mirii sale ghcnăralului corncndant"); ibid�m . p. 309 . Textul c elocvent pentru inter­
pretarea datl aşczlmintului de boieri: fixarea zilelor de munci şi alternativa clacl-dijmă nu se
aplica dcclt oamenilor liberi; rumlnii rlmincau în continuare sub regimul bunului plac al stăpâ­
nilor de mofii . Accca.ti interpretare în documentul prin care egumenul Dionisie al m-rii Pol�
vragi rccunottea calitatea de ouncni liberi unor locuitori din satul cu acelaÅŸi nume, în pricini de
iar ci sl aibl a asculta la toate slujbele mlnlstirii precum ucultl ouncnii rncgiaÅŸi
rumAnic:
CaR nu dntu rumlni , ci precum llnt oameni slobozi 'i �d pc mo,ii boicrcşti şi mlnlstircşti şi
dijml sl nu dea din nimic ... , numai sl faci clacă cu plugurile şi sl cosucl la fln şi sl secere şi
la alle lucruri ce ar fi la toate , iar dcspn: rumlnic li nu aibl nici un fel de b&ntuiall, ci slntu
oameni alobozi"; Al. ÅžllefulelCU, Polovra1ii, p. 1 2 1 - 1 22 .
1 C.
2
n···
207
https://biblioteca-digitala.ro
asupra AdministraÅ£iei , interpretarea boierească a aÅŸezământului avea să cedeze
locul interpretării autorităţii habsburgice care asimila cele două categorii . În
1 730, noul regim pare statornicit; indicând clauzele învoieli i încheiate cu
egumenul Tismanei , doi negustori bulgari care luaseră în arendă moÅŸia Balta a
m-rii adăugau o informaţie preţioasă referitoare la exploatarea moşiei şi la
regimul rumânilor: „ „ . să luom venitul , adică dijma ÅŸi ne-au dat ÅŸi rumânii
carii să sămnează în foae să ne lucreze într-o săptămână o zi, iar dijmă să nu
dea" 1 • În 1 7 3 5 , rumânii ÅŸi oamenii cu învoială din satul Vulpeni , fără dis­
criminare în funcÅ£ie de condiÅ£ia lor juridică, erau supuÅŸi aceloraÅŸi îndatoriri de
muncă prin „aÅŸezământul" încheiat de ei cu stareÅ£a m-rii Surpatele, sub supra­
vegherea AdministraÅ£iei . AÅŸadar, rumânii fuseseră încadraÅ£i în regimul general
creat de aÅŸezământul agrar.
RenunÅ£area la dijmă - principala prestaÅ£ie a ţăranilor în trecut - ÅŸi spo­
rirea îndatoririlor de muncă este indiciul evident al efortului stăpânilor de
moşii de a compensa forţa de muncă pierdută prin diminuarea populaţiei şi
prin rărirea masivă a rândurilor rumânilor. ÎmpiedicaÅ£i de politica austriacă de
a-ÅŸi realiza încercarea de rumânire în masă a imigranÅ£ilor, în mare parte local­
nici înapoiaÅ£i în provincie , stăpânilor de moÅŸii nu le-a rămas altă soluÅ£ie decât
aceea de a solicita ÅŸi obÅ£ine sporirea îndatoririlor coloniÅŸtilor - oameni cu
învoială a căror pondere în ansamblul ţărănimii dependente a sporit masiv în
urma războiului ÅŸi a marilor deplasări de populaÅ£ie care l-au însoÅ£it .
Regimul zilei de clacă pe săptămână nu s-a generalizat, în primul rând
pentru că s-a izbit de o rezistenţă tenace din partea ţăranilor, în al doilea rând
pentru că numeroÅŸi stăpâni de pământ - mănăstirile mai ales - au preferat
să-ÅŸi exploateze în continuare „în dijmă" moÅŸiile. E ceea ce explică apariÅ£ia în
poruncile AdministraÅ£iei a unei clauze , absente din aÅŸezământul din noiembrie
1 722 , care prevedea libertatea de opÅ£iune între clacă ÅŸi dijmă, uneori acordată
ţăranilor înÅŸiÅŸi . În 1 728 , ţărani i din CosteÅŸti - sat al m-rii B istriÅ£a - erau
invitaÅ£i de AdministraÅ£ie: „ „ . să căutaÅ£i să vă supuneÅ£i ÅŸi să daÅ£i toată ascultarea
de lucru şi altele ce vă va porunci , precum şi alţii să supun care şăd pe moşi i
mănăstireÅŸti ÅŸi boiereÅŸti , după acea rânduială; iar de n u veÅ£i pohti aceia , s ă vă
daţi venitul adecă dijma şi alte obicinuite după cum vă veţi aşeza cu sfinţiia sa
mai sus-numitul egumen" 2• În 1 73 5 , egumenul aceleiaÅŸi mănăstiri solicita Ad­
ministraÅ£iei să impună locuitorilor tuturor satelor aflate în stăpânirea sa „să
lucreze 50 de zile „ . sau să-ÅŸi dea dijma ÅŸi suhatul" 3 . SituaÅ£ia se regăseÅŸte ÅŸi în
1
Bibi. Acad., XC/2 1 8 .
Doc. rel. agr„ p. 3 2 1 ; poruncă similară pentru Å¢ugureÅŸti , al m-rii Segarcea, ibidem ,
p. 3 1 6 .
3 Ibidem , p. 347 . L a 1 2 iunie 1 7 3 6 , AdministraÅ£ia propune vomicilor de MehedinÅ£i , „pentru
oamenii ce şăd pe moşiile Cemeţul şi Malovăţul ale m-rii Govorei, să le poruncească au să
2
208
https://biblioteca-digitala.ro
satele boiereÅŸti ; în 1 737 , AdministraÅ£ia invita pe vomicii judeÅ£ului RomanaÅ£i
să-i constrângă pe sătenii din LoloeÅŸti ai boierului Åžerban Flrcăşanu , „au să
lucreze au să dea dijmă ÅŸi suhat după cum iaste porunca" 1 •
Uneori , stlpinii de moÅŸii . ocolind prevederile aÅŸezământului . încercau să
obÅ£ină de la Å£lrani ÅŸi munci ÅŸi dijmă; e cazul egumenului m-rii Å¢ânÅ£lreni ,
clruia AdministraÅ£ia îi reamintea regimul legal : „ . . . să le ia dijmă din bucate ÅŸi
suhat din dobitoace şi să nu lucreze , sau să lucreze şi să nu le ia dijmă şi suhat,
dupl cum s-au mai aÅŸezat cu ei . . ." 2 • Alteori însă poruncile AdministraÅ£iei nu
conÅ£ineau referiri la alternativa clacă sau dijmă ÅŸi reaminteau doar îndatorirea
de muncă. La plângerea egumenului m-rii Motru împotriva ţăranilor din satele
m-rii „el ÅŸld pe moÅŸie ÅŸi nu vor să lucreze" , AdministraÅ£ia poruncea vomi­
cilor, la 1 3 sept . 1 735 , „să rânduiască un vătlşăl să-i fie de ajutoriu ÅŸi să-i
apuce să lucreze după cum iaste porunca. iar pe cei ce ocărăsc pe igumen să-i
ÅŸi certe cu bătaia" 3 • Porunci similară au primit ÅŸi vomicii de Dolj în anul ur­
milor. care erau chemaÅ£i sl „apuce cu strânsoare" pe locuitorii din trei sate ale
m-rii „să lucreze după cum iaste porunca" 4 •
Regimul aşezămintelor nu a reuşit, fireşte , să uniformizeze mozaicul de
situaÅ£ii pc care obiceiul , variat de la moÅŸie la moÅŸie, îl consolidase de-a lungul
deceniilor ÅŸi veacurilor anterioare . Referirile documentelor la obiceiul vechi
sau la învoielile noi continuă ÅŸi în perioada reglementărilor: „ . . . să aveÅ£i a lucra
ÅŸi a cUlcui sfintei mănăstiri după obiciaiu . . ." , poruncea, la 1 5 iunie 1 728 , Ad­
ministraţia, locuitorilor de pe moşiile Radovanul şi Săcuiul ale m-rii Bucovăţ 5 .
Sătenii din SlrăcineÅŸti se învoiau în 1 724 cu egumenul m-rii „să avem a da
ascultare cu lucrul la sfânta m-re , de an zile 20" , satul fiind aÅŸezat la munte „ÅŸi
neavând unde ara cu plugul" 6 • Cât de mare era varietatea situaÅ£iei de la moÅŸie
la moÅŸie se constatl din cererea formulatl în 1 726 de secretarul AdministraÅ£iei
ÅŸi reluatl doi ani mai târziu de un dregător austriac superior de a se „stabili ÅŸi
delimita precis modalitlÅ£ile de prestare a dijmelor ÅŸi a muncilor în favoarea
stlpânilor de plmint" 7 •
lucrfzl la m-rc. au �-şi dea suhatul pentru plşunca dobitoacelor şi dijma din toate ..." ; Arh. St.
Sibiu, L 1 -S/206, f. 69.
1 Doc r�l. air., p. 372 .
2 lbid�m. p . 364 .
1 Arh . St. Sibiu, L 1-SllOS , f . 276 v.
' /bid,m, L l -Sf206, f. 61 v .
' Arh . St. Buc., ms. 44 3 (Condica m-rii BucovlÅ£) , f. 205; în 1734, la jalba înaintatl de
.
dtenii din Blrca ÅŸi Mumurilc împotriva arendaÅŸului �ici , „ci nu Å£in (moÅŸiile) în obiceiul cc
l-au avut" , AdministraÅ£ia 1e poruncea acestora „ca numaideclt d lase oamcnii tn pKC ÅŸi arenda
li rlm&ic joi„.''; Arh . St. Sibiu . L 1 -5'206, f. 57 v.
A Doc �I. a1r . . p. 3 1 2-3 1 3 .
1 „fillc mbiharur .: limi�tur modus dccimu laboraquc pracstandi domini1 �rTCstribus";
C. Giurcscu, Mat�rial, 11 , p. 7S; ibid�m. p . 278 .
.
209
https://biblioteca-digitala.ro
Marile deosebiri de regim agrar au fost unul din factorii provocatori ai
fugii ÅŸi , în condiÅ£iile demografice ale epocii , ele au îngăduit ţăranilor să men­
Å£ină exploatarea prin clacă la un nivel scăzut. Chiar ÅŸi în stadiul final al stăpâ­
nirii austriece , când se face puternic simÅ£it efortul autorităţii de a extinde su­
prafeÅ£ele însămânÅ£ate pentru a obÅ£ine cantităţi sporite de cereale din provincie,
ţărănimea olteană nu a putut fi supusă pretutindeni la împlinirea zilelor de
clacă ale aÅŸezământului . În 1 73 7 , locuitorii satelor din Gorj ÅŸi Vâlcea ale m-rii
BistriÅ£a „nevrând să lucreze de o săptămână o zi , i-au lăsat să lucreze de două
săptămâni o zi ÅŸi nici aceea zi n-au lucrat . . ." 1 • Poruncile emise de Adminis­
traÅ£ie la cererea stăpânilor de moÅŸii reflectă abundent rezistenÅ£a ţărănimii l a
aplicarea aÅŸezământului agrar ÅŸ i explică în mare parte varietatea de regim agrar
de la moÅŸie la moÅŸie.
Domeniul unitate juridico-administrativă. Domeniul boieresc ÅŸi mănăs­
tiresc nu era doar un organism economic ; raporturile dintre locuitorii dome­
niului , aflaÅ£i pe diferite trepte ale dependenÅ£ei , ÅŸi stăpânii lor, nu se limitau l a
activitatea de producÅ£ie ÅŸi l a repartiÅ£ia produselor solului între cei c e î l lucrau
ÅŸi cei ce îl stăpâneau . Până târziu , în veacul al XVIII-iea ÅŸi l a începutul celui
de al XIX-iea, stăpâni i de moÅŸii au continuat să exercite prerogative de ordin
public pe care statul - în ciuda·consolidării sale ÅŸi a dezvoltării aparatului său
admini strativ - nu era în măsură să le atragă în sfera sa de activitate . Epoca
de înflorire a imunităţii - aceea a juxtapunerii de domenii-state sub oblădui­
rea doar nominală a autorităţii centrale - era evident depăşită , dar puternicele
rămăşiÅ£e pe care le-a lăsat în organizarea social-politică a domeniilor l a
începutul veacului a l XVIII-iea dezvăluie incapacitatea statului d e a absorbi în
întregime prerogativele autorităţii publice ce-i fuseseră uzurpate .
Izolarea domeniului era rezultatul nu numai al organizării sale în mare
măsură autarchice , dar ÅŸi al unei politici deliberate a stăpânilor de moÅŸii .
Refractari pătrunderii organelor autorităţii pe moşiile lor, boierii şi mănăstirile
s-au opus sistematic efortµrilor de încadrare a domeniului în structura adminis­
trativă ÅŸi judiciară a ţării . ·o rezistenţă tenace au opus boierii ÅŸi mănăstirile la
încercarea austriecilor de a stabili evidenÅ£a tuturor moÅŸiilor ÅŸi mai ales a inven­
tarului lor. InterpreÅ£i ai ostil ităţii generale a stăpânilor de moÅŸii faţă de acest
efort al autorităţii centrale de a supune într-o mai mare măsură controlului ei
domeniul , boierii AdministraÅ£iei îÅŸi manifestau - într-un memoriu înaintat la
1 4 noiembrie 1 728 generalul Tige - opoziţia faţă de această inovaţie socotită
incompatibilă cu starea lor: ,,În privinÅ£a stăpânilor, a viilor, a animalelor ÅŸi a
altor bunuri şi averi ale mănăstirilor şi ale boierilor c are urmează a fi supuse
1 Alte numeoase porunci de înfrângere a rezistenÅ£ei ţăranilor în Doc. rel. agr., p. 302 , 303 ,
304 , 3 1 5 , 3 1 6 , 335 , 339 , 347 , 35 1 , 352 ÅŸi 369.
210
https://biblioteca-digitala.ro
conscripţiei in fiecare an de cltre vornici şi ispravnici . . . ; acest lucru nu s-a
întâmplat de când existl Å¢ara Româneascl , iar daci s-ar introduce acum acest
obicei , el ar provoca nu numai o mare scădere a demnităţii , dar ar fi şi prea
aplsltor şi plgubitor tuturor" . Şi , firă a da dovadă de prea multi ingeniozitate
in argumentarea punctului lor de vedere , boierii continuau: „ . . . căci nici unul
dintre muritori nu poate ÎncredinÅ£a scrisului bunurile ÅŸi averile sale până la
vremea morÅ£ii , când declari prin testament toate câte ii aparÅ£in, miÅŸcătoare ÅŸi
nemiÅŸcătoare; până atunci însă ii e imposibil " (s . n .)1 .
Refuzul boierilor olteni de a-şi lăsa conscrise domeniile e caracteristic nu
numai pentru mentalitatea unor stăpâni de moÅŸii refractari prezenÅ£ei slujba­
ÅŸului de stat pe plmânturile lor, dar ÅŸi pentru structura social-politică a Ţării
RomâneÅŸti la data când Oltenia a intrat sub stăpânirea austriacă 2 •
Boieri ÅŸi egumeni continuau încă în mare măsură să fie judecători ai
oamenilor aflaÅ£i , in cadrul domeniului , sub dependenÅ£a lor, în primul rând ai
celor personal dependenÅ£i . Robi ÅŸi rumâni , lipsiÅ£i de personalitate juridică sau ,
in cazul celor din urmă , loviţi de incapacităţi juridice , se aflau sub autoritatea
nel imitată a stăpânului lor, situaÅ£ie dezvăluită în toată amploarea ei de decretul
imperial din 22 februarie 1 7 1 9 care se străduia să sustragă cele două categorii
bunului plac al stăpânilor de moÅŸii. Realitatea pe care se străduia să o combată
decretul imperial era nu numai o stare de fapt; boierii afirmau cu tărie dreptul
de a exercita ,justiÅ£ia supremi" ÅŸi „stăpânirea absolută" asupra ţăranilor de­
pendenţi 3 .
Care era raportul dintre puterea de stat ÅŸi aceea a stăpânilor de moÅŸii , câtă
persistenÅ£i avea încă tradiÅ£ia imunităţii medievale în structura statului munte­
nesc la Începutul veacului al XVIIl-lea, se constată din răspunsul Adminis­
traţiei la nedumeririle unui vornic de judeţ a cărui autoritate judecătorească şi
administrativi era pusl în cumplnă de opoziÅ£ia boierilor ÅŸi a mănăstirilor;
Înregistrat în protocolul AdministraÅ£iei sub titlul „pentru satele mănăstireÅŸti ,
boiereÅŸti , ci nu înglduescu stăpânii sl trimiţă vomicul prin sate să scoaÅ£l da­
torii ÅŸi isplÅŸituri , nici sl judece" , rlspunsul arată cât de refractari erau stăpânii
de moÅŸii la încerclrile puterii de stat de a se afirma înlluntrul domeniului .
lncercind sl atragi În sfera justiÅ£iei de stat - a vornicilor ÅŸi a ispravnicilor Oiuracu , Mat�rial, 11, p. 294.
1 Eaptîca4ic 1imilarl are fi rcz.iltalÅ£a boierilor 'i mlnlltirilor la ordinul aultriccilor de a
dachidc fi reataun drumurile fi de a uigun securitatea circulaÅ£iei pe domeniile lor (C. Giurcs­
cu, Mat�rial. I , p. SI) ti rlapunaul Adminiltnţici din 30 noie�brie 1723 , la lnRblrile unui
vornic de judeÅ£: „pentru „rele boicrcfti ti mlnlltirqti ci nu fnglduelcu stlp&nii sl faci satele
poduri ti drciume fi li dcllUpe drumurile dupl cum li 1-au dat în porunci"'; Arh. St. Sibiu,
L 1-S/l04, f. 61.
1 C.
1
C. Oiaracu, Marrial , I, p. 36 1 .
211
https://biblioteca-digitala.ro
cauzele majore („judecăţile mai mari"), hotărârea AdministraÅ£iei lăsa în seama
pârcălabilor ÅŸi a juraÅ£ilor satelor cauzele minore („lucrurile mici , de nimic")1 •
Dar dreptul de a-i numi pe pârcălabii satelor - alt atribut al autorităţii
publice - aparÅ£inea în mare măsură boierilor ÅŸi mănăstirilor în calitate de
stăpâni ai moÅŸiilor. Combătând afirmaÅ£ia boierilor că nu cunosc numărul locui­
torilor de pe moÅŸiile lor ÅŸi că în consecinţă nu îi pot declara, N . de Porta arăta
inexactitatea acestei pretenÅ£ii : „ . . . dar pârcălabii sânt ÅŸerbii lor ÅŸi cunosc prea
bine numele, prenumele ÅŸi numărul locuitorilor . . . ; care pârcăl abi , dacă nu le-ar
fi credincioÅŸi , boierii s-ar îngriji să-i înlocuiască cu alÅ£ii mai destoinici" 2 •
Încă se mai manifestă tendinÅ£a stăpânilor de moÅŸii d e a interveni în opera­
Å£iile de repartiÅ£ie a dării înlăuntrul satului , mijloc eficace de control al comuni­
tăţii săteşti de sub autoritate seniorială; o poruncă adresată egumenului m-rii
Căluiu îi amintea plângerea sătenilor că nu îi lasă „să-ÅŸi facă cisla de contre­
buÅ£ion între ei" ÅŸi „că amestecă de le face sfinÅ£iia sa cisla" 3 •
4.
MOÅžNENII
RezistenÅ£a opusă de mica proprietate ţărănească l iberă expansiunii dome­
niului feudal a lăsat să subsiste în unele regiuni ale Europei zone mai întinse
sau mai restrânse de ţărănime liberă. Oltenia oferă unul din exemplele tipice de
feudalizare incompletă ÅŸi de conservare , de-a lungul întregii epoci medievale ,
a unui grup masiv de ţărani liberi . Geneza domeniului feudal ÅŸi evoluÅ£ia ini­
ţială a raportului dintre acesta şi mica proprietate ţărănească s-au sustras
definitiv cercetării prin totala absenţă sau dispariţie a izvoarelor istorice ; dar
etapa târzie a luptei dintre cele două formule de organizare a vieÅ£ii rurale , care
a continuat ÅŸi în „epoca documentară" a istoriei noastre medievale, lasă să se
întrevadă câteva din aspectele principale ale confruntării lor. DocumentaÅ£ia
epocii austriece, săracă în ceea ce priveÅŸte structura internă ÅŸi organizarea de
obste a tărănimii oltene libere , oferă în schimb material deosebit de instructiv
pentru înÅ£elegerea tehnicii adoptate de marii stăpâni de moÅŸii pentru a frânge
.
.
'
1
Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 68.
C. Giurescu , Material, I I , p . 450; vezi ÅŸi aliniatul final al poruncii adresate de Admi­
nistraÅ£ie rumânilor din Dobriceni ÅŸi BogdăneÅŸti ai m-rii Arnota care confirmă dreptul egu­
menului de a numi pârcălabi în satele mănăstirii ; Doc. rel. agr„ p. 304; pare să aibă caracter
excepţional, de sancţiune, ameninţarea adresată de Administraţie lui Dositei Brăiloiu că va
însărcina pe vornicul judeÅ£ului RomanaÅ£i să numească pârcălab în satele Islaz ÅŸi RacoviÅ£a, în
cazul în care nu-l va schimba pe cel în funcÅ£ie care, potrivit plângerii sătenilor, „le face multe
mâncături ÅŸi nedreptăţi"; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/205 , f. 93.
3 Arh. St. Sibiu, L 1-5/205 , f. 103; la sfârÅŸitul sec. XVI I , Constantin Brâncoveanu inter­
zicea egumenului de la Slobozia lui Ienache să-i mai cisluiască pe săteni , „ce să-ÅŸ cisluiască ei
dentru dânÅŸii cum vor ÅŸti ei"; N. Iorga, Studii ÅŸi documente, V , p. 363-364.
2
212
https://biblioteca-digitala.ro
rezistenÅ£a Å£lrlnimii libere la expansiunea marelui domeniu . În plin veac
al XVIII-iea, un grup de mari boieri-dregători , stăpâni pe politica fiscali ÅŸi pe
repartiţia obligaţiilor publice - cu alte cuvinte pe principalul instrument de
dominaÅ£ie - desfăşoară un efort sistematic de aservire a moÅŸnenilor . Nicicând
tendinţele de expansiune ale domeniului boieresc , mijloacele adoptate pentru a
le realiza ÅŸi variantele politicii puterii centrale în această problemă, nu s-au
vădit mai clar decât în scurtul răstimp al stăpânirii austriece .
MoÅŸnenii sau megieÅŸii (libertini, freie Bauern,
Leute) sunt definiÅ£i con­
cis de rapoartele contemporane drept „ţărani stăpâni de pământ" (possessionati
rustici)1 sau , mai precis „ţărani liberi stăpâni de pământ" 2• Stăpânirea pămân­
-
tului putea singură conferi libertate într-o societate în care poziÅ£ia socială a
omului se definea în primul rând prin raportul său cu pământul . De altminteri ,
libertatea aceasta nu trebuie înÅ£eleasă în chip absolut: liberi , în măsura în care
erau stăpâni pe parcela lor de moÅŸie , moÅŸnenii se aflau în dependenţă faţă de
domnie ; sarcini publice apăsătoare ÅŸi , în legătură cu acestea, dintr-o perioadă
imposibil de determinat, interdicÅ£ia de a-ÅŸi părăsi pământul , îngrădeau simÅ£itor
libertatea moÅŸnenilor. Nu e mai puÅ£in adevărat totuÅŸi că în ierarhia „liber­
tăţilor" - căci de noÅ£iunea abstractă de libertate nu poate fi vorba în. societatea
medievală - moÅŸnenii ocupau o situaÅ£ie mult superioară nu numai în raport cu
masa ţărănimi i iobage , dar ÅŸi cu ţăranii ziÅŸi „liberi" de pe domeniul mănăs­
tiresc ÅŸi boieresc .
În controversă cu autorităţile camerale , generalul Konigsegg , bine infor­
mat în această privinţă, susÅ£inea că moÅŸnenii sunt „oameni liberi , cum o arată
apelativul megiaÅŸi în limba lor ÅŸi e de notorietate publică faptul că ei nu au fost
supuÅŸi niciodatl la daturi ÅŸi servituÅ£i în favoarea nimănui , exceptând birul sau
contribuţia ţării , precum şi oieritul , dijmăritul şi celelalte impuneri ; dar
niciodată ei nu au plătit domnului sau cămării ca unui stăpân de moÅŸie , dijmă,
1 C. Giurescu, Mat�rial, II, p. 29 1 -292 .
2
mediHch, id est posscssionatus liber rusticus"; Arh . St. Sibiu , L 1 -5/354, f. 1 59;
complet eronatl este concepÅ£ia lui C. Giurescu , pentru care moÅŸnenii „sunt boieri , adicll nobili";
C. Giu�1eu , lkspr� boi�ri în voi. Studii d� istori� socială, p. 348 . Nimic nu justifici acest
punct de vedere; pe planul situaţiilor de fapt, moşneni i se deosebeau de boieri prin chipul diferit
de uploatarc a plmintului: în vreme cc boierii îÅŸi trllgcau venitul din pllmânt, prin utilizarea
sistematici ÅŸi muivl a forÅ£ei de munci a Å£lrlnimii dependente , moÅŸnenii îÅŸi munceau , în regulă
generali, ci singuri plmintu1 . Desigur, un num41" rcstrins de moÅŸneni foloseau ÅŸi ci munca altor
Å£lrani, pe care îi supuneau la prestarea dijmei ÅŸi uneori chiar a clicii; dar fenomenul c cxcc�
Å£ional ti caracteristic pentru o minoritate , dintre care unii , în proces de desprindere de masa
rnotnc ncucl •i cu tendinÅ£a de a pltrundc în clasa dominantl. Pc planul ierarhici oficiale ,
moÅŸnenii se aflau în afua categoriilor privilegiate, cufundaÅ£i în marca masl a populaÅ£iei rurale ,
a contribuabililor de rlnd . ExistenÅ£a unui contact ÅŸi a unei modeste osmoze între treapta cca mai
de jos a lumii privilegiate ÅŸi treapta superioarl a masei moÅŸneneÅŸti nu poate altera constatarea
fundamentali ci boierii 'i nqnenii aparţineau la doull cla.� sociale deosebite .
n · · ·
213
https://biblioteca-digitala.ro
ÅŸi nici nu au prestat clacă sau alte sarcini servile" , singura lor îndatorire fiind
prestarea serviciului militar cu calul 1 •
Îndatorirea ţăranilor liberi de a presta domniei serviciu militar s-a păstrat
aÅŸadar intactă ÅŸi la începutul veacului al XVIII-iea; referindu-se la această
sarcină , generalul Konigsegg sugera instituirea unor inspecţii periodice pentru
a constata dacă moÅŸnenii îÅŸi întreÅ£in puÅŸca ÅŸi calul , potrivit îndatoririi lor 2 .
Sunt semnalate , în această perioadă , unităţi de panduri , cu rosturi d e pază
internă.
Răspândită pe întregul teritoriu al provinciei , stăpânirea moÅŸnenească se
grupează în zone compacte în regiunea de munte , unde libertatea ţărănească
s-a apărat eficient împotriva cotropirii _ feudale. JudeÅ£ele Vâlcea ÅŸi Gorj cuprin­
deau numărul cel mai mare de sate moşneneşti (220 din 340 , potrivit datelor,
evident incomplete , ale conscripÅ£iei virmondiene) ; în schimb , câmpia s-a ofe­
rit mult mai lesne domeniului feudal .
Repartiţia satelor moşneneşti pe judeţe:
1 35
Gorj
Vâlcea
85
Dolj
52
Mehedinţi
45
Romanaţi
23
Dacă sub raportul numeric , satul l iber se apropie de cel aservit, inferio­
ritatea sa e evidentă în privinÅ£a numărului populaÅ£iei; moÅŸnenii alcătuiau doar
o treime din ansamblul masei rurale. Deosebirea simÅ£itoare între numărul
locuitorilor celor două tipuri de sate era cunoscută şi de autorităţile austriece
care în cadrul programului de statornicire a aÅŸezării rurale au fixat pentru satul
aservit limita între 25-1 00 familii , iar pentru cel moÅŸnenesc între 1 5-50 familii
(v. mai sus p. 4 1 ) . Din punct de vedere economic , satul moÅŸnenesc e carac­
terizat printr-o marcată diferenţiere de avuţie; pentru a pune de acord sistemul
de impunere cu această realitate , un raport înaintat comandamentului austriac
în 1 7 3 1 preconiza nuanÅ£area repartiÅ£iei ÅŸi ierarhizarea masei moÅŸneneÅŸti potri­
vit avuÅ£iei: primei categorii urmau să-i aparÅ£ină moÅŸnenii care locuiau în sate
mari ÅŸi stăpâneau „moÅŸii , vii , mori ÅŸi altele" ; celei de a doua satele megieÅŸeÅŸti
de stare mij locie , cu pământ mai puÅ£in ÅŸi ogoare mai mici ; celei de a treia, cei
care locuiau în sate mici ÅŸi care stăpâneau „moÅŸii ÅŸi bunuri cu totul modeste" 3 .
1 C. Giurescu, Material, l , p. 635 .
Ibidem , p . 636.
2
3 Ibidem , II, p. 44 1-442 .
2 14
https://biblioteca-digitala.ro
Stăpânirea moÅŸneneascl păstrată în proporÅ£ii de masă a menÅ£inut ÅŸi sti­
mulat tendinţa de expansiune a marelui domeniu. Remarcabila putere de
rezistenţă a ţărlnimii libere oltene faÅ£l de eforturile de cotropire ale dome­
niului , slăbită o dată cu intensificarea dominaÅ£iei otomane ÅŸi a exploatării fis­
cale , era grav subminatl în perioadele în care marea boierime reuÅŸea să-ÅŸi sub­
ordoneze cu totul puterea centrală . Primii ani ai stăpânirii austriece au oferit
marii boierimi condiţii optime pentru desfăşurarea pol iticii de acaparare a
plmântului . RepartiÅ£ia sarcinilor fiscale fiind încredinÅ£ată boierilor din Admi­
nistraÅ£ie ÅŸi dregătorilor judeÅ£eni aflaÅ£i în subordinea lor, aceÅŸtia au înÅ£eles să
tragă întreg folosul din situaÅ£ia creată.
Tendinţa boierimii de a deplasa asupra moşnenilor greul sarcinilor fiscale
ÅŸi de a-ÅŸi „proteja" ţăranii dependenÅ£i s-a manifestat încă de la începutul nego­
cierilor cu austriecii pentru reglementarea regimului fiscal al provinciei . În
1 72 1 . în cadrul discuÅ£iilor cu autorităţile austriece de la Sibiu , boierii cereau
adoptarea unui cuantum diferenţiat, potrivit căruia moşnenii urmau să suporte
o treime mai mult decât ţăranii dependenÅ£i la plata dărilor (4 florini pentru
contribuabilul dependent, 6 florini pentru moÅŸneni) 1 • Introdus din 1 723 , noul
sistem avea să se dovedească un instrument excepÅ£ional de realizare a intere­
selor celor chemaţi să-l aplice .
Mai greu de îndurat decât sarcinile băneÅŸti sporite erau prestaÅ£iile în mun­
dl ÅŸi cărături , foarte apăsătoare în timpul stăpânirii austriece, ÅŸi de care stăpâ­
nii de moÅŸii au înÅ£eles să-ÅŸi despovăreze propriile lor sate pe seama moÅŸne­
nilor. Deosebit de limpede se întrevede realizarea acestei politici în poruncile
AdministraÅ£iei; în perioada iniÅ£ială, de autoritate boierească nelimitată, când
aducea la cunoştinţa ţăranilor sarcinile publice impuse , Administraţia se simţea
îndatorată să ofere o explicaÅ£ie pentru regimul de favoare rezervat satelor de pe
moÅŸiile boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti: „ . . .iară de alte lucruri ÅŸi supărări ce au satele
megieÅŸlÅŸti ei vor avea pace , fiindcă vor să lucreze la stăpânul moÅŸiei într-o
slptămânl o zi . . .„ 2; în 1 723 , la plângerea egumenului m-rii Strâmba împotriva
folosirii sltenilor de pe moÅŸia m-rii la muncile publice , AdministraÅ£ia reamin­
tea principiul general stabilit în favoarea stăpânilor de moÅŸii : „ . . .că precum să
înglduescu satele m�năstireÅŸti ÅŸi boiereÅŸti ce să nu lucreze la toate lucrurile
judeÅ£ului , pentru ca sl poată împlini zilele de lucru la stlpânii moÅŸiilor de pe
1 C. GiureKu , Mat,rial, I, p. 494; inel din 1720, AdministraÅ£ia se justifica faÅ£l de coman­
damentul M11triac pcnbU impunerea excesivi la dlri a judeţului Vllcca (o treime din ansamblul
contribuÅ£iei), prin abundenÅ£a aÅŸczlrilor sltcÅŸti: „Districtum Vulsa, cum sit altcris maior, nec ita
dcpraedatum, scd plurimis pagis abundans, quamvis bocrones ibi pcrpauca habcant bona, haud
tamcn nillimamus tcrtia contributionum parte essc aggravatum, nun si numcrarcntur cjusdcm
pagi . plurca euc const.aret quam duorum aliorum quorumlibct districtuum pagis"; Arh . St. Sibiu ,
L 1 -SfJSJ, f. BS .
2 Doc. r.I. air. , p. JOS .
215
https://biblioteca-digitala.ro
cum iaste porunca Măriei Sale gheneralului grof de Chinigsig , aşa să fie
îngăduiÅ£i ÅŸi acei oameni care şăd pe moÅŸiia Strâmba" 1 .
Supuse acestei duble apăsări masive - a contribuţiei sporite şi a muncilor
publice - satul moÅŸnenesc începe să cedeze; în proporÅ£ii din ce în ce mai mari
ÅŸi în ritm tot mai accelerat, moÅŸnenii încep să-ÅŸi alieneze libertatea pentru a
uşura sarcina ce le fusese impusă. Apăsaţi de boierii-dregători , moşnenii cer
concursul aceloraÅŸi boieri care îi acceptă sub protecÅ£ie, de data aceasta în
calitatea lor de stăpâni de moÅŸii ; un caz tipic de patronat în lumea rurală se
reeditează pe teritoriul Olteniei în primul deceniu al stăpânirii austriece . Iată,
în descrierea secretarului AdministraÅ£iei , etapele procesului de aservire:
„AceÅŸtia (moÅŸnenii), neputând îndura asupririle la care sânt supuÅŸi , trec în
satele consil ierilor, ale vomicilor şi ale altor boieri , care acum (după ce şi-au
îndeplinit Å£elul) îi protejează; (moÅŸnenii) fie continuă să beneficieze de stă­
pânirile lor, fie se aÅŸează cu tot satul sub protecÅ£ia numiÅ£ilor stăpâni . AceÅŸtia
folosesc în interesul lor munca moÅŸnenilor, (în schimb) îi apără împotriva sar­
cinilor, îi impun la contribuÅ£ii după plac , ÅŸi apoi , pe nesimÅ£ite , cumpărând
partea de pământ a unuia dintre ei , uzurpă fraudulos tot satul" 2 •
Doi ani mai târziu, agentul cameral Koch era în măsură să fumizeze nu
numai indicaţii suplimentare cu privire la evoluţia raporturilor dintre boieri şi
moÅŸneni , dar ÅŸi informaÅ£ii cifrice asupra proporÅ£iilor procesului: „satele l ibere
sau megieÅŸeÅŸti ÅŸi megiaÅŸii , care alcătuiesc partea cea mai însemnată a contri­
buabililor, au fost cu totul ruinaÅ£i" ; constatând că mai mult de o treime din
satele moÅŸneneÅŸti au trecut sub protecÅ£ia boierilor dregători 3 , în afara celor
pustiite , autorul raportului adaugă: „chipul în care boierii au năruit aceste sate
megieÅŸeÅŸti e următorul : ei s-au străduit să numească în judeÅ£e slujbaÅŸi dintre
prietenii cei mai apropiaţi sau persoane din clientela lor, prin mijlocierea
cărora au azvârlit asupra satelor megieÅŸeÅŸti sume insuportabile; plângerile
acestor sate apăsate ÅŸi ale ţăranilor l iberi nefiind urmate de nici o îndreptare ,
oamenii fie au fugit în pădure , fie s-au mutat în satele boierilor, fie în sfârÅŸit
s-au aÅŸezat , sate întregi , sub protecÅ£ia puternicilor; iar prin protecÅ£ie se înÅ£elege
făgăduiala boierului de a-i sprijini să nu fie apăsaÅ£i atât de tare l a contribuÅ£ie" .
Dar protecţia boierească se cerea răsplătită şi semnele premergătoare ale
dependenÅ£ei îÅŸi făceau apariÅ£ia în satul nu mult timp înainte l iber: „în schimb
- continuă raportul austriac - sătenii sânt siliÅ£i fie să îngăduie (boierului)
construirea unei mori , fie să-i cedeze dreptul de a vinde vin , fie să-i presteze
clacă anual" 4 . Monopolurile şi claca, caracteristice satului aservit, se infiltrau
1
2
Ibidem, p. 3 1 0-3 1 1 .
C. Giurescu , Material, II, p. 75.
3 1 33 din 323 , după calculul lui Koch; în realitate 1 37 din 342 (40%), fără a Å£ine seama de
satele moşneneşti părăsite .
4 C. Giurescu , Material, I I , p. 272-273 .
216
https://biblioteca-digitala.ro
în satul moÅŸnenesc . Beneficiari ai acestui masiv transfer de stăpânire funciară,
aflat inel în stadiu incipient, era un grup restrâns de boieri-dregători 1 • Rapor­
tarea la hartl a indicaÅ£iilor cuprinse în conscripÅ£ia virrnondiană cu privire la
satele intrate sub protecţie revelă tendinţa fundamentală a procesului: satele
protejate se grupau în reguli generală în jurul moÅŸiilor sau a complexelor de
moÅŸii ale „protectorilor" . ProtecÅ£ia devenise aÅŸadar modalitatea principală de
expansiune a domeniului .
Rapiditatea ÅŸi proporÅ£ia procesului - primul deceniu al stăpânirii austrie­
ce oferă spectacolul celei mai masive răfuieli dintre domeniu ÅŸi satul liber cu­
noscute în istoria Ţării RomâneÅŸti - au provocat alarma autorităţilor habs­
burgice care ÅŸtiau prea bine că menÅ£inerea la nivel ridicat a contribuÅ£iei era în
funcÅ£ie de „conservarea satelor megieÅŸeÅŸti" 2 • Sesizată de reacÅ£ia austriecilor,
AdministraÅ£ia însăşi - ai cărei membri se numărau printre principalii bene­
ficiari ai aservirii moşnenimii - se vedea silită să dea măcar formal satisfacţie
preocupării autorităţilor imperiale; adresându-se , în decembrie 1 725 , vomi­
cilor celor cinci judeÅ£e în problema repartiÅ£iei contribuÅ£iei , AdministraÅ£ia dădea
curs îngrijorării provocate de scăderea vertiginoasă a numărului moÅŸnenilor:
„ . . . că întâi s-au făcut conscripÅ£ionul , s-au găsit atâta sumă de megiiaÅŸi , iar
acum s-au băgat în satele bimiceÅŸti de nu să ÅŸtiu ce s-au făcut" 3 •
Doi ani mai târziu , un alt izvor divulga progresul rapid al dizolvării masei
moÅŸneneÅŸti : „numărul mare - miile de megieÅŸi înregistraÅ£i la prima con­
scripţie - a scăzut acum din pricina fraudelor lor (adică ale consilierilor ,
vomicilor etc .) la nu mai mult decît 2 OOO , ca ÅŸi cum i-ar fi înghiÅ£it pământul ,
atât de eficientă e protecÅ£ia acordată de dregători ; ÅŸi astfel , guvernarea ne­
dreaptă a acestor preaputernici a lăsat să apese tot greul pe umerii acelora
dintre ţărani care nu şi-au găsit protectori" 4.
Restaurarea libertăţii moşnenilor aserviţi a devenit unul din punctele de
seamă ale programului austriac de reorganizare a provinciei 5 • Un interes fiscal
evident ÅŸi unul politic mai puÅ£in aparent - lupta împotriva consolidării puterii
marii boierimi - explică politica de conservare a moşnenimii promovată nu
numai de austrieci ci ÅŸi de domni , atunci când domnia nu era total aservită
intereselor marii boierimi . Ostilitatea puterii centrale faţă de cotropirea satului
liber a fost unul din factorii care au făcut posibilă supravieÅ£uirea în proporÅ£ii
însemnate a moÅŸnenilor.
1 Vezi lista lor •i numlrul satelor moÅŸneneÅŸti protejate de fiecare dintre ci la Åž. Papacostca,
ContribuÅ£i' la probl'ma rrlaÅ£iilor agrarr În Å¢ara Românrască În prima jumătatr a vracului
al XV/11-�a. în SMJM, 111 ( 1 959), p. 297-298 .
J C . GiuttKU, Mat,rial, 1 1 , p. 273 .
) Arh . St. Sibiu, L 1 -S/204 , r . 1 1 6- 1 1 6 V .
4 C . Oiuttscu, Matrrial, l i , p . 1 85- 1 86.
' lbitl�m.
217
https://biblioteca-digitala.ro
Deşi anevoioasă şi de durată , operaţia de eliberare a moşnenilor de sub
„protecÅ£ia" marilor boieri a dat rezultatele urmărite . CondiÅ£ia primordială era
modificarea formulei fiscale; dacă deosebirea de cuantum la contribuţie s-a
menÅ£inut, în schimb satul moÅŸnenesc nu a mai fost în situaÅ£ia de a îndura sin­
gur corvoadele publ ice . Replică directă dată efortului boierimii de a-ÅŸi eman­
cipa satele ÅŸi ţăranii protejaÅ£i de îndatoririle publice , hotărârea imperială din
1 729 care desfiinÅ£a toate scutirile acordate în trecut stăpânilor de moÅŸii în
favoarea ţăranilor lor dependenţi urmărea să restituie statului controlul asupra
contribuabililor săi .
Dacă în privinÅ£a satelor restituirea în condiÅ£ia anterioară a urmat un curs
relativ rapid 1 , recuperarea individuală a moşnenilor transplantaţi pe moşiile
boiereşti a fost mai anevoioasă , pentru că sistemul tăinuirii şi protecţiei nu a
putut fi desrădăcinat cu totul ; până în ultimii ani ai stăpânirii austriece a
continuat lupta autorităţii pentru a împiedica fuga moÅŸnenilor ÅŸi pentru a-i
readuce pe cei fugiţi 2 .
ProtecÅ£ia statului n u era însă neapărat mai puÅ£in apăsătoare decât aceea a
boierilor; ca ÅŸi ţăranii dependenÅ£i apăsaÅ£i de sarcinile fiscale, moÅŸnenii îÅŸi cău­
tau scăparea în fugă , fie în satele boiereÅŸti ÅŸi mănăstireÅŸti , fie chiar uneori peste
hotare 3 . Continuând o veche tradiÅ£ie a domniei ÅŸi vistieriei , AdministraÅ£ia
trecea pe seama altora stăpânirea pământului părăsit ÅŸi cota de contribuÅ£ie care
îi revenea 4 . Pentru a împiedica trecerea pământului moÅŸnenesc sub stăpânirea
fictivă sau reală a boierilor ÅŸi modificarea categoriei de impunere , Adminis­
traÅ£ia a hotărât ulterior ca stăpânirile moÅŸneneÅŸti să-ÅŸi păstreze regimul fiscal ,
indiferent de statutul deÅ£inătorilor lor: „după ce vor rămânea niscareva părÅ£i de
moÅŸii deÅŸarte de la megiiaÅŸii fugiÅ£i ÅŸi ei , ca stăpânii acelora, nu să vor întoarce,
iar moÅŸiile lor la sorocul care va fi rânduit de la AdministraÅ£ie , au de acum
înainte vor fi alÅ£ii de la pământurile lor, acele părÅ£i de moÅŸie să să dea altora
1
non erit amplius liberum ullicuiquam pagos medsiaschestios occupare et in caete­
rorum gravamen eos qua birnitsios protegere ... "; Arh . St. Sibi u , L 1 -5/356, f. 75 v . ; stabilirea
evidenÅ£ei satelor moÅŸneneÅŸti ocupate de boieri a fost unul din mobilurile reluării în 1 728 a
conscripţiei virmondiene.
2 Pentru rezistenÅ£a unora dintre moÅŸneni la încercările autorităţii de a-i scoate de sub
regimul protecÅ£iei , Arh. St. Sibiu , L 1 -5/356, f. 223; în 1 739 se instituia o comisie menită să-i
descopere pe moşnenii tăinuiţi de boieri; C. Giurescu , Material, I I , p. 472 .
3 Numeroase porunci ale AdministraÅ£iei cuprind prevederi „pentru megiiaÅŸii care umblă
fugind după moÅŸiile lor ÅŸi mergu în alte sate . . . "; Arh. St. S ibiu , L 1 -5/208, f. 6 v .; punctul 6 al
instrucÅ£iunilor înmânate vomicilor în 1 735 se referă la acelaÅŸi proces: „cu părere de rău s-au
înÅ£eles cum că mulÅ£i megiiaÅŸi au obicei de fug ÅŸi să ascund prin satele birniceÅŸti ÅŸi mărginăşaÅŸti
ca să poată să dea dajde mai uÅŸor ÅŸi să ia ÅŸi dijmă den moÅŸiile lor pe ascunsu , însă unii de la
aceia trec şi peste Dunăre şi peste Olt cu mare patimă a dăjdii . . ." ; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/205 ,
f. 233 v .
„...
4
Ibidem.
218
https://biblioteca-digitala.ro
birnici au mlrginaÅŸi . care vor fi ÅŸlzând în satele megieşăşti . ÅŸi apoi pe aceia ca
pe niÅŸte megiaÅŸii sl sl aÅŸeze cu dajde megieÅŸascl ÅŸi cu alte rânduieli . . . Åži
penttu moÅŸiile megieÅŸlÅŸti ca sl nu sl înstrăineze acelea de la dajde de cu vreo
pagubl ce sl cuvine de la acelea. ca cine le va dobândi acelea. cu cumpăratul ,
au cu dlruire au cu altă pricini stăpânind , măcar de ce stare să fie, va da dajde
pentru acelea" 1
Moşnenii . ca şi tiranii dependenţi , răspundeau la exploatare prin fugă; o
deosebire marcantă se constată însă în această privinţă intre cele două categorii
de tirani . În primul rând , mobilitatea moÅŸnenilor era mai redusă decât aceea a
locuitorilor domeniului (observaÅ£ia aparÅ£ine contemporanilor înÅŸiÅŸi): „fiindcă
am luat seama că mulţi din lăcuitorii aceştii ţări şi mai tare din birnici care nu
au nici o moÅŸie nicăiri nu să apucă de arătură , numai ca să poată mai pe lesne „ .
fugi din sat în sat ." 2; în al doilea rând , chiar când fugeau , moÅŸnenii aveau
întotdeauna preocuparea înapoierii 3; mai puternică decât „legăturile" azvârlite
de puterea de stat asupra masei rurale, legătura dintre ţăranul megiaş şi moşie
n trăgea întotdeauna îndărăt .
•
. .
I
/bUJnrt .
J Doc. rYI. a1r. , p.
3.58 .
lbid'"'· p. 368; în mai 1 734, Admini!ltraÅ£ia era informali ci din !latul Caraula au fugit
14 familii de birnici, "numai ci au rlmu patru mcgiiqi cu plrcllabul de acolo" ; Arh. St. Sibiu,
L l -.Sf20.S, f. 1 2 1 .
1
2 19
https://biblioteca-digitala.ro
C A P IT O L U L V I I
ORGANIZAREA FISCALÄ‚
Cercetările cu pnvire la istoria fiscalităţii medievale în ţările române
aflate încă în stadiu incipient - sunt destinate să aducă însemnate clari­
ficări nu numai asupra organizării fiscale însăşi , ci ÅŸi asupra celor mai variate
aspecte ale societăţii medievale româneÅŸti . Zonă de intersecÅ£ie a tuturor reali­
tăţilor majore ale vieÅ£ii social-economice , fiscalitatea reflectă îndeaproape
câteva din aspectele esenÅ£iale ale economiei , demografiei , raporturilor sociale
ÅŸi chiar politice ale epocii , constituind drumul obligat spre înÅ£elegerea lor.
Fiscalitatea , care în anumite perioade smulgea masei contribuabil ilor de
rând întreaga ei disponibilitate de mijloace pecuniare , realizate din îndrumarea
spre piaţă a surplusului de produse , oferă indicii de prim ordin pentru fixa­
rea locului diverselor sectoare ale economiei între izvoarele de venituri ale
populaÅ£iei ÅŸi ale ţării în ansamblul ei ; cercetarea sarcinei fiscale suportate de
ţară şi a cuantumului impus pe gospodăria ţărănească dă măsura capacităţii lor
economice, sau , în tenninologia epocii , a „puterii" lor. Dar cunoaÅŸterea siste­
mului fiscal îl introduce pe cercetător ÅŸi în problema structurii demografice a
ţării , a numărului gospodăriilor contribuabile ÅŸi pe această cale ocolită a ni­
velului aproximativ de dezvoltare demografică a ţării (vezi mai sus cap .
PopulaÅ£ia ÅŸi aÅŸezările omeneÅŸti) . În sfârÅŸit, prin revelaÅ£iile asupra raportului
dintre domnie ÅŸi boierime în principalul sector al vieÅ£ii interne , cercetarea
fiscalităţii e menită să contribuie în chip decisiv la cunoaÅŸterea evoluÅ£iei sta­
tului feudal românesc .
Evident, golurile documentaÅ£iei îngreuiază cercetarea sistemului fiscal
medieval al Ţării RomâneÅŸti 1 ; până în vremea lui Constantin B râncoveanu
1 Un început remarcabil în această privinţă a fost realizat de câteva studii care au reuÅŸit să
elucideze unele aspecte însemnate ale sistemului fiscal al Ţării RomâneÅŸti înainte de epoca
220
https://biblioteca-digitala.ro
care a reuÅŸit sl transmitl în chip fericit posterităţii două izvoare fiscale cu
caracter de ansamblu
Condica de venituri ÅŸi cheltuieli a vistieriei ÅŸi Ana­
tefterul
istoria fiscală a Ţării RomâneÅŸti trebuie reconstituită din infor­
maÅ£iile de detaliu strecurate uneori doar întâmplător în actele cancelariei
domneÅŸti . O întregire. uneori esenÅ£iali, la cunoaÅŸterea fiscalităţii medievale a
Ţării RomâneÅŸti este chemat sl aduci materialul documentar deosebit de
abundent lăsat de Administraţia austriacă. Anchetele largi asupra sistemului
fi scal în vigoare, care au precedat succesivele reorganizări ale fiscalităţii în
provincia recent cucerită, constituie un izvor de primă însemnătate , prea puÅ£in
explorat şi exploatat de istoriografia noastră. Efortul de reorganizare desfăşurat
de austrieci nu a modificat esenÅ£a regimului fiscal al ţări i , ceea ce înlesneÅŸte
integrarea datelor fumizate de cercetarea scurtului râstimp al stăpânirii habs­
burgice în Oltenia în ansamblul istoriei fiscale a Ţării RomâneÅŸti .
-
-
1. VECHEA STRUCTURĂ FISCALĂ A ŢĂRil
Sistemul hscal al Ţării RomâneÅŸti a continuat să poarte ÅŸi la începutul vea­
cului al XVIII-iea amprenta structurii economice ÅŸi social-politice medievale
din care s-a născut; conservarea, timp de mai bine de jumătate de mileniu
- din veacul al XV-iea, când izvoarele îngăduie o vedere de ansamblu asupra
organizării fiscale, ÅŸi până în epoca Regulamentului Organic - a osaturii ÅŸi a
principiilor esenÅ£iale ale sistemului fiscal, în ciuda unor însemnate adaptări
succesive la situaţiile modificate, trădează ritmul foarte lent de dezvoltare a
economiei ÅŸi a societăţii româneÅŸti în formula dominaÅ£iei otomane.
Întemeiată pe o economie covârÅŸitor agrară, fiscalitatea se alimenta aproa­
pe în exclusivitate din producÅ£ia economiei rurale; în cadrul acesteia, creÅŸterea
animalelor era în acelaÅŸi timp principalul izvor de venituri al locuitorilor ÅŸi al
statului . Banii destinaÅ£i birului erau dobândiÅ£i de ţărani din comercializarea
animalelor crescute în gospodăriile lor; cunoscând această realitate de bază a
fanariotl: O. Mioc , !Nspre modul de impunere 1i percepere a birului în Å¢ara Românească până
la 1632 , în SMIM, li ( 1 957), p. 49- 1 1 6; idem, Cuantumul birului pe gospodăria ţărănească în
Å¢ara Romdnea.ică în ucolul al XVI-iea , ibidem , V ( 1 962), p. 1 5 1 - 1 73; idem, Reforma fiscală
din vremea domnif!i lui Matf!i Basarab, în Studii, XII ( 1 959), nr. 2, p. 53-85; idem, IA
rlpartition dt!J charges fiscales et le poids tk la fiscaliti sur lt!s diffirf!nts groupt!s sociaiu f!t
iconomiqws a la fin du XV/le siiclf! en Valachit! , extras din voi. L 'impât dans lt! cadrf! dl! la
Vil� et de l 'Etat, (f. l, 1 966) , p. 2�3 1 6.
Tehnica fidrii cotelor de impunere în timpul lui Constantin Brâncoveanu a fost studiatl de
H . Chirci, Vt!niturilt! vistieri�i lui C. Brdncovf!anu după condica vistif!rif!i, în SM/M, I ( 1 956),
p. 21 3-232 . Fire,re ci pentru a se putea bucura de o valorificare l argi, datele noi doblndite de
mcdieviatica noutrl prin ace1k studii vor trebui incadraR într-o lucrare de ansamblu asupra
fi1ealitlÅ£ii medievale în Å£lrHe romlne . O a.�mcnca lucrare va constitui cea mai temeinici prcfaÅ£l
la i!iloria IOCictlţii feudale romlneşti .
22 1
https://biblioteca-digitala.ro
economiei ţării şi a gospodăriei ţărăneşti , boierii consilieri sugerau austriecilor,
în momentele când procesul fiscal se afl a în impas , adaptarea termenelor de
încasare Ia ritmul comerÅ£ului de animale; când ÅŸtia ţărănimea în imposibilitate
de a se achita de sarcinile fiscale , în lunile de iarnă mai ales , AdministraÅ£ia
invoca păsuiri până la sosirea negustorilor sud-dunăreni , . . . cărora săracii vân­
zându-le animalele lor. . . vor putea mai cu uÅŸurinţă să facă faţă contribuÅ£iei" 1 •
Sistarea comerÅ£ului de animale în sudul Dunării , în anumite perioade , a pus în
repetate rânduri ţărănimea în imposibilitate de a face faţă obligaÅ£iilor ei fiscale.
Dijmele, al doilea capitol însemnat al fiscalităţii , erau , cu excepÅ£ia vină­
riciului , dări pe animale (oi , porci , albine) . Animalele şi produsele animaliere
fiind principala marfă , venitul vămilor, atât al celor interne cât ÅŸi al celor de
hotar, se întemeia în cea mai mare parte pe economia animalieră, care era
aÅŸadar temelia întregului sistem fiscal.
Nu numai economia dar şi structura socială a epoci i şi-a imprimat pecetea
asupra fiscalităţii ; puternic ierarhizată sub raport economic ÅŸi juridic, socie­
.
tatea românească a veac ului al XVIII-iea azvârlea tot greul sarcinei fiscale
asupra masei contribuabililor de rând din care se desprinsese un grup restrâns
de privilegiaţi , scutiţi de dări sau beneficiind de statut fiscal de excepţie .
Privilegiul fiscal , trăsătură dominantă a oricărei structuri sociale medievale, e
una din caracteristicile cele mai marcante ale fiscalităţii Ţării RomâneÅŸti în
veacul al XVIII-iea. Lipsite de o bază de putere solidă, eforturile unora dintre
domni de a îngrădi privilegiile ÅŸi de a extinde veniturile puterii centrale în
detrimentul lor nu au avut efecte de durată. Împotriva tuturor acestor încercări ,
privilegiul , rezemat pe puterea marii boierimi , s-a apărat cu înverÅŸunare . Pu­
terea de stat nu numai s-a dovedit incapabilă să restrângă durabil privilegiile,
dar a fost la rândul ei îngrădită de puterea stăpânilor de moÅŸii în încercarea de
a supune dărilor ansamblul populaÅ£iei ţări i . De-a lungul întregului veac al
XVIII-iea, marea boierime a reuşit să sustragă statului, prin privilegii şi mai
ales prin tăinuiri de populaÅ£ie , o parte însemnată a contribuabililor, uneori
chiar majoritatea lor. Nici un domeniu mai mult decât fiscalitatea nu oferă
posibilitatea de a pătrunde mai adânc în esenÅ£a puterii de stat în Å¢ara Româ­
nească în evul mediu .
Structura eminamente medievală a fiscalităţii perioadei se regăseÅŸte ÅŸi în
efortul statului de a imobiliza masa rurală prin legarea sătenilor de pământ
- adică de locul înregistrării fiscale - ÅŸi prin solidaritatea faţă de vistierie a
grupului fiscal, în primul rând a comunităţii săteÅŸti . Produs al unui sistem care
supunea masa contribuabilă unei apăsări intolerabile, atât prin greutatea sarci­
nei fiscale cât ÅŸi prin modalităţile repartiÅ£iei ÅŸi ale încasării dărilor, înfruntarea
dintre fluctuaţia permanentă a ţărănimii şi efortul stabilizator al puterii centrale
„
1 Arh .
St. Sibiu, L 1 -5/354, f. 5-6.
222
https://biblioteca-digitala.ro
a prelungit până în mijlocul veacului al XIX-iea realitlÅ£ile fiscalitlÅ£ii me­
dievale .
Caracterul feudal al fiscalităţii Ţării RomâneÅŸti în primele decenii ale
veacului al XVIII-iea se recunoaÅŸte însă mai ales în structura sistemului de
venituri al statului . Stlpân eminent al întregului teritoriu al Å£lrii , domnul pre­
leva pentru cămara domnească o parte din produsul întregii Å£lri . Dijmele din
produsul agriculturii ÅŸi al creÅŸterii animalelor - care asociau direct domnia la
beneficiul activităţii productive a populaţiei - continuau să constituie şi la
începutul veacului al XVIII-iea cel mai solid venit al Cămării domneÅŸti . DeÅŸi
în mare parte convertite în bani , dijmele îÅŸi păstrau nu numai denumirea , dar ÅŸi
funcÅ£ia ÅŸi caracterul lor originar. Ca orice stăpân feudal , domnul nu numai pre­
leva o parte din produsul populaÅ£iei dependente , dar impunea ÅŸi taxa pe cir­
culaÅ£ia produselor, pe comercializarea lor în cadrul domeniului . Vămile inter­
ne - vama târgului - ÅŸi cele de graniţă îÅŸi aduceau contribuÅ£ia la alimentarea
Cămării domneÅŸti , căreia îi aparÅ£inea ÅŸi venitul exploatării subsolului .
În temeiul aceluiaÅŸi drept eminent , domnii beneficiau nu numai de o parte
din producÅ£ia pământului , dar ÅŸi de forÅ£a de muncă a ţărănimii dependente
- împărÅ£it! cu stăpânii de moÅŸii - ÅŸi a celei libere .
Necesitatea de a face faţă îndatoririlor de vasalitate faţă de puterile su­
zerane străine se află probabil la originea celei dintâi dări interne cu caracter
publ ic: birul. Pulverizat într-o multiplicitate de dări sau , mai exact, perceput Ia
intervale scurte sub titluri variate , birul ÅŸi-a menÅ£inut ÅŸi la începutul secolului
al XVIII-iea nealterată funcÅ£ia primordială, anume aceea de a acoperi îndato­
ririle impuse ţlrii de puterea suzerani, Imperiul otoman .
Îngrldite de realitlÅ£ile social-economice ale vremii - o economie aproape
exclusiv agrari , realizată în formula marelui domeniu , ÅŸi deci a atotputerniciei
marilor stăpâni de pământ - reformele fiscale , chiar ÅŸi cele mai avansate , ale
domnilor fanarioÅ£i , nu puteau fi decât adaptări ale sistemului existent la si­
tuaÅ£iile acute create de fuga în masă a populaÅ£iei contribuabile ÅŸi la criza
demografici pe care o provoca. E ceea ce explică cu prisosinţă caracterul
limitat al tuturor reformelor fiscale anterioare epocii regulamentare, dintre
care nici una nu a spart cadrele tradiţionale ale structurilor fiscale medievale .
lncadrată de aceleaşi realităţi social-economice , politica fiscală austriacă
- manifestare a unei puteri de stat mult mai autoritare ÅŸi în măsură mult mai
redosi dependent! de interesele marii boierimi - nu ÅŸi-a propus decât să
realizeze mult mai eficient , în condiÅ£iile existente , interesele puterii centrale .
Privilegiile au fost efectiv restrAnse , progrese evidente au fost realizate în di­
recÅ£ia simplificării ierarhiei fiscale, solidaritatea fiscală a cunoscut un început
.
de destrlmare , dar fundamentul vechiului sistem şi al structuri i fiscale a ţării
au rlmas nemodificate .
223
https://biblioteca-digitala.ro
2.
POLITICA FISCALÄ‚ AUSTRIACÄ‚
Silită să soluÅ£ioneze grava situaÅ£ie demografică a provinciei , atât în
aspectul ei imediat, cât ÅŸi în datele ei permanente , autoritatea austriacă, căreia
nu i-a trebuit timp îndelungat pentru a descoperi că principala pricină a fugii
locuitorilor era apăsarea dărilor, a adoptat un şir de măsuri de reorganizare a
sistemului fiscal . Cercetarea mai îndeaproape a fiscalităţii provinciei ÅŸi mai
ales dificultăţile întâmpinate în aplicarea măsurilor elaborate i-a dus pe aus­
trieci pe calea altei descoperiri , care avea să- i introducă în miezul organizării
social-politice a ţării: aproprierea de către boierime a unei părÅ£i însemnate din
veniturile realizate prin exploatarea fiscală ÅŸi transformarea ei într-un mare
beneficiar al sistemului fiscal , pe seama ţărănimii contribuabile, dar în măsură
apreciabilă ÅŸi în detrimentul statului . Reglementarea temeinică ÅŸi durabilă a
problemei fiscale presupunea aÅŸadar cu necesitate o confruntare a puterii de
stat cu boierimea . Indicii ale unor atari confruntări nu lipsesc nici pentru
trecut, dar abia acum, în timpui stăpânirii austriece , procesul a cunoscut toată
amploarea ÅŸi a lăsat urme documentare suficiente pentru a putea fi urmărit în
aspectele sale esenÅ£iale . „Pentru a reveni la sistemul contribuÅ£iei - nota
autorul unui memoriu înaintat în 1 7 20 Consiliului de război - ne-am fixat
deocamdată asupra părerii că aceasta ar trebui impusă o dată pe an , pentru ca
fiecare ţăran să ÅŸtie precis cât are de plătit ÅŸi că în acest interval nu i se va cere
nimic mai mult; ocrotit astfel , puternic , împotriva împilărilor boierimii , el se
va putea consacra casei şi gospodăriei sale . " (s. n .) 1
. Zădărnicia oricărui efort de stabilizare a masei rurale atât timp cât nu erau
suprimate excesele comise de boieri în calitatea lor de instrumente ale exploa­
tării fiscale era puternic subliniată de alt memoriu contemporan: „ . . .niciodată
(ţăranii) nu vor părăsi gândul fug i i , atât timp cât nu se va găsi mijlocul de a
îngrădi într-atâta puterea uzurpată de boieri - împotriva cărora poporul cere
fără întrerupere sprijin ÅŸi ajutor - încât să nu-i mai poată exploata după plac;
dar , întrucât repartiÅ£ia ÅŸi încasarea dărilor le-a oferit până acum boierilor cel
mai bun prilej în această privinţă, ar fi foarte potrivit dacă nu s-ar mai impune
contribuÅ£ia anuală , ca în vremea voievozilor, pe tranÅŸe , ci dacă s-ar fixa o dată
pe an ÅŸi s-ar încasa la anumite termene ÅŸi dacă, eventual , boierii nu ar mai
participa la încasări" 2 .
Din această idee directoare s-au inspirat cele mai însemnate dintre măsu­
rile austriece în materie de fiscalitate . Dar de la constatare la aplicare drumul
avea să se dovedească deosebit de sinuos ÅŸi , înainte de a realiza unele progrese
în direcÅ£ia Å£elului propus , austriecii au avut de înfruntat toate piedicile pe care
. .
1
2
Hurmuzaki , V I , p. 3 1 0 .
Ibidem, p. 347 .
224
https://biblioteca-digitala.ro
•
o mare boierime. stlpinl pe poziţiile cheie aJe vieţii sociale, a ştiut sl le ridice
În calea reformelor.
ln ciuda unei tendinÅ£e novatoare mai profunde . politica austriacă a men­
Å£inut esenÅ£ialul vechii structuri fiscale a ţării care împărÅ£ea totalitatea dărilor
percepute între cămara domnească ÅŸi vistierie; diviziunea . care corespundea
unei realităţi de structuri a statului feuda] şi a izvoarelor sale de venituri , oferă
ÅŸi cadrul cel mai potrivit ÅŸi pentru cercetările de istorie a fiscalităţii în Oltenia.
Austriecii au preluat şi au menţinut aşadar vechea organizare fiscală care
ÎmplrÅ£ea veniturile ţării între vistierie (devenită acum casa militară, lada
ostă1ească, pentru dl provincia era supusă regimului ocupaÅ£iei militare) ÅŸi că­
mară (acum camera aulică). Ca ÅŸi Brâncoveanu înaintea lor, ca ÅŸi majoritatea
reformatorilor fanarioÅ£i după ei , austriecii au concentrat toate dările de repar­
tiÅ£ie într-una singură care , urmând terminologia sistemului fiscal habsburgic , a
luat numele de contribuţie.
ContribuÅ£ia („ContrebuÅ£ionul" , „dajdea împărătească" , „birul") este pre­
lungirea sub aJt nume a birului . Dacă natura dării a rămas nemodificată
- ceea ce explică trecerea firă dificultate de la bir la contribuÅ£ie - toate eta­
pele procesului fiscal , de la fixarea cuantumului , la repartiţie şi percepţie , au
fost supuse activităţii reorganizatoare a austriecilor.
Birul , principalul mijloc de împlinire a cererilor turceÅŸti , a reflectat can­
titativ cuantumul îndatoririlor impuse de Poartă . Incapabil să-ÅŸi modernizeze
structura economică, Imperiul otoman nu putea găsi altă soluÅ£ie pentru imen­
sele sarcini financiare - impuse mai ales de necesitatea de a întreÅ£ine o puter­
nică armată , la nivelul tehnicii militare a epocii - decât în intensificarea
exploatării , până la epuizare , a izvoarelor de venit tradiÅ£ionale. Î ntr-o vreme în
care celelalte mari puteri europene căutau noi izvoare de venituri în lărgirea
activităţii economice , în intensificarea producÅ£iei ÅŸi a schimbului , conducerea
Imperiului otoman nu găsea altă soluÅ£ie de a-ÅŸi spori veniturile decât într-o
fiscalitate tot mai apăsătoare , factor de stagnare şi regres a vieţii economice .
Sporul masiv a1 sarcinilor pecuniare impuse Ţării RomâneÅŸti de către turci
în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1 s-a tradus printr-o însemnată sporire a
cuantumului ÅŸi a numărului dărilor: „iar acest tribut sporit poporul îl plătea cu
multe lacrimi ÅŸi strâmtorări ÅŸi cu nimicirea unora (dintre locuitori) în aceÅŸti
ultimi câÅ£iva ani ai domniei lui Brâncoveanu" . Mijloacele documentare ne lip­
sesc pentru a transpune În formull cifrici Înregistrarea literară a sporului de
opresiune otomani. Condica de venituri ÅŸi cheltuieli a vistieriei lui Constantin
Brlncoveanu se opreÅŸte tocmai o datl cu modificarea gravi intervenită în
1 M . Bcrza, Haraciul Moldovei ,; Å¢tlrii RomdMÅŸti în sec. XV-XIX,
p . 40-42.
în
SMJM, li ( 1 957),
225
https://biblioteca-digitala.ro
cuantumul global al exploatării otomane şi e foarte probabil că faptul nu se
datorează unei simple coincidenÅ£e: sporul impus Ţării RomâneÅŸti în urma
călătoriei lui Brâncoveanu la Adrianopol a provocat o restructurare a gestiunii
financiare a ţării.
Scurtul răgaz oferit ţării de reforma fiscală înfăptuită de Constantin Brân­
coveanu a fost aÅŸadar brutal curmat în 1 704 , lăsând din nou locul sistemului
dărilor numeroase , încasate la intervale frecvente , generator al unei stări de
permanentă nesiguranţă, incompatibilă cu desfăşurarea unei activităţi eco­
nomice normale . E ceea ce dădea regimului de stabilitate fiscală - concedat,
sub numele de ruptă sau ruptoare , în chip excepÅ£ional de domni anumitor
categorii de contribuabili - valoare de privilegiu: „Contribuabilii români observa în 1 726 secretarul AdministraÅ£iei oltene - întrucât ignoră suma cu
care trebuie să contribuie, iar pe de altă parte se tem de creşterea apăsării
contribuÅ£iei , preferă sistemul numit ruptoare , care nu e altceva decât contri­
buÅ£ia fixă ÅŸi stabilită în funcÅ£ie de avere ; acest sistem de- aceea este atât de
preferat pentru că îngăduie contribuabilului să se culce pe amândouă urechile
- după cum se obiÅŸnuieÅŸte a se spune - ÅŸi să fie în situaÅ£ia nu numai de a-ÅŸi
plăti darea, dar ÅŸi de a-ÅŸi spori averea" 1 • Singura formulă fiscală compatibilă
cu o activitate economică normală , fixarea prealabilă a sarcinei fiscale a stat la
baza reformei înfăptuite de Constantin Brâncoveanu în 1 70 1 ÅŸi a reformelor
succesorilor săi . Din aceeaÅŸi formulă s-a inspirat ÅŸi politica fiscală austriacă în
Oltenia. Fixarea cuantumului anual global al contribuţiei era prima măsură a
reorganizării fiscale, întreprinse de noile autorităţi în scopul de a da stabilitate
vieÅ£ii în provincie .
EvoluÅ£ia cuantumului contribuÅ£iei reflectă îndeaproape nu numai exploa­
tarea sporită de-a lungul anilor a capacită;ii economice a provinciei de către
austrieci, dar în acelaÅŸi timp ÅŸi succesele efortului de descoperire a numărului
exact al contribuabililor ÅŸi de îngrădire a puterii boierimii . Sporul masiv al
contribuÅ£iei , mai ales în al doilea deceniu al stăpânirii austriece, coincide cu
saltul demografic înregistrat de catagrafii ÅŸi conscripÅ£ii , rezultat în acelaÅŸi timp
al unui larg curent de imigrare ÅŸi al succesului politicii central izatoare a
austriecilor.
DeÅŸi materialul documentar nu oferă posibilitatea reconstituirii seriei con­
tinue a sumelor încasate sub titlul de contribuÅ£ie, elementele de care dispunem
sunt suficiente pentru a fixa nu numai tendinţa dar şi proporţiile progresului
realizat de principalul capitol al fiscalităţii austriece .
ContribuÅ£ia era repartizată ÅŸi încasată sub două titluri principale: contri­
buÅ£ia obiÅŸnuită sau ordinară ÅŸi contribuÅ£ia extraordinară, cea dintâi alcătuind
1 C. Giurescu , Material, li, p. 7 1 .
226
https://biblioteca-digitala.ro
tributul propriu-zis al provinciei , cea de a doua, de proporÅ£ii mult mai re­
strân se , destinatl întreÅ£inerii aparatului administrativ ÅŸi în genere cheltuielilor
provinciei .
Prima contribuÅ£ie - după încheierea păcii ÅŸi scurgerea anului de scutire
generali acordatl provinciei - a fost impusă în 1 720. Asupra contribuabililor.
apreciaÅ£i a fi în numlr de 1 6 OOO , au fost impuÅŸi câte 2 taleri ( = 3 florini ,
20 creiÅ£ari) - firă discriminare între diversele categorii de contribuabili - la
care s-au adăugat prestaÅ£ii în produse pentru întreÅ£inerea unitlÅ£ilor militare
austriece şi o sumă suplimentară pentru cheltuielile provinciei . Suma totală
impusă provinciei pe seama contribuÅ£iei în 1 720 s-a ridicat la 72 1 02 florini ,
20 creiÅ£ari 1 • AbsenÅ£a informaÅ£iilor cu privire l a contribuÅ£ia anului 1 72 1 lasă să
se presupună ci cel puţin criteriile de impunere nu s-au modificat, chiar dacă
suma totală a sporit datorit! reîntoarcerii în provincie a locuitorilor deportaÅ£i ÅŸi
în genere afluxului de populaÅ£ie de peste hotare 2 . SituaÅ£ia se modifică însă
simÅ£itor începând din anul 1 722 . când , potrivit datelor conscripÅ£iei alcătuite din
ordinul generalului Vinnond, numărul contribuabililor sporise masiv . iar gos­
podlria ţărănească se reflcuse în măsură suficientă pentru a suporta un cuan­
tum sporit. Î ncepând din acest an ÅŸi până în 1 729 , totalul impus provinciei sub
titlul contribuÅ£iei obiÅŸnuite ÅŸi extraordinare - sau în terminologia actelor
interne dajdea ordinarium ÅŸi dajdea ecstraordinarium - a fost stabilit în
funcţie de un barem mult mai ridicat , al cărui punct de pornire era fixat la
1 90 OOO florini anual (dintre care 1 35 OOO florini contribuţia obişnuită şi
55 OOO florini cea extraordinari) . Dacă pentru anul 1 722 lipseşte o indicaţie
globală. dispunem în schimb de o informaÅ£ie precisă pentru anul următor, când
numărul contribuabililor s-a menÅ£inut nemodificat . Î n 1 723 , contribuÅ£ia obiÅŸ­
nuită s-a ridicat la 1 35 OOO florini renani , iar cea extraordinară la 50 OOO fi. r.,
totalul contribuÅ£iei fiind aÅŸadar de 1 85 OOO fi . r. Dar scăderea masivă a numă­
rului contribuabililor în anul următor a provocat ÅŸi o reducere a sumei globale.
Reducerea faţă de nivelul fixat fusese iniţial mult mai mare , dar sub presiunea
autorităţilor austriece, Administraţia a fost silită sl rectifice calculul iniţial ; la
1 7 iulie 1 724 , protocolul „de toate dljdile ÅŸi orânduialile de zaherea, de fân ÅŸi
1
lbid,m , I, p. 474.
2 Suma de 61 685 florini indicatl de tabelul sinoptic al contribupilor percepute de crariul
imperial din diversele provincii creditare nu poate fi folositl decât ca punct de reper; confruntate
cu celelalte izvoare , indicaÅ£iile cuprinse în tabel se dovedesc eronate , mult inferioare rcalitlÅ£ii;
C . Susu , Tabloul ch,/twi,/ilor obi1nuit' li utraordinar' aprobat' fk ţări/, monarhi,; habs­
buriiu într' anii 1 7�1 746 inelu.siv, cuprinzând înt" ac�st' ţări li provincii/' român�şti
Oltneia, Banatul 1i Transilvania, în Arh. Olt. , VII ( 1 928), nr . 37-38 , p. 308 . Pentru anul 1720,
de pildl, tabelul indici 14 1 27 florini , în vreme cc rapoartele drcgltorilor austrieci aratl ci
contribuÅ£ia 1-a ridicat la 72 102 florini. Mai exacte sunt_ în schimb indicaÅ£iile tabelului pentru
intervalul 1 729-1 737 .
227
https://biblioteca-digitala.ro
de altele . . . " , înregistra oscilaÅ£ii în privinÅ£a fixării sumei globale: „orânduiala
contrebuÅ£ionului ce au eÅŸit la leat 7232 ( 1 724) , arătând cât au fost suma
judeţelor şi unde ce s-au cheltuit măcar că s-au mai scris acest contrebuţion
aici la protocol mai înapoi pecum să vede , dar mai mărindu-se suma la judeÅ£e
s-au făcut altă cislă ÅŸi aceea după urmă au rămas „ ." 1 • Suma globală impusă
provinciei - numărul contribuabil ilor scăzuse brusc în catastifele Adminis­
traţiei de la 25_ OOO la 14 OOO - era de 1 00 269 taleri ( = 1 66 446 fi . renani)
superioară propunerii iniÅ£iale a AdministraÅ£iei , inferioară însă cuantumului de
1 90 OOO fi. r. stabilit de austrieci . Åžtiind însă prea bine că scăderea vertiginoasă
a numărului contribuabililor nu corespundea realităţii , ci acoperea doar eva­
ziunile fiscale ale marilor boieri dregători , austriecii au refuzat în anii următori
să mai tolereze reduceri din contribuÅ£ie. În 1 725 , suma globală i mpusă se
ridică din nou la 1 90 OOO fi . renani 2 . Zadarnice au fost invocaţiile marilor
boieri în ani i următori pentru a obÅ£ine o reducere a contribuÅ£iei . La toate
argumentele avansate de ei , austriecii răspundeau invariabil cu constatarea că
originea dificultăţilor întâmpinate la încasarea contribuÅ£iei se afla în masiva
tăinuire de către boieri a contribuabililor, sistem care submina principiile
fundamentale ale reformei fiscal e . În 1 726 ÅŸi în 1 727 aÅŸadar suma totală a
contribuţiei a rămas nemodificată, 1 90 OOO fi . renani (suma efectiv repartizată
pe judeÅ£e a fost de 1 89 OOO fi . ren.)3 . Progresele realizate de politica de în­
grădire a puterii boierimii , „redescoperirea" masei contribuabile prin detecta­
rea ÅŸi l imitarea evaziunilor în anii următori , au făcut posibilă sporirea progre­
sivă a cuantumului contribuÅ£iei . În 1 728 ÅŸi 1 729 suma totală impusă provinciei
a fost de 2 1 1 856 fi . ren . (sau 2 1 2 294 după alt izvor)4. În schimb în 1 73 1 ,
încurajaÅ£i de informaÅ£iile AdministraÅ£iei care le comunica succesele dobândite
în efortul de descoperire a contribuabililor tăinuiÅ£i - „întrucât s-au găsit mult
mai multe familii contribuabile decât în anii trecuÅ£i" - austriecii sporesc ma­
siv contribuÅ£ia la 264 656 florini 5 • Dar provincia - masa contribuabililor nu s-a arătat dispusă să tolereze un asemenea spor. Încercarea de a-l impune a
dezlănÅ£uit un val de fugă atât de larg încât l-a determinat pe directorul suprem,
contele Wallis, să viziteze provincia, fapt căruia îi datorăm unul din cele mai
1 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/2028, f. 6 1- 62 .
2 Protocolul amintit indică: „Dajdea ordinarium au fost orânduită de l a măriia s a feltmarÅŸal
gheneral comendant ÅŸi mai marelui nostru derector grof de Kineczeg la leat 1 725:
Au fost ordinarium suma florinţi nemţeşti
ÅŸi ecstraordinarium
1 35 OOO
55 OOO
1 90 OOO
Arh. St. Sibiu , L 1-5/356, f. 40 .
4 C. Giurescu, Material, I I , p. 200 ÅŸ i 363-365; Arh . S t . Sibiu , L 1 -5/356, f . 1 2 1 ÅŸ i 1 69 .
5 Ibidem, f . 1 69; î n aprilie 1 73 1 , o dispoziÅ£ie iniÅ£ială menÅ£inea contribuÅ£ia l a nivelul anilor
anteriori , dar în iulie modificarea era deja fapt împlinit.
Ibidem , f. 1 06- 1 1 .
3
228
https://biblioteca-digitala.ro
ample ÅŸi mai instructive rapoarte �upra Olteniei în timpul stăpânirii austrie­
ce 1 • Remediul imediat nu putea fi decât scăderea contribuÅ£iei , efectiv redusă la
22 1 688 fl . ren . , în care însă erau incluÅŸi 30 OOO fl . ren . , suma de răscumpărare
a muncilor gratuite ÅŸi a vlmilor interne , ambele categorii de obligaÅ£ii des­
fiinÅ£ate 2 . Potrivit altui izvor suma nu a fost redusl decât la 233 633 fl . ren .; în
intervalul 1 732-1 734 , contribuţia s-a menţinut la 236 564 florini . Un nou spor
e înregistrat în anul 1 735 , când suma total I de 244 804 florini renani a putut fi
uÅŸor repartizat! pe Å£ară 3 . Adaosul li s-a părut firă îndoială autoritlÅ£ilor departe
de a reflecta capacitatea fiscală sporitl a provinciei , ceea ce explică noul spor
din ultimii ani ai stlpânirii austriece, 1 736-1 737 , când contribuÅ£ia s-a ridicat la
260 352 fl. ren 4
.
.
Repartiţia contribuţiei. Pentru ca stabilitatea fiscali să devină o realitate
şi să se poată substitui vechii formule , total incompatibile cu cel mai elementar
efort de previziune ÅŸi organizare , nu era însă suficientă fixarea prealabilă a
cuantumului global ; mai era necesar ca , prin sistemul de repartiţie , delimitarea
dinainte a sarcinei fiscale să se transmită până la ultima unitate contribuabilă.
Una din inovaÅ£iile cele mai remarcabile ale reformei.fiscale austriece a con­
stat în fixarea cuantumului de contribuÅ£ie pe familie - adică pe gospodărie în cadrul câtorva mari categorii.fiscale (birnici , moÅŸneni , mărginaÅŸi etc .) . S is­
temul fiscal în vigoare în Å¢ara Românească înainte de austrieci se limita să re­
patizeze sumele impuse pe judeţe şi pe sate şi , pentru categoriile cu regim de
excepÅ£ie , pc bresle; incapabilă să dobândească o cunoaÅŸtere mai mult decât
aproximativă a numărului real al locuitorilor, domnia îÅŸi l imita intervenÅ£ia în
procesul repartiÅ£iei la nivelul judeÅ£ului sau cel mult al satului; repartiÅ£ia - cis­
luirea - pe sate ÅŸi înlăuntrul satelor era Ulsatl pe seama dregătorilor local i , a
încasatorilor dlrilor ÅŸi , înlluntrul satelor, a locuitorilor, cu intervenÅ£ia stlpânu­
lui de moÅŸie în cazul satelor aservite s . În funcÅ£ie de îndemânarea ÅŸi de poziÅ£ia
ocupată în aparatul de stat de stlpânul moÅŸiei , satul era impus la o coti mai
mici, fie prin scutiri legal obÅ£inute , fie prin tlinuiri de locuitori ; cisla - co­
era mult mai redusl decât a altor sate care nu beneficiau de degrevări .
ta
-
1 Hurmuzaki , VI, p. 47 1 �9 1 .
2 Cuantumul era propus de contele Wallis; Hurmuzaki , VI, p. 482�83
1 lbid�m. p. 524-525 .
4 C . SaHu , Tabloul ch�ltui�lilor obi1nuit� 1i utraordinar� , în Arh. Olt„ VII ( 1 928),
nr . 37-38, p . 308 .
' Iad, tn relatarea banului Mihai Cantacuzino, modalitatea repartiÅ£iei birulu i , înainte de
reforma tui Constantin Mavrocordat: . . . la timpul cislei acestm dlri se aduna boierii cei nwi la
vistierie 'i , ci11tuind banii pe judeţe , rlnduia boieri care aduna satele de-şi flcea cislele; iar
plrcltabi i flceau cislele pe numele locuitorilor 'i la vistierie lista cislelor de sate fără arătana
nwndrului indivizilor"' (s. n.); M . Cantacuzino, Istoria Ţdrii Rom&t�1ti , p. 48.
.
...
„
229
https://biblioteca-digitala.ro
Evoluţia contribuţiei 1720--1737
Anul
1720
1 722
1 723
Suma
72 102 fl. ren .
1 90 OOO fl. ren.
1 85 OOO fl. ren.
1 724
1 66 446 fl. ren.
1 725
1 90 OOO fl. ren.
1726
1 727
1 89 OOO fl . ren.
1 89 OOO fl. ren.
1 728
2 1 1 856 fl. ren.
1 729
2 1 1 856 fl . ren. (sau 2 1 2 294 fl . r.).
1 730
264 656 fl . ren. (sau 268 608 fl. r.)
1731
2 2 1 688 fl . ren . (sau 233 633 fl . r.)
1 7 32
236 564 fl. ren.
1 7 33
236 564 fl . ren .
1 7 34
236 564 fl. ren.
1735
244 805 fl. ren.
1 736
260 352 fl . re,11 .
1 737
260 352 fl. ren.
Satul „protejat" de boieri devenea astfel un centru de atracÅ£ie pentru locuitorii
satelor l ipsite de „protecÅ£ie" ; avantajul modest al ţăranilor impuÅŸi la cote mai
mici se transforma , la nivelul stăpânului „protector" , într-un mare câÅŸtig , re­
zultat din înmulÅ£irea ÅŸi stabilitatea relativă a populaÅ£iei domeniului său . Dar
tocmai pentru că se hrănea din agravarea situaţiei a numeroşi alţi contribuabili
ai ţării , formula care asigura unora dintre domeni i un nivel demografic ridicat,
era pentru ansamblul ţării unul din cei mai de seamă factori de instabilitate
demografică. În centrele „protejate" , în permanent proces de deplasare în func­
Å£ie de puterea ÅŸi influenÅ£a în stat a stăpânilor lor, se fixau principalele vârtejuri
care puneau în miÅŸcare masa fluctuantă a contribuabililor. Incapabilă să ofere
un fundament mai solid sistemului său fiscal - adică să obţină evidenţa
populaÅ£iei ÅŸi să suprime ÅŸi evaziunile - domnia era silită să-ÅŸi adapteze poli­
tica fiscală la realităţile dominante - continua deplasare a masei contribua­
bile, lipsa unei evidenţe a populaţiei şi evaziunea .
HotărâÅ£i să pună capăt fugii ÅŸi să suprime factorii care o provocau , aus­
triecii au fixat pentru prima oară în istoria ţării cuantumul pe unitatea contri­
buabilă, individualizată, gospodăria ţărănească . Măsura era menită să propor­
ţioneze impunerea la capacitatea economică a contribuabililor şi să introducă
stabilitatea sarcinei fiscale; un pas înainte era realizat în raport cu reforma
fiscală a lui Constantin Brâncoveanu, întemeiată pe ruptoare , adică pe învoiala
230
https://biblioteca-digitala.ro
cu satul . Reforma fiscali austriacl a încercat ÅŸi , dupl repetate eÅŸecuri a reuÅŸit,
sl împingi pânl la limita celulei fiscale de bază - gospodlria Å£lrlnească regimul de fixare a cuantumului . Etapele sistemului fiscal instituit de austrieci
erau asadar, in formula ideali, următoarele: a) stabil irea numărului contri­
buabililor, pe categorii fiscale; b) fixarea cuantumului global al contribuţiei
rezultat din înmulÅ£irea numărului fiecărei categorii de contribuabil i , cu cota
impusă pe unitatea contribuabili (gospodăria bimicească, megieşească etc .);
c) revenirea , prin repartiţie , la unitatea contribuabilă, unde suma repartizată
trebuia sl coincidă cu cota initială, fireste în limitele unor variatii mărunte în
funcÅ£ie de deosebirile de situaÅ£ie materială înlăuntrul categoriei .
ReuÅŸita noului sistem postula însă o condiÅ£ie fundamentală: dobândirea
evidenÅ£ei riguroase a numărului ÅŸi a situaÅ£iei materiale a locuitorilor ÅŸi lichi­
darea evaziunii acoperite de boieri , ceea ce nu se putea obÅ£ine decât prin în­
frângerea rezistenÅ£ei boierimii 1 • Prea slabă în raport cu clasa dominantă pentru
a impune o politică sistematică de centralizare , domnia a trebuit să se resem­
neze până în secolul al XIX-iea cu situaÅ£ia de fapt creată de sustragerea de
către stăpânii de pământ a unei părÅ£i însemnate a masei contribuabililor.
Întreaga perioadă a stlpânirii austriece în Oltenia a fost o luptă continuă
între autoritatea de stat ÅŸi boierime pentru apropierea beneficiului tras din
exploatarea ţărlnimii contribuabile, dar austriecii nu au reuÅŸit decât în ultimii
ani , cu preţul unor profunde adaptlri ale regimului politic şi administrativ al
provinciei , să- şi impună concepţia. Atunci de abia reforma fiscală a devenit
efectivă; până atunci , în fapt, operaÅ£iile fiscale s-au desfăşurat după sistemul
tradiţional , calificat de slujbaşii austrieci drept sistem otoman (consuetudo
turcarum) . AngajaÅ£i în această luptă, dar cu mijloace de putere mult mai redu­
se , domnii fanarioÅ£i s-au străduit ÅŸi ei , dar i.adamic , să smulgă de sub autorita­
tea boierimii ÅŸi sl „arunce în dajde„ miile ÅŸi zecile de mii de Å£lrani contribua­
bili tlinuiÅ£i de stăpânii de moÅŸii . Abia perioada regulamentară a reuÅŸit din nou
s1 apropie sensibil catagrafiile vistieriei de realitatea demografici a ţări i .
.
.
.
CategorlUe fiscale. Una dintre trlslturile principale ale reorganizlrii siste­
mului de repartiţie a contribuţiei a fost tendinţa de simplificare şi uniformizare
1 latl, în descrierea sccretuului de Porta, etapele procesului fiscal , în Oltenia: „li modo che
si pratti ca in Valachia Austriaca al prescnte per la giusta repartizione clcll'anuale contribuzione ,
ha per buc ii numcro dcgli abitanti, ai quali si mctte annualmcnte un censo capitale, si forma
una somma e si riparte sopra i capi di famiglia, lasciando che i provisori de vill �ggi facino la
ripartizione 9Ccondo la facoltl di ciuchedun villano"; dar, arlta autorul raportului întocmit în
1eptembrie 1 726, sistemul , excelent în principiu , era total viciat din pricina marilor fraude comi­
se la con�pÅ£ie; C . Giurescu . Ma1�rial, li , p. 1 1 6; neputlndu-sc stabili numlrul exact al locui­
torilor, 1-a revenit la sistemul tndiţional , empiric :,i arbitrar, ibitkm, p. 449. lnainte de a se putea
aplica efectiv formula, au fost necesari ani grei de luptl pentru a fnfrlngc rezistenţa boierimii .
23 1
https://biblioteca-digitala.ro
a structurii fiscale, prin restrângerea categoriilor de excepÅ£ie . DiscuÅ£ia aprigă
dezlănÅ£uită de catalogul boierilor întocmit în 1 72 3 de AdministraÅ£ie în vederea
statuării definitive a regimului de privilegii a fumizat slujbaÅŸilor camerali pri­
lejul de a-ÅŸi manifesta răspicat punctul de vedere , împărtăşit de altminteri de
toti factorii de conducere austrieci : . . . să se înlăture cu totul din rândul si
catalogul boierilor a doua ÅŸi a treia categorie de boieri mazili ÅŸi slujitori , cu
atât mai mult cu cât ÅŸi răposaÅ£ii domni generali Steinville , Virmond ÅŸi con­
silierul cameral Haan au fost unanimi în părerea aceasta ÅŸi au hotărât chiar ca
toate titlurile de boieri mazili , slujitori , aleşi şi sutaşi să fie cu totul abrogate şi
să nu mai existe al te stări ÅŸi categorii de locuitori decât clerul , boierii , negus­
torii ÅŸi contribuabilii de rând" 1 • Dar în ciuda evidentei simplificări a mozai­
cului fiscal - produs necesar al ierarhizării societăţii medievale româneÅŸti , al
progresivei sedimentări a excepţiilor şi privilegiilor , al inexistenţei sau slabei
eficienÅ£e a tendinÅ£elor uniformizatoare în politica domniei - varietatea cate­
goriilor a subsistat ÅŸi în epoca stăpânirii austriece.
La baza edificiului fiscal se afla marea masă a ţărănimi i l ibere ÅŸi depen­
dente . IniÅ£ial , ambele categorii au fost egal impuse , potrivit sistemului tradiÅ£io­
nal care le confunda în masa birnicilor 2 • Din anul 1 72 3 însă, la insistenÅ£a
boierimii , care înÅ£elegea să folosească fiscalitatea ca instrument al intereselor
ei de clasă , a fost adoptată impunerea diferenţiată a ţărănimii , scindată acum
din punct de vedere fiscal în megieÅŸi ÅŸi birnici 3 ; o a treia categorie , aceea a
mărginaşilor, se recruta , după criterii teritoriale - apropierea de hotar, de
margine - din rândurile megieÅŸilor ÅŸi ale birnicilor .
Categoria birnicilor era alcătuită din ţărani i dependenţi de pe moşiile
boiereÅŸti , mănăstireÅŸti ÅŸi fiscale . Interesul stăpânilor de moÅŸii de a ocroti din
.
„
.
1 C. Giurescu, Material, I , p . 595; Constantin Mavrocordat a reluat, în cadrul reformelor
sale , politica de simplificare a structurii fiscale a ţării : „LogofeÅ£ii de divan ce ÅŸedea la Å£ară prin
sate s-au supus a da vinărici şi oierit, precum şi cele patru sferturi pe an ... Breslele cele mici le-a
pus la dare ca să plătească de patru ori pe an la vistierie după numele şi persoana fiecăruia. A
împuÅ£inat slujitorii , spătăraÅŸii , agiaÅŸii, armăşeii , aprozii ÅŸi pe cei suprimaÅ£i i-a dat la dare cu Å£ara.
Asemenea a făcut ÅŸi cu slujitorii căpitanilor de afară. Pe sătenii spătărei , vistieraÅŸi , roÅŸii, păhăr­
nicei , viziti i , cornişei, şătrărei, i-a dat pe toţi la dare cu ţara . . ." ; M . Cantacuzino, Istoria Ţării
RomâneÅŸti, p. 49-50.
2 D. Mioc , La ripartition des charges fiscales .. , unde sunt înfăţiÅŸate ÅŸi analizate cele peste
30 de categori i - bresle - de contribuabili.
3 Controversa din istoriografia noastră în legătură cu regimul fiscal al ţăranilor liberi ÅŸi al
celor dependenÅ£i înainte de austrieci s-a dezvoltat într-o direcÅ£ie greÅŸită ÅŸi e lipsită de obiect. Nu
s-a ţinut seama de faptul că entitatea fisţală cu care opera vistieria era satul. Izvoarele fiscale
anterioare stăpânirii austriece nu stabilesc distincÅ£ia între moÅŸneni ÅŸi rumâni , pentru că vistieria
însăşi nu făcea o asemenea distincÅ£ie; din punctul de vedere al vistieriei toÅ£i erau birnici. Evident
că, în cadrul cisluirii înlăuntrul satului , cisla moÅŸneanului era mai mare decât a ţăranului de­
pendent - nu însă cu necesitate ÅŸi întotdeauna; faptul însă ml era rezultatul unei distincÅ£ii sta­
bilite de vistierie , ci al deosebirii de avere.
.
232
https://biblioteca-digitala.ro
punct de vedere fiscal ţlrlnimea de pe domeniile lor s-a manifestat prin
cererea repetat adresatl autoritlţilor austriece de a aproba deplasarea unei phţi
însemnate din sarcina fiscală globali de pe umerii ţăranilor dependenÅ£i pe
aceia ai moÅŸnenilor. Dupl ce în anul 1 720 toÅ£i ţăranii , indiferent de condiÅ£ie
juridici , prestaserl câte 3 florini ÅŸi 20 creiÅ£ari ( = 2 taleri) 1 , în 1 72 1 câte 4 flo­
rini 2 , iar în 1 722 câte 6 florini ÅŸi 40 creiÅ£ari ( = 4 taleri)3 , birnicii au fost deo­
sebiÅ£i , începând din anul urmltor, de megiaÅŸi , în ceea ce priveÅŸte cuantumul
contribuÅ£iei . În anii 1 723 ÅŸi 1 724 , cuantumul pe gospodlrie de birnic s-a men­
Å£inut Ia 6 florini ÅŸi 40 creiÅ£ari (4 taleri)4 , pentru a spori în 1 725 la 5 taleri s ÅŸi în
1 727 Ia 1 O florini 6; în 1 728 , contribuÅ£ia birnicilor e redusă la 8 florini , 20 crei­
ţari 7, nivel Ia care , cu mici variaţii , s-a stabilizat pe tot restul intervalului
stlpânirii austriece 11 • Î n ultimii ani , pentru a suprima sau a reduce jocul repar­
tiÅ£iilor în sate ÅŸi inconvenientele sale , birnicii au fost repartizaÅ£i în trei cate­
gorii , dupl avere; cea dintâi era impusă Ia 8 florini ÅŸi 1 5 creiÅ£ari , cea de a doua
Ia 8 florini şi cea de a treia la 7 florini şi 20 creiţari 9 .
După ce au fost supuÅŸi I a plata aceluiaÅŸi cuantum c a ÅŸ i birnicii în primii
trei ani de impunere , megieÅŸii au suferit , începând din 1 723 , un spor de o
treime în raport cu birnicii , întrucât - justificau boierii - „ÅŸld pe moÅŸiile lor
ÅŸi nu lucrează nimănui pe moÅŸiile lor" 10• Î n 1 723 aÅŸadar gospodăria moÅŸne­
neascl a pUitit 6 taleri ( = aproape 1 O florini)1 1 , cuantum menÅ£inut ÅŸi în anul ur­
mltor 1 2 ; în 1 725 , cuantumul impus gospodăriei megieÅŸeÅŸti sporeÅŸte Ia 9 taleri ,
iar în 1 727 la 1 8 florini de gospodărie 1 3 - saltul coincide de altminteri cu
maxima presiune a marilor boieri pentru a sili moÅŸnenimea să accepte pro­
tecÅ£ia lor - pentru a scădea apoi la 1 3 florini , 20 creiÅ£ari în 1 728 14 ÅŸi a se
1 C . Giurc1eu , Mat�rial, I , p. 474; Hurmuzaki , VI , p. 352.
2 C. Giurcscu , Mat�rial,
I. p . 449-495.
1 /bithm, p. 5 1 9, 52 1 'i 525; la 1 9 august 1 722, Administraţia reamintea hotlrlrca lui
Vinnond "ut quaelibet familia in hac provincia pro ordinaria contributione trcs thalcros lco­
nino1 , pro cxtraordinllria autem unum thallcrum lconinum indiffcrcnter praestarct ."; Arh. St.
Sibiu, L 1 -51353, f. 1 74 .
• c . GiUl"CICU , Mal�rial, li, p. 70.
' lbithm , p. 70.
6 /biMm, p. 1 90 .
1 /bitlnn, p. 353.
1 Arh. St. Sibiu , L 1-51356, f. 1 39 v.
• Hannuuki , VI , p. 52�525.
10
Arh . St. Sibiu, L l-5'208 , f. 4.
11
La 1 ian. 1 723 , AdministraÅ£ia comunica vomicilor cuantumul "care au ajuns acum la ju­
mltale de dajdc„ impui pe categorii de contribuabili; motncnii urmau „sl sl puc de nume po
tl. ) ; ibiMm.
12 C. Giurc1eu, Mat1riol, li , p. 70.
11
/bidnn , li, p. 1 90 fi 446 .
•• ,,,..,,. , p. 353.
..
"'
233
https://biblioteca-digitala.ro
stabiliza la media de 1 2 florini din 1 7 29 1 • În 1735 , moÅŸnenii erau împărÅ£iÅ£i , ca
ÅŸi birnicii, după avere , în trei categorii : cea dintâi , impusă la 1 2 florini , 20 crei­
Å£ari ; cea de-a doua I a 1 2 florini; cea de-a treia la 1 1 florini 2 .
A treia categorie de contribuabili din punct de vedere numeric , mărginaşii
se recrutau dintre ţăranii liberi , dar mai ales dependenÅ£i , aÅŸezaÅ£i în satele din
apropierea Dunării şi a Oltului . Posibilităţile sporite de fugă peste hotare
- deci perspectiva pierderii contribuabililor şi a forţei de muncă - explică
regimul fiscal de favoare acordat locuitorilor mărginaÅŸi . Crearea acestei cate­
gorii tindea să dea stabilitate demografică zonei teritoriale celei mai expuse
fluctuaţiilor de populaţie. Prima oară apar mărginaşii cu regim fiscal deosebit
în 1 723 , când erau impuÅŸi cu 3 taleri anual ( = 5 florini) faţă de 4 tl . birnicii ÅŸi
6 tl . megieÅŸii 3 . În 1 724 cuantumul rămâne nemodificat, iar din 1 729 , se stabili­
zează la 6 florini 4; din 1 7 3 5 apar două categorii de mărginaşi , cu deosebiri
minime între ele, cea dintâi fiind impusă la 6 florini ÅŸi 1 2 creiÅ£ari , cea de-a
doua la 6 florini 5 .
Regimul fiscal al mărginaÅŸilor transforma marginea într-o zonă d e atracÅ£ie
pentru ţăranii din interiorul ţări i ; sesizată de stăpânul moÅŸiei Punghina, Con­
stantin Argetoianu , că „unii oameni din satul dumnealui . . . ar fi fugind într-alte
sate după marginea Dunării , ca să plătească birul mărginşeşte, să nu-l plătească
birniceÅŸte" , AdministraÅ£ia poruncea vornicilor de MehedinÅ£i să-i aducă îndărăt
pe fugari în satele lor, „să plătească birniceÅŸte . . . fiindcă iaste pagubă făcând ei
aceste meÅŸteÅŸuguri la contrebuÅ£ionul împărătescu" 6 • La începutul anului 1 734 ,
AdministraÅ£ia respingea cererea locuitorilor satului Jiiana, de a fi trecuÅ£i „în
breasla mărginaÅŸilor" , întrucât satul, aflându-se la 4 3 3 7 paÅŸi de Dunăre ,
depăşea limita fixată de „un ceas" sau 4 OOO paÅŸi 7 .
D i n cisla satelor erau scoşi infirmii - nevolnicii - şi văduvele sărace.
Cei de curând căsătoriÅ£i (neo-uxorati, însurăţei) , beneficiau de scutire de sar­
cini timp de un an 8 •
U n ÅŸir de slujbaÅŸi a i AdministraÅ£iei ÅŸi a i Cămării primeau î n loc de salariu
scutire parţială de dări: scăunaşii şi gornicii plăteau jumătate din cuantumul
suportat de birnici 9; vierii angajaÅ£i la lucrul viilor fiscale - foste brânco1 Arh . St. Sibiu , L 1 -5/356, f. 1 39; C. Giurescu , Material, I I , p. 540.
Hurmuzaki , V I , p. 524-525.
3 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/208, f. 4-5 v .; vezi propunerea boierilor de a se crea regim fiscal
special locuitorilor de pe marginea Oltului ÅŸi a Dunări i , încă din 1722, la C . Giurescu , Material,
I , p. 494 .
4 Arh . St. S ibiu , L 1-5/356, f. 1 39; C. Giurescu , Material, II , p. 540.
5 Hurmuzaki , VI, p. 524-525.
6 Arh . St. S ibiu , L 1-5/205 , f. 200.
7 Ibidem, f. 6 1 v.--62 .
8 C. Giurescu, Material, I I , p. 29 1 .
9 Arh. St. Sibi u , L 1 -5/204, f. 70; L 1 -5/356 , f. 1 39 v.
2
234
https://biblioteca-digitala.ro
veneÅŸti - erau de asemenea retribuiÅ£i prin degrevlri de contribuÅ£ie (în 1 732,
de pildl, au suportat o coti anuali de 6 florini , faÅ£l de 8 florini bimicii) 1 •
Pârcălabii ÅŸi juraÅ£ii satelor erau complet scutiÅ£i de plata contribuÅ£iei ; de
asemenea clllraşii şi vltlşeii folosiţi de Administraţia craioveană, de vomici
ÅŸi ispravnici 2 • Locuitorii satelor îndatorate la prestarea Vorspann-ului , a cailor
de olac - satele de „forÅŸpănaÅŸi" - beneficiau de asemenea de scutire de
contribuÅ£ie. ln 1 723 , în temeiul unei hotărâri a AdministraÅ£iei privind ,,rân­
duiala drumurilor" , 74 1 de contribuabili din satele aÅŸezate de-a lungul celor
patru drumuri principale (Sibiu , CerneÅ£i , Târgu-Jiu ÅŸi Caracal) erau scutiÅ£i de
plata contribuÅ£iei pentru a face faţă îndatoririi lor3 . O dată cu reorganizarea din
1 729 , când a fost suprimată îndatorirea de prestare a Vorspann-ului , a dispărut
şi aceastl categorie de scutiţi .
Menţinuţi de austrieci pentru că aduceau un spor venitului imperial , aleşii
erau moÅŸneni ieÅŸiÅ£i din cisll, care în schimbul unui cuantum mult mai ridicat la
contribuÅ£ie, erau scutiÅ£i de prestaÅ£iile în muncă ÅŸi cărături. Cota de contribuÅ£ie
impusă aleşilor era de 40 florini anual; din 1 136, pentru a atrage un număr mai
mare de moÅŸneni în categoria aleÅŸilor, cota a fost redusă la 25 florini anual 4 •
Scutite de plata contribuÅ£iei nu erau decât două categorii: cele 24 de fa­
milii de mari boieri s ÅŸi membrii clerului 6. Åži unii ÅŸi alÅ£ii plătesc , în situaÅ£ii
excepÅ£ionale , darea benevolă (donum gratuitum), „ajutor" consimÅ£it împăra­
tului în caz de rlzboi , sau cu prilejul începerii domniei (v . paragraful consacrat
privilegiilor)7 • lmp0triva încerdlrii a numeroÅŸi locuitori de a scăpa de contri­
buÅ£ie prin trecerea în rândul clerului, austriecii au reacÅ£ionat cu dârz:enie 8•
Cu o suml fixă, global impusă asupra categoriei , participau la contribuţie
boiernaÅŸii; suma era apoi cisluită între ei; în august 1 725 , toÅ£i boiernaÅŸii , „câÅ£i
1 C . Giurescu , Ma1erial, li, p. 540.
2 /bUlnn , p. 274-275.
1 Arh St. Sibiu, L 1 -5/208 , f. 7 v .-8: cf. C. Giurescu , Material, li , p. 298.
4 AdministraÅ£ia cltrc vomici , la 22 febr. 1 736: „findcl pânl acum aleÅŸi i . .. sl punea la bir
cite 40 de florinÅ£i , iar de acum înainte cu prilejul rcpartiÅ£ionului cc sl va face într-acest an 1736
la fiqtecuc ales supt tare nWjdc ÅŸi plnl va plicea înllÅ£atci curÅ£i împlrlteÅŸti ca sll rânduiascl
altceva pentru d.An!fii , s1 se puc numai la contrebuţion pc ci cAte 25 florinţi ...": Arh. St. Sibiu ,
L l -Sf206 , f. 40: C . Giurcscu , Material, III , p. 93: o primi reducere a fost fllcutl în 1 732,
ibidem , li , p. S40.
' Constantin Mavrocordat "a ridicat darea boierilor ÅŸi a flcut alegere numindu-i întli , iar pc
copii i lor neamuri"; M . Cantacuzino, Istoria Ţării RomâneÅŸti, p. 49.
6 Constantin Mavrocordat a procedat la fel: „A ridicat darea mlnlstirilor" , dar ca ÅŸi aus­
trieci i , drept compcnuÅ£ic „a poprit milele de la vlmi , ocne ÅŸi altele , cc le lua dupll hrisoave ...":
„a ridicai daRa preoÅ£ilor"': M . Cantacuzino, /&toria Ţării RorndneÅŸti , p. 49.
1 ln octombrie 1 735 a fost impud suma de l SOO florini , „bani de donum gratuitum pe
preoÅ£i„: egumenul m-rii Cozia. la data aceea ispravnic al Episcopiei de Rlmnic , era invitat „nu­
.
maidcclt li rlnduiucl d-i strlngl potropopii ÅŸi sl cisluiascl numai suma cc seric mai sus . „" :
Arh S t . Sibiu , L 1 -S/206, f . 2 .
1 Hunnuzak.i , VI , p. 406 .
.
235
https://biblioteca-digitala.ro
au dat bir osebit" erau convocaÅ£i la Craiova , pentru 1 septembrie, „ca să-ÅŸi facă
cisl ă între dânÅŸii cum îÅŸi vor ÅŸti puterea" , în caz de nesupunere urmând a l i se
aplica automat cotele impuse în anul precedent 1 • Nici unul dintre boiernaÅŸi nu
se putea sustrage din proprie iniÅ£iativă grupului fiscal solidar căruia îi apar­
Å£inea 2; moÅŸtenitorul unui pământ de boiernaÅŸ era automat încărcat cu sarcina
fiscală care apăsase asupra predecesorului său 3. În chip excepÅ£ional , boiernaÅŸii
erau impuÅŸi , ca ÅŸi boierii , la plata dal;ului benevol (donum gratuitum)4 •
Asimilate din punct de vedere fiscal satelor de birnici , dependente , erau
oraÅŸele; locuitorii neprivilegiaÅ£i ai oraÅŸelor care aveau stăpâniri de pământ erau
însă înregistraÅ£i la categoria moÅŸnenilor ÅŸi plăteau contribuÅ£ia după cuantumul
impus ţărănimii libere5 • Contribuabilii celui mai de seamă centru economic al
provinciei , Craiova, erau împărÅ£iÅ£i „potrivit averii" în ÅŸapte categorii fiscale ,
indiciu al unei articulări relativ mari a structurii social e 6 . Locuitorii oraşului
Baia de Aramă suportau doar jumătate din contribuţie şi erau scutiţi de toate
celelalte sarcini publice 7 . O_cnele Mari plăteau Cămării o cotă fixă stabilită
după formula ruptei 8 .
1 Arh. St. Sibiu , L 1 -5/204, f. 1 1 v.; cotele impuse boiernaÅŸilor în 1 723 se cunosc din lista
nominală întocmită de AdministraÅ£ie sub titlul: „Birul ce s-au scos să dea boiernaÅŸii ÅŸi alÅ£ii ce au
fost căpetenii de slujitori i sutaÅŸii ... " ; cotele variază între 10 ÅŸi 70 taleri; totalul sumei plătite de
boiernaÅŸi în 1 723 a fost de 4 843 taleri ; în 1 7 3 5 , boiernaÅŸii au participat cu 6 OOO florini la
contribuţie; Hurmuzaki , V I , p. 5 1 8-522; Arh. St. S ibiu , L 1 -5/208 , f. 46 v .-5 1 ; Constantin
Mavrocordat a reglementat astfel situaÅ£ia boiernaÅŸilor: „pe boierii cei mai mici i-a numit mazili ,
numele le-a înscris în vistierie aÅŸezându-i a da dare numai de patru ori pe an, scutindu-se iară de
dijmărit ÅŸi de vinărici"; M. Cantacuzino, Istoria Ţării RomâneÅŸti, p. 49.
2 Î n 1 734 AdministraÅ£ia hotăra în cazul unui boiernaÅŸ călugărit fără asentimentul ei să dea
birul cu boiernaÅŸii „precum au purtat ... mai-nainte"; Arh. St. Sibiu, L l -5/205 , f. 74.
3 „Haud absimiliter etiam de boiaronaschonum teritorii s per vornicos perracta iarn est
publicatio, quod si illorum possessorem quempiam morti succumbere contingeret, succesor sive
haeres talis relicti tertorii ab eo obvenientem contributionis taxam ... semper et u�ique deponere
obnoxius habeatur"; ibidem, L l -5/354, f. 1 78 .
4 Πn 1 735 , Ştefan Poienaru era somat prin călăraş trimis de Administraţie s ă plătească
50 florini „pentru donum gratuitum, după cum au plătit toÅ£i boiarii ÅŸi boiernaÅŸii"; ibidem,
L 1-5/206 , f. 1 3 .
5 ReintraÅ£i în posesiunea moÅŸiei Frăsinetul , un grup de locuitori ai Târgu-Jiului erau auto­
mat trecuÅ£i în rândul moÅŸnenilor; slujbaÅŸul însărcinat în 1737 cu întocmirea cercetării primise în
această privinţă instrucÅ£iuni precise: „să cercetezi lucrul foarte cu amănuntul ÅŸf cu bune dovede ,
să adevereze cum ÅŸi cine să trag din neamul acelor oameni oroÅŸani ce sânt numiÅ£i în cartea
răposatului ban Åžtirbei de mai sus-numit ca să aibă moÅŸtenire în hotarul Frăsinetului , ci care să
vor trage dintr-acele neamuri de moşneni , d-ta să-i osibeşti cu numele lor moşneni şi ca nişte
moşneni să-şi tragă dajdea lor"; Arh. St. Sibiu , L l -51206, f. 1 29 .
6 Hurmuzaki , VI, p. 52 1 .
1 C. Giurescu , Material, I I , p. 228.
8 Jalba acestora în privinÅ£a îndoirii birului, în 1 727 , ibidem, p. 1 98-1 99 .
236
https://biblioteca-digitala.ro
Regim aparte aveau negustorii; cei străini , organizaÅ£i în două bresle , a
negustorilor bulgari ÅŸi a celor greci , plăteau doar o taxă anuală globală Că­
mării imperiale ÅŸi nu participau la contribuÅ£ie 1 ; cei localni_ci , de Å£ară , con­
stituiau un grup aparte ÅŸi contribuiau în funcÅ£ie de averea lor, separat de restul
contribuabililor 2 • În 1 726, se formula propunerea ca evreii aÅŸezaÅ£i în provincie
- probabil tot negustori - să fie supuşi la plata unei taxe globale către
Clmară 3 .
Locuitorii satelor din LoviÅŸte , iniÅ£ial complet scutiÅ£i de contribuÅ£ie în
schimbul îndatoririlor de a fumiza cai de olac ÅŸi de a repara drumul , au fost
parÅ£ial impuÅŸi , după convertirea în bani a obligaÅ£iilor de Vorspann .
De scutire completă de contribuţie beneficiau şi membrii clerului secular,
preoÅ£ii ÅŸi diaconii 4. Î ncercarea de a-i impune , începând din 1 729 , nu a dat
rezultate de durată .
Politica demografică, de încurajare a imigraÅ£iei , folosea ca principal
instrument regimul de scutire de contribuţie; scutiţi pe termen de un an 5 , sau
uneori chiar pe trei ani 6 de plata contribuÅ£iei , imigraÅ£ii erau după aceea inte­
graÅ£i în masa contribuabililor, când nu dispăreau din nou după scurgerea ter­
menului de scutire , situaÅ£ie frecventă mai ales în regiunile de margine 7 •
Ulterior, pe măsura reconstituirii potenţialului demografic al provinciei , pentru
a înlătura inconvenientele rezultate din fuga ţăranilor doritori să obÅ£ină statut
fiscal de imigranÅ£i , austriecii au redus la un an perioada de scutire 8 ÅŸi , în unele
momente , au suprimat-o cu totul 9 . De fapt , regimuri variate pentru imigranţi
au coe�stat până Ia sfârÅŸitul stăpânirii austriece .
*
Iată cum era repartizată sarcina contribuţiei , pe diversele categorii de
locuitori în 1 735 , an de maximă demografică, în cursul căruia s-a realizat
gradul cel mai înalt de stabilitate ÅŸi evidenţă a populaÅ£iei:
1 lbid,m, p. 275; negustorii bulgari care stlplneau plmlnt pllteau contribuÅ£ie în calitate de
ltlplni de plmlnt; catastifu) dajdei pe 1 725 , defalcat pc categorii de contribuabili, înrcgistrcazl
în acest capitol: „ ... iute cumpaniia bulgarilor cu toÅ£ii de nicidecum nu dau dajde 1a lada firii ,
numai cei ce au fundum, pentru ace) fundum dau toţi pecum mai sus aratl florinţi 500"' ; Arh. St.
Sibiu , L 1 -5/208 , f. 80 v .; negustorii greci, care nu aveau "fundum" , nu contribuiau cu nimic la
„lada Å£lrii" .
2 Hurmuzaki , VI, p. 525 .
1 C. Oiure1eu , Mat,rial, 11, p. 1 33 .
4 /biMm , 11, p. 274; Arh. St. Sibiu, L 1 -51356, f . 1 57 v .- 1 58.
' Hurmuzak.i , VI, p. 3 1 1 'i 330.
6 C. OiurellCU , Mat,rial, O, p. 102.
1 lbUhm, p . .542.
1 Arh. St. Sibiu, L 1 -513'6, f. 2 1 7 .
' C . Oiuracu , Mat,rial, li , p . 542; Arh. St. Sibiu, L 1-513.54, f. 249.
237
https://biblioteca-digitala.ro
'244 805
Contribuţie totală
florini
%
Birnici ÅŸi categorii fiscale recrutate din rândul
birnicilor (scăunaşi , plăieşi, vieri)
MegieÅŸi ÅŸi LoviÅŸteni (majoritatea megieÅŸi)
1 1 3 786
67 908
46,9
27,6
45 360
5 900
3 OOO
1 8 ,4
6 1 75
2 676
2,5
1 ,1
Mărginaşi
BoiernaÅŸi
AleÅŸi
Craiova şi Baia de Aramă
Negustorii provinciei
2,3
1 ,2
AÅŸadar din ansamblul contribuÅ£iei , masa populaÅ£iei rurale (birnici , me­
gieşi , mărginaşi şi categorii derivate) suporta 92,9 % , boiernaşii şi aleşii 3 ,5% ,
populaÅ£iei urbane (din care o parte era însă angajată în activităţi agricole) ÅŸi
negustorimii revenindu-le doar 3 ,6 % .
ContribuÅ£ia c a ÅŸ i birul rezultau din îmbinarea capitaÅ£iei c u u n impozit
funciar; cu excepÅ£ia categoriilor privilegiate , toÅ£i cei care stăpâneau pământ
erau Å£inuÅ£i să participe la împlinirea contribuÅ£iei 1 • Criteriul fundamental al
repartiÅ£iei pe gospodării era averea funciară, pământul stăpânit, cu tot inven­
tarul său (mori , vii , animale) . Pe măsura perfecţionării sistemului de repartiţie
în timpul stăpânirii austriece au fost luate în considerare ÅŸi fertilitatea solului ÅŸi
posibilităţile de desfacere a produselor gospodăriei agricole 2 . Locul de frunte
în ierarhia factorilor de avuÅ£ie fiind animalele - pentru dublul motiv că erau
principalul inventar agricol ÅŸi cel mai de seamă izvor de bani al contribua­
bililor - se înÅ£elege înclinaÅ£ia austriecilor de a face din ÅŸeptel principalul
criteriu al repartiţiei dărilor.
EvidenÅ£a ÅŸi gestiunea fiscală . Procesul fiscal începea aÅŸadar cu stabilirea
evidenÅ£ei locuitorilor ÅŸi a categoriei căreia îi aparÅ£ineau , a situaÅ£iei lor ma­
teriale . Din ce în ce mai cuprinzătoare ÅŸi mai sistematice , formularele care
slujeau la înregistrarea populaÅ£iei trebuiau să ofere autorităţii o temelie solidă
pentru politica ei fi scal ă . Potrivit instrucţiunilor din aprilie 1734 - reluarea
unor indicaÅ£ii anterioare - vornicii aveau îndatorirea să întocmească tabele
complete de locuitori , pe sate , cu indicarea categoriei fiecăruia dintre cei
înregistraÅ£i: „să Å£ie vornicul lângă ofiÅ£iumul lui ce l i s-au dat toate trebuin­
cioasele scrisori de socotelele ÅŸi lucrurile judeÅ£ului înpreună strânse ÅŸi la rân­
duială . . . ÅŸi la începutul fiecăruia anul ostăşăscu după foile care să vor da afară
1 De pildă membrii comunităţii bulgare care, în calitatea lor de negustori străini aflaÅ£i în
dependenÅ£a Camerei , nu erau supuÅŸi contribuÅ£iei, participau l a împlinirea acesteia în măsura în
care deveneau stăpâni de pământ.
2 Hurmuzaki , VI , p. 3 1 0-3 1 1 ÅŸi 480; C. Giurescu, Material, I I , p. 44 1 -442 ÅŸi 54 1 ; III,
p. 49-50.
238
https://biblioteca-digitala.ro
pentru numlrul familiilor, sl faci un protocol precum sl cade, iscllit de la el ÅŸi
de la amândoi ispravnicii cu mâinile lor puind ÅŸi pecetea pentru toate satele
judeÅ£ului care dau dajde , arAtând ÅŸi pllÅŸile ÅŸi care şăd la acelea cu osebite
breslele boerenaÅŸilor, aleÅŸilor, megiiaÅŸilor , birnicilor, mlrginaÅŸilor , vii arilor,
plliaÅŸilor ÅŸi sclunaÅŸilor cu numele de botezu ÅŸi cu porecla ÅŸi sl pue pe pâr­
cllabii şi juraţii satelor ca sA iscăleascl acele foi pentru mai marea credinţi şi
adeverinÅ£l ÅŸi înaintea acelor pârcălabi ÅŸi juraÅ£i să faci o adevlrată matcă au
catastif pentru suma dljdii ce iaste ca sl dea la acel an familiile care să află de
dajde şi aceia si-i trimiţă la Administraţia ţlrii tlră nici o zăbavl, de la care pe
urmi va veni poruncă în ce chip să să îmbrace acei bani pe la sate . . . " 1 • înre­
gistrarea o dată efectuată , ţlranul , birnic sau moşnean , nu avea dreptul să-şi
părăsească, din proprie iniÅ£iativă ÅŸi tlră asentimentul autorităţii , locul de ÅŸe­
dere . Deplasarea ţăranilor, sustragerea lor de la plata contribuÅ£iei în locul de
înregistrare , altera datele catagrafiilor, atât de laborios întocmite; când fuga lua
proporÅ£ii de masl întregul sistem devenea caduc . De aceea , prima reacÅ£ie a
autorităţii în cazuri de fugă a continuat să fie aducerea fugarilor la urmă, adică
la locul de înregistrare . La invocaÅ£iile dregătorilor de judeÅ£e care solicitau
scoaterea din catastife a locuitorilor fugiţi , Administraţia răspundea invariabil
invitându-i să-i readucă la urmă: „ . . . iar câÅ£i zic că sânt fugiÅ£i de an încoace în
Å£ară ÅŸi nu-i ÅŸtiu unde sânt , pe aceia să-i puneÅ£i buni la sate ÅŸi pârcălabii ÅŸi juraÅ£ii
sl ÅŸi-i caute unde-i vor găsi să-i ducă la sate" . ExcepÅ£ie nu se făcea decât"
pentru cei care reuşiserl să treacă peste hotare ; aceştia urmau a fi scoşi din
cislă, dar numai „cu bună dovadă" 2 • Dacă însă reuÅŸiseră să se ascundă mai
multă vreme ÅŸi fuseseră înregistraÅ£i în altă aÅŸezare , atunci , pentru a nu altera
noul echilibru fiscal , autoritatea consfinÅ£ea uneori faptul împlinit. Locuitorii
din lzbiceni , de pildă , beneficiau în 1 722 de acest principiu , confirmat de
hotărârea Admini straÅ£iei : „ci de vreme ce s-au pus numele lor pă la sate , să
rlmâie pe unde s-au aşăzat" 3 .
Înregistrarea populaÅ£iei oferea boierilor-dregători primul ÅŸi cel mai însem­
nat prilej de a-ÅŸi ocroti satele, de a le „proteja" , lipsind statul de o parte însem­
nată a masei contribuabile . Numeroşi locuitori din satele dregătorilor erap fie
complet omiÅŸi din catastife, fie înregistraÅ£i cu titlu de „nevolnici" ÅŸi deci sl:utiÅ£i
de contribuÅ£ie; nu rareori însă, mai ales în primii ani de stăpânire austriacl,
!ale fntregi erau omi!e din conscripţii şi catagrafii.
1 Arh. St. Sibiu, L 1-SflOS , f. 232 v .-233.
J /bitkrn, L l -"208, f. 8 v .-9.
1 /bid,,,., L l -Sl204, f. 1 2 ; în uncie cazuri , AdministraÅ£ia acorda în chip excepÅ£ional unui
ltlpln de n109ie dreptul de •-ti recruta locuitori din satele Å£lrii; vezi învoirea acordatl m-rii
Brlncoveni , de a lduna 100 cuc la mc,.ia Grldini, „,i acei oameni din satele care sl vor lua si-i
trimitl plrinttclc egumenul aicea ca s1 li sl sca.Å£l numele lor fi sl vor qeza 1eolo la satul m-rii
cu birul lor . "; Arh. St. Buc., M-rca Brlncoveni , XXXl/10.
.
.
239
https://biblioteca-digitala.ro
Pentru a compensa, măcar parÅ£ial , paguba fiscului , al te sate erau încărcate
cu mai mulÅ£i contribuabili decât aveau în realitate; cota suplimentară - ne­
drept impusă satului - cădea „năpastă" peste locuitori ÅŸi era unul din factorii
de seamă care provocau fuga ţărănimii . Iată, în relatarea ţăranilor din Aninoasa
înÅŸiÅŸi , urmările năpastei: „au pus dumnealui vomicul năpasta 24 oameni de
n-au fost nicidecum în satul nostru ÅŸi bani ne-au luat făr-de hârtii , căci oameni
70 nu era de au luat tl . 70 şi pentru aceea s-au spart satul" . Situaţia denunţată
de sătenii din Aninoasa era unul din viciile cele mai grave şi generalizate ale
sistemului fiscal medieval al ţării 1 •
Încasarea contribuÅ£iei. ApăsaÅ£i de o masă de sarcini fiscale dispropor­
Å£ionat de grele în raport cu capacitatea lor economică ÅŸi de repartiÅ£ii inechi­
tabile , ţăranii contribuabili erau vlăguiţi de reţeaua aparatului fiscal ai cărui
membri ÅŸtiau să transforme momentul încasării în prilej de înavuÅ£ire rapidă.
Rapacitatea ÅŸi mijloacele de constrâÅ£tgere folosite de încasatorii dărilor au
reuÅŸit să transforme sarcina fiscală, ÅŸi altminteri grea ÅŸi insuportabilă, în prin­
cipala pricină a fugii ţăranilor. În epoca fanariotă mai ales, încasatorul dărilor
s-a înscris în mintea populaÅ£iei drept cea mai odioasă figură a aparatului de
stat. DesăvârÅŸirea reformei fiscale presupunea aÅŸadar ÅŸi reorganizarea ultimei
etape a procesului fiscal , perceperea contribuÅ£iei . Reducerea numărului încasă­
rilor ÅŸi deci a frecvenÅ£ei descinderii încasatorilor în sate era prima măsură care
se impunea. IntenÅ£ia iniÅ£ială a austriecilor de a restrânge încasările la două
termene anuale s-a lovit de insolvabilitatea ţărănimii, permanent silită să-şi
îndrume surplusul spre piaţă pentru a dobândi sumele necesare acoperirii sarci­
nilor fiscale; un al treilea termen , răspunzând necesităţii de a fracÅ£iona mai
mul t contribuţia şi de a o apropia de nivelul disponibilităţilor pecuniare
i mediate ale ţăranilor, a fost introdus încă din primii ani după reorganizarea
si stemului fiscal 2 • Dar regimul celor trei sferturi (tertialitates) a trebuit aban­
donat pentru a lăsa loc în cele din urmă celor patru sferturi (quartalitates)
instituite încă de reforma lui Brâncoveanu ÅŸi care aveau să ofere - teoretic cel
puţin - formula tuturor reformelor fiscale următoare.
1 În iulie 1 734, AdministraÅ£ia se adresa vornicilor: „ . ÅŸi de să va dovedi că aÅ£i făcut
dumneavoastră vreo voe vegheată ca în unele sate unde vor fi oameni mai mulÅ£i să să lase pentru
voia cuiva ÅŸi în alte sate unde vor fi oameni mai puÅ£ini să să pue în vreo pizmă mai mult ca să li
se facă năpaste . „" , vinovaÅ£ii vor fi pedepsiÅ£i ; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/204, f. 28 .
2 CorespondenÅ£a AdministraÅ£iei cu dregătorii judeÅ£eni dă în vileag realităţile care au impus
sporirea termenelor de încasare ; în iulie 1 723 , AdministraÅ£ia, răspunzând solicitării unui vornic ,
accepta repartizarea încasării contribuÅ£iei în trei în loc de două „sferturi": „pentru banii care au
rămas de nu s-au cisluit în Å£ară la ÅŸferturile cele două care au eÅŸit, rugându-vă dumneavoastră ca
la acele doao ÅŸferturi nu s-au putut îmbrăca toÅ£i banii, ci aÅ£i zis că să mai facă un ÅŸfert al treilea,
ca să nu cază oamenilor cu greu , �i după rugăciunea dumneavoastră s-au lăsat de s-au făcut şi al
treilea ÅŸfert .. . "; ibidem, L 1 -5/205 , f. 24.
..
240
https://biblioteca-digitala.ro
Cum ÅŸi aÅŸa încasarea întâmpina greutăţi , „istovul" banilor nu se realii.a
decât rareori , cu mari dificultăţi , ÅŸi satele rămâneau încărcate cu ,,rămlÅŸiÅ£e"
(sau •.reÅŸtanÅ£ii" , pentru a folosi neologismul care îÅŸi face acum apariÅ£ia) , care
sporeau de la an la an . Când diferenÅ£a dintre suma repartii.ată ÅŸi cea achitată
era prea mare pentru ca statul să o poată tolera , erau trimise în judeÅ£e „exe­
cuÅ£ii" militare - unităţi ale armatei austriece care staÅ£ionau în sate până la
împl inirea (istovirea) contribuÅ£iei 1 •
Un progres însemnat trebuia să fie real izat prin instituirea evidenÅ£ei rigu­
roase a tuturor încasărilor fiscale; absenÅ£a unei asemenea evidenÅ£e lăsase în
trecut teren liber tuturor abuzurilor încasatorilor de dări care nu rareori reven­
dicau de mai multe ori achitarea aceleiaÅŸi îndatoriri fiscale 2 • EvidenÅ£a încasă­
rilor flcea posibil controlul - „encfiziÅ£ia" , sau mai târziu , în vremea fanario­
Å£ilor „cercătura" - destinat să îngrădească ÅŸi mai mult abuzurile . În 1 729 ,
decretul imperial de reorganizare a provinciei , constatând că sistemul de con­
trol nu funcÅ£ionează eficient, impune o revizuire a întregii gestiuni financiare a
anilor precedenÅ£i ÅŸi traducerea actelor fiscale în limba latină pentru a putea fi
revizuite la Viena 3 .
Contribuţia era prelevată sub două titluri ; cea obişnuită sau ordinară ,
destinată armatei ÅŸi administrată de cassa militară , lada ostăşească; cea extra­
ordinară , păstrată la cassa provincială , ÅŸi al cărei venit era folosit la acope­
rirea cheltuielilor provinciale , inclusiv salariile personalului administrativ . Din
1 729 , autonomia financiară a provinciei a fost simÅ£itor restrânsă prin desfiin­
Å£area cassei provinciale ÅŸi concentrarea întregii gestiuni financiare asupra
cassei militare . Concomitent , funcţia de mare comisar, deţinută de un localnic
a fost desfiinÅ£ată , întreaga contribuÅ£ie fiind trecută sub controlul unui slujbaÅŸ
militar (Kriegska.ssier, sau în textele româneÅŸti crix-cassiariu).
Veniturile camerale: dijmele, angariile, vimile. Succesor „de drept" al
domnilor prin actul de cucerire şi prin transferul de teritoriu sancţionat de
pacea de la Passarowitz , împăratul ÅŸi-a apropriat veniturile care aparÅ£inuseră
odinioarl Cămării domneÅŸti . Dijmele din oi , porci , albine , vin , vlmile de gra­
niÅ£l ÅŸi cele interne - vama târgului - venitul exploatlrilor miniere etc . ,
ci oricare din dumneavoastrl nu sl va afla la soroc cu tot istovul banilor ce iaste
1
rlm„iÅ£l, 11 'tic ci i se va trimite ecjecuÅ£ie ..." ; ibidlm. L l -5'204, f. 49.
1 Hunnuzaki, VI , p. l lC>-3 1 1 ti 425; în 1 723 AdministraÅ£ia , adrcdndu-se vomicilor ti is­
pravnicilor. îi invi ta . . . &I clutaÅ£i f1CflecaR i spravnic din fiettecarc judeÅ£ ce feli de rlnduialc
veţi avea d l� du pin sate , au bui, au fln, au piu, au porumbu sl daţi cfitanţii la toate satele
de ce veÅ£i lua„ ; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/204, f. 64 v .-65 . Referindu-IC la situ8'iilc descoperite in
provincie, un memoriu din 1720 sublinia ci „Å£lnnului nu i se dldea niciodall o chitanÅ£l în
1ehimbul d.-;• plllite , astfel Incit unii trebuiau li plllca1el de doul ori 11CCC8fi daR„.".
1 Hunnu zak.i , VI , p. �I .
"• • •
„
24 1
https://biblioteca-digitala.ro
aşezate sub autoritatea supremă a Camerei aulice din Viena şi administrate de
organele camerale locale din Oltenia, alimentau neîntrerupt tezaurul imperial
cu sume însemnate , uneori superioare contribuÅ£iei , ÅŸi care spre deosebire de
aceasta luau integral ÅŸi ireversibil drumul Vienei . Rapoartele întocmite de sluj­
baÅŸi i camerali încă din primii ani ai ocupaÅ£iei austriece ne introduc în cu„
noaÅŸterea sistemului de organizare a veniturilor Cămării domneÅŸti la începutul
veacului al XVIII-lea .
SupravieÅ£uire târzie a unei realităţi vechi , probabil anterioare „întemeie­
rii" , dijmele erau percepute de domnie în virtutea dreptului eminent de stăpâni­
re , extins asupra întregului teritoriu al ţării pe măsura unificării lui sub aceeaÅŸi
autoritate superioară; dijma din produse a continuat să constituie ÅŸi în veacul
al XVIII-lea unul din cele mai de seamă venituri ale domniei 1 • Progresele
economiei monetare au convertit treptat, în veacurile anterioare , prestaÅ£iile în
natură către domnie în dări în bani - la începutul veacului al XVIII-lea însă
procesul nu era încă desăvârÅŸit - dar până la desfiinÅ£area lor, în epoca regu­
lamentară , aceste îndatoriri ale populaÅ£iei au continuat să păstreze trăsăturile
dijmei feudale . Astfel erau înÅ£elese ÅŸi definite de contemporani , localnici sau
străini , care au venit în contact cu realităţile fiscale ale provinciei: „Oierit ,
dijmă din oi ; dijmărit, dijmă din porci , din miere , tutun şi vin" 2 . Definiţia nu
era o simplă reminiscenţă a unor realităţi vechi de mult depăşite; alte indicii
din aceeaşi vreme confirmă caracterul de dijmă feudală al acestor prestaţii . Cel
mai evident e cazul vinăriciului care era perceput fie în bani fie în vin , o vadră
din zece 3 . Dar ÅŸi în cazul dijmelor percepute în bani se constată tendinÅ£a de a
respecta caracterul originar, de zeciuială, al prestaţiei către domnie. Cuantumul
oieritului , de pildă, păstrează încă - sau tinde să păstreze - trăsăturile zeciu­
ielei: în decembrie 1 724 , în ajunul arendării oieritului , boierii olteni , con­
statând scăderea masivă a preÅ£ului oilor, în urma dificultăţilor provocate
comerţului cu turcii de politica austriacă, solicitau , autorităţilor habsburgice ,
reducerea sumei impuse pe oaie . Înainte , arătau boierii , - când oieritul era
1 5 bani de oaie - „ „ . oaia se putea vinde cu 1 5 pitaci, (= 1 50 bani) , iar
berbecul cu 20 pi taci ( = 200 bani)" 4 . Potrivit datelor fumizate Consiliului de
1 Un raport din 1 726 asupra dijmelor prelevate de Cămară subliniază funcÅ£ia lor: „Oieritum
et dismaritum , decimae nempe ovium s . v. porcorum, mellis et tabaccae, quae in Valachia
Turcica pro Vajvodarum sustentatione constitutae erant. ; C. Giurescu , Material, I I , p. 83.
2 Ibidem, p . 1 4 1 ; definiÅ£ia aparÅ£ine dicÅ£ionarului de instituÅ£ii oltene, întocmit în 1 726
probabil de Nicolae de Porta; definiÅ£ie identică pe marginea scrisorii adresate în 1 7 1 8 de
episcopul Damaschin al Râmnicului deputaÅ£ilor olteni la Viena; ibidem , I , p. 327-328 .
3 „Von dem Wein hingegen wirdt der 1 01e Aymer aus einigen Gebilrgen in natura, aus
andem in paarem Geldt. . ."; ibidem, p. 390.
4 Arh. St. Sibiu , L 1 -5/355 , f. 45; pentru cuantumul oieritului de 15 bani, vezi C. Giurescu ,
Material, I , p. 393 . E vorba de cota impusă marii mase a populaÅ£iei , ţărănimii; categoriile privi­
legiate suportau un cuantum mai redus.
-
„"
242
https://biblioteca-digitala.ro
rlzboi nu mult timp înainte de generalul Konigsegg, în urma diminuării
masive a exportului de oi din Oltenia, preţul acestora scăzuse de la un taler
(= 1 33 bani), la un florin (= 90 bani)1 •
ConsecvenÅ£i cu concepÅ£ia lor despre oierit - al cărui caracter de dijmă îl
aveau permanent în vedere - boierii solicitau austriecilor reducerea cores­
punzltoare a cuantumului impus pe oaie: „întrucât în anul de faţă preÅ£ul oilor a
sclzut într-atita încât se vând fiecare cu câte 4 sau 5 septenari , numiÅ£i pi taci în
vorbirea de toate zilele, iar la plata acestei dijme a oieritului intră acum trei oi
(în loc de una), se cuvine sl fie numit nu zeciuiall ci întreiall (sicque non
decimatio sed tertialitatis participatio dici mereatur) . . . Aşadar părerea noastră
- pe care o supunem în întregime opiniunii prea înaltului domn, directorul
nostru suprem - ar fi ca, având în vedere preÅ£ul actual al oilor, ÅŸi această
zeciuiall sl fie scăzutl la 10 bani valahi sau cinci polture de oaie" 2 •
ReÅ£inut se cuvine a fi faptul el, deÅŸi convertite în cea mai mare parte în
bani , dijmele îÅŸi plstrau inel trăsltura originari de participare a domniei la
produsul întregului plrnânt al ţării , asupra căruia continua să exercite un drept
de stlpânire eminent.
Întemeiat pe unul din cele mai de seaml izvoare de venituri ale locui­
torilor, oieritul ocupa locul de frunte în ansamblul veniturilor camerale. Încasat
de austrieci inel din primul an al ocupaţiei militare3 , venitul oieritului a sporit
masiv în curs de câÅ£iva ani , în măsura în care provincia ÅŸi-a refăcut ÅŸeptelul , iar
privilegiile boierilor şi ale mănăstirilor - şi evaziunile clrora le deschideau
larg poarta - au putut fi îngrldite. IndicaÅ£iile de care dispunem pânl în 1 726
- an la care se opresc ÅŸtirile cu privire la suma globali a oieritului, poate pen­
tru ci de atunci înainte s-a stabilizat - pun în lumini însemnltatea excepÅ£io­
nali a oilor în sistemul de venituri al domniei ÅŸi implicit în economia ţării .
ln 1 7 1 8 , oieritul a adus Clmării imperiale un venit de 24 47 1 florini re­
nani 4; în anul urmltor, 1 7 1 9 , se realizează 3 1 666 florini renani , spor însemnat
datorat în mare parte afluxului masiv al turmelor ardelene care din pricina
secetei au trecut în numlr mult mai mare decât de obicei în Oltenia5; în 1 720 ,
venitul sporeÅŸte la 27 500 taleri , (aproximativ 36 OOO florini renani)6, iar în
1 721 se menÅ£ine la acelaÅŸi nivel 7• Nu cunoaÅŸtem suma percepută efectiv în
contul oieritului în anul 1 722, d� unele indicaÅ£ii ne oferi posibilitatea de a
cunoaÅŸte limita inferioarl ÅŸi cea superioarl a arendei oieritului , stabilite în
1 C . Oiurcscu , Material, I , p. 639-640.
J Arh. St. Sibiu , L 1 -51355 , f. S4.
1 C. Oiurcscu, Material, I , p. 1 47 .
4 1"itkm , p . 282-213.
' lbiilem , p . 394 .
1 N. Dobrescu , /sloria bisericii, p. 1 40- 1 4 1 .
„ Hurmuzak.i , VI , p. 352.
243
https://biblioteca-digitala.ro
funcţie de scutirea sau supunerea la dijmă a boierilor şi a mănăstirilor. La
1 5 noiembrie 1 722 , când erau în curs discuÅ£iile cu privire la suma globală
de arendare a oieritului , un dregător cameral , bun cunoscător al realităţilor
locale , propunea 1 00 pungi (50 OOO taleri = circa 66 OOO florini renani) , în
eventualitatea impunerii turmelor boiereşti şi mănăstireşti sau 50-60 pungi
(25 000-30 OOO taleri = circa 33 000--40 OOO fl . renani) , în eventualitatea con­
trarie 1 • IndicaÅ£ia e preÅ£ioasă nu numai pentru că ne oferă un punct de reper
pentru suma realizată de Cămară pe seama oieritului , dar ÅŸi pentru că pune în
lumină fap-tul că domeniul boieresc ÅŸi mănăstiresc întreÅ£inea aproximativ ju­
mătate din ansamblul oilor din provincie. Un salt însemnat a fost realizat în
următorii doi ani : în 1 723 oieritul a fost arendat pe suma de 8 3 5 8 3 florini
renani 2 , în 1 724 pe 1 4 1 pungi (70 500 taleri = 94 OOO florini renani) 3 ; un an
mai târziu , la 1 40 pungi (= 70 OOO taleri = circa 96 OOO florini renani) 4 , în
1 726 la 1 4 1 pungi 5 • În 1 726 însă arenda înregistrează o scădere de unsprezece
pungi , fiind realizată la 1 30 pungi ( = circa 86 OOO florini renani)6 .
Î n anii buni aÅŸadar, venitul furnizat d e oierit se apropia de 1 00 OOO florini
renani , adică jumătate din nivelul atins în aceeaÅŸi perioadă de contribuÅ£ie cea ordinară ÅŸi extraordinară laolaltă. Faptul este remarcabil pentru că fixează
puternic locul creÅŸterii oilor în ansamblul economiei provinciei; constatarea
câÅŸtigă în greutate dacă Å£inem seama că însăşi contribuÅ£ia era într-o măsură
însemnată impusă în funcÅ£ie de avuÅ£ia de oi a ţării (vezi mai sus) ÅŸi realizată
din banii câÅŸtigaÅ£i de locuitori din vânzarea oilor.
Date precise oferă documentaţia austriacă şi cu privire la cuantumul impus
în cadrul oieritului pe unitatea impozabil ă , oaia. Åži acest aspect - ca întregul
domeniu al fiscal ităţii de altminteri - se caracterizează printr-o largă varietate
de regim, moştenire a vechii structuri fiscale a ţării .
Marea masă a populaÅ£iei - ţărănimea - plătea, în timpul lui Constantin
Brâncoveanu, 1 5 bani de oaie, în afară de taxa de înscriere a materiei i mpoza­
bile în catastife ÅŸi apoi de ÅŸtergere , după perceperea dijmei (poclonul : 30 bani
pentru înregistrare ÅŸi 2 pentru ÅŸtergere). Boierii ÅŸi mănăstirile care beneficiau
de un însemnat privilegiu: prestau oieritul doar o dată la trei ani ÅŸi în anii când
intra în funcÅ£iune un nou domn , plăteau doar 1 4 bani (probabil pentru a se.
marca deosebirea faţă de locuitorii de rând); oierii străini - mai ales tran­
silvăneni - care-ÅŸi aduceau oile l a păscut în Å£ară, plăteau câte 1 0 bani de
oaie. Încercarea de evaziune atrăgea dublarea cuantumului ÅŸi o amendă de
1 N . Dobrescu , /storia bisericii, p. 1 44-145.
2 Jbidem, p. 1 52 .
3 Arh. S t . Sibiu , L 1 -5/354, f. 47 .
4
Ibidem .
Popescu, Spicuiri, în Arh. Olt. , VI ( 1 927) , nr. 3 1 , p. 2 1 5 .
Ibidem , p. 2 1 5 ÅŸ i N . Dobrescu, Istoria bisericii, p . 1 80-1 8 1 .
5 M.
6
244
https://biblioteca-digitala.ro
300 bani 1 • Cuantumul constatat în Å¢ara Românească la sfârÅŸitul veacului
al XVII-iea ÅŸi la începutul celui urmltor a fost menÅ£inut de organele camerale
austriece , cel puÅ£in în primii ani . Contractul de arendare a oieritului , din 30 no­
iembrie 1 720. indica şi cuantumul ce urma să fie perceput de arendaşi pe oi :
1 4 bani de la boieri şi mlnlstiri , 10 bani de la păstorii străini şi 1 5 bani de Ia
locuitorii de rând precum ÅŸi taxele de înscriere ÅŸi radiere din catastif, „toate
dupl datina strAveche" 2•
Criza comercială declanÅŸatl de politica monetară austriacă avea însă cu­
rând sl impunl revizuirea „datinei străvechi" ; străduindu-se să menÅ£ină oieri­
tului caracterul de zeciuiai I. boierii au cerut austriecilor, încă de la sfârÅŸitul
anului 1 724 , să adapteze cuantumul dării la valoarea pe piaţă a oilor (v. mai
sus p. 242), cerere asupra căreia au revenit ÅŸi în anii următori . Dată fiind situa­
ţia creatl de scăderea preţului oilor, oieritul a ajuns să reprezinte nu a zecea
parte din valoarea oilor, ci un sfert sau chiar o treime, reducând astfel masiv
rentabilitatea principalului izvor de venituri al locuitorilor. Reacţia acestora nu
s-a lăsat mult timp aÅŸteptatl; la începutul anului 1 726, AdministraÅ£ia informa
autoritlÅ£ile austriece superioare că locuitorii îÅŸi distrug mare parte din ÅŸeptelul
ovin 3 .
Refuzul austriecilor de a lua în considerare punctul de vedere al autorită­
Å£ilor locale nu putea decât să agraveze situaÅ£ia ÅŸi să accelereze distrugerea
ÅŸeptelului ovin . În toamna aceluiaÅŸi an , secretarul AdministraÅ£iei N . de Porta,
în general slujitor fidel al intereselor fiscale austriece , insista asupra necesităţii
de a se reduce oieritul , întrucât „ţăranii îÅŸi jertfesc oile, sau le vând pe orice
preÅ£ li s-ar oferi , situaÅ£ie care împiedică înmulÅ£irea oilor, nu fără o mare pagubă
pentru tezaurul imperial , iar suma arendei va scădea în viitor , dacă nu se vor
•
md3un
X" d"m timp . . u 4
I ua .
.
Perspectiva deschisă de această situa\ie i-a convins în cele din urmă pe
austrieci să adopte punctul de vedere al AdministraÅ£iei . Lacunele documen1 Vezi raportu) Jui lgnaÅ£iu Haan asupra veniturilor Clmlrii domneÅŸti ; C. Giurcscu , Ma­
terial, I , p. 393-394; precizia informaţiilor fumizate de acest raport rczultl din confruntarea cu
Cartea d� oi�rit, cmisl Ja 1 6 noiembrie 1 697 de Constantin Brincovcanu ÅŸi plstratl în
Anat�Jt�rul slu , în SMIM, V ( 1 962), p. 385.
J C . GiUT'CICU , Mat�rial, I, p. 477 .
J
Inel cu cllcva llptlmlni înainte , AdministraÅ£ia
atrlscsc atenţia asupra urmlri)or gravei
situaÅ£ii create de ruperea raportului tradiÅ£ional între oierit ÅŸi preÅ£ul oilor: locuitori i , arlta raportul
Administraţiei , ,,ca impulsi strictac rationis causa. ovcs suas quocunque tandem possunt modo
distrahunt. vcndunt, mactant , quatcnus ulteriori dccimarum soJutioni ct pracrcccnsitis vc:utio­
num 1pccicbua cndcrc qucant.
„.Quod
cnim nune adhuc ad ccntum ct viginti quinquc bursas
t
uccndit ocriti arRndalio, idco contig.it, quod sciJicct inco)ac minorcm ac hactcnus cxtitcra
decimationi1 taxam fieri CJli1timarint , at privati ctiam ma spc pJurcs certe Id.buc d.issipabunt
ovei„; Arh . St. Sibiu, L
l -�13S4, f. 93 .
• c. GiUl'CICU , Mat,rial, li, p. 86.
245
https://biblioteca-digitala.ro
taÅ£iei fac imposibilă fixarea momentului în care autorităţile habsburgice s-au
resemnat să reducă cu o treime oieritul , dar în 1732, faptul - împlinit probabil
cu câtiva ani în urmă - este atestat documentar. Raportul înaintat împăratului
Carol al VI-lea de Consiliul de război şi de Camera aulică sugera un adaos de
2 bani la oierit, care urma să se ridice astfel la 1 2 bani , pentru a se compensa
pierderile suferite de Cămară prin desfiinÅ£area vămilor interne 1 • E de presupus
că între scăderea oieritului la 1 0 bani ÅŸi adaosul de 2 bani petrecut în 1 73 2 ,
s-au scurs câÅ£iva ani ÅŸ i e posibil c a modificarea s ă fi intervenit încă din anul
1 727 , ca urmare a situaÅ£iei grave produse în anii precedenÅ£i . Cât priveÅŸte suma
globală realizată din oierit, e probabil ca ea să nu fi înregistrat o scădere sim­
Å£itoare în ciuda reducerii taxei percepute de fiecare oaie; Cămara imperială a
găsit o largă compensaÅ£ie pentru această scădere prin îngrădirea progresivă
care în cele din urmă a echivalat cu o cvasi-desfiinÅ£are a privilegiului boierilor
ÅŸi al mănăstirilor de a nu plăti oieritul decât o dată la trei ani (vezi mai sus
paragraful Regimul privilegiilor) .
Sub denumirea comună de dijmărit erau cuprinse dijma din vin, porci şi
stupi de albine , arendate laolaltă ÅŸi de obicei împreună cu tutunăritul . Venitul
mult mai redus al acestor dijme în raport cu oieritul explică înmănunchierea
lor într-o singură formulă cu prilejul arendării . Date cu privire la sumele
realizate din arenda dijmăritului nu dispunem decât pentru anii 1 7 1 9-1 722; în
anul 1 7 1 9 darea a raportat 8 385 florini renani , în 1 720 , 1 4 4 1 6 florini în 1 72 1 ,
23 OOO florini , iar în 1 722 , 3 4 606 florini renani 2 . Nivelul scăzut al arendei
dijmăritului se explică prin părăginirea a numeroase vii în timpul războiului ÅŸi
prin distrugerea a numeroşi stupi din pricina secetei . Potrivit informaţiilor
culese de slujbaÅŸii camerali , dijmăritul era arendat de domnie , pe întreaga Å£ară,
cu 40-50 pungi . Tutunăritul singur raporta pe întreaga Å£ară 30 pungi -ÅŸi chiar
mai mult - indiciu al l argi i răspândiri a culturii tutunului - dar în Oltenia nu
producea mai mult de 600-800 taleri 3 .
Cuantumul vechi a fost respectat de austrieci ÅŸ i în privinÅ£a dijmăritulu i .
CărÅ£ile trimise în judeÅ£e în august 1 724 pentru a vesti începutul operaÅ£iilor de
încasare a dijmăritului indica, după formula tradiÅ£ională, cuantumul impus:
. . de un stup câte bani 1 3 ÅŸi de un râmători iar aÅŸijderea ÅŸi de vadra de vin câte
bani 20 ÅŸi de duiumul de tutun câte lei 4 ÅŸi poclonul de nume de birnic câte
bani 30 ÅŸi de preoÅ£i ÅŸi de camaralist ÅŸi de aleÅŸi câte bani 1 2 de nume ÅŸi de răvaÅŸ
„
.
1 Ibidem, I I , p. 479.
2 Ibidem, I, p. 389 .
3 Ibidem, p. 39 1 ; deÅŸi arendat în general împreună cu dijma din porci, stupi ÅŸi vin, tutună­
ritul, dare recentă, avea caracter deosebit, pe de o parte pentru că era impus tuturor culturilor de
tutun , indiferent de clasa socială căreia îi aparÅ£inea stăpânul pământului - aÅŸadar derogare de la
regimul privilegiului - ÅŸi în al doilea rând pentru că era impus pe suprafaÅ£a cultivată, ÅŸi nu pe
producţie.
246
https://biblioteca-digitala.ro
de nume 2 bani" 1 • Ca ÅŸi în cazul oieritului ÅŸi probabil sub presiunea aceloraÅŸi
factori - necesitatea de a puve de acord impunerea cu valoarea marfl a
obiectului - cuantumul dijmlritului a fost redus în anii următori la 10 bani ,
pentru a fi din nou sporit în 1 732 2 •
Venitul dijmelor aparÅ£inând domnilor , aceÅŸtia aveau latitudinea fie de a-l
exploata direct , fie de a-I arenda. Austriecii au experimentat ÅŸi ei ambele for­
mule; iniÅ£ial , lipsa de experienţă i-a determinat să arendeze atât oieritul cât ÅŸi
dijmlritul . Ulterior , pentru a curma unul din izvoarele de abuzuri ÅŸi asuprire ÅŸi
în acelaÅŸi timp pentru a spori venitul Cămării le-au exploatat „în credinţă" ,
adicl prin slujbaÅŸi camerali . Î n 1 724 , „cărÅ£ile pentru dijmărit" trimise în judeÅ£e
de Administratie vesteau hotărârea autoritătilor austriece de a renunta la sistemul arendării: „ . . .pentru ca să lipsască toate asuprelele, mâncăturile ÅŸi alte nedreptăţi ce-au fost până acum , ci să sA strângă în credinţă la cinstitul inspec­
torat" 1; o motivare similară, la care se adăuga şi mărturisirea dorinţei de a
spori venitul împăratului , a prezidat în 1 733 la încasarea directă a oieritului 4•
Datele referitoare la modalitatea de exploatare a dijmelor sunt prea lacunare
pentru a îngădui constatări certe asupra anului în care austriecii au renunÅ£at
definitiv la sistemul arendării . Sigur e că înainte de a adopta definitiv formula
exploatării „în credinţă" , autorităţile austriece au revenit în câteva rânduri
asupra hotărârii . Hotărârea de a renunÅ£a la arenda dijmelor e unul din aspectele
majore ale reformei fiscale austriece; dar, în ciuda unor sugestii care preco­
nizau renunÅ£area Ia însuÅŸi sistemul dijmelor 5 , austrieci i au menÅ£inut până la
sfârÅŸitul stăpânirii lor în Oltenia această instituÅ£ie tipic feudală a sistemului
fiscal al Ţării RomâneÅŸti .
Camerei îi aparÅ£ineau ÅŸi venitul exploatării miniere (sare, aramă, aur) ÅŸi al
vămilor . Î ntrucât registrele vamale nu s-au păstrat - sau nu s-au găsit încă venitul rezultat din încasarea taxelor vamale nu poate fi apreciat. Dintre vămile
interne , venit însemnat nu aduceau decât taxele pe vânzarea animalelor: goÅŸti­
neritul , taxă de 8 bani impusă de fiecare porc vândut ÅŸi plătită de vânzător , ÅŸi
ierbăritul, de fiecare oaie (8 bani), vacă (24 bani) , viţel ( 1 2 bani) sau cal
(44 bani) , plătit fie de cumpărător, fie de vânzător6 • Cunoscând oprobriul
general pe care 1-a provocat în Å£ară văcăritul - impozit pe animale impus
asupra tuturor, indiferent de stare sociall - austriecii au renunÅ£at încă de la
începutul stlpinirii lor de a-I încasa. Vlmile interne au fost de altminteri
.
.
.
1 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/204, f. � v .
1 C. Giurc1CU, Mat,rial, 11. p. 479.
1 Arh . St. Sibiu, L l-5fl04, f. 80-80 v.
4 lbiMwa, L 1-S/205, f. 57 v.-SI v.
' C. Oiureacu. Mat,rial, li, p. 92.
1 /bWhnt, I , p . 290, 327 . 394-395.
247
https://biblioteca-digitala.ro
desfiinÅ£ate în 1 73 1 . Pentru a compensa paguba suferită de Cămară de pe urma
acestei măsuri , s-a sporit oieritul cu 2 bani şi c\ijma din porci cu 4 bani şi a fost
instituită o taxă pe toate cârciumile, inclusiv cele ale stăpânilor de moÅŸii 1 •
BălÅ£ile , foste ale domniei , continuau să fie arendate pe seama Cămări i 2 ; în
sfârsit , întinsul domeniu brâncovenesc din Oltenia si diverse alte asezări au
intrat în stăpânirea Cămării ÅŸi au fost exploatate fie direct, fie prin arendă.
Statul medieval nu îÅŸi însuÅŸea numai o parte însemnată din resursele pe­
cuniare şi din produsele populaţiei , dar şi din capacitatea ei de muncă. Puţin
cunoscute , mai ales sub aspectul cantitativ , angariile, îndatorirea de a presta
muncă ÅŸi de a face cărături în folosul statului , au constituit unul din capitolele
însemnate ale fiscalităţii medievale. Alături de prestaÅ£iile de produse în natură,
muncile şi transporturile, şi ele gratuite , menţineau o largă zonă de economie
naturală în cadrul sistemului fiscal ÅŸi al societăţii medievale româneÅŸti . În tim­
pul ocupaÅ£iei austriece , muncile ÅŸi transporturile au fost deosebit de apăsă­
toare , pentru că erau destinate să satisfacă exigenţele autorităţilor militare şi
civile, în primul rând lucrările de interes public.
Îndatorirea de a fumiza cai ÅŸi găzduire slujbaÅŸilor civili ÅŸi militari în tre­
cere
Vorspann (praejunctura)
era suportată de satele aşezate de-a lungul
drumurilor principal e . Locuitorii acestor sate - forÅŸpănaÅŸii - erau scutiÅ£i , în
schimbul serviciului prestat, de contribuÅ£ie (în total între 700 ÅŸi 1 OOO famili i) 3 ;
zadarnic au încercat autorităţile superioare s ă l imiteze prin pennise oficiale
numărul celor care beneficiau de acest drept ÅŸi să înlăture astfel abuzurile; un
raport întocmit în 1 728 semnala că „asupririle de neîndurat pe care le suportă
întreaga provincie cu Vorspann-ul nu pot fi descrise , întrucât orice militar,
slujbaÅŸ, cămăraÅŸ sau boier de frunte , când vrea să meargă în plimbare, la vână­
toare sau unde socoteşte , fără a cere permisie scrisă din partea Administraţiei ,
ci numai întemeiaÅ£i pe propria lor autoritate , uzurpă dreptul de a-l utiliza, unde
vor ÅŸi cât vor; întreaga provincie geme sub povara neîntreruptelor găzduiri ÅŸi
'furnituri de cai " 4 •
Nici decretul imperial din 1 729 n u a reuÅŸit s ă suprime abuzul, în ciuda
prevederilor foarte stricte pe care le conÅ£inea 5• Doi ani mai târziu, un raport
constata că locuitorii erau constrânÅŸi „cu bătăi ÅŸi violenÅ£e" să l ivreze găzduire
ÅŸi întreÅ£inere; abia înapoiaÅ£i de la drum, după efectuarea unui transport - ob­
serva alt raport - ţăranii erau siliÅ£i să înhame din nou pentru a face faţă altei
.
.
-
.
-
. . .
1 Ibidem , I I , p. 479.
2 Ibidem , I , p. 367 , 385-387.
3 Ibidem, I I , p. 77-78 ÅŸi 298 .
4 Ibidem, p. 236; ţăranii care suportau îndatorirea de Vorspann îÅŸi pierdeau deseori cai i ,
care , în lipsa schimburilor , erau forÅ£aÅ£i s ă parcurgă distanÅ£e mai lungi decât cele două staÅ£ii; Arh.
St. Sibiu , L 1 -5/355 , f. 43 .
5 Hurmuzaki , VI, p. 404-406 .
248
https://biblioteca-digitala.ro
solicitiri 1 • Când apăsarea devenea insuportabilă, locuitorilor satelor de drum
nu le mai rlminea alt mijloc de scăpare decât fuga; e soluÅ£ia adoptată la
sfârÅŸitul lunii aprilie 1 73 1 de sltenii din Ori eÅŸti ÅŸi Fumigari , sate aÅŸezate pe
drumul dintre Rimnic ÅŸi StrijeÅŸti ÅŸi care, „din pricina constrângerii de a presta
continuu Vorspann . au fost silite de fugă" . Teama de reacÅ£ia în lanÅ£ a satelor de
drum a determinat AdministraÅ£ia craioveană să solicite comandamentului aus­
triac modificarea întregului sistem de asigurare a obligaÅ£iilor de Vorspann .
Åži mai apăsătoare pentru ansamblul provinciei , pentru că priveau ansam­
blul masei rurale , erau muncile la drumuri - construcÅ£ii de noi căi de circu­
laÅ£ie - dar mai ales reparaÅ£iile la construcÅ£iile de cazărmi ÅŸi transporturile în
interes militar. Un memoriu boieresc din 1 7 3 1 semnaleaz.ă agravarea în aseme­
nea măsuri a obligaÅ£iei impuse Å£lranilor de a presta muncă încât , „alternând
una cu alta nu �ncetează aproape niciodată" 2 •
Sub presiunea reacÅ£iei Å£lrlneÅŸti , austriecii au hotărât în cele din urmă să
reorganireze întregul sistem de prestaÅ£ii publice în muncă ÅŸi cărături ; în 1 735 ,
AdministraÅ£ia anunÅ£a vomicilor hotlrârea comandamentului austriac de a su­
prima definitiv „lucrurile de obÅŸte" care urmau a fi achitate în bani , dintr-un
impozit special impus ţărănimii 3 .
Πn 1 736 măsura era aplicată; Vorspann , munci l a cazarme şi drumuri ,
încartiruiri etc . au fost desfiinÅ£ate ; - „s-au tăiat lucrurile de obÅŸte" anunÅ£a
locuitorilor AdministraÅ£ia în ianuarie 1 736, toate prestaÅ£iile urmând a fi plătite
în bani 4. Sumele de răscumpărare s apăsau pe aceiaÅŸi umeri , dar noua formulă
îngrldea simÅ£itor posibilitatea abuzurilor. Munca forÅ£ată prestată statului , una
dintre caracteristicile dominante ale fiscalitătii medievale în Tara Românească,
era pentru prima oară desfiinÅ£atl ÅŸi înlocuită prin munca salariată („banii
lucrului"); economia monetară marca un pas hotărâtor, invadând unul din cele
mai de seamă sectoare ale vieţii sociale.
Austriecii au preluat sistemul vamal 6 în vigoare în provincie , aplicat în
continuare pânl când activitatea de reorganizare a cuprins ÅŸi acest sector al
.
.
I Jbid�m, p. 472.
2 Jbid�m. p. 428 .
1
fii ndcl s-au poruncit într-aceste zile de la mai marele directorat cum ci fiindcă lucru­
ri Ic de obÅŸte slnt sl s1 rbcumpcre cu bani gata de la breasla mcgiiaÅŸilor ÅŸi birnicilor„."; Arh. St.
Sibiu , L 1 -5/206, f. 39 v .
4 l n aprilie 1 737 , AdministraÅ£ia reamintea vomicilor hotlrlrca din anul precedent „pentru
rl.scumplrarca podvoadelor'' ; fiecare vomic avea îndatorirea de a o aduce la cunoÅŸtinÅ£a locui­
torilor: . . ÅŸi vei plzi cu toatl silinÅ£a ca de acum înainte supt marc rlspundcrc ÅŸi pcdcapsl sl nu
s1 mai ia nici om, nici vitl la vreo podvoadl sau lucruri , ori cu cc nume ar fi , firi de platl„.";
Arh . St. Sibiu, L 1-.5/206, f. 140 v. IntervenÅ£ia Austriei în rlzboiul turco-rus în 1 737 a pus, din
ncfcriciR , rcpcdc capii cllpcricn�i .
' I florin de contribuabilul birnic fi I florin ti 30 creiţari de mcgiq; ibUJ,m, f. 24 v .-25 .
6 Uncie aspecte ale sistemului vamal austriac au fost dczbltutc de Al. A . Vuilcs.cu, Vămii�
"'"
„
.
249
https://biblioteca-digitala.ro
fiscalităţii . Noile autorităţi au instituit un cordon de vămi de-a lungul Dunării ,
al Oltului şi al munţilor, menit să supravegheze strict graniţele şi să curme
contrabanda. Un ÅŸir de puncte vamale centrale , având în subordinea lor „sta­
Å£iuni filiale" , controlau sectoarele de graniţă în care fusese împărÅ£it ansamblul
frontierei 1 • Cuantumul taxelor vamale, mult inferior celor impuse în Transil­
vania, a fost sporit de austrieci 2.
Vămile interne se percepeau în oraÅŸe , în zilele de târg ; exceptat era doar
Târgul Ocna, răscumpărare a prestaÅ£iilor în muncă a locuitorilor la salină.
Taxele încasate pe toate produsele vândute în târguri (telonium , vama târgului)
au fost preluate de Camera aulică; în 1 73 2 , vămile interne au fost desfiinÅ£ate ,
suma pierdută de Cameră urmând a fi recuperată, din sporirea taxei de import
şi export (de la 3 % la 4 1/2%), prin creşterea oieritului şi a dijmăritului şi
printr-o dare i mpusă pe toate cârciumile din provincie 3• Măsura suprima una
din cele mai vechi instituÅ£ii fiscale ale ţării ÅŸi lovea, ÅŸi în acest sector, în privi­
legiaÅ£i ; boieri ÅŸi mănăstiri, în trecut scutiÅ£i de plata vămilor, acoperau acum în
mare parte suma de despăgubire prin taxa impusă pe toate cârciumile, fără
discriminare .
Olteniei sub austriaci, în Arh. Olt„ XII ( 1 924), nr. 1 5 , p . 370-3 8 1 ; în rândurile de mai sus
semnalăm doar aspectele noi ale problemei .
1 Punctele vamale centrale erau în număr de ÅŸapte: VodiÅ£a, Comana, Oreahova, Islaz , Sla­
tina, Râmnic ÅŸi Vâlcea; C. Giurescu , Material, I, p. 377-385 .
2 IndicaÅ£ii asupra raportului dintre tarifele vamale ale Ţării RomâneÅŸti ÅŸi cel al Transil­
vaniei , la C. Giurescu, Material, I , p. 368; decalajul s-a menÅ£inut foarte mare ÅŸi după modi­
ficarea taxelor vamale în Oltenia; vezi tariful vamal adoptat în 1 732, ibidem , l i , p. 499-527 .
3 Ibidem, l i , p. 479 ÅŸi I I I , p. 22 ÅŸi 30 .
250
https://biblioteca-digitala.ro
C A PITOL U L VIII
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVÄ‚
ÅžI JUDECÄ‚TOREASCÄ‚
Autoritatea administrativă ÅŸi jurisdicÅ£ia erau , în vechea structură a statului
românesc , manifestări diferite ale aceleiaÅŸi puteri . ExerciÅ£iul autorităţii admi­
nistrative comporta ÅŸi dreptul de judecată; în l inii generale , ierarhia adminis­
trativi se confunda cu cea judecătorească.
Statul românesc se înfăţiÅŸează la începutul veacului al XVIII-iea cu o
structură administrativă centralizată; un sistem de instituţii administrative
- organe centrale ÅŸi locale , numite ÅŸi revocate de domnie - încadrează între­
gul teritoriu al Ţării RomâneÅŸti , oferind , în aparenÅ£i cel puÅ£in, imaginea unui
stat autoritar ÅŸi puternic centralizat; mai greu de întrevăzut , în lipsa unei doc­
mentaţii suficiente şi a studiilor monografice , sunt eficienţa şi l imitele acestei
autorităţi . În ce măsuri reuÅŸise puterea centrală să-ÅŸi impună efectiv autoritatea
pe ansamblul teritoriului ţării? Era domeniul - adică cea mai însemnată parte
a teritoriului ţării - perfect încadrat în sistemul autorităţii administrative ÅŸi
judecltoreÅŸti de stat , sau , daci nu , în ce proporÅ£ii reuÅŸeau stăpânii de moÅŸii să
sustragi autorităţii publice masa rurali pentru a o subordona propriei lor auto­
rităţi? Cu alte cuvinte, în ce stadiu al procesului de centralizare se afla statul în
Å¢ara Românească la începutul veacului al XVIII-iea?
ExperienÅ£a austriacă furnizează ÅŸi în această privinţă elemente de apreciere
mai abundente ÅŸi mai elocvente decât cele aflate în chip obiÅŸnuit la îndemâna
cercetătorilor istoriei noastre medievale . fntreaga activitate de organizare şi
permanenta reorganizare a sistemului administrativ prin reforme de structuri
sau mcxtificlri de personal nu ÅŸi-au propus alt Å£el decât acela de a transforma
aparatul administrativ dintr-un mijloc de satisfacere nemijlocit! a intereselor
boierilor, într-un instrument fidel al statului centralizator ÅŸi de strictă sub­
ordonare a provinciei faţl de Curtea din V icna.
25 1
https://biblioteca-digitala.ro
1.
ADMINISTRAÅ¢IA
Organizarea administrativă a provinciei . Cadrele generale ale organi­
zării administrative a provinciei au fost fixate prin decretul imperial din 22 fe­
bruarie 1 7 1 9 şi printr-un şir de măsuri complementare din acelaşi an ; un organ
central , Administraţia , cu sediul la Craiova 1 exercita autoritatea administrativă
imediată (regimen immediatum) , adică locală, ÅŸi cea mai înaltă în provincie.
Austriecii au încredinÅ£at marii boierimi AdministraÅ£ia , alcătuită din patru con' sil ieri , sub conducerea unui ban sau preÅŸedinte , oferind astfel satisfacÅ£ie
dorinÅ£ei de autonomie formulate în memoriile boiereÅŸti; evident , satisfacÅ£ia
acordată nu era decât parÅ£ială, întrucât activitatea AdministraÅ£iei avea să fie
îngrădită ÅŸi controlată de autoritatea superioară a comandantului austriac cu
sediul la Sibiu , devenit director suprem al Olteniei (Principatus Valachiae Su­
premus Director) . În anii următori de altminteri , pe măsura dezvoltării conflic­
tului dintre austrieci ÅŸi boierime , AdministraÅ£ia avea să fie progresiv germani­
zată; într-o primă etapă, locul banului l-a ocupat un preÅŸedinte german , apoi un
alt german a înlocuit un consilier oltean , pentru ca, în etapa finală, majoritatea
membrilor Administraţiei - trei din cinci - să fie germani 2 .
Î n repetate rânduri boierii au cerut transferarea capitalei de l a Craiova l a Târgu Jiu;
C. Giurescu , Material , l, p. 585 , 605; Arh. St. Sibiu , L 1 -5/355 , f. 44 v . , 49 v.; sugestia boierilor
a fost adoptată de Consiliul de război ÅŸi de Camera aulică ÅŸi supusă spre aprobare împăratulu i .
Argumentele invocate în sprijinul propunerii erau clima nesănătoasă l a Craiova, dificultăţile de
aprovizionare cu apă şi cu materiale de construcţie, şi primejdia mult mai mare de incendiu;
C. Giurescu , Material, I I , p. 22-23 . Propunerea a rămas în cele din urmă neaplicată.
1
{
{
2 ComponenÅ£a AdministraÅ£iei craiovene între 171 9-1737:
1719 februarie
Ban
Consilieri
1719 decembrie
Ban
Consilieri
Secretar
1722 decembrie
Ban
Consilieri
Secretar
{
Gheorghe Cantacuzino
Radu Golescu
Grigore B ăleanu
Ilie Stirbei
B arbul Cornea (Bră1lom)
Gh. Cantacuzino
Dositeiu Brăiloiu
Staico Bengescu
Grigore Vlasto
Constantin Strâmbeanu
N. de Porta
Gh. Cantacuzino
Grigore B ăleanu
Radu Golescu
Ilie Stirbei
Staico Bengescu
N. de Porta
252
https://biblioteca-digitala.ro
Casele Blniei , reconstruite dupl rlzboi , erau localul AdministraÅ£iei 1 •
Administraţia cumula atribuţiile administrative , fiscale şi judecltoreşti;
banul ÅŸi cei patru consilieri dirijau ÅŸi supravegheau întregul proces fiscal , de la
întocmirea catagrafiilor la repartiÅ£ia ÅŸi încasarea sarcinilor impuse populaÅ£iei ,
reglementau prin porunci toate problemele de caracter administrativ ÅŸi îndepli­
neau funcÅ£ia de instanÅ£l supremi înlăuntrul provinciei .
Poruncile administraÅ£iei centrale erau executate în judeÅ£e de organele lo­
cale ale puterii . ln fruntea fiecăruia din cele cinci judeţe ale provinciei se afla
câte un vornic , care exercita, la scara judeÅ£ului , atribuÅ£iile exercitate de
AdministraÅ£ie pe ansamblul provinciei. În subordinea vomicului se aflau patru
ispravnici, câte unul pentru fiecare dintre cele patru plăşi în care se sub­
împlrÅ£ea judeÅ£ul 2; veriga ultimă a sistemului administrativ în lumea satelor era
1726 11eptembrle PreÅŸedintt!
Consilit!ri
1729, 27 •prllle
1732
{
general I . G. Schramm von Ottcrfcls; din toamna anului
înlocuit cu generalul major Czcyka von Olbranovics.
Ilic Åžtirbei
Dositei Brliloiu
Grigore Vlasto
Constantin Strâmbeanu
Secretar
N. de Porta
PreÅŸedinte
Czcyka von Olbranovics; din
Consilieri
Johann Wilhelm Vogt
I . Bllcanu
Åžt. PlrÅŸcovcanu
Grigore Vlasto
N. de Porta (decedat în
Pre1edinte
Con.rilieri
{
1 72 8 ,
1 732
J . H . Dietrich.
1 732).
J . H . Dietrich (decedat în
1 733);
din
1 733,
Sallhauscn.
J. W. Vogt
G. Vlasto (înlocuit în 1 737 cu von Sumcrau).
Åžt. PlrÅŸcovcanu
M . Glogovcanu (decedat în 1 733), înlocuit cu J.V. Vicchtcm.
Punerea fn aplicare a decretului imperial din 22 februarie 1 7 1 9 a fost amlnatl plnl tn
pini la sflrÅŸitul acestui an , conducerea oltcanl a continuat sl funcÅ£ioneze ca ÅŸi Înainte, În
calitate de deputdÅ£it!, organ de reprezentare a Å£lrii în raporturile cu austriecii ÅŸi de guvernare
provizorie .
1 C. Oiurcscu , Material, I , p. S3S; deÅŸi destituit de doi ani , banul Gheorghe Cantacuzino nu
cv1eua1c fncl tn 1 728 Casele Blniei , Tn ciuda presiunilor exercitate asupra lui în acest scop;
ihfdnn , li. p. r79 •i 303 .
J „Di�trictus quisque dividetur in quattuor partes nimirum in partcm supcriorcm , infe­
riorem, interiorcm et mediam, valachice Plusa de Sus, Plusa de Jos, Plusa Dcmislok ct Plassa
Demarginc vocatu„; Hurmuzaki , VI, p. JlS. Ispraftlicii pllfilor au luat locul vorltict!ilor; un
timp 1-a manifestat o ezitare Tn alegerea definitivi a denumirii , care abia În cele din urmi s-a
fiul uupra termenului de ispravnic; C. Giurescu, Material, I, p. 499.
1 72 1 ;
2S3
https://biblioteca-digitala.ro
alcătuită din pârcălab (provisor) sau vătaf - a căror numire a fost progresiv
asumată de stat ÅŸi sustrasă stăpânilor de moÅŸii 1 - asistaÅ£i de juraÅ£ii sau bă­
trânii satului (câte patru juraÅ£i în satele cu 1 00 case, doi în cele cu 50 case ÅŸi
unul în cele cu 25 case) , retribuiÅ£i prin scutire de contribuÅ£ie 2•
r ·- .
'
� · ,,... ·
I
(
.J
)
.i
/
\.
_, . "' .
I
_.. . -
· ..._ ·r · r·ï¿½...
t
J
.
\
\
\
...... _
_
'
f
t_
I
\
- -.J..
L
T
MEHEDINÅ¢I
--/
/
/ !\. ,.... . /·
I
I
I
I
\
\
\
_.,
.-/
I
\
'-�
\
\
E '-...., N
J
(
/
'-
/ ,,,..
· """- ·
(
(
)
G O R J
I
O
J(
l
I
- -\..
I- I
I I
\'\
_,
\
I
)
I
I
f'I
/"-J
D O L J I
I
I
\
\
\
Judeţele Olteniei după harta lui Schwantz von Springfels
Sarcina de a ridica banii contribuţiei de l a vornici şi ispravnici şi de a-i
preda casei militare , cu evidenÅ£a contabilă corespunzătoare , precum ÅŸi colec­
tarea ÅŸi conservarea produselor naturale prestate de provincie pentru întreÅ£i­
nerea trupelor austriece , se afla în grija unui comisar mare (supremus comis1 Avizul autorităţilor administrative pentru numirea sau înlocuirea unui pârcălab era
necesar, în ultimii ani ai stăpânirii imperiale; vezi poruncile AdministraÅ£iei din anul 1 736,
Arh. St. Sibiu, L l -5/206, f. 34 ÅŸi 39 v .
2 C. Giurescu, Material, I, p. 498 .
254
https://biblioteca-digitala.ro
sariu.r)
salarizat cu 800 florini anual 1 • asistat de cinci comisari provinciali,
cite unul de fiecare judeţ. Magaziile judeţene , unde erau depozitate proviziile
armatei , se aflau sub directa lor supraveghere 2 • ln 1 73 1 instituÅ£ia marelui co­
-
misar a fost desfiinÅ£atl , sarcinile legate de ea fiind trecute pe seama Adminis­
traÅ£iei fi apoi a unui „provinÅ£ial inÅŸpector" sau „inÅŸpectorul cel mare al ţării" .
Un modest aparat de transmisie a poruncilor ÅŸi execuÅ£ie era pus la înde­
mâna organelor centrale ÅŸi locale ale administraÅ£iei . AdministraÅ£iei craiovene
i-au fost puşi la dispoziţie 25 de călăraşi (cursores)
din 1 727 . numărul lor
a sporit la 50
sub conducerea unui vătaf 3 . Fiecare vomic avea de asemenea
la dispoziÅ£ie câte cinci cllăraÅŸi ÅŸi 4 vătăşei, iar ispravnicii aveau în subordinea
lor câte trei vltăşei pentru împlinirea sarcinilor administrative în plăşi , în
primul rând pentru încasarea contribuÅ£iei 4 •
O insist�nţă deosebită ÅŸi permanent reînnoită au depus boierii pentru a
obÅ£ine reîn�inÅ£area unui corp de slujitori, menit să asigure paza internă îm­
potriva tilharilor; încă din timpul negocierilor preliminarii fixării statutului
provinciei . boierii ceruseră să se menÅ£ină „obiÅŸnuitele unităţi de pază ale ţării
(unităţi ) numite de slujitori" 5 • Zece ani mai târziu , proporÅ£iile luate de acÅ£iunile
cetelor de tâlhari îi determinau pe membrii AdministraÅ£iei să revină asupra
cererii; expunând directorului suprem climatul de insecuritate creat de cetele
-
-
1 Pentru istoricul instituÅ£iei , vezi Hurmuzaki , VI , p. 308-309 , 334 ÅŸi 403; C. Giurescu, Ma­
t,rial, l i , p. 357-358; „instrucÅ£ionul" înmânat la I august 1 723 lui Manta Câmpincanu , „co­
misarul cel marc al Å£lrii" ii delimita precis atribuÅ£iile: „ ... întâi pentru orânduita dajdc dupe cum
va veni suma de la Mlriia Sa Gheneralul comcndant ... ÅŸi dupe cum va lua de la Chczariccasca
AdministraÅ£ie înscris, pc acea sumă sl aibă a lua ÅŸi dumnealui banii pc jud�ţc de la vomici ÅŸi de
la ispravnici deplin. Åži unde va avea vreo rânduială de la Chcsariccasca AdministraÅ£ie ÅŸi de la
dumnealui Cris comisar cu asignaţion , acolo sl dea dupc orAnduiala cc va avea şi dupc cum va
lua dumnealui Cris-comisar banii dljdii , aÅŸa sl dea ÅŸtire ÅŸi dumnealui mai sus numitul comisar
la vomici ÅŸi la ispravnici ca sl ia banii dcn Å£ari... Åži pentru orânduiala de griu , de porumbu au
orzu, den fân ÅŸi de altele cc sl va arunca pc jud�ţc după suma cc va lua în scris de la Admi­
nistraÅ£ie , aÅŸa sl dea ÅŸi dumnealui orânduială după asignaÅ£ionu AdministraÅ£iei ÅŸi a dumnealui
Cris-Comisar . . . "; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/208 , f. 43 v .-44 .
2 C. Giurcscu, Material, II, p. 296-297 .
1 Vezi cererea AdministraÅ£iei ÅŸi aprobarea ci de cltrc directorul suprem; C. Giurescu, Ma­
terial, I , p . 497 , p . 500 ÅŸi II, p. 275; vezi lista - „foiÅ£a de călăraÅŸii care s-au aÅŸlzat sl fie în
stujbl, dupc porunca Mirii Sale gheneralului comcndant ..." , alcltuitl dintr-un căpitan, altl
denumire pentru vltaf, doi „strcajlmcÅŸtcri" , un clprar, un stegar ÅŸi doulzeci de clllraÅŸi , precum
ÅŸi a1Å£i 25 de „clllraÅŸi de Å£ari"; Arh. St. Sibiu , L l -5'204, f. SS-55 v.
4 „quivis i!lpl'avnicorum tres vil'OI habebit sub se , ut hinc inele mittantur in cxpcditionibus ct
vocabuntur vatui ..."; Hurmuzaki , VI , p. 326; cf. C. Giurescu, Material, li , p. 4S9; clllraÅŸii
împlineau cele mai variate sarcini : transmiteau hotlrlrilc AdministraÅ£iei , constrlngeau pc
locuitori la îndeplinirea poruncilor, executau pc datornici , arestau pc recalcitranÅ£i ÅŸi-i aduceau la
Craiova, puticipa la operaÅ£ii te de poliÅ£ie în judeÅ£e etc.
' C. Giure1c:u , Material, I , p. 33S.
2S5
https://biblioteca-digitala.ro
de tâlhari care atacau „atât mănăstirile cât ÅŸi locuinÅ£ele boierilor" ÅŸi perturbau
„liniÅŸtea publ ică" a ţării , AdministraÅ£ia cerea instituirea în fiecare judeÅ£ a câte
unei unităţi de 50 de slujitori , fiecare cu un ceauÅŸ în frunte , ansamblul sub
conducerea unui vătaf 1 • Refractari instituirii unor unităţi militare naÅ£ionale ,
chiar ÅŸ i c u efective modeste , austriecii au tergiversat adoptarea unei hotărâri ;
abia în 1 734 vomicul unui judeÅ£ era autorizat să organizeze o unitate de 25 oa­
meni „pentru paza hoÅ£ilor" 2 . În acest răstimp ÅŸi după aceasta au funcÅ£ionat cete
de panduri; în acelaÅŸi an , o poruncă a AdministraÅ£iei informa pe vornicii din
Vâlcea, Gorj ÅŸi MehedinÅ£i „pentru panduri , că s-au rânduit pentru paza
hoÅ£ilor" , în primul judeÅ£ 1 0 , în cel de-al doilea 9; în al treilea 7 ; „ÅŸi pentru plata
lor li să va face parte din jafurile ce vor scoate de la hoţi" 3 .
La Craiova, din 1 723 , e semnalat un corp de 100 dorobanţi sub conducerea
unui iuzbaşă, „care sânt orânduiÅ£i pentru forÅŸpan ÅŸi pentru alte slujbe ce sânt
pentru ofiÅ£iarii împărăteÅŸti ÅŸi pentru alte slujbe ale oraÅŸului . . ." 4 .
Regim administrativ aparte avea Å£inutul LoviÅŸtea , care se întindea de l a
m-rea Cozia în sus , până l a Câineni ; satele situate în această regiune , scutite de
orice contribuÅ£ie ÅŸi afectate în întregime lucrului de întreÅ£inere ÅŸi reparare a
Åžoselei Carol ine deschise de austrieci 5 , erau puse sub autoritatea administra­
tivă a unui pârcălab sau vătaf, numit ÅŸpan ÅŸi asimilat ispravnicilor de plăşi 6 •
Încercarea autorităţilor camerale de a sustrage LoviÅŸtea autorităţii Administra­
ţiei craiovene şi de a o supune propriei lor jurisdicţii 7 a eşuat; comandamentul
austriac a fost în cele din urmă câÅŸti&at de punctul de vedere al AdministraÅ£iei
şi a pus capăt veleităţilor Camerei 8 . Locuitorii Loviştei - aproximativ 200 de
familii după aprecierea unui raport austriac - erau îndatoraÅ£i să întreÅ£ină
drumul şi să furnizeze caii de schimb pentru autorităţile care treceau prin
regiune , beneficiind în schimb de totală scutire de contribuÅ£ie 9 •
Paza hotarelor era asigurată c a ÅŸ i în trecut d e plăieÅŸi sau gornici, în re­
giunea de munte , ÅŸi de scăunaÅŸi (vigiles) la Dunăre ÅŸi Olt 1 0 ; în virtutea funcÅ£iei
1
Arh. St. Sibiu, L 1 -5/356, f. 35 .
2
Ibidem, L 1 -5/205, f. 1 1 6 v .
3 Ibidem, f . 1 80 ; în august 1 735 „se ridică poteră" c u oameni din sate ÅŸ i c u panduri , ibidem,
f. 1 7 1 ; în 1 737 „lada judeÅ£ului" , primejduită, urma să fie păzită de vătăşăi ÅŸi panduri; ibidem,
L 1-5/206, f. 1 6 1 V .
4 Ibidem, L 1 -5/204, f . 45 .
5 Ibidem, L 1 -5/353, f. 29 v .; C . Giurescu , Material, I , p. 360 .
6 C. Giurescu , Material, l , p . 5 3 8 .
7 Î n timpul domnilor, informează un text austriac , LoviÅŸtea depindea în întregime de vameÅŸul de la Câineni , atât din punct de vedere administrativ , cât ÅŸi judecătoresc; ibidem, p. 288-289.
8 Ibidem, p. 559-560 , 588, 630.
9 Ibidem , p. 637-638 .
10
Arh . St. Sibi u , L 1 -5/355 , f. 50; C . Giurescu , Material, li , p . 275 ; martalogii au fost
desfiinÅ£aÅ£i încă din 1 72 1 ; ibidem, I , p. 492; totuÅŸi două unităţi de câte 1 2 martalogi au subsistat
256
https://biblioteca-digitala.ro
lor vamale ei erau qczaÅ£i sub autoritatea Camerei imperiale, de care depin­
deau nu numai din punct de vedere administrativ dar ÅŸi judecltoresc . PllicÅŸii
erau grupaÅ£i în unitlÅ£i conduse de un vătaf de plai , toÅ£i laolaltă aflându-se sub
conducerea unui căpitan de plăieÅŸi; sclunaÅŸii se aflau sub conducerea vame­
ÅŸilor. RetribuÅ£ia lor consta în timpul domnilor din scutiri de contribuÅ£ie ÅŸi din
participarea la venitul dobindit din confiscarea mlrfurilor de contrabandă 1 ;
regimul austriac îi retribuia prin reducerea la jumătate a contribuÅ£iei . Î n 1 72 1
se numlrau 1 1 O sclun8'i ÅŸi 1 34 plăieÅŸi 2, dar în anii următori numind lor a
sporit; în 1 728 sunt semnalaÅ£i 300 plăieÅŸi 3; în 1 73 1 , erau în total 407 plăieÅŸi ÅŸi
sclunaÅŸi 4, iar în 1 735 , 4 1 4 5• Recrutarea paznicilor hotarelor era prilej de nu­
meroase fricÅ£iuni înlluntrul provinciei . Boieri ÅŸi mănăstiri , l ipsiÅ£i uneori de
ruminii lor cărora înscrierea în rindul plăieÅŸilor ÅŸi sciunaÅŸilor le oferea o
posibilitate de desprindere din condiţia servilă, grupuri fiscale rurale lipsite
câteodatl la cisll de cei mai înstlriÅ£i din rândurile lor, protestau deseori împo­
triva selecţiei operate la recrutarea paznicilor hotarelor; instrucţiunile emanate
în 1 723 de generalul Kănigsegg erau menite să remedieze toate acest� incon­
veniente ,, , deÅŸi plângerile ulterioare lasă să se întrevadă că aplicarea l or nu a
dat rezultatele aÅŸteptate .
Un conflict acut între AdministraÅ£ie ÅŸi Cameră s-a desfăşurat în legătură cu
exerciÅ£iul autorităţii administrative ÅŸi judecătoreÅŸti în oraÅŸe . Socotindu-le „lo­
curi fiscale" , care „întotdeauna au depins de Cămara domnească" , slujbaÅŸii
pini în
1 734 , la Orcaova ÅŸi Vadul Diiulu i ; Arh . St. Sibiu ,
L
1 -5/205 , f.
60 v. Iatl, în definiÅ£ia
boierilor înÅŸiÅŸi , cele trei categorii de paznici , astfel cum funcÅ£ionau în vremea domnilor:
„(homincs) .
..
ad montes custodiendos , vulgo gomicos dictos , finia rcspicienda, vulgo scaum­
C. Giurcscu , Mat�rial, I , p. 495.
1 Pentru istoricul in!ltituÅ£ici înainte de stlplnirca austriacl, meritl relevate informaÅ£iile
fumizate în 1 7 1 9 de AdministraÅ£ie : „De Plajassonibus cum eorundem Vatasis . . . tempore
nHsios et demum ad tclonii scrvitium, vulgo martalogos";
Vajvodarum ca obscrvabatur consuetudo, ut nimirum quisque Plajassonum cum suis Vatasis
custodirct montcm sibi commissum et pro solutionc lucrum ibidem acquisitum habcret; at si
damnum quoddam in codcm monte evenirct, tune Plajasoni danda forct ratio. Qui Plajasones
paritcr cum provincia contribuerant . . . leviorcm tamer respectu aliorum sibimct comparium
praebcndo summam „ ." ; Arh . St. Sibiu ,
J C. Giurcscu , Mat�rial, I , p. 498 .
1 lbid�m . 11, p. 247 .
4 Arh . St. Sibiu, L 1 -5/356 , f.
L
1 -51353 , f. 25 v .
215.
' 94 în Vllcca, 66 în RomanaÅ£i , 1 1 1 în Gorj , 25 în Dolj ÅŸ i 1 1 8 în MehedinÅ£i ; Hurmuzaki ,
Vl . p. 5 1 8-522 .
" „Fiind
porunci de la
mlriia sa ghcncralul-maJl&] , comcndantul ÅŸi marele nostru dcrcctor
grof de Chinecscg, pentru 1elunqii 'i plliqii ,
dnt nici
ca sl sl � oameni de mijloc de acei care nu
sl nu fie oameni strlini , au cu alte pricini ,
bogmţi , nici slnci , nici bltrln i , nici tineri 'i
nici d fie rumtni mlnhtirctti au boicrcfti , ci
sl fie oameni slobozi , plmlnteni şi de credinţi şi
sl
sl 1eoaÅ£l Ji sl al puc alÅ£ii din statul de mijloc . „"; Doc . r�l. agr. , p. 309-3 1 0 .
firi de
nici o pricini ÅŸi care vor fi acom sclunqi au plliqi , rumlni mlnlstircÅŸti au boereÅŸti ,
257
https://biblioteca-digitala.ro
camerali s-au străduit să- ÅŸi rezerve conducerea oraÅŸelor, limitând astfel auto­
ritatea AdministraÅ£iei . Conflictul s-a prelungit câÅ£iva ani ÅŸi s-a încheiat în 1 723
prin triumful AdministraÅ£iei căreia îi era lăsată autoritatea administrativă ÅŸi
judecătorească asupra oraÅŸelor, pe seama Camerei rămânând doar grija veni­
turilor camerale 1
Oraşele erau admini strate de juzi sau judeţi (judex; Markt-Richter; la
Craiova denumirea alternează cu cea de ispravnic) , asistaţi de patru juraţi
(pârgari) ; pentru prima oară s-a introdus instituÅ£ia notariatului în oraÅŸe . In­
strucÅ£iunile înmânate autorităţilor orăşeneÅŸti lasă să se întrevadă sfera lor de
activitate . În primul rând controlul vieÅ£ii economice a târgului , al activităţii de
schimb: „întâi să cerce să vază pentru toate cele ce să vând în târgu bucatele de
mâncare ÅŸi de băutură . . ." ; îndatorirea judeÅ£ului era de a informa AdministraÅ£ia
asupra evoluÅ£iei preÅ£urilor, pentru adaptarea narturilor; urma controlul măsu­
rilor ÅŸi greutăţilor. Măsurile de securitate în oraÅŸ , atât împotriva incendiilor, cât
ÅŸi a răufăcătorilor erau alta din atribuÅ£iile de seamă ale administraÅ£iei oră­
ÅŸeneÅŸti: „să aibă grijă să dea în ÅŸtire tuturor orăşenilor, puind în toate săptă­
mânile să strige pristavul de uliţă pentru focuri ÅŸi să măture coÅŸurile ÅŸi când va
fi vânt mare să stingă focurile ca să nu se întâmple vreo primejdie să să aprinză
niscare case" 2 . În 1 734 , căpitanul de călăraÅŸi ÅŸi judeÅ£ul Craiovei primeau
împreună sarcina de a veghea asupra pazei „târgului bâlciului" ; călăraÅŸii aveau
„să umble de strajă pân la miezul nopÅ£ii pe uliţă ÅŸi-nprejurul oraÅŸului" , iar res­
tul timpului „să umble judeÅ£ul împreună cu oamenii lui" 3 . În sfârÅŸit, atribuÅ£ie
esenÅ£ială, judeÅ£ului îi revenea dreptul de a judeca pricinile minore din târg
(vezi mai jos par. consacrat justiÅ£iei) . În îndeplinirea sarcinilor sale, ispravnicul
Craiovei avea la dispoziţia sa patru vătăşei 4 .
•
Evoluţia sistemului administrativ ş i a politicii d e reformă . Acesta era
cadrul instituţional al regimului administrativ instaurat de austrieci şi inspirat
în parte din realităţile locale. Ce intenÅ£ii îi animau pe elaboratorii acestui
regim, în ce spirit trebuiau să administreze provincia autorităţile instituite prin
decretul imperial din 1 7 1 9 ÅŸi prin actele anexe? Cât de fidel reflectă activitatea
1 Pentru etapele luptei între AdministraÅ£ie ÅŸi Cameră vezi Hurmuzak i , VI , p. 335, Arh. St.
Sibiu , L 1 -5/353 , f. 42 , 4 8 , 8 6 , 9 1 ; L 1 -5/355 , f. 35 v . ÅŸi 38 v .-40 v .; C. Giurescu , Material, I ,
p . 388-38 9 , 4 1 5-4 1 6 , 580-58 1 ; în 1 732, în sfârÅŸit, AdministraÅ£ia era în măsură s ă comunice
judeÅ£ului de Craiova să nu mai dea ascultare slujbaÅŸilor camerali , ci doar ei înseÅŸi , întrucât
aceasta era hotărârea directorului suprem; Arh. St. Sibiu, L 1 -5/204, f. 47 v .
2 Vezi „InstrucÅ£iia" înmânată judeÅ£ului târgului Caracal , l a 2 8 aprilie 1 7 23 , ÅŸ i cea adresată
ispravnicului Craiove i , la I august 1723 ; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/204, f. 2 1 ÅŸi 36-37 v .
3 Ibidem, L 1 -5/205, f . 1 72 v .
4 Ibidem, L 1 -5/204 , f . 2 1 .
258
https://biblioteca-digitala.ro
acestora spiritul instrucÅ£iunilor austriece? Cu alte cuvinte cum trebuia sl func­
ţioneze şi cum a funcţionat aparatul administrativ?
ViciiJe fundamentale ale vechiului aparat de stat apar cu toată evidenÅ£a în
epoca stlpânirii austriece. Dominat de boieri , care vedeau în dregătorii un
privilegiu de clasl, aparatul de stal era convertit de ei în instrument direct
de realizare a intereselor lor economice ÅŸi sociale, pe seama marei mase a
populaÅ£iei rurale, dar ÅŸi în detrimentul efortului de afirmare a autorităţii centra­
le. Sistemul administrativ lăsa masa populaţiei Ia bunul plac al dregătorilor;
repartiÅ£ia sarcinilor fiscale - cu posibilitatea de a le agrava sau uÅŸura - drep­
tul de a judeca ÅŸi de a impune amenzi ÅŸi puterea administrativă erau concen­
trate , toate , în mâinile dregătorilor, care erau de regulă în acelaÅŸi timp stăpâni
de moÅŸii în zona supusă autorităţii lor, dispunând astfel de un instrument
excepţional de dominare a ţlrlnimii.
Austriecii au înÅ£eles de la început că pentru a putea exploata în bune con­
diţii resursele provinciei , sistemul ei de guvernare trebuia structural reformat.
Pentru a da încasărilor fiscale o bază stabilă trebuia pus capăt fugii ţărănimii ÅŸi
cauzelor care o provocau: exploatarea masei rurale de către boieri în dubla lor
calitate de d.regltori ÅŸi stăpâni de moÅŸii . Un sistem strict de evidenţă a
populaÅ£iei trebuia să ofere autorităţii mijlocul de a înlătura imensele abuzuri
comise cu prilejul repartiţiei dărilor; dar. pentru a obţine această evidenţă se
cerea nu numai îngrădită fuga locuitorilor dar ÅŸi suprimată evaziunea fiscală de
imense proporÅ£ii , prin mijlocirea căreia stăpânii de moÅŸii sustrăgeau statului , în
folosul propriei lor exploatări , o parte însemnată a masei rurale. În sfârÅŸit,
statul trebuia să recupereze o parte însemnată a veniturilor sale alienate prin
privilegii care se amplificau în mari proporÅ£ii prin fraudă. În realizarea tuturor
acestor Å£eluri , politica de reformă avea să se lovească cu necesitate de rezis­
tenţa boierimii .
Îngrădirea puterii boierimii era aÅŸadar programul firesc al oricărei autori­
tăţi cu veleităţi centralizatoare . Interpret fidel al acestui fel de a concepe vii­
toarea guvernare a provinciei , decretul imperial de organizare a Olteniei se
strlduia să imprime de la început AdministraÅ£iei spiritul în care urma să-ÅŸi
desflÅŸoare activitatea: „sarcina acestora (a membrilor AdministraÅ£iei) . . . va fi
de a apăra poporul împotriva nedreptăţilor stăpânilor de moÅŸii" ; categoriile
cele mai oropsite , robii ÅŸi rumânii , urmau să fie scoase de sub jurisdicÅ£ia
stlpânilor lor. tocmai pentru a pune capăt arbitrarului boierimii într-unul din
sectoarele în care se desflÅŸura cel mai nestingherit 1 •
ln acelaşi spirit, dar şi mai explicite, erau instrucţiunile trimise generalului
Steinville pc marginea decretului imperial : „ . . . să se introducă în provincie o
buni orinduiall, sl se vegheze cu strlşnicie la administrarea justiţiei , sl nu se
1
C . Giurescu , Matf'rial, I , p. 3S0-3S I .
2S9
https://biblioteca-digitala.ro
îngăduie nimănui să comită o nedreptate; ţăranii să fie apăraÅ£i după dreptate
împotriva tiraniei strigătoare la cer a boierilor ÅŸi a nobilimii . ." 1 , ÅŸi , unul după
altul , textele emise de Curtea din Viena ÅŸi instrucÅ£iunile adresate Adminis­
traţiei de comandamentul austriac din Sibiu se făceau ecoul acestei concepţii
de guvernare . Ajunse însă în mediul local , directivele habsburgice sufereau un
puternic proces de refracţie ; realităţile locale reuşeau să imprime activităţii
administrative un curs cu totul diferit de cel preconizat de autorităţile impe­
riale . Paradoxul politicii austriece în Oltenia în faza iniÅ£ială a constat tocmai în
încercarea de a concilia un program politic absolutist, de îngrădire a puterii
boierimii, cu un aparat de stat alcătuit din boieri . În fapt, membrii aparatului
administrativ-judecătoresc se recrutau exclusiv din rândurile boierimii; consi­
lierii AdministraÅ£iei , vornicii ÅŸi ispravnicii , precum ÅŸi titularii celorlalte dregă­
torii erau fie mari boieri , fie boiernaÅŸi 2 , iar administraÅ£ia satelor le era în
întregime subordonată. Lăsând puterea administrativă ÅŸi judecătorească în pro­
vincie pe seama boierimi i , austriecii au creat condiţii optime pentru realizarea
tendinÅ£elor ei fundamentale în principalele domenii ale vieÅ£ii interne . Precau­
Å£iile adoptate de autorităţile habsburgice pentru a preîntâmpina primejdia s-au
dovedit ineficace . În câÅ£iva ani de la instituirea regimului creat prin decretul
imperial , grupul de mari boieri care dominau AdministraÅ£ia ÅŸi dregătorii jude­
Å£eni înrudiÅ£i sau aflaÅ£i în legături de interese cu ei au reuÅŸit să-ÅŸi promoveze
masiv interesele; satele aflate în stăpânirea lor au fost sustrase total sau în mare
parte sarcinilor publice , satele libere ÅŸi cele „neprotejate" au fost supuse unui
regim de apăsare fiscală insuportabilă care se încheia fie cu spargerea lor fie cu
invocarea protecţiei dregătorilor şi deci cu extinderea şi agravarea raporturilor
de dependenţă personală, catagrafiile şi conscripţiile erau complet viciate ,
încercarea de a stabili evidenÅ£a populaÅ£iei a fost compromisă ÅŸi o dată cu ea
efortul de a instaura un regim de stabilitate fiscală.
ExplicaÅ£ia situaÅ£iei create în provincie era prea bine cunoscută austriecilor;
când , în 1 727 , generalul Tige recapitula, pentru informarea Consiliului de răz­
boi , istoricul administraÅ£iei oltene , el ÅŸtia că pricina cea mai de seamă a eÅŸe­
cului încercărilor de reformă din timpul predecesorilor săi se afla în „atotputer­
nicia boierimii" („die allzugrosse Macht der Edelleuthen")3 . Toate măsurile
.
1
Ibidem, p. 352 .
2
Vezi de pildă prima listă a membrilor aparatului administrativ judeÅ£ean numiÅ£i în 1 7 1 9:
„Bojarones (s. n .) in quinque districtibus Valachiae Caesareae pro vornicis et ispravnicis electi
et confirmati"; Hunnuzaki , V I , p. 326; instrucÅ£iunile adresate în octombrie 1 7 1 9 AdministraÅ£iei
prevedeau numirea, în fiecare plasă . „a câte unui boier cu titlul de ispravnic"; Hurmuzaki , VI ,
p. 325; de fapt, consilierii Administraţiei şi vornicii judeţelor erau aleşi dintre boierii mari , iar
ispravnicii dintre boierii de condiţie inferioară . . von der Versamblung deren schlechteren
Bojaren erwtihlet werden"; C. Giurescu , Material, I I , p. 2 1 1 -2 1 2 .
3 /bidem, p. 2 1 0 .
„
.
260
https://biblioteca-digitala.ro
ulterioare de reforml nu au fost altceva decât o luptl permanentl pentru a
transforma aparatul de stat al provinciei dintr-un organ de putere al marii
boierimi într-un instrument de guvernare al autorităţii centrale .
Reformele administrative s-au dezvoltat treptat, în contact cu realitlÅ£ile
locale ÅŸi din necesitatea de a frânge rezistenÅ£a boierimii la transformările im­
puse sistemului de guvernare a provinciei . Încetul cu încetul s-a instaurat o
noul concepÅ£ie asupra funcÅ£iei , atribuÅ£iilor ÅŸi îndatoririlor dregltorului. Unele
trlslturi ale statului modern îÅŸi fac apariÅ£ia pentru prima oarl pe teritoriul ţării .
Întreaga activitate administrativi urma sl se desflÅŸoare în cadrele rigide
fixate de dt!cretele ÅŸi rescriptelt! imperiale ÅŸi de instrucÅ£iunile comandamen­
tului austriac . CompetenÅ£a, atribuÅ£iile ÅŸi îndatoririle clregltorilor erau strict
statornicite prin instrucÅ£iunile emise de conducerea austriacă. La încheierea
mandatului , dregătorii erau siliţi sl-şi justifice activitatea şi gestiunea, cei
vinovaÅ£i de nereguli urmând a fi sancÅ£ionaÅ£i . Era aÅŸadar instituită răspunderea
activitlÅ£ii administrative 1 •
Controlul permanent al activităţii aparatului de stat pe care au încercat să-l
instituie austriecii presupunea însă evidenÅ£a strictă a actului administrativ .
Instituirea protocoalelor AdministraÅ£iei centrale ÅŸi a celor judeÅ£ene a venit în
întâmpinarea acestui deziderat. Acestei iniÅ£iative i se datorează voluminoasele
protocoale în limba română ÅŸi latină, dintre care din nefericire nu s-au păstrat
decât ÅŸapte . InstrucÅ£iunile din 1 722 prevedeau Å£inerea evidenÅ£ei activităţii ad­
ministrative , pe ramuri de activitate , - cauze judiciare, porunci administra­
tive , tabele fiscale - în protocoale speciale , care urmau să fie păstrate în
Cancelaria administraÅ£iei ÅŸi nu acasă la dregători 2 •
O etapă însemnată în lentul proces de transformare a concepÅ£iei admi­
nistrative ÅŸi a convertirii dregătorului din beneficiar al actului administrativ în
slujbaş al interesului public a fost marcată de salarizarea dregătorilor.
Mlsura, care avea să devinl una din principalele caracteristici ale politicii de
reforml a domnilor fanarioÅ£i - a lui Constantin Mavrocordat în primul rând
- îÅŸi găseÅŸte originea în reorganizarea sistemului administrativ din Oltenia în
timpul stlpânirii austriece . Salarizarea aparatului administrativ a fost instituită
o dată cu AdministraÅ£ia , în 1 7 19; banul , apoi preÅŸedintele , de pildă, primea
ln decembrie I 73S , de pildl, AdministraÅ£ia reamintea inspectorului provincial îndatorirea
de a revizui gestiunea foÅŸtilor dregltori : „ . . .pentru d-lui Barbut OteteliÅŸanul ÅŸi alÅ£ii cari au fost
vomici •i ispravnici , sl stea d-ÅŸi faci compotul de slujba lor care au avut înainte dumitale . . .";
Arh . St. Sibiu , L 1 -S/206 , f. 2 1 v.; la începutul anului urmilor, un grup de foÅŸti vornici ÅŸi
ispravnici ai judeÅ£ului Gorj primeau porunca „sl-ÅŸi ia toate scrisorile clte vor fi avind din
vrlmca de clnd au fost în slujba la acel judeÅ£ mai sus zis, sl sl afle negreÅŸit de azi , luni , într-o
llptlmînl . . . la Tlrgul Jiului , fiindcl la acest soroc sl va afla acolo ÅŸi d-lui cinstit provinÅ£ial
in,pcctor .colo ca li f.cl incviziţie . .. "; ibid�m. L l -Sf206, f. 26.
J C. Giurescu , Mat�rial, I , p. S3S.
1
26 1
https://biblioteca-digitala.ro
salariu 6 OOO florini anual , fiecare dintre cei patru consilieri ÅŸi secretarul
AdministraÅ£iei câte 1 OOO florini 1 , ceilalÅ£i dregători ÅŸi slujbaÅŸi după un barem
fixat de austrieci împreună cu AdministraÅ£ia 2 .
Salarizarea n u a devenit nici în această perioadă modalitatea exclusivă de
retribuÅ£ie a aparatului administrativ-judecătoresc ; unele din formulele tradi­
Å£ionale de remunerare a slujbaÅŸilor se regăsesc ÅŸi în timpul stăpânirii austriece ,
pe treapta inferioară a aparatului administrativ . Scutirea de dări şi participarea
la venitul atât de însemnat al gloabelor erau două din modalităţile mai frec­
vente de substituire sau de împlinire a salariului 3 . Pârcălabii ÅŸi juraÅ£ii satelor
nu primeau salariu, dar erau scutiÅ£i de dări ; în schimb , juzii ÅŸi juraÅ£ii oraÅŸelor
erau nu numai exoneraţi de contribuţie , dar erau şi salariaţi de oraşe; de
asemenea vătăşeii, folosiÅ£i de vomici ÅŸi ispravnici în activitatea administrativă
a judeÅ£elor, erau în acelaÅŸi timp retribuiÅ£i cu un salariu de 50 de florini ÅŸi cu
scutirea de dări . Åži personalul folosit de Cameră era în parte retribuit prin
scutiri de contribuÅ£ie . ToÅ£i cei care exercitau atribuÅ£ii judiciare se împărtăşeau
legal din venitul activităţii judecătoreÅŸti . Pe alocuri , la începutul stăpânirii
austriece cel puÅ£in , se mai întâlneÅŸte ÅŸi îndatorirea de a presta clacă în contul
1
Ibidem, p. 505 ÅŸi 522.
2 Iată, de pildă, primul stat de salarii din istoria ţării păstrat, tabelul de salari zare întocmit în
1 724 de AdministraÅ£ie : „Rânduiala ce s-au făcut pentru simbriile ofiÅ£iarilor ţărăi , celor ce să află
în slujbă ca să li să dea plata lor de un an di n lada ţării, începând de la avgust într-o zi , leat 1723
stil nou , de când au intrat în slujbă, până la avgust într-o zi stil nou 1 724 , cum arată în jos
anume:
Vei comisar al ţării i 2 logofeţi i 2 călăraşi
Vei portar i un logofăt
5 vornici , la un vomic po lei 300 i de un vornic câte un logofăt po lei 1 8
648 lei
3 1 8 lei
1 590 lei
20 de ispravnici , de un ispravnic po lei 1 50
3 OOO lei
1 20 lei
pentru vătaf de călăraşi
pentru un portar
60 lei
pentru 4 canÅ£eliÅŸti rumâneÅŸti
pentru 1 tălmaci al ţării
pentru 1 doftor
pentru 1 dascăl letinescu
pentru 1 dascăl elinescu
pentru 1 gerah
pentru I armaÅŸ
pentru 25 călăraşi , de un călăraş po lei 24
1 80
1 00
1 80
1 00
lei
iei
lei
lei
1 00 lei
24 lei
60 lei
600 lei
Arh. St. Sibiu, L 1 -51204, f. 73 v .
3 Î n 1 723 , la plângerea locuitorilor din Târgu Ocna , că n u pot suporta salariul judelui ÅŸ i al
celor patru juraÅ£i , autorităţile camerale propuneau suprimarea �alariului celor din urmă, rămâ­
nând însă în continuare scutiÅ£i de dări; C. Giurescu , Material, I , p. 562.
262
https://biblioteca-digitala.ro
retribuÅ£iei 1 • Salariul era aÅŸadar inel departe de a cuprinde ansamblu) aparatului
de stat; totuÅŸi sistemul instituit in timpul stăpânirii austriece constituie prima
mare Încercare de a destrăma formula administrativă tradiÅ£ională; dregătorul
devenea, in principiu cel puÅ£in - deoarece o realitate indătinată nu se lasă atât
de lesne substituită - instrumentul statului centralizator, retribuit de acesta si
nu direct de sine însuÅŸi pe seama populaÅ£iei aÅŸezate sub autoritatea sa.
Activitatea însăşi a corpului administrativ era minuÅ£ios reglementată; se­
diul Administraţiei - se interziceau şedinţele la domiciliul consilierilor - ,
participarea la ÅŸedinÅ£e , ordinea de aÅŸezare ÅŸi de votare , introducerea postu­
lanÅ£ilor, organizarea ÅŸi activitatea cancelariei , orarul ÅŸi repartiÅ£ia zilelor săptă­
mânii pe resorturi , vacanÅ£ele dregătorilor , toate acestea erau minuÅ£ios regle­
mentate 2 .
Rezistenţa marii boierimi la aplicarea efectivi a politicii austriece explică
slaba eficienţă a reformelor administrative şi succesiunea, Ia scurte intervale, a
măsurilor de reorganizare a aparatului administrativ şi a activităţii sale. Abia
trecuseră trei ani de la data emiterii decretului imperial cu privire la organi­
zarea provinciei , când generalul Konigsegg s-a vhut în situaÅ£ia de a emite un
amplu text cu instrucÅ£iuni al căror conÅ£inut nu lasă loc la nici o îndoială asupra
rostului slu . Pornind de la constatarea că unii - aluzie evidentă la membrii
AdministraÅ£iei - fie nu au înÅ£eles prevederile decretului imperial , fie „mai
degrabă nu au vrut să le înÅ£eleagă" fie , în sfârÅŸit, „nu le-au pus în aplicare" ,
instrucţiunile comandantului suprem austriac se străduiau să reamintească
principiile generale care aveau să prezideze la administrarea provinciei şi să
reglementeze amănunÅ£it activitatea administrativă. Pe plan social , instrucÅ£iu­
nile tindeau sl puni capăt practicei de largi proporţii a boierilor şi mănăstirilor,
care Îndrumau cu sila pe ţăranii reveniÅ£i din pribegie ÅŸi pe imigranÅ£ii străini
spre moÅŸiile lor, unde îi rumâneau Ia scurt interval . Problema era esenÅ£ială
pentru că in funcÅ£ie de soluÅ£ia ce i se da, raporturile de clasă, în sectorul
•
1 Locuitorii oraÅŸelor de pildl trebuiau sl presteze citeva zile de clacl în favoarea juzilor
1 1 6;
corpul de 1 00
slujba casii . . ."; Arh . St. Sibiu, L
1 -51204, f. 45;
ora.,clor; vezi mai sus , p.
îndatorat s1 presteze comandantului lor
„„.
de dorobanÅ£i instituit în 1 723 la Craiova, era
trei zile de lucru într-un an , ori la cc i-ar pune la
ambele cazuri sc încadrau în mlsurile legale . ln
realitate insl , toÅ£i drcgltorii impuneau locuitorilor aflaÅ£i sub autoritatea lor, în chip abuziv ,
��a clicii , fapt c are a fost denunţat drept unul din cele mai aplsltoarc şi frecvente abuzuri
ale sistemului administrativ; una din cerinţele de bazl pentru reorganizarea provinciei era
abolirea acestui abuz; C. Giurescu, Mat�rial, li , p.
295.
Mat�rial, I , p. 534-535; adaptarea la noul regim nu s-a realizat firi difi­
cultlţi ; boierilor care , obişnuiţi cu un regim mai puţin strict , uitau sl sc inflţişczc la slujbl dupl
tnchcierca vacanÅ£ei . AdministraÅ£ia Ic reamintea îndatorirea de slujbaÅŸ:
s-au scris la d-lui prea
cinstitul consiliariu de Plrtcoveanul , fiindcl 50rocul vacanţei au trecut şi Administraţiia s-au
1trln1 , sl ia ostc ncal l s1 vie pln duminici aici , ca sl fie ÅŸi d-lui la începerea sisionului de
acum „ ." ; Am. St. Sibiu, L 1 -5/20.5 , f. 3.5 v .
2 C . Giurescu ,
„„.
263
https://biblioteca-digitala.ro
principal al vieÅ£ii social e , aveau să se îndrume spre formula dependenÅ£ei per­
sonale , care se sustrăgea autorităţii statului , sau spre aceea a îndatoririlor regle­
mentate ÅŸi controlate de stat . Pentru a înlătura obiecÅ£iile boierimii , instruc­
Å£iunile veneau în întâmpinarea uneia dintre dorinÅ£ele ei cele mai insistent
formulate , sporirea zilelor de lucru impuse ţăranilor. Mai direct şi mai grav
erau lezate interesele autorităţii habsburgice de evaziunea fiscală tolerată şi
încurajată de boierime pe scară mare în favoarea propriilor ei ţărani depen­
denÅ£i ; punctul 1 3 al instrucÅ£iunilor abrogă total scutirile acordate de Admi ­
nistraÅ£ie „în favoarea fie a supuÅŸilor ÅŸi ÅŸerbilor mănăstirilor. . . fie ai boierilor,
fie ai însuÅŸi banului" . Punctul 1 8 al instrucÅ£iunilor prevedea o evidenţă strictă
a amenzilor percepute , venit de seamă al aparatului administrativ şi pe care
statul înÅ£elegea să ÅŸi-l aproprie în viitor.
Un alt ÅŸir de măsuri îÅŸi propuneau să încadreze în norme precise activitatea
administrativă şi judecătorească.
InstrucÅ£iunile din 1 722 erau menite, în intenÅ£ia elaboratorilor lor , să pună
capăt abuzurilor boierilor dregători ÅŸi să îngrădească activitatea acestora în
limitele fixate de interesele autorităţii superioare . Dar, în contact cu realităţile
fundamentale şi ancestrale ale provinciei , reforma administrativă din 1 722 s-a
dovedit tot atât de inoperantă ca ÅŸi cea din 1 7 1 9 . Anii care au urmat au cu­
noscut nu resorbÅ£ia ÅŸi dispariÅ£ia fenomenelor incriminate , ci agravarea lor în
proporÅ£ii necunoscute înainte .
Criza acută a raporturilor dintre autorităţile habsburgice şi administraţia
olteană avea să se dezvolte în anii următori , pe terenul fiscalităţi i , cel mai sen­
sibil pentru austrieci . Anii care au urmat instrucţiunile din 1 722 au cunoscut o
progresivă ÅŸi masivă scădere a masei contribuabililor, redusă până la jumătatea
nivelului ( 1 725 ) ; intrarea sub protecţia dregătorilor a mii de contribuabil i
- moÅŸneni sau ţărani lipsiÅ£i de pământ - a lipsit statul de tot atâÅ£ia contribua­
bili , făcând imposibilă menÅ£inerea cuantumului contribuÅ£iei anterior fixat. Stră­
duindu-se să pună de acord sarcina fiscală a provinciei cu noile catagrafii ,
boierii Administraţiei au solicitat o simţitoare reducere a contribuţiei pe anul
1 726 1 ; constatând că provincia nu putea fi guvernată după concepÅ£ia lor cu o
AdministraÅ£ie complet dominată de boierime ÅŸi a cărei activitate urmărea ex­
clusiv să-i slujească interesele , austriecii au hotărât încă de la începutul anului
1 726 să instituie un control direct asupra activităţii AdministraÅ£iei , destituin­
du-l pe ban ÅŸi numind în locul său un german . Memoriul înaintat împăratului
de Eugeniu de Savoia în calitate de preÅŸedinte al Consiliului de război ÅŸi al Ca­
merei aulice , pornind de la constatarea că, potrivit ştirilor necontenit sosite din
provincie , stările de l ucruri din Oltenia „se a'gravează din zi în zi" din pricina
comportării arbitrare a dregătorilor, conchidea că singura posibilitate de
1 C. Giurescu, Material, I I , p. 1 1 .
264
https://biblioteca-digitala.ro
ameliorare era substituirea AdministraÅ£iei ÅŸi controlul ei direct de către un pre­
şedinte german . Programul trasat viitoarei Administraţii nu prevedea altceva
decât rezolvarea problemelor lăsate nerezolvate de AdministraÅ£ia în funcÅ£ie:
întocmirea în bune condiÅ£ii a conscripÅ£iei ÅŸi , prin urmare, rezolvarea problemei
fiscale, rezolvarea problemei catalogului boierilor ÅŸi a privilegiilor etc . 1 • Pro­
pusă la începutul anului 1 726, reorganizarea AdministraÅ£iei avea să devină
realitate abia în toamna aceluiaÅŸi an; în luna septembrie 1 726 , Consiliul de
rlzboi îi comunica banului Gheorghe Cantacuzino încetarea funcÅ£iei sale,
acordându-i în acelaÅŸi timp titlul onorific de general al armatei imperiale, o
pensie viageră de 3 OOO florini anual , care urmau a fi percepuţi din cassa
inspectoratului Transilvaniei , unde . fostul ban era invitat să-şi petreacă restul
zilelor2• O dată cu înlăturarea lui Cantacuzino de la conducerea AdministraÅ£iei ,
a fost abrogat şi titlul de ban , reminiscenţă a autonomiei provinciei . Un prim
pas era marcat de politica de preluare a controlului direct al provinciei de către
austrieci ÅŸi . în acelaÅŸi timp, de îngrădire a puterii boierimii .
Rezultatele dobândite prin schimbarea AdministraÅ£iei 3 au fost departe de
a corespunde aÅŸteptărilor conducerii imperiului; câÅŸtigându-l pe generalul
Schramm, pe care au ÅŸtiut să ÅŸi-l asocieze aÅŸezând sub „protecÅ£ia" sa câteva
din numeroasele sate sustrase sarcinilor publice , boierii au putut să continue
nestingherit practicile pe care se străduiau să le curme măsurile de reorga­
nizare. Scurt timp dupi efectuarea acestor modificări , austriecii au avut prilejul
sl constate ci singurul rezultat dobdndit a fost substituirea unui grup de boieri
şi de interese boiereşti printr-altul. Noua echipă de boieri consilieri avea să se
dovedeascl cel puÅ£in tot atât de zeloasl în a-ÅŸi promova propriile interese ÅŸi ale
grupului mai larg de boieri pe care n reprezenta ca ÅŸi cea precedentl. Abu­
zurile administrative se desftÅŸoarl nestingherit . ReuÅŸind si promoveze în ad­
ministraţia judeţelor rudele cele mai apropiate, marii dregători au constituit o
reÅ£ea administrativi care împinzea ÅŸi domina întreaga provincie . Sosit în Å£ari
la sflqitul anului 1 727 pentru a inspecta ÅŸi a remedia situaÅ£iile existente, gene­
ralul Tige a luat act de acest viciu fundamental al sistemului administrativ:
,,acum lucrurile stau astfel ci, de pildl, un frate este consilier al Administraţiei�
celllalt e vomic , sau nepotul de sori este consilier ÅŸi nepotul de bunic e vomic,
de unde urmea7.l ci atunci când bieÅ£ii supuÅŸi se plâng împotriva asupririlor ÅŸi
1 Memoriul adresat împlratului de prc,cdintelc celor doul comisii , la C. Giurcscu , Mat�­
rial, n , p. 1 3-2'; ideea sut.tituirii buNlui printr-un prcfC<linte �rman al Administraţiei fusese
cmill fncl din 1 723 de generalul Kooigscgg, În plin conflict cu boierimea olteanl; ibidnn, I ,
p. 604 .
J fbHk,,., l i , p. 106; Gh . Canbcuzino a fosl îndcplrtat din Oltenia pentru a nu deveni
centrul de polarizare a mi�lor de opoziÅ£ie: „umb ihme alic adh11ercnz, oder etwaigc lntriguen
mit dicr wallachiKhen Nation abzuschneiden „; ib�"' • p. 1 07 .
1 Ceremonia iMtallrii noi i Administraţii, ibid.rn , p . 1 � 1 26.
...
https://biblioteca-digitala.ro
împil ărilor suferite din partea lor ÅŸi împotriva guvernării lor nedrepte , nu sânt
ascultaÅ£i de aceÅŸtia, deoarece fratele , nepotul etc . din AdministraÅ£ie împiedică
cursul firesc al dreptăţii" 1 • Autoritatea publică încredinÅ£ată era convertită de
dregători în mijloc de promovare a intereselor lor personale; locuitorii erau
constrânÅŸi de slujbaÅŸii judeÅ£eni să presteze clacă pe moÅŸiile lor 2 . Dar, în ciuda
hotărârilor repetate din an în an ÅŸi a accentuării controlului exercitat asupra
AdministraÅ£iei judeÅ£ene , obiceiul ÅŸi-a menÅ£inut toată vigoarea; o poruncă adre­
sată vomicilor în februarie 1734, pornind de la constatarea că „nu să Å£in acelea
care sânt oprite de la măriia sa mai marele nostru derector ÅŸi poruncite de la
noi , adică lucrurile şi clăcile ale dumneavoastră vomicilor, ale ispravnicilor , ci
încă să întind ÅŸi păn la vătăşăi de să fac _ în cinste , care cade foarte cu greu
lăcuitorilor " , încheia cu hotărârea comunicată dregătorilor judeÅ£eni „să fiÅ£i
opriÅ£i de tot de acest feliu de lucruri fără plată , ci să publicăluieÅŸti la toÅ£i lă­
cuitorii judeţului ca să ştie să nu lucreze nimeni fără plată" 3 .
Determinantă însă , pentru orientarea politicii austriece , avea să fie tot evo­
luÅ£ia problemei fiscale. Dacă, începând din 1 72 7 , numărul populaÅ£iei , astfel
cum apărea în catagrafiile AdministraÅ£iei , revine la nivelul maxim atins în
1 722 , în schimb , nici un progres nu a fost realizat în lichidarea sistemului
„protecÅ£iei" ÅŸi deci în rezolvarea problemei esenÅ£iale a repartiÅ£iei . Dificultăţile
întâmpinate în această privinţă i-au determinat pe austrieci la un nou efort de
reorganizare a conducerii provinciei în anii 1 727- 1 729 , care în esenţă s-a ma­
nifestat prin accentuarea controlului asupra activităţii AdministraÅ£iei . Rezisten­
Å£a boierilor din AdministraÅ£ie la întocmirea conscripÅ£iei ÅŸi la adoptarea formu­
lei indirecte , de constrângere a tuturor stăpânilor de moÅŸii la declararea , pe
proprie răspundere , a numărului locuitorilor de pe moşiile lor, a determinat
autoritatea austriacă să intervină din nou pentru a frânge rezistenÅ£a boierimii .
EfervescenÅ£a din anii 1 727- 1 72 8 , călătoriile de inspecÅ£ie în provincie ale unor
înalÅ£i demnitari austrieci , atât militari cât ÅŸi camerali , succesiunea memoriilor
înaintate de diversele facÅ£iuni boiereÅŸti , se află la originea noii reorganizări a
AdministraÅ£iei provinciei , prin decretul imperial din aprilie 1 7 2 9 . Începând de
la această dată, efortul austriecilor de a îngrădi puterea boierimii se intensi„ .
1 Ibidem, I I , p. 2 1 9; ibidem , p. 240; indicaÅ£ii nominale asupra dregătorilor ÅŸi înrudirii dintre
ei , ibidem , p . 246 ÅŸi 257-26 1 .
2 Unul din principalele deziderate formulate de un memoriu de denunţare a abuzurilor
dregătorilor era încetarea constrângerii ţăranilor la clacă în favoarea vornicilor ÅŸi a ispravnicilor,
ibidem, p. 295 .
3 Arh . St. Sibiu , L l -5/205 , f. 8 1 ; în decembrie 1 735 , AdministraÅ£ia era din nou silită să
instituie o anchetă într-una din plăşile judeÅ£ului Vâlcea, unde ispravnicul impusese locuitorilor
să-i presteze muncă la vii , arături , cosit, construcÅ£ia casei , „ÅŸi alte clăci care sânt asemenea aces­
tora"; ibidem, L l -5/206, f. 22 v . ; alte măsuri similare , C. Giurescu, Material, II, p. 476 .
266
https://biblioteca-digitala.ro
fică, măsurile preconizate fn această direcţie capătă nu numai amploare dar şi
1111 început de realizare.
Decretul imperial din 27 aprilie 1 729 1 marchează o cotitură în evoluÅ£ia
politicii austriece în Oltenia ÅŸi mai ales în lupta pentru controlul activităţii
administrative - în sensul cel mai larg al cuvântului - în provincie . Viena
înÅ£elegea să ia din mâna boierilor-dregltori toate mijloacele de afirmare ÅŸi
consolidare a propriei lor autorităţi exercitate în dauna statului . Controlul
gestiunii financiare , instrumentul de putere şi presiune prin excelenţă care a
îngăduit boierimii sl-ÅŸi realizeze larg Å£elurile , era acum preluat de Viena; toate
actele referitoare la activitatea fiscală a Administraţiei - şi nu numai a celei
noi instaurate prin decret - dar ÅŸi a celor anterioare , trebuiau transmise pentru
revizuire la Viena , după prealabila lor traducere din română în latină. Întregul
proces fiscal - de la fixarea cuantumului contribuţiei , la repartiţia pe judeţe ,
pllÅŸi . sate ÅŸi pe categorii fiscale - avea să fie de acum înainte urmărit din
capitala imperiului . Dar . pentru ca acest control să devină eficient , pentru ca
dificul tăţile întâmpinate de politica fiscală imperială în Oltenia să obÅ£ină
maximum de rezultate cu minimum de inconveniente , trebuia în sfârÅŸit obÅ£i­
nută evidenÅ£a populaÅ£iei , printr-o conscripÅ£ie autentică, punct nodal al întregii
exploatlri fiscale , sau , pentru a folosi înÅŸiÅŸi termenii actului imperial , „lucrarea
de însemnătate de care depinde în cea mai mare parte conservarea ţării" 2 .
Pentru a realiza acest Å£el . pentru a fi în măsură s ă stabilească evidenÅ£a
populaÅ£iei ÅŸi să impună repartiÅ£ia sarcinilor în funcÅ£ie de numărul ÅŸi capacitatea
reală a locuitorilor, Curtea s-a hotărât la o măsură de extremă gravitate , întru­
cât lovea într-unul din interesele fundamentale ale stăpânilor de moÅŸii: desfiin­
Å£area tuturor scutirilor de dări acordate înainte în favoarea stăpânilor de
moÅŸii 3 . Decretul se străduia în acelaÅŸi timp să sustragă complet venitul realizat
de dregători din gloabe , desfiinÅ£a Vorspann-ul , interzicea stăpânilor de moÅŸii
sl se substituie Å£lranilor la livrarea grânelor către stat la preÅ£ avantajos, restrân­
gea sensibil privilegiile ÅŸi autonomia clerului , afirmând prerogativa imperială.
Pentru a realiza acest program de îngrădire a puterii boierimii - ÅŸi pe care
boierimea l-a resin:iţit şi combătut ca atare - era necesar ca organul chemat
si-i aplice , Admini�traÅ£ia, să devină în sfâtÅŸit instrumentul fidel al autorităţii
centrale . Decretul nu a modificat cadrul instituţional existent, dar a dat o nouă
componenţă AdministraÅ£iei , marcând un însemnat pas înainte în promovarea
intereselor habsburgice în conducerea provinciei ; preÅŸedinte al AdministraÅ£iei
a rlmas baronul Czeyka von Olbranovics , numit cu câteva luni înainte; pe
1
TcxbJI decretului integral publicat în Hunnuzaki , VI , p. 400-408 ÅŸi parÅ£ial la C . Giurcscu ,
Mot•rial, 11, p. 332-34 1 .
1 Hunnu :r.aki , VI , p. 40 I .
J
/bitk.,,,.
267
https://biblioteca-digitala.ro
lângă acesta îÅŸi făcea apariÅ£ia pentru prima oară ÅŸi un consilier german în
persoana lui Johann Wilhelm Vogt 1 , prin numirea căruia a fost consolidată
germanizarea conducerii ; dintre consilierii echipei anterioare au fost menţinuţi
N . de Porta , - numit câteva luni înainte - informator inteligent al austrieci­
lor şi instrument fidel al politicii habsburgice - şi Grigore Vlasto , a cărui
docilitate fusese recompensată cu titlul de baron; doi alţi boieri , Ioan Băleanu
ÅŸi Åžtefan PârÅŸcoveanu, au ocupat celelalte două scaune de consilieri rămase
vacante 2•
Noile directive ÅŸi modificările în componenÅ£a AdministraÅ£iei păreau să
netezească drumul spre realizarea obiectivelor austriece . Şi totuşi , speranţele
conducerii din Viena aveau să fie repede înÅŸelate; marea boierime olteană păs­
tra încă suficientă putere pentru a sta în calea aplicării efective a hotărârilor
imperiale. DestituiÅ£i din funcÅ£ii, ameninÅ£aÅ£i să piardă avantajele legate de dre­
gătorii ÅŸi mai ales posibilitatea de a tăinui în număr mare ţăranii pe moÅŸiile lor
ÅŸi de a beneficia din plin de munca lor, foÅŸtii dregători au pus în acÅ£iune toate
mijloacele de care dispuneau pentru a conserva ceea ce se putea conserva din
situaÅ£iile dobândite anterior. Îndată ce, după destituirea lor din funcÅ£ie , urmă­
rile noilor directive le-au devenit evidente , foÅŸtii consilieri care reprezentau
probabil cel mai larg grup de interese boiereÅŸti din provincie încearcă să facă
imposibilă aplicarea măsurilor imperiale . Încă din vara anului 1 729 , la numai
trei luni după promulgarea decretului imperial , Consiliul de război era infor­
mat că foÅŸtii dregători răspândeau în mulÅ£ime zvonul că noi sarcini apăsătoare
sunt iminente , „mai ales că se va impune aÅŸa numitul văcărit ÅŸi pogonărit . . . ,
apoi c ă dijmele vor fi readuse la cuantumul vechi , contribuţia sporită cu
1 50 OOO florini , veniturile preoÅ£ilor ÅŸi ale mănăstirilor preluate" . Consiliul re­
comanda generalului Czeyka supravegherea îndeaproape a uneltirilor boierului
Dositei Brăiloiu , capul facÅ£iunii boiereÅŸti ostile ÅŸi , l a nevoie , arestarea lui; în
acelaÅŸi timp , se recomandau rapide măsuri de l iniÅŸtire a populaÅ£iei ÅŸi desmin­
Å£irea publică printr-un text oficial al AdministraÅ£iei , care urma să fie citit în
satele provinciei , a tuturor zvonurilor referitoare la sporirea sarcinilor fiscale 3 •
InstrucÅ£iunile înmânate l ui Wallis de către Consiliul de război , la 8 martie
1730, prevedeau supravegherea activităţii boierilor, în special a foÅŸtilor consi­
lieri D. Brăiloiu ÅŸi I . Åžtirbei , „pentru ca să nu Å£ină cumva întruniri dăunătoare ,
să creeze piedici activităţii AdministraÅ£iei , să provoace haosul în Å£ară" 4•
1 Ideea de a numi un consilier german îÅŸi croia drum încă din 1 727 , în toiul conflictului cu
Administraţia precedentă; C. Giurescu , Material , l l , p. 207-208.
2 Hurmuzaki , VI, p. 407 .
3 C. Giurescu , Material, l l , p. 346-347 .
4 Ibidem, p. 367 ; reacţia marilor boieri deposedaţi de unul din cele mai de seamă avantaje
era de prevăzut ÅŸi fusese de altminteri prevăzută încă din anii precedenÅ£i de slujbaÅŸul cameral
Koch; pentru a pune capăt fugii ţăranilor, după întocmirea unei conscripÅ£ii temeinice, arăta el ,
268
https://biblioteca-digitala.ro
Dar. în ciuda tuturor mlsurilor de precauÅ£ie adoptate, boierii au reuÅŸit să
facă obstrucÅ£ie operaÅ£iilor de înregistrare a populaÅ£iei ÅŸi să sustragă evidenÅ£ei
demografice un numlr considerabil de contribuabili de pe moÅŸiile lor sau „p�
tejaÅ£i" de ei 1 • DeÅŸi înllturaÅ£i din marile dregătorii ale provinciei . deÅŸi Ad­
ministraţia craioveană era la această dată direct supusă controlului austriac ,
bolerii mai aveau la îndemâna lor administraÅ£ia judeÅ£eană ÅŸi administraÅ£ia
sătească. total subordonată intereselor lor. Austriecii nu au întârziat să înÅ£elea­
gă explicaÅ£ia situaÅ£iei care continua si-i frustreze de o parte însemnată a veni­
tului provinciei în ciuda succesivelor măsuri de reorganizare anterioare. Reme­
diul nu putea fi decât unul singur: extinderea controlului administrativ asupra
judeţelor. tn lumina eşecului parţial din anul precedent, generalul Czeyka
propunea în iunie 1 7 3 1 adoptarea unor măsuri severe de constrângere a stă­
pânilor de moÅŸii la declararea, pe proprie rlspundere . a numm.tlui locuitorilor
satelor lor; dar, pentru ca formula să dea rezultatele aşteptate , preşedintele
AdministraÅ£iei cerea instituirea unor controlori germani în judeÅ£e, cărora le-ar
fi revenit sarcina „să cerceteze în toate satele judeÅ£ului . . . dacă toate familiile
aflate sub stăpânirea boierilor ÅŸi stăpânilor de moÅŸii au fost încorporate în
conscripÅ£ie . . . ÅŸi dacă au fost impuse laolaltă ÅŸi fiecare în parte potrivit averii ÅŸi
folosinţelor lor'' 2 .
Propunerea generalului Tige . însuÅŸită de directorul suprem Wallis în urma
inspecÅ£iei întreprinse în provincie în anul 1 73 1 , a fost adoptată de autorităţile
de la Viena, care au dispus dublarea la conducerea judeţelor a vornicilor
români cu câte un vornic sau convornic german . La începutul anului 1 732,
noii vomici germani au intrat în funcÅ£iune; pentru a înfrânge rezistenÅ£a boie­
rimii, pentru a-şi impune punctul de vedere, austriecii au trebuit să-şi extindă
autoritatea administrativă până la nivelul judeÅ£ului ÅŸi al satului.
Instituirea convomicilor a îngrădit simÅ£itor libertatea de acÅ£iune a boieri­
m.ii . InstrucÅ£iunile înmânate la l februarie 1 732 noilor dregători judeÅ£eni 3 acor­
dau prioritate controlului populaţiei , pe plăşi şi sate , evidenţei categoriilor
fiscale şi a capacităţii contribuabililor; toate datele referitoare la situaţia econ�
mici ÅŸi fiscală a locuitorilor satelor trebuiau înregistrate în protocoalele jude­
Å£ene , pentru a oferi în orice moment posibilitatea verificării ÅŸi confruntării
mbuie vestit în Å£ari ci nimeni nu va pllti mai mult, ci mai dcgrabl mai puÅ£in; prin conscripÅ£ie ,
11C unnlrcfte doar instituirea "drept.IÅ£ii •i cgalitlÅ£ii pentru ca sl nu mai fie zvlrlitl toatl sarcina
pc umerii unora, iu ceilalÅ£i 11 fie llsaÅ£i în pace; ÅŸi aceutl mlsurl prealabili c cu adl mai
necesari cu cit firi ca, c de Iernut ci boierii atotputernici (dic Potcntiorcs) vor provoca
ncsflr,itc tulburlri în provincie, pentru a vlrf în mintea Å£lranilor simpli teama ci exist.I intenÅ£ia
de a-i împovlra ÅŸi mai mult"'; ibiMm, p. 273-274.
1 /biMm, p. 404-4 t 1 .
2 /biu,,., p. 4S2 .
1 /f>Uk.,,., p. 47'3-477.
https://biblioteca-digitala.ro
informaÅ£iilor privitoare la fiecare sat în parte . Stabilirea evidenÅ£ei locuitorilor
ÅŸi a capacităţii lor fiscale era doar primul timp al procesului fiscal ; tot atât de
hotărâtoare pentru realizarea echilibrului urmărit era însă repartiÅ£ia sarcinilor
fiscale. Vomicii germani aveau datoria să aducă la cunoştinţa Administraţiei
toate abaterile dregătorilor localnici ÅŸi să aibe „ochiul permanent treaz" asupra
„tuturor părtinirilor ÅŸi abuzurilor comise de boieri cu prilejul repartiÅ£iei
(dărilor)" .
Lovită în ultimile ei poziÅ£ii de refugiu , rezistenÅ£a boierimii a început să
cedeze . În câÅ£iva ani de la ultima reorganizare administrativă, statul a reuÅŸit să
dobândească în sfârÅŸit rezultatul zadarnic urmărit înainte . Lipsită de scutul
puterii administrative a boierimii - a cărei poziÅ£ie ÅŸi mai ales autoritate efec­
tivă a fost redusă simţitor - evaziunea fiscală e pe cale de dispariţie . Mii de
contribuabili acoperiÅ£i de puterea boierimii în propriul ei folos intră în evidenÅ£a
catagrafiilor fiscale. Abia trecuseră patru ani de la instituirea controlului direct
în judeÅ£e ÅŸi , cu prilejul ultimei catagrafii cunoscute - cea din 1 73 5 - rezul­
tatele dobândite erau atât de favorabile pentru autorităţile imperiale încât Ad­
ministraţia putea adnota cu satisfacţie că, pentru a acoperi contribuţia, nu mai
era necesar, ca în trecut, să se impună pe locuitori cote suplimentare , „întrucât
în anul de faţă a fost descoperită atâta mulÅ£ime de familii necunoscute, cu
ajutorul cărora nu numai se acoperă lipsa anilor precedenţi , dar se poate vărsa
� i în contul contribuÅ£iei extraordinare o sumă de 8 240 fl . , spor al erariului
imperial . . ." 1 • Pentru ca acest rezultat - esenÅ£ial în lupta pentru centralizarea
statului - să fie însă dobândit, a fost necesar ca, în prealabil , boierimea să fie
lipsită de poziÅ£ia hotărâtoare pe care o deÅ£inea în aparatul de stat; aceasta a fost
esenÅ£a reformelor administrative înfăptuite de austrieci în Oltenia . Cu mij­
loJ.ce mai modeste ÅŸi cu mult mai redusă eficienţă, experienÅ£a avea să fie re­
luată de domnia fanaiiotă.
2.
JUSTIÅ¢IA
Stăpânirea austriacă ÅŸi-a manifestat puternic spiritul novator ÅŸi pe tărâmul
organizării judecătoreÅŸti ; afirmarea justiÅ£iei de stat în detrimentul justiÅ£iei se­
n iorale ÅŸi al celei eclesiastice , instituirea unei organizaÅ£ii judecătoreÅŸti unifor­
me ÅŸi a unei ierarhii stricte a instanÅ£elor, înfiinÅ£area unor instanÅ£e specializate ,
l arga extindere a procedurii scrise în detrimentul celei orale , sunt principalele
reforme care s-au străduit să renoveze vechea structură judecătorească a
provinciei . Cele mai multe dintre inovaÅ£iile austriece pe tărâm judiciar tindeau
să limiteze ÅŸi în acest sector însemnat al vieÅ£ii sociale puterea clasei dominante
in avantajul puterii de stat; ameninÅ£aÅ£i în situaÅ£ia lor de judecători - izvor de
1
Hurmuzaki , VI, p. 524-525 .
270
https://biblioteca-digitala.ro
putere ÅŸi ÎnavuÅ£ire - ÅŸi În egală mlsurl in privilegiile lor juridice , boierii ÅŸi-au
aplrat vehement poziÅ£iile . TradiÅ£ie ÅŸi inovaÅ£ie s-au Înfruntat pe terenul organi­
zlrii judiciare , cea dintii invocând „obiceiul" ÅŸi „pravila„ , cea de a doua drep­
tul statului de a dirija aplicarea justiţiei şi spiritul de echitate .
Extinderea jurisdicÅ£iei statului. Când Oltenia a intrat sub stăpânirea aus­
triacă, zone întregi ale societăţii - robii ÅŸi rumânii - se sustrăgeau total sau
parÅ£ial justiÅ£iei domnetti . Î n raport cu aceste două categorii sociale , stăpânii de
moÅŸii dispuneau în fapt de autoritate discreÅ£ionari. Puterea stăpânului asupra
robului său, complet lipsit de personalitate juridică, era nelimitată iar depen­
denÅ£a personală ÅŸi ereditară a rumânului nu a încetat să evolueze în direcÅ£ia
asimilării cu robia, deÅŸi limita de demarcaÅ£ie între cele două categorii nu a
displrut niciodată . Nimic nu ilustrează mai puternic stadiul de dezvoltare a de­
pendenÅ£ei personale a rumânilor faţă de stăpânii de moÅŸii la începutul veacului
al XVIII-iea ÅŸi gradul de asimilare a rumâniei cu robia, decât faptul că uci ­
derea unui rumân - c a ÅŸ i a unui rob - nu declanÅŸa o acÅ£iune în justiÅ£ie decât
pentru repararea daunei suferite de stăpân , că autoritatea de stat nu se sesiza de
omor ÅŸi că singura preocupare la care dădea naÅŸtere era despăgubirea păguba­
ÅŸului - stăpânul rumânului - de către autorul faptei 1 • Când au început să
cerceteze realităţile vieÅ£ii sociale a provinciei , austriecii au avut prilejul să con­
state că asemenea cazuri nu erau excepÅ£ionale: „ . . . boierii - raporta un obser­
vator austriac - consideră că le aparÅ£ine „justiÅ£ia supremă" (das supremum
jw) ÅŸi „autoritatea absolută'" (dominium) asupra ÅŸerbilor lor, pe care îi tratează
nu ca pe oameni , ci ca pe câini , ori de câte ori le vine la îndemână" 2 . Cercul
autorităţii seniorale se închisese în jurul populaÅ£iei dependente .
Dar moÅŸia se sustrăgea ÅŸi altminteri - în privinÅ£a ansamblului populaÅ£i­
ei - în parte cel puÅ£in , justiÅ£iei de stat; la nivelul sătesc , al pricinilor mărunte ,
judecător era pârcălabul satului , a cărui numire îi revenea stăpânului moÅŸiei ,
ceea ce ii conferea un mijloc de supraveghere a justiÅ£iei. săteÅŸti: „ . . . aÅŸijderea să
aibl voe plrintele egumenul să pue pârcălabi în satele m-rii pe care-l veÅ£i cu­
noaşte că iaste om de slujbă şi drept , ca să facă dreptate oamenilor . . ." , scria
Administraţia locuitorilor din două sate ale Amotei 3 . Ignorate de stat erau
1 l n 1 709 , omorltorul unui rumân al m-rii Tismana se învoia în cele din urmi cu egumenul
m-ri i . în marginea justiÅ£iei de !ilat, sl dea în schimbul rumânului m-rii pc care-l ucisese un altul ,
„ca sl fie rumln pentru rumânul sfintei mlnlstiri . . . ÅŸi cu de acuma ' nai ntc sl am buni pace de
cltre plrinÅ£ii carii vor fi llcuitori în sflnta mlnlstirc"; Doc. r�l. agr. , p. 228; în fcbr. 1 736, un
clllraÅŸ al AdministraÅ£iei era fnslrcinat „d apuce pc Diicul Grcccanul cu marc strânsoare sl dea
la m-rca Brlncovcnii un Å£igan în locul Å£iganului care l-au omorlt al m-rii ÅŸi de atuncea au rlmas
d dea ci un ţigan m-rii 'i nu l-au mai dat"; Arh . St . Sibiu , L t -�'206. f. 4 1 . Paralelismul dintre
condiţia robilor şi a rumlnilor c evident.
1 C. OilfttlCU, Mat�rial, I, p. 36 1 .
1 Doc . rYI. a6r., p. 304 .
27 1
https://biblioteca-digitala.ro
probabil ÅŸi cauzele ţăranilor tăinuiÅ£i pe moÅŸii , neînregistraÅ£i în catagrafii ÅŸi care
deci nu existau din punctul de vedere al statului . „ProtecÅ£ia" atât de larg
extinsă a boierimii asupra masei rurale cuprindea desigur şi o parte cel puţin
din raporturile juridice ale acesteia.
Materialul documentar e mult prea lacunar pentru a îngădui cercetării o
vedere amănunţită asupra realităţilor judiciare dinlăuntrul domeniului, dar deşi
sumare , informaÅ£iile revelă un efort susÅ£inut al stăpânilor de moÅŸii de a îm­
piedica intrarea pe domeniu a judecătorului şi a executantului puterii centrale.
Lupta boierilor şi a mănăstirilor pentru a salvgarda autonomia judecătorească
a domeniului s-a manifestat puternic în primii ani ai stăpânirii austriece . Răs­
punsul AdministraÅ£iei la nedumerirea unui vomic care , în exerciÅ£iul atribuÅ£iu­
nilor sale judiciare , se lovea de rezistenÅ£a stăpânilor de moÅŸii , surprinde unul
din aspectele de seamă ale raportului dintre stat ÅŸi domeniu pe terenul distri­
buirii justiÅ£iei ; înregistrată în protocolul AdministraÅ£iei sub titlul: „pentru
satele mânăstireÅŸti , boiereÅŸti , că nu îngăduiescu stăpânii să trimiţă vomicul pin
sate să scoaţă datorii ÅŸi ispăşituri , nici să judece" , hotărârea reamintea vor­
nicului distincÅ£ia între cauzele majore („judecăţile mai mari") , rezervate in­
stanÅ£elor judeÅ£ene ÅŸi centrale , ÅŸi cauzele minore („lucrurile mici de nimic") ,
lăsate pe seama pârcălabilor ÅŸi a juraÅ£ilor din sate 1 •
Încă din stadiul preliminar adoptării unui statut oficial , austriecii ÅŸi-au
manifestat intenÅ£ia de a promova justiÅ£ia de stat în detrimentul autorităţii
senioriale . Informat prin rapoartele primite din partea comandantului militar
- generalul Steinville - asupra stărilor de lucruri din provincie, Eugeniu de
Savoia propunea, în cuprinsul unui memoriu înaintat împăratului , desfiinÅ£area
justiÅ£iei senioriale ÅŸi atragerea robilor ÅŸi rumânilor în sfera justiÅ£iei de stat 2 .
Decretul imperial de organizare a provinciei ÅŸi-a însuÅŸit principiul fundamental
al propunerii lui Eugeniu de Savoia: „ . . . nici să fie slobod mai mult la stăpânii
pământeni , la iobagii , adică rumânii lor, au la eghiptianii , adică Å£iganii , să facă
după voia tirăniei , ce greşind ei, să-i chieme la judecată ca şi pre alţi ai noştri
supuÅŸi ÅŸi să-i judece după rânduiala legii ÅŸi să-i pedeps�ască. Iar când se va
întâmpla să omoară stăpânii pământului pe un iobag , adecă rumân , au Å£igan, ca
1
Arh . St. Sibiu, L 1-5/204, f. 68.
2 „Weillen bei den nobilis i.iblich dass sie Zigeuner halten , mit diesen aber c>fters unver­
schuldeter Dingen barbarisch verfaren , so wlire zu verordnen dass ki.inftig derlei Leute wie auch
andere Unterthanen , wann sie schuldig, nicht nach den Capriz des Herrn sondern a justitia
publica condemnieret werden"; autorul revine asupra rumânilor ÅŸi în alt loc: „Hiitten die nobiles
und einige Kloster seit 50 Jahren einige Mann , mit denen sie aber gar zu despotice verfaren und
daher, neben anderen inconvenientzen zu immer der Entweichung der Untcrthanen Anlass
geben . . . konnte der Comissarius regius einmal das Jahr die Provinz durchreisen , dic Klagen
derlei Leuten anhoren und solche darnach per modum advocati oder procuratoris an das
Tribunal bringen"; M. Popescu, Document, în Arh. Olt. , VI ( 1 927), nr. 34, p. 422-44 3 .
272
https://biblioteca-digitala.ro
aceia, din voia lor, sl fie Å£inuÅ£i ca ucigltorii" 1 . În semnltatea textului constă nu
numai în faptul ci dezvlluie unul din aspectele esenÅ£iale ale vechii organizări
judecltoreşti a ţlrii - lesne de presupus şi pe temeiuri teoretice de altminteri ,
dar prima oarl documentat - dar ÅŸi ci a constituit prima încercare de ansam­
blu de a smulge masa populaţiei dependente autorităţii judiciare a stăpdnilor
de mo1ii. Afirmind dreptul statului de ,,a cunoaÅŸte" cauzele judiciare ale rumâ­
nilor ÅŸi robilor, de a interveni ca instanÅ£l în raporturile dintre stăpânii de moÅŸii
ÅŸi locuitorii dependenÅ£i ai domeniului , decretul din 22 februarie 1 7 1 9 încerca
sl suprime una din trăsăturile esenÅ£iale ale dependenÅ£ei personale. Comple­
ment firesc al politicii austriece în această direcÅ£ie, reglementarea relaÅ£iilor
agrare tindea să scoată cu desăvârÅŸire raporturile dintre stăpânii de moÅŸii ÅŸi
Å£lrani de sub regimul arbitrarului pentru a le situa în formule elaborate ÅŸi con­
trolate de stat .
Organizarea judecitorească . Pentru ca dreptul statului de a judeca an­
samblul populaÅ£iei - prin eliminarea jurisdicÅ£iilor private care-i limitau auto­
ritatea judiciari
sl devină efectiv , era necesară o organizare judecătorească
corespunzltoare . Unul din aspectele cele mai însemnate ale reformei judecă­
toreÅŸti austriece a fost instituirea unei ierarhii de instanÅ£e care au încadrat
întreaga provincie într-un sistem judiciar uniform 2 •
Crearea instanţelor locale , măsură preconizată de proiectul lui Eugenio de
Savoia şi adoptatl de decretul din 22 februarie 1 7 1 9 , urmărea să degreveze
AdministraÅ£ia craioveană de o parte din sarcinile ei 3 • Hotărârile decretului ,
întregite de instrucÅ£iunile emise în octombrie 1 7 1 9 de comandamentul austriac
în urma negocierilor cu AdministraÅ£ia , au stabilit cadrele organizării judecă­
toreÅŸti a provinciei .
Exerciţiul justiţiei era doar una din funcţiile primordiale ale dregătorilor şi
slujbaşilor, care cumulau atribuţiile judecătoreşti , administrative şi fiscale.
Ierarhia judecătoreascl identificându-se cu cea a administraÅ£iei , îi regăsim în
calitate de judecltori pe dregătorii a clror activitate administrativă am urmă­
rit-o în paginile anterioare .
-
1 Arh . St. Buc ., ms. 330 (Condica m-rii Tismana). f. 7; ori gi nalul latin al textului la C . Giu­
rescu, Mat�rial , I , p. 35 I .
2 Cercetarea reformelor judcdtorqti fnflptuitc de AdministraÅ£ia austriacl în Oltenia in­
llturl punctul de vede� eronat, 1u1Å£inut printre alÅ£ii de I . C. Filitti , potrivit clruia abia „de la
reforma lui Alcundru lpsilanti, IC poate vorbi pentru intlia oarl la noi de instanÅ£e judccl­
torqti„; I . C. Filitti •i I . Suchianu , ContribuÅ£ii la i.rtoria justiÅ£iei �"°" tn Principat�l• Român•,
p. 37 .
, ..$onsflen iii ca wcdcr billi& noch thunlich, alic Streituchcn in eincm so wcitschichtigcn
Lande zur Adminiltntion zu ziehcn und wUnle C!I aJIO nc'Xhig sc:in, daM in jcden District cin
Vomik odcr Landrichtcr au1 dcm mittlcftn Adel balellt.„"� Jacubcni, Di• cis-alulallisclw
Walaclwi p. 76.
.
273
https://biblioteca-digitala.ro
În sate , pârcălabii (provisores) judecau pricinile mărunte , certurile, furti­
şagurile mici şi abaterile de la morală şi aveau dreptul de a impune gloabe
până la jumătate de florin ÅŸi pedepse corporale (bătaia) până la 20 de lovituri ;
nu aveau însă dreptul de a-i încarcera pe locuitorii satului 1 .
InstanÅ£a imediat superioară era aceea a ispravnicului care , pe lângă dreptul
de a judeca aceleaÅŸi pricini ca ÅŸi pârcălabii , dar de gravitate mai mare (gloabe
până la trei taleri ÅŸi până la 40 de lovituri), împlinea ÅŸi datorii - nu mai mari
însă decât 30 de taleri - ÅŸi avea dreptul de încarcerare 2 .
În vârful ierarhiei judecătoreÅŸti judeÅ£ene se afla vornicul, din a cărui
competenţă judiciară nu erau excluse decât judecăţile care comportau sentinÅ£e
capitale ÅŸi pricinile referitoare la stăpânirea bunurilor (pământ , robi , rumâni) .
Gloabele impuse de vomic nu puteau depăşi ÅŸase taleri , iar pedepsele cor­
porale 100 de lovituri ; vomicii puteau urmări datorii până la 1 00 taleri . În
sfârÅŸit, ei mai judecau în apel ÅŸi pricinile celor nemulÅ£umiÅ£i de judecata is­
pravnicilor 3 .
Autoritatea judecătorească cea mai înaltă înlăuntrul provinciei era Admi­
nistraţia craioveană, a cărei competenţă judiciară fusese fixată prin decretul
1 „Provisores seu porcolabi pagorum non habebunt potestatem incarcerandi rusticos, sed
tantum in rebus minori bus judicandi , et poenarn delictorum usque ad medium florenum
personae delinquenti imponendi , verbera autem dandi circiter viginti plagarum . . . In rixis ubi
sanguis effunditur et in furtis exiguis ac scortationibus punientur delinquentes mulcta pecuniae
in aliis contentionibus et decertationibus autem, prout et in infarniis ac contumeliis, ubi nimirum
nullus est effusus sanguis, puniendi sunt verberibus"; Arh . St. Sibiu, L 1 -5/353 , f. 40 v -4 1 ; cf.
Hurmuzaki , V I , p. 326.
2 „Ispravnik „ . qui delinquentes încarcerare , a debitoribus summam circiter triginta tal­
lerorum exigere et certantes seque haud lethaliter laedentes punire poterit; verum tarnen
potestatem puniendi pecuniis solum trium tallerorum habebit , et verberibus quinquaginta pla­
garum . . . Praeterea Ispravnik punire poterit queque illos qui a provisoribus ipsimet tradentur. ..";
Hurmuzaki , VI , p. 326; varianta românească din 1723 redă astfel textul instrucÅ£iunilor: „orice
judecată mai mică ar avea satele din plasa fieÅŸtecăruia ispravnic să aibă a să judeca la dânsul ÅŸi
el să le facă dreptate ÅŸi cel ce ar face rău să-i închiză ÅŸi să-i judece ÅŸi să-i pedepsească ÅŸi să
scoaţă datorii până la 30 de lei ÅŸi pe cei ce să sfădescu ÅŸi-ÅŸi spargu capetele să nu poată să-i
globească mai mult decât până la 3 lei ÅŸi care n-are vină de globit să nu-l poată bate mai mult
decât cu 50 de toiage . . ."; Arh. St. Sibiu , L 1-5/208, f. 40 .
3 „Vomico judicandae sunt res graviores, c u i potestas e t autoritas iudicandi praeter morte
dignos et deliberationem supra bona (quae duo ad Administrationem spectant) in omnibus erit,
ubi subintelligitur etiarn hoc, ut illos quoque qui non sunt contenti judicio ispravnicorum possit
et debeat iudicare . . . Quoad debita non sunt ipsi plura exigenda quam circiter centum thalleri ,
similiter etiam centum plagarum impositio et poenae mulcta sex thalleri leonini"; Arh . St. Sibiu,
L 1 -5/353 , f. 39; în textul românesc al instrucÅ£iunilor, atribuÅ£iile judecătoreÅŸti ale vornicului
'
erau astfel definite: „Vomicul la toate lucrurile să aibă a judeca, afară de moÅŸii , din rumân i , din
ţigan i , din mori , din vii şi din moarte, şi pe cei care s-au judecat la ispravnici şi nu le va fi plăcut
judecata, şi de nu le va plăcea nici judecata vomicului , să vie la judecata Administraţiei ca să să
judece . . . "; ibidem, L 1 -5/208, f. 37 v .
.
274
https://biblioteca-digitala.ro
imperial : ,,Sarcina acestora (a membrilor AdministraÅ£iei ) va fi de a judeca în
primi instanÅ£l cauzele mai grave privitoare fie la clerici , în problemele lu­
meÅŸti , fie la persoanele nobile, sl cerceteze plângerile săracilor împotriva
judedtorilor şi rapoartele acestora asupra litigiilor dintre părţi . să formuleze
sentinÅ£e pe temeiul justiÅ£iei ÅŸi al echităţii . să apere poporul împotriva nedrep­
tăţii stăpânilor de pământ . . . Vor păzi cu străşnicie justiÅ£ia - până la noi dis­
poziÅ£ii - ÅŸi o vor administra potrivit dreptului ţării , în măsura în care nu se
opune bunelor moravuri . De asemeni . voim ca procesele criminale (criminalia
maiora , sau în traducerea românească contemporană „lucrurile vinovate mai
mari") să fie aduse în faÅ£a AdministraÅ£iei , care nu va avea însă dreptul să-i
execute pe boieri , fără asentimentul Directorului suprem al acestor judeţe sau
"
. uJ
a noastră msăş1 . . . .
Instrucţiunile amănunţite ale generalului Konigsegg , din 1 1 noiembrie
1 722. cuprindeau prevederi procedurale care se străduiau să dea caracter orga­
nizat activităţii judecătoreÅŸti a AdministraÅ£iei ; zilele de joi ÅŸi vineri erau rezer­
vate proceselor civil e , sâmbăta proceselor penale (ulterior preluate de Audito­
riat� vezi mai jos); plenul Administraţiei , banul şi consilierii , cu participarea
uneori a comandantului mil itar provincial . dar cu excluderea oricărei alte
persoane , emitea sentinţa , după cercetarea cazurilor . Sentinţele se adoptau cu
majoritate de voturi , banul (apoi preÅŸedintele) exprimându-ÅŸi cel din urmă
opinia 2• Î mpricinaÅ£ii erau introduÅŸi în faÅ£a AdministraÅ£iei de un portar (ianitor
·
sau portarius), slujbă recomandată drept „foarte rentabilă ÅŸi preÅ£uită" , de
autorul unui raport . întrucât AdministraÅ£ia încredinÅ£a spre rezolvare portarului
multe dintre pricini . După desfiinÅ£area funcÅ£iei . boierii au cerut în 1 73 1 să se
instituie un „interpret" al AdministraÅ£iei „care să înflÅ£iÅŸeze cuprinsul jalbelor" ;
funcÅ£ia era considerată cu atât mai necesară cu cât ţăranii îÅŸi înflÅ£iÅŸau deseori
oral pricinile 3 •
TradiÅ£ia ceda însă greu în faÅ£a regulamentelor; în pofida unor repetate
instrucţiuni care interziceau deplasarea tribunalului din sediul oficial - Casele
Blniei - la locuinţele boierilor consilieri , unii dintre aceştia nu ezitau să
judece acasă pricinile 4 •
Cauzele penale care comportau pedepse grave cunoÅŸteau un început de
instrucÅ£ie în judeÅ£e , la locul faptei , iar după aceea erau transferate Admi­
nistraÅ£iei ÅŸi Auditoriatului , cu dosarul întregii chestiuni 5; pricinile cele mărunte
1 C. Giurescu. Mat�rial, I , p. 35()-35 1 .
2 lbid�m. p. S34 fi S39 .
1 Hurmuzaki , VI. p. 429.
4 C. Giu�scu , Mat�rial, III , p. 1 8- 19 .
' „Unde d v a fntlmpla v�o vini de pedeapsa bUpului au a vieÅ£ii , aceia dupl ce sl vor cer­
ceta, d pue ( vomicii) te.li pricina faptei in 5Cri! ti dupl aceia pe vinonÅ£i cu �lca numaidecât
supe buni pazl li 1e trimiţi la Administraţie . "; Arh. St. Sibiu, L 1 -Sf20S , f. 230 . pct. I S .
.
.
275
https://biblioteca-digitala.ro
erau judecate în judeÅ£ de vornici , cu participarea ispravnicului în a cărui plasă
se produsese fapta incriminată ÅŸi a părÅ£ilor în litigiu 1 •
În oraÅŸe , rămase în cele din urmă sub autoritatea AdministraÅ£iei , cazurile
mărunte erau rezervate judeÅ£ului sau ispravnicului, cele mai însemnate rămâ­
neau pe seama instanţei provinciale supreme; instrucţiunile din 1 723 , care
fixau atribuţiile administrative şi fiscale ale dregătorilor oraşelor, delimitau şi
competenÅ£a lor judiciară . Ispravnicului de Craiova i se lăsau spre judecată pri­
cinile mărunte , „adecă sfăzi , capete sparte ÅŸi alte nebunii ce fac orăşanii ÅŸi
dorobanÅ£ii la cârciume ÅŸi alÅ£ii care se află în oraÅŸ" , ÅŸi dreptul de a pedepsi in­
fractorii la măsurile economice, „ . . . bătându-i cu 50 de toiage ÅŸi să-i globească
cu florinÅ£i nemÅ£eÅŸti 5"; pricinile mai însemnate - hoÅ£ii , spargeri , infracÅ£iuni
morale - urmau a fi deferite Administraţiei 2 . La Baia de Aramă , justiţia era
administrată după acelaÅŸi principiu de jude ÅŸi juraÅ£i , numiÅ£i însă de arendaÅŸul
exploatării 3; la Târgu-Ocna, autoritatea judecătorească a judeÅ£ului ÅŸi juraÅ£ilor
se întindea ÅŸi asupra celor patru sate din care se recrutau măglaÅŸii ocnei 4.
În procesele penale - causae publicae et criminales - , instanÅ£a de apel
era AdministraÅ£ia, exceptând însă personalul cameral ; în cele comerciale - iz­
vorâte din aplicarea hotărârilor referitoare la măsuri , greutăţi , narturi etc . - ,
litigiile se judecau în apel în faÅ£a inspectorului cameral ÅŸi a instanÅ£elor ca­
merale superioare 5 •
AÅŸadar, AdministraÅ£ia îndeplinea funcÅ£ia de primă instanţă pentru pricinile
lumeşti ale membrilor clerului şi ale boierilor - sustraşi instanţelor judeţene
- pentru l itigiile de proprietate - moÅŸii , mori , vii , robi ÅŸi la început ÅŸi ru­
mâni - ÅŸi pentru toate pricinile care comportau sentinÅ£a capitală, care însă, în
privinţa boierilor, nu putea fi executată fără confirmarea directorului suprem
1
.. iar întâmplările cele mici, adecă gâlcevuri ÅŸi alte pricini mai mici între oameni , de
datorie ÅŸi altele asemenea într-acest chip să caute ca să auză amândoi vomicii împreună cu acel
ispravnic într-a cui plasă şăd acele părÅ£i care au pricină, au măcar numai acela să ÅŸadă acolo
împotriva căruia va fi jalbă să auză pe acele părÅ£i , cu dovedele ÅŸi mărturiile lor despre o parte ÅŸi
despre altă parte . . . "; ibidem.
2 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/204, f. 36-37 v . ; similare erau atribuţiile judecătoreşti ale judeţului
de Caracal , cum se întrevăd din porunca adresată locuitorilor târgului: „ÅŸi orice blestemăţii s-ar
face în târgu , au hoÅ£ii , au ucideri , au curvii , au furtiÅŸaguri , au alte lucruri rele, să aveÅ£i datorie
să-i daÅ£i în ÅŸtire ÅŸi să săriÅ£i să-i prindeÅ£i pe unii ca aceia ÅŸi care vor fi de lucruri mari să să trimiţă
aici la temniţă . . ." , ispravnicul având dreptul de a judeca „lucrurile mici" , care cctmportau
pedepse până la 50 de toiege ÅŸi de a globi până la 20 bani pentru vitele rătăcite în semănături ;
ibidem, f. 2 1 .
3 C. Giurescu, Material, l i , p. 227-228.
4 Ibidem, I, p. 427-428; se abroga vechiul regim care lăsa pe seama cămăraşilor sau a
arendaÅŸilor ocnei jurisdicÅ£ia întregului judeÅ£ Vâlcea, cu excepÅ£ia cauzelor care comportau
pedeapsa capitală.
5 Ibidem, p. 575 .
,„
276
https://biblioteca-digitala.ro
sau a împlratului însuÅŸi . În apel , AdministraÅ£ia relua litigiile judecate în prima
sau a doua instanÅ£l de vomici: . . . iar când (locuitorii) nu vor fi odihniÅ£i pe
judecata dumneavoastri, atunci pot să facă apelaţie aici la Chesariceasca
Administraţie" 1
Deasupra ei nu se afla, în faza iniÅ£ială cel puÅ£in, nici o altă autoritate jude­
cătorească în provincie; dar Oltenia fusese încadrată în ierarhia judecătorească
a imperiului şi cei care se declarau nemulţumiţi de judecata Administraţiei
puteau să se adreseze la Sibiu, directorului suprem , sau la Viena, CurÅ£ii impe­
riale. Puţin obişnuiţi cu ierarhia strictă a instanţelor judecătoreşti , locuitorii se
adresau uneori direct instanÅ£elor superioare de la Sibiu ÅŸi Viena; în august
1 730 , moÅŸnenii din Brădiceni , în conflict pentru stăpânirea pământului cu bul­
garii aÅŸezaÅ£i în localitate, erau invitaÅ£i de Consiliul de război să-ÅŸi îndrepte
jalba mai întâi AdministraÅ£iei , apoi directorului suprem ÅŸi doar în ultimă in­
stanţă CurÅ£ii din Viena 2 • CâÅ£iva ani mai târziu , pentru culpa de a se fi adresat
la Sibiu directorului suprem, şi de a fi ignorat Administraţia, egumenul Coziei
era admonestat sever: „Mult ne mirăm, că sfinÅ£iia ta bine ÅŸti rezoluÅ£ionurile
împărăteÅŸti care sânt date ca tot, cine ar avea a da jalbe ÅŸi a cere dreptate , să
caute la inÅŸtanÅ£ia cea mai dintâi , la această Chesaricească AdministraÅ£ie , iar să
nu supere la Măria Sa mai marele nostru director . . ."; formula cominatorie din
finalul poruncii AdministraÅ£iei dă în vileag dificultatea procesului de adaptare
la noua organizare judecătorească:
ÅŸi sfinÅ£ii a ta să te înveÅ£i a te Å£inea de
rezoluÅ£iile împărăteÅŸti . că de vei mai face ÅŸi altă dată asemenea, să va găsi mod
cu care te vei învăţa sfinÅ£iia ta a păzi rezoluÅ£iile împărăteÅŸti" 3 .
Litigiile cu privire l a stăpânirea pământului - mijloc de existenţă ÅŸ i izvor
de venituri al aproape întregii popul�ţii - absorbeau, fireÅŸte, cea mai mare
parte din activitatea judiciară a Administraţiei . singura instanţă dinlăuntru)
provinciei competentă în acest domeniu 4 • Un concurs însemnat primea Admi­
nistraÅ£ia la rezolvarea pricinilor de stăpânire a pământului de la marele portar
(limitarius, agrimensor et judex), dregătorie reînfiinÅ£ată la insistenÅ£a boierilor.
lndatorirea marelui portar era de a furniza AdministraÅ£iei date privitoare la liti­
giile teritoriale în curs de judecare ÅŸi de a hotărnici moÅŸiile. În subordinea ma­
relui portar se aflau cinci portlrei . câte unul de judeÅ£ 5 • Din 1 73 1 , din consi„
•
„„.
1 Doc . ni. a1r., p.
338.
2 /bitkm.
1 Arh. St. Sibiu, L 1 -5/206, f. I SS v.
4 ln 1733, AdministraÅ£ia craioveanl cerea degrevarea de uncie sarcini administrative, întru­
c.11 era coplctitl de mua proceselor civile , mai ales a celor cu privire la stlplnirile de plmlnt
(controvcnis taritorialca), „cme ln nici o altl provincie imperiali nu stnt atit de numcrouc •i
frecven� ca aici.„" ; C. Oiure1eu, Mat,rial, I I I , p. 2.
' Dupl un preambul csc justifici retnfiinÅ£area portlrici , instrucÅ£iunile tnmln• titularului
c:IR&ltorici , Ion Bllcanu , îi defineau utfel atribu�ilc: "Deci dumnealui portariul cel mare , cu
277
https://biblioteca-digitala.ro
derente bugetare , dregătoria marelui portar şi a portăreilor a fost desfiinţată 1 ;
în schimb , întreaga boierime a provinciei a fost îndatorată să participe l a acti­
vitatea judecătorească a AdministraÅ£iei în cadrul unor „comisii" de cercetare
alcătuite dintr-un număr variabil de boieri desemnaţi de Administraţie , printr-o
„carte de comisie" la cererea ÅŸi indicaÅ£ia părÅ£ilor
în litigiu. Comisiile , într-o
.
primă etapă, erau alcătuite din 6, 1 2 , 24 şi 48 boieri , apoi numărul membrilor a
fost redus la 3 , 4 , 8 ÅŸi 1 2 boieri2; ele cercetau pricini de moÅŸii3 , de succesiune4 ,
suflet curat ÅŸi cu dreaptă inimă să poarte grija ÅŸi să caute această slujbă, aflându-să pururea lângă
Chesariceasca AdministraÅ£ie când să fac judecăţi de moÅŸii ÅŸi, după cum iaste obiceiul ţării de să
rânduescu la hotărniciile cele mai mari boi ari mai mulÅ£i ÅŸi la cele mai mici , mai puÅ£ini , de mergu
la fieÅŸtecare moÅŸie care iaste să să aleagă ÅŸi să să hotărască ÅŸi făcându-se cartea de la Admi­
nistraÅ£ie, dumnealui să ia acea carte ÅŸi să aibă grijă a trimiterea să strângă pe acei boiari la soroc
ÅŸi cu toată osârdia să fie acei boiari nevoitori să cinstească cărÅ£ile ÅŸi hrisoavele ÅŸi ale unora ÅŸi ale
altora ÅŸi să aleagă moÅŸiia unora de către alÅ£ii c;u toată dreptatea ÅŸi unde va rămânea să să pue
semne şi pietri , dumnealui portariul să aibă datorie a le pune şi a le aşeza ca să să potolească
toate gâlcevile dentre dânÅŸii . Î nsă unde vor fi moÅŸii mai mari ÅŸi cu gâlcevi ÅŸi cu pricini mari ,
dumnealui singur, persona dumnealui să meargă să aşeze şi să pue pietrile şi semnele de hotar,
iar unde sânt pricini mai mic i , să aibă dumnealui în câte 5 judeÅ£ele câte un portărel, <lupe cum
obiceiul au fost, deşi mai mulţi de aceia erau . Şi aceia nici o plată de la ţară să n-aibă, numai
fiindcă iaste obiceiul de să dă de la cel ce ia boiari de hotărnicie , de boiariu câte leu 1 pol ÅŸi acei
bani sânt pentru cheltuiala ce face dumnealui vei portariu pănă să hotărăscu acele moÅŸii , deci
dentr-acei bani să aibă a lua dumnealui vei portariu câte leu unul ÅŸi portărelul câte leu jumătate ,
<lupe obiceiul cel vechiu şi să aibă datorie cu toată nevoinţa să vază cine va strica şi va tăia
hotarăle şi va muta hotarăle , adecă pietrile, au boiari care vor fi hotarnici , de vor face nedreptate
sau voi veghiate şi vor lua moşiia unora de o vor da altora, pe unii ca aceia să să prade cu 7 1 de
boi , <lupe cum iaste obiceiul ţărăi , şi acei boi să fie ai Administraţiei , precum pururea i-au luat
banul ÅŸi cu ceilalÅ£i boi ari ce era în ofiÅ£ii în zilele voevozilor, măcar că această gloabă nu pentru
alt să făcea, ci pentru ca să aibă grijă şi temere să nu mai strice hotarăle după ce să aşează, ci să
stea după cum să hotărăscu, ca să nu să mai facă gâlcevi între moÅŸneni . Åži pentru plata
dumnealui vei portariu , <lupe porunca mai sus numitului mai marelui derector, să aibă a lua în­
tr-un an din lada ţărÄ